Se exercită presiuni colosale asupra liderului USR pentru ca acesta să coopereze cu PNL și să scoată basma curată acest partid. Să-l extragă practic din fundătura în care s-a aruncat în brațe cu Klaus Iohannis. Obiectivul celor care exercită aceste presiuni este să determine USR să susțină în Parlament guvernul fantomă al lui Ludovic Orban. Iar Barna se încăpățânează să refuze. Ceea ce determină o parte a statului subteran să se năpustească asupra liderului USR, ignorând faptul că acesta este creat și susținut de cealată parte a statului subteran.

Este o bătălie extrem de spectaculoasă. Care se desfășoară sub ochii noștri. O bătălie politică cu o puternică încărcătură electorală, purtată însă prin intermediul unor instrumente tipice de poliție politică. Și orice om care stă cu ochii deschiși și vede ce se întâmplă poate remarca cu ușurință faptul că liderul unui important partid, candidat prezidențial, este supus unor presiuni fenomenale, care nu au de-a face nici cu lupta legitimă dintre partidele politice pentru accesul la guvernare și nici cu o luptă cinstită între politicieni pentru obținerea unui mandat prezidențial. Ci pur și simplu cu poliția politică.

Cine face în acest moment în România poliție politică? Și cum? Dacă analizăm în toată complexitatea lui cazul USR, cu Dan Barna ca vârf al icebergului și cu Dacian Cioloș aflat la baza acestuia, vom putea contempla ca într-un manual pe înțelesul tuturor mizeria acestei poliții politice din România.

USR este produsul tipic al factorului intern, care și-a dat mâna cu factorul extern, pentru a crea o forță politică, ce urma să fie angajată în lupta pentru putere din România. Este un partid neomarxist dintre cele în general susținute în lume de Fundația pentru o Societate Deschisă creată și condusă de George Soros. Acest magnat american a decis ca acolo unde poate – și în România se poate – să genereze un salt de la organizațiile civice pe care le-a controlat prin înființare și finanțare la organizații politice. Pentru că donațiile trebuie să facă o buclă și să se întoarcă înzecit de unde au plecat. USR a fost mai întâi și mai întâi moșit de organizațiile lui George Soros pe un teren relativ virgin. Cel al corporațiilor. Corporațiile care zburdau și zburdă în continuare în voie în România aveau și au nevoie și vor avea și în viitor nevoie de un scut politic. O forță politică de natură să le protejeze, în fața unei națiuni care mai devreme sau mai târziu își va apăra indentitatea. Și va încerca să-și protejeze interesele. Iar în structurile corporatiste din România, sub aspect numeric, dar și calitativ, a fost creată o masă critică. Suficientă pentru a constitui bazele unui partid politic.

În această operațiune s-a adăugat factorul intern. Respectiv statul subteran din România. Vreau să mă fac bine înțeles. În accepțiunea mea, în materie de conducere a statului, tot ceea ce nu este legitim prin alegeri sau prin numiri este subteran. Serviciul Român de Informații, alte servicii secrete, alte instituții și alte instituții de forță au acționat până la un punct în bloc ca un stat subteran. Care a acaparat rând pe rând toate puterile statului. Acest stat subteran la un moment dat s-a rupt. S-a rupt sub propria greutate și sub propria responsabilitate. Și așa se face că am asistat și asistăm în continuare stupefiați la bătăliile dintre cele două părți acum adversare ale statului subteran. Ele se confruntă – și asta devine extrem de vizibil – pe teren electoral. Și în special acum, când se apropie alegerile prezidențiale. Am închis paranteza.

USR a rămas în una dintre cele două bărci. O barcă pilotată de cei care au pierdut prima repriză a războiului intern din statul subteran. Concret, în plan intern, USR este opera lui Florian Coldea și a cercului său de securiști, la fel cum în plan extern este opera lui George Soros. În acest moment, principalul rival al PNL, care îl susține pe Klaus Iohannis și care la rândul său este susținut de Klaus Iohannis, nu este PSD, ci USR. Pentru că ambele partide se adresează aceluiași electorat din frontul anti-PSD. Și ambele partide se luptă pentru a obține cât mai multe voturi, dar din același bazin electoral. Și iată așa s-a ajuns la un conflict politic între două partide, PNL și USR, a cărui intensitate crește exponențial, pentru că fiecare dintre cele două partide ne propune câte un candidat prezidențial.

În această bătălie, dacă nu analizăm întregul context, cel care pierde este Dan Barna. Cel care câștigă este Klaus Iohannis. Partidul condamnat să piardă electorat este USR. Partidul care ar putea câștiga electorat este PNL. Și asta se întâmplă pentru că lupta este inegală. Un stat subteran este în mod vădit mai puternic decât celălalt stat subteran, pentru că se află la butoane. Și asta se observă cu ochiul liber. Nu am nici cea mai mică îndoială că unul dintre cei mai importanți partizani ai sloganului „Fără penali în viața publică”, respectiv Dan Barna, poate deveni el însuși țintă a acestei interdicții. Sunt convins în urma lecturii documentelor prezentate de Rise Project că se face vinovat de încălcarea unor norme imperative privind utilizarea banilor europeni. Dar atenție. Mizeria este veche. Ea a fost ascunsă ani de zile sub covor de către DNA. Iar astăzi, ca la comandă, la scurt timp după așa-zisa dezvăluire de presă, la câteva zile doar după ce aflăm că DLAF face investigații pe această temă, s-a autosesizat și DNA. O instituție de forță, care s-a dovedit în ultimii ani că a lucrat sub comanda statului subteran. Carevasăzică, după ce în urmă cu câțiva ani DNA a fost sesizată că Dan Barna a încălcat legea și a închis dosarul, acum nici măcar nu mai așteaptă să fie sesizată, pentru că presiunea alegerilor este prea mare și, iată, se autosesizează.

Indiferent ce vor afirma unii și alții, efectul acestei autosesizări este un șantaj politic în plină campanie electorală.

De ce șantaj? De ce nu pur și simpu o acțiune de eliminare a unui concurent? Pentru că obiectivul vizat nu este distrugerea lui Dan Barna și nici măcar scoaterea sa din joc, ci obligarea acestuia să coopereze în plan politic cu Ludovic Orban, pentru a-l ajuta pe acesta să-și treacă guvernul prin Parlament și transformarea liderului USR din postura de candidat prezidențial într-un iepuraș al lui Klaus Iohannis.

Va rezista sau va ceda Dan Barna în fața acestui teribil șantaj? La prima vedere aș fi tentat să anticipez că va rezista. Pentru că și el se bucură de susținerea statului paralel. A factorului intern și a factorului extern. Numai că treaba nu este chiar așa de simplă. Dan Barna lucrează în alianță cu Dacian Cioloș. La rândul său, creație a factorului intern – generalul Virgin Ardelean, fostul șef de la „Doi și-un sfert” – și factorul extern – statul francez, care l-a adoptat, l-a pus comisar și a profitat din plin de el. Iar Dacian Cioloș este dispus să-i dea brânci lui Dan Barna, pentru a conduce el USR. Mai ales acum, când loviturile pe care le încasează Barna îl scot de facto din cursa prezidențială.

Să urmărim deci în continuare cu multă atenție această bătălie din interiorul statului subteran, care otrăvește statul democratic. Pentru că numai astfel vom afla ce ni se întâmplă.

Sorin Rosca Stanescu