Actualitate
Numele uzurpatorului
Conform Constituției și procedurilor legale consacrate, candidatul pentru poziția de comisar european este desemnat de primul-ministru. De nimeni altcineva. În cazul României, această obligație și acest drept îi revin în exclusivitate doamnei Viorica Dăncilă. Klaus Iohannis, în calitate de președinte, nu are în mod legal niciun drept în acest sens. Și totuși Klaus Iohannis a încălcat în mod grosolan această regulă. Și nu oricum.
Faptul că desemnarea candidatului de comisar european este un atribut exclsiv al premierului nu îi împiedică firește pe ceilalți, începând cu președintele și terminând cu ultimul cetățean, să își exprime un punct de vedere. Au acest drept și reprezentanții partidelor politice. Cu atât mai mult cu cât ei se află în plină campanie electorală. Conform statutului Uniunii Europene, fiecare membru are dreptul să desemneze unul sau mai mulți candidați, iar în final, prin votul Parlamentului European, este aleasă câte o persoană pentru fiecare stat, care, deținând această poziție, face parte din guvernul european. În ceea ce privește România, s-a stabilit ca de această dată să avem un comisar pentru Transporturi. Un domeniu important în general. Și vital în ceea ce privește România, caracterizată prin absența cronică și chiar dramatică a infrastructurilor rutiere, feroviare, fluviale și aeriene.
Procedând ca la carte, doamna Dăncilă a formulat două propuneri pentru această poziție. Pe rând, ambele au fost respinse. Li s-a mai întâmplat și alor state. Cum sunt Ungaria și, mai recent, Franța. De altfel, legat de o asemenea respingere, primul ministru al Ungariei, Viktor Orban a adresat o fulminantă scrisoare-protest mai marilor Uniunii Europene, prin care îi avertizează că Ungaria va lupta până la capăt pentru ca drepturile acestui stat, ca și cele ale celorlalte state est-europene, să nu mai fie călcate în picioare de reprezentanții nucleului dur UE. Ce a urmat? Fiecare dintre statele ai căror comisari europeni au fost respinși au formulat noi propuneri. Iar termenul până la care urmează să fie constituit în fine noul guvern european a fost amânat. Și nu este exclus să fie amânat din nou. Birocrația la nivel european, în ciuda aparatului uriaș de care beneficiază și în ciuda infrastructurii extrem de costisitoare, se mișcă greu. Chiar împiedicat. Și în orice caz neuniform, discreționar, utilizând unități de măsură diferite de la stat la stat. Klaus Iohannis apreciază că România traversează o situație particulară. În sensul că Guvernul a făcut obiectul unei moțiuni de cenzură valide. Și susține că în aceste condiții premierul nu mai are dreptul de a desemna viitorul comisar european. Este corect?
Asistăm la încă o bătălie pentru o poziție importantă în arhitectura Uniunii Europene. După ce, prin combinații care încă nu au ieșit la iveală, dar vor ieși mai târziu, domnul Klaus Iohannis, utilizându-și prerogativele prezidențiale, a intervenit brutal în procedura de numire a șefului Parchetuui European, în persoana Laurei Codruța Kovesi. Cine a avut puțină răbdare și a citit raportul Consiliului Superior al Magistraturii referitor la haosul generat de Laura Codruța Kovesi în DNA la numeroasele ilegalități săvârșite de aceasta și, în special la vasta vânătoarea pe care a declanșat-o împotriva magistraților, se poate lua cu mâinile de cap. În mod cert, Klaus Iohannis, care citește mai încet, nu a apucat să vadă respectivul raport. A reușit în schimb să-l întoarcă din drum pe președintele Franței, Emmanuel Macron. Să-l determine pe acesta să-i întoarcă spatele candidatului francez, preferat de majoritatea reprezentanților statelor și să o susțină pe Laura Codruța Kovesi. În schimbul a ce? Nu am aflat încă ce a făcut Klaus Iohannis sau ce urmează să facă la schimb în numele României. Dar vom afla.
Între timp însă, s-a mai întâmplat un lucru pe cât de ciudat, pe atât de revoltător. Reprezentantul Guvernului României la Uniunea Europeană, Luminița Odobescu, a votat tot pentru Laura Codruța Kovesi. În ciuda faptului că, în repetate rânduri, premierul, respectiv Viorica Dăncilă, a spus răspicat că România nu poate susține un candidat controversat pentru funcția de procuror șef european. S-a întâmplat după ce reprezentantul statului român la UE a avut o discuție cu Klaus Iohannis. În final, a invocat faptul că nu a primit instrucțiuni de la premier cum să voteze. Deși poziția premierului fusese făcută publică de nenumărate ori. Și, interesant, persoana respectivă nici nu a fost dată afară.
Am deschis paranteza de mai sus și voi mai deschide încă una în finalul acestei analize, pentru a demonstra că poziția de uzurpator a lui Klaus Iohannis în acest caz, al numirii comisarului european, nu este o excepție. Nu reprezintă un singur derapaj. Klaus Iohannis încalcă cu bună știință legile acestui stat, încercând din răsputeri să numească o persoană agreată de el însuși, precum și de factorul intern și factorul extern, care
îl împing pentru al doilea mandat. Atenție. Am avut un comisar european în persoana lui Dacian Cioloș, care a răspuns de agricultură. Acesta nu a lucrat nicidecum în favoarea statului român în mandatul său. Și nici nu a fost neutru. Dacian Cioloș a lucrat aproape la vedere pentru statul francez. Guvernul Franței l-a răsplătit ulterior, susținându-l forță pentru poziția de prim-ministru. Iar în calitate de prim-ministru, a acționat tot în favoarea Franței. Am mai avut un alt comisar european, Corina Crețu, care în cea de-a doua parte a mandatului ei s-a amestecat brutal în disputele politice interne din România. Și nu întâmplător, după încheierea mandatului, a intrat în poltică acționând împotriva PSD. Adică chiar a partidului care a promovat-o în înalta funcție europeană. Acum din nou se încearcă plasarea unei drone în guvernul european. O dronă care să funcționeze nu în interesul României, ci în cel mai bun caz în interesul unor forțe politice și în cel mai rău caz în interesul factorului extern. Această sarcină urâtă și-a asumat-o Klaus Iohannis.
Klaus Iohannis însă nu poate să-și ducă până la capăt manevra decât uzurpând atribuțiile constituționale ale primului-ministru. Și a comis-o pe față. El însuși a relatat cum, în dialog cu mai marii europeni, a susținut că propunerile formulate de premierul României pentru poziția de comisar european trebuie respinse, fiindcă sunt propuneri rele, dar, atenție, și fiindcă doamna Dăncilă nu mai are acest drept. Pentru că ar fi fost demisă printr-o moțiune de cenzură. Această declarație constituie o circumstanță agravantă în ceea ce îl privește pe Klaus Iohannis. În primul rând pentru că, la data la care și-a formulat propunerile, nu se votase încă moțiunea de cenzură. Deci doamna Dăncilă era un premier ca toți ceilalți din Uniunea Europeană. Ceea ce înseamnă că propunerile acesteia nu pot fi sub nicio formă invalidate și nici măcar puse la îndoială din perspectiva enunțată de Klaus Iohannis. În al doilea rând, chiar dacă mâine doamna Dăncilă ar face noi propuneri, ele ar fi la fel de valide. Pentru că Guvernul, conform Constituției, funcționează până când în locul lui este pus un alt guvern. Iar premierul își îndeplinește atribuțiile până când în locu său este instalat prin voința Parlamentului un nou premier. Ceea ce nu s-a întâmplat. Și nu se știe când și cum se va întâmpla.
Fapta domnului Klaus Iohannis, oricât de îngăduitori am încerca să fim cu domnia sa, reprezintă pur și simplu o infracțiune. Nu doar o încălcare grosolană a regulilor. El a încercat să i se substituie primului-ministru însușindu-și ilegal o parte din atribuțiile acestuia, în ciuda faptului că nici Constituția și nici vreo altă lege nu permite acest lucru.
Merg mai departe și afirm că domnul Klaus Iohannis are vocația unui uzurpator. Acest nărav al domniei sale a reieșit clar încă de la debutul carierei sale politice, care l-a proiectat în fruntea PNL și apoi în fruntea României, în calitate de președinte. Dacă sunt unii liberali care nu-și mai amintesc, îi ajut eu. Crin Antonescu s-a aventurat în mai multe rânduri anunțând că dacă PNL nu obține un procent satisfăcător la alegerile locale, se retrage de la șefia PNL. Demisionează. Și a anunțat de asemenea că întreaga conducere a partidului va proceda la fel. Zis și făcut. Confruntat cu rezultatele nedorite, Crin Antonescu a demisionat. Împreună cu el, întreaga conducere a partidului. Inclusiv Klaus Iohannis.
Gestul acestei demisii în grup, un gest de demnitate politică, reprezintă în același timp și dovada că responsabilii PNL au înțeles că au greșit și că trebuie să plătească pentru aceast greșeală. Numai că, la scurt timp, Klaus Iohannis a făcut stânga-mprejur. Și a revenit cu nesimțire în conducerea partidului. A dat puțin din coate, susținut de câteva cozi de topor, și nu numai că și-a păstrat poziția deținută anterior, dar a devenit ditamai președintele partidului. Și, în această calitate, în doar câteva zile, candidat prezidențial. Cum s-ar zice, a plătit cu vârf și îndesat pentru greșeala lui din alegeri. El a beneficiat de această ascensiune pur și simplu pentru că a uzurpat poziția lui Crin Antonescu. Desigur, până la un punct, cu girul naiv, idealist și chiar prostesc al acestuia. Când Crin Antonescu s-a trezit, era prea târziu. Covorul îi fusese tras definitiv de sub picioare. Chiar de către personajul până atunci relativ obscur, pe care la adus de la Sibiu pentru a colabora cu Liviu Dragnea la reforma administrativă a României. O reformă care nu s-a mai produs niciodată.
Deci Klaus Iohannis a uzurpat atribuții ale premierului. Încălcând limitele atribuțiior constituționale legate de propria sa funcție, cea de președinte. A făcut-o în scopuri politice, cu cinism, în plină campanie electorală. Scapă și de această dată nepedepsit?
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Pete Hegseth anunță revizuirea trupelor americane în Europa: Aliații sunt somați să preia controlul propriei apărări
Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a lansat astăzi un avertisment clar către aliații europeni, anunțând o revizuire de șase luni a posturii forțelor și bazelor americane de pe continent. Această mișcare, comunicată în cadrul reuniunii miniștrilor apărării de la Bruxelles, semnalează o schimbare majoră de strategie care ar putea redefini sprijinul militar al Statelor Unite pentru NATO. Hegseth a subliniat că procesul va fi unul „real”, implicând consultări cu armata SUA, Congresul și aliații, dar cu un obiectiv final ferm.
Sfârșitul dependenței de Washington și presiunea pentru conducerea europeană
Conform declarațiilor lui Hegseth, revizuirea este concepută pentru a asigura o tranziție „rapidă și ireversibilă” prin care Europa să își asume responsabilitatea principală pentru propria apărare. Această repoziționare urmărește să elibereze forțele americane pentru a răspunde nevoilor globale ale Washingtonului. Mai mult, secretarul apărării a punctat necesitatea unei clarificări stricte privind accesul la baze și drepturile de survol, un subiect devenit spinos după ce Spania a interzis recent avioanelor americane destinate conflictului din Iran să îi utilizeze spațiul aerian.
Tensiuni diplomatice: Lecția Iranului și nemulțumirile față de politica europeană
Relația dintre Statele Unite și partenerii europeni este marcată de tensiuni profunde legate de războiul din Iran. Hegseth a descris răspunsul NATO în acest context ca fiind unul „rușinos”, criticând totodată liderii europeni pentru politicile lor sociale, inclusiv abordarea migrației și a schimbărilor climatice. De cealaltă parte, liderii de pe continent au reproșat administrației Trump lipsa de consultare înainte de declanșarea ostilităților, creând o fractură evidentă în interiorul alianței.
Summit-ul de la Ankara: O probă de foc pentru viitorul NATO sub Donald Trump
Anunțul vine cu doar câteva săptămâni înainte de summit-ul anual al NATO de la Ankara, unde liderii celor 32 de state membre se vor reuni sub spectrul incertitudinii. În timp ce secretarul general Mark Rutte încearcă să tempereze temerile privind o retragere americană, aliații se pregătesc pentru reacțiile președintelui Donald Trump. Revizuirea posturii militare ar putea fi instrumentul prin care Washingtonul forțează Europa să aleagă între o autonomie strategică accelerată sau o aliniere totală la cerințele americane.
Actualitate
Alianță strategică între Renault și Thales: De la SUV-uri civile la blindate de luptă pentru o economie de război
În contextul unei cereri fără precedent de armament la nivel european, industria auto și cea de apărare își unesc forțele pentru a răspunde noilor realități geopolitice. Gigantul francez Renault și grupul tehnologic Thales au dezvăluit recent prototipul 4Troop, un vehicul militar multirol bazat pe o platformă civilă, marcând o schimbare de paradigmă în modul în care forțele terestre pot fi echipate rapid și eficient.
Puterea industrială a sectorului auto în serviciul armatei
Colaborarea dintre cele două companii mizează pe „know-how-ul” industrial al Renault, capabil să producă volume mari de vehicule într-un timp record. Într-un scenariu de conflict de înaltă intensitate, Franța mizează pe conceptul de „masificare” — creșterea rapidă a stocurilor de echipamente pentru a dota forțele de rezervă. Cu o capacitate de producție de peste un milion de mașini anual, Renault oferă soluția pentru o mobilizare industrială pe care sectorul tradițional de apărare nu o poate susține singur.
Conceptul 4Troop și transformarea vehiculelor utilitare în puncte de comandă
Prototipul prezentat, un vehicul 4×4 derivat dintr-un model SUV de serie, este conceput pentru a sprijini operațiunile cu drone și pentru a funcționa ca un hub tactic. Designul permite adaptarea rapidă: o simplă utilitară poate deveni, prin modificări minime și integrarea tehnologiei Thales, un vehicul de comandă. Această flexibilitate este esențială pentru programul Scorpion, care vizează modernizarea și interconectarea capacităților de luptă ale armatei până în anul 2030.
Muniția Toutatis și producția de masă a dronelor de atac
Parteneriatul nu se oprește la vehicule. Proiectul Toutatis, o muniție teleghidată (dronă kamikaze) cu o rază de 10 km, este piesa centrală a noii strategii de uzură. Renault a reușit să reducă costurile de fabricație de trei ori, simplificând designul pentru a permite producția a 10.000 de unități pe an. În timp ce Renault se ocupă de platforma fizică, Thales integrează software-ul de recunoaștere automată a țintelor, menținând totodată controlul uman în procesul de decizie.
Suveranitate tehnologică și parteneriate strategice sub eticheta „Made in France”
Această cooperare răspunde cerințelor Ministerului Forțelor Armate din Franța, punând accent pe producția locală și controlul strict al costurilor. Pe lângă vehicule și drone, Renault explorează deja dezvoltarea de platforme terestre fără echipaj (UGV). Această convergență între agilitatea sectorului privat și rigoarea sectorului militar este văzută ca un pilon fundamental pentru întărirea capacităților de apărare europene în fața amenințărilor actuale.
Actualitate
NATO 3.0: Noua arhitectură de securitate și „pariul” european în fața retragerii parțiale a SUA
Secretarul General al NATO, Mark Rutte, încearcă să tempereze temerile privind o ruptură de Washington, catalogând reducerea prezenței americane drept o oportunitate pentru „maturizarea” militară a Europei.
Într-o mișcare care a trimis unde de șoc prin cancelariile europene, Statele Unite au decis să își reducă contribuția la Modelul de Forțe al NATO. Totuși, ceea ce mulți analiști interpretează drept o slăbire a legăturilor transatlantice este prezentat oficial de conducerea Alianței drept o etapă „pozitivă”. Mark Rutte, Secretarul General al NATO, a insistat astăzi, la Bruxelles, că această reconfigurare nu reprezintă o abandonare a aliaților, ci un impuls necesar pentru restul membrilor de a-și asuma responsabilitatea propriei apărări.
Efectul de domino: Aliații „step up” pentru a umple golurile lăsate de Pentagon
Pe măsură ce Washingtonul își recalibrează prezența în Europa – o decizie care include retragerea unei treimi din avioanele de vânătoare staționate pe continent – un nou tablou prinde contur. Rutte a subliniat că alți aliați au început deja să facă pași importanți pentru a înlocui personalul și capacitățile americane, în unele cazuri acoperind integral deficitul.
„Nu este vorba despre locul unde sunt staționate forțele acum, ci despre cine ce face în momentul în care planurile de apărare sunt activate sub Articolul 5”, a explicat oficialul. Acesta a recunoscut că, istoric, NATO a fost „excesiv de dependentă de Statele Unite”, iar ajustarea actuală a angajamentelor este, în viziunea sa, una „echitabilă”.
Umbra lui Trump și miza de 5% din PIB la Summitul de la Ankara
Declarațiile optimiste ale lui Rutte par să aibă un destinatar clar: Donald Trump. În contextul pregătirilor pentru Summitul NATO de la Ankara de luna viitoare, tensiunile sunt la cote maxime. Trump a criticat dur Alianța în repetate rânduri, sugerând chiar posibilitatea retragerii SUA și acuzând aliații europeni că nu au fost prezenți „atunci când a fost nevoie de ei”.
Pentru a contracara această retorică, NATO forțează acum o țintă de investiții fără precedent. La Ankara, statele membre sunt așteptate să prezinte planuri credibile pentru a atinge un prag de 5% din PIB dedicat apărării și infrastructurii critice. Această strategie, supranumită „NATO 3.0”, vizează transformarea Europei într-un pilon militar solid, capabil să susțină o bază industrială de apărare proprie și să accelereze producția de armament în fața agresiunii ruse.
Focus pe descurajare: Planificarea nucleară și ajutorul pentru Ucraina
În timp ce structura forțelor se schimbă, prioritățile de pe agenda imediată rămân critice. Miniștrii apărării se vor reuni joi la Bruxelles pentru a discuta planificarea nucleară, un subiect de o sensibilitate extremă în contextul geopolitic actual. Simultan, Grupul de Contact pentru Apărarea Ucrainei va analiza noile priorități de ajutor militar pentru Kiev, subliniind faptul că, deși formatul forțelor NATO se modifică, sprijinul pentru linia frontului rămâne o necesitate imperativă.
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova, fabrica de „deranjați”: de la cetățeanul care sună la 112, la polițistul care nu pupă papucul șefului. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IX)
-
Exclusivacum 4 zileBreaking news pe DN1: Melcul IPJ Prahova si-a luat, in sfarsit, Loganul
-
Exclusivacum 5 zileNoaptea, ca hoții de mochete. Pamflet despre caracatița de lux din Ministerul Economiei
-
Exclusivacum 5 zileArde satul, stingem cetățeanul! Biroul Control Intern IPJ Prahova, pompier de imagine pentru polițiștii ‘deranjați’”.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VIII)
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova, fabrica de deranjați: de la cetățeanul care sună la 112, la polițistul călcat pe cap și rutieriștii ieșiți la păscut pe câmp. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (X)
-
Exclusivacum 2 zilePenitenciarul Târgșor, noua agenție de plasare în sindicate: Șefa de secție face casting cu subalternele
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, manual de distrus un județ: când „deranjantul” e bolnav, mortul e vinovat. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XII)
-
Exclusivacum 2 zileRepublica TID: Cum se face poliția (I.P.J. Prahova) preș în fața unui doctor autoproclamat Dumnezeu. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XI)



