Actualitate
Numele uzurpatorului
Conform Constituției și procedurilor legale consacrate, candidatul pentru poziția de comisar european este desemnat de primul-ministru. De nimeni altcineva. În cazul României, această obligație și acest drept îi revin în exclusivitate doamnei Viorica Dăncilă. Klaus Iohannis, în calitate de președinte, nu are în mod legal niciun drept în acest sens. Și totuși Klaus Iohannis a încălcat în mod grosolan această regulă. Și nu oricum.
Faptul că desemnarea candidatului de comisar european este un atribut exclsiv al premierului nu îi împiedică firește pe ceilalți, începând cu președintele și terminând cu ultimul cetățean, să își exprime un punct de vedere. Au acest drept și reprezentanții partidelor politice. Cu atât mai mult cu cât ei se află în plină campanie electorală. Conform statutului Uniunii Europene, fiecare membru are dreptul să desemneze unul sau mai mulți candidați, iar în final, prin votul Parlamentului European, este aleasă câte o persoană pentru fiecare stat, care, deținând această poziție, face parte din guvernul european. În ceea ce privește România, s-a stabilit ca de această dată să avem un comisar pentru Transporturi. Un domeniu important în general. Și vital în ceea ce privește România, caracterizată prin absența cronică și chiar dramatică a infrastructurilor rutiere, feroviare, fluviale și aeriene.
Procedând ca la carte, doamna Dăncilă a formulat două propuneri pentru această poziție. Pe rând, ambele au fost respinse. Li s-a mai întâmplat și alor state. Cum sunt Ungaria și, mai recent, Franța. De altfel, legat de o asemenea respingere, primul ministru al Ungariei, Viktor Orban a adresat o fulminantă scrisoare-protest mai marilor Uniunii Europene, prin care îi avertizează că Ungaria va lupta până la capăt pentru ca drepturile acestui stat, ca și cele ale celorlalte state est-europene, să nu mai fie călcate în picioare de reprezentanții nucleului dur UE. Ce a urmat? Fiecare dintre statele ai căror comisari europeni au fost respinși au formulat noi propuneri. Iar termenul până la care urmează să fie constituit în fine noul guvern european a fost amânat. Și nu este exclus să fie amânat din nou. Birocrația la nivel european, în ciuda aparatului uriaș de care beneficiază și în ciuda infrastructurii extrem de costisitoare, se mișcă greu. Chiar împiedicat. Și în orice caz neuniform, discreționar, utilizând unități de măsură diferite de la stat la stat. Klaus Iohannis apreciază că România traversează o situație particulară. În sensul că Guvernul a făcut obiectul unei moțiuni de cenzură valide. Și susține că în aceste condiții premierul nu mai are dreptul de a desemna viitorul comisar european. Este corect?
Asistăm la încă o bătălie pentru o poziție importantă în arhitectura Uniunii Europene. După ce, prin combinații care încă nu au ieșit la iveală, dar vor ieși mai târziu, domnul Klaus Iohannis, utilizându-și prerogativele prezidențiale, a intervenit brutal în procedura de numire a șefului Parchetuui European, în persoana Laurei Codruța Kovesi. Cine a avut puțină răbdare și a citit raportul Consiliului Superior al Magistraturii referitor la haosul generat de Laura Codruța Kovesi în DNA la numeroasele ilegalități săvârșite de aceasta și, în special la vasta vânătoarea pe care a declanșat-o împotriva magistraților, se poate lua cu mâinile de cap. În mod cert, Klaus Iohannis, care citește mai încet, nu a apucat să vadă respectivul raport. A reușit în schimb să-l întoarcă din drum pe președintele Franței, Emmanuel Macron. Să-l determine pe acesta să-i întoarcă spatele candidatului francez, preferat de majoritatea reprezentanților statelor și să o susțină pe Laura Codruța Kovesi. În schimbul a ce? Nu am aflat încă ce a făcut Klaus Iohannis sau ce urmează să facă la schimb în numele României. Dar vom afla.
Între timp însă, s-a mai întâmplat un lucru pe cât de ciudat, pe atât de revoltător. Reprezentantul Guvernului României la Uniunea Europeană, Luminița Odobescu, a votat tot pentru Laura Codruța Kovesi. În ciuda faptului că, în repetate rânduri, premierul, respectiv Viorica Dăncilă, a spus răspicat că România nu poate susține un candidat controversat pentru funcția de procuror șef european. S-a întâmplat după ce reprezentantul statului român la UE a avut o discuție cu Klaus Iohannis. În final, a invocat faptul că nu a primit instrucțiuni de la premier cum să voteze. Deși poziția premierului fusese făcută publică de nenumărate ori. Și, interesant, persoana respectivă nici nu a fost dată afară.
Am deschis paranteza de mai sus și voi mai deschide încă una în finalul acestei analize, pentru a demonstra că poziția de uzurpator a lui Klaus Iohannis în acest caz, al numirii comisarului european, nu este o excepție. Nu reprezintă un singur derapaj. Klaus Iohannis încalcă cu bună știință legile acestui stat, încercând din răsputeri să numească o persoană agreată de el însuși, precum și de factorul intern și factorul extern, care
îl împing pentru al doilea mandat. Atenție. Am avut un comisar european în persoana lui Dacian Cioloș, care a răspuns de agricultură. Acesta nu a lucrat nicidecum în favoarea statului român în mandatul său. Și nici nu a fost neutru. Dacian Cioloș a lucrat aproape la vedere pentru statul francez. Guvernul Franței l-a răsplătit ulterior, susținându-l forță pentru poziția de prim-ministru. Iar în calitate de prim-ministru, a acționat tot în favoarea Franței. Am mai avut un alt comisar european, Corina Crețu, care în cea de-a doua parte a mandatului ei s-a amestecat brutal în disputele politice interne din România. Și nu întâmplător, după încheierea mandatului, a intrat în poltică acționând împotriva PSD. Adică chiar a partidului care a promovat-o în înalta funcție europeană. Acum din nou se încearcă plasarea unei drone în guvernul european. O dronă care să funcționeze nu în interesul României, ci în cel mai bun caz în interesul unor forțe politice și în cel mai rău caz în interesul factorului extern. Această sarcină urâtă și-a asumat-o Klaus Iohannis.
Klaus Iohannis însă nu poate să-și ducă până la capăt manevra decât uzurpând atribuțiile constituționale ale primului-ministru. Și a comis-o pe față. El însuși a relatat cum, în dialog cu mai marii europeni, a susținut că propunerile formulate de premierul României pentru poziția de comisar european trebuie respinse, fiindcă sunt propuneri rele, dar, atenție, și fiindcă doamna Dăncilă nu mai are acest drept. Pentru că ar fi fost demisă printr-o moțiune de cenzură. Această declarație constituie o circumstanță agravantă în ceea ce îl privește pe Klaus Iohannis. În primul rând pentru că, la data la care și-a formulat propunerile, nu se votase încă moțiunea de cenzură. Deci doamna Dăncilă era un premier ca toți ceilalți din Uniunea Europeană. Ceea ce înseamnă că propunerile acesteia nu pot fi sub nicio formă invalidate și nici măcar puse la îndoială din perspectiva enunțată de Klaus Iohannis. În al doilea rând, chiar dacă mâine doamna Dăncilă ar face noi propuneri, ele ar fi la fel de valide. Pentru că Guvernul, conform Constituției, funcționează până când în locul lui este pus un alt guvern. Iar premierul își îndeplinește atribuțiile până când în locu său este instalat prin voința Parlamentului un nou premier. Ceea ce nu s-a întâmplat. Și nu se știe când și cum se va întâmpla.
Fapta domnului Klaus Iohannis, oricât de îngăduitori am încerca să fim cu domnia sa, reprezintă pur și simplu o infracțiune. Nu doar o încălcare grosolană a regulilor. El a încercat să i se substituie primului-ministru însușindu-și ilegal o parte din atribuțiile acestuia, în ciuda faptului că nici Constituția și nici vreo altă lege nu permite acest lucru.
Merg mai departe și afirm că domnul Klaus Iohannis are vocația unui uzurpator. Acest nărav al domniei sale a reieșit clar încă de la debutul carierei sale politice, care l-a proiectat în fruntea PNL și apoi în fruntea României, în calitate de președinte. Dacă sunt unii liberali care nu-și mai amintesc, îi ajut eu. Crin Antonescu s-a aventurat în mai multe rânduri anunțând că dacă PNL nu obține un procent satisfăcător la alegerile locale, se retrage de la șefia PNL. Demisionează. Și a anunțat de asemenea că întreaga conducere a partidului va proceda la fel. Zis și făcut. Confruntat cu rezultatele nedorite, Crin Antonescu a demisionat. Împreună cu el, întreaga conducere a partidului. Inclusiv Klaus Iohannis.
Gestul acestei demisii în grup, un gest de demnitate politică, reprezintă în același timp și dovada că responsabilii PNL au înțeles că au greșit și că trebuie să plătească pentru aceast greșeală. Numai că, la scurt timp, Klaus Iohannis a făcut stânga-mprejur. Și a revenit cu nesimțire în conducerea partidului. A dat puțin din coate, susținut de câteva cozi de topor, și nu numai că și-a păstrat poziția deținută anterior, dar a devenit ditamai președintele partidului. Și, în această calitate, în doar câteva zile, candidat prezidențial. Cum s-ar zice, a plătit cu vârf și îndesat pentru greșeala lui din alegeri. El a beneficiat de această ascensiune pur și simplu pentru că a uzurpat poziția lui Crin Antonescu. Desigur, până la un punct, cu girul naiv, idealist și chiar prostesc al acestuia. Când Crin Antonescu s-a trezit, era prea târziu. Covorul îi fusese tras definitiv de sub picioare. Chiar de către personajul până atunci relativ obscur, pe care la adus de la Sibiu pentru a colabora cu Liviu Dragnea la reforma administrativă a României. O reformă care nu s-a mai produs niciodată.
Deci Klaus Iohannis a uzurpat atribuții ale premierului. Încălcând limitele atribuțiior constituționale legate de propria sa funcție, cea de președinte. A făcut-o în scopuri politice, cu cinism, în plină campanie electorală. Scapă și de această dată nepedepsit?
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Motoare de război sub capotă civilă: Gigantii auto europeni cochetează cu industria apărării
Într-un peisaj economic marcat de tensiuni geopolitice și o concurență acerbă pe piața vehiculelor electrice, granița dintre industria auto și cea de apărare începe să se estompeze în Europa. Producători de renume, precum Renault și Volkswagen, explorează noi modalități de a-și rentabiliza spațiile de producție, transformând liniile de asamblare a mașinilor în baze de sprijin pentru tehnologia militară.
Dilema de la Paris: Drone cu ADN de automobil
Renault Group a făcut recent un pas îndrăzneț prin parteneriatul cu startup-ul Turgis Gaillard, vizând producția a 600 de drone lunar pentru forțele armate franceze. Proiectul, cunoscut sub numele de „Chorus”, este răspunsul Franței la amenințările reprezentate de dronele de tip Shahed. Cu toate acestea, gigantul francez pășește cu prudență, refuzând oficial eticheta de „jucător major” în sectorul armamentului.
Deși la uzina din Le Mans va fi instalată o linie dedicată structurilor de drone, conducerea companiei insistă că aceasta este o oportunitate punctuală. Strategia pare a fi una de tipul „un picior înăuntru, unul afară”: utilizarea expertizei în producția de serie pentru a sprijini nevoile statului, fără a altera identitatea mărcii axate pe mobilitate civilă.
Umbra „Iron Dome” asupra Germaniei și falimentul unor parteneriate
În Germania, situația este și mai nuanțată. Volkswagen a explorat posibilitatea de a utiliza fabrica sa din Osnabrück — aflată într-un impas economic — pentru a produce componente destinate sistemului israelian de apărare antirachetă Iron Dome. Deși compania a negat oficial intenția de a produce „arme”, portița pentru fabricarea de componente auxiliare rămâne deschisă, în contextul în care site-ul respectiv are nevoie disperată de proiecte pentru a supraviețui după anul 2027.
Nu toate aceste „maritaje” industriale sunt însă încununate de succes. Gigantul rachetelor MBDA a încercat un parteneriat similar cu un producător auto anonim pentru a fabrica drone de atac, însă planurile au eșuat recent, forțând sectorul apărării să revină la metodele tradiționale de producție.
Factorul chinez și excedentul de producție
Analiștii identifică două motoare principale din spatele acestei tendințe incipiente. Pe de o parte, bugetele de apărare europene au atins niveluri record, generând o cerere masivă de echipamente. Pe de altă parte, ofensiva producătorilor chinezi de mașini în Europa a erodat cota de piață a giganților locali, lăsându-i pe aceștia cu spații de producție neutilizate și o nevoie urgentă de diversificare a veniturilor.
Totuși, entuziasmul este temperat de realitate. În Germania, veniturile industriei auto depășesc 500 de miliarde de euro, în timp ce primii cinci jucători din apărare abia ating 30 de miliarde. Sectorul militar poate „îndulci” declinul economic, dar nu poate înlocui coloana vertebrală a industriei auto.
O Europă cu două viteze: Conversie versus consolidare
În timp ce Franța și Germania experimentează conversia civil-militar, alte națiuni, precum Italia, aleg o cale diferită. În loc să transforme fabricile de mașini, Roma mizează pe consolidarea campionilor săi naționali deja existenți, precum Leonardo sau Fincantieri.
Miza finală rămâne una de adaptabilitate: producătorii auto vor deveni furnizori de apărare doar atât timp cât profitabilitatea este reală, iar procesele complexe de reconversie tehnologică nu vor sufoca eficiența liniilor de asamblare.
Actualitate
Orizont 2030: Planul strategic al Infanteriei Marine pentru blindatele de recunoaștere de ultimă generație
Corpul Pușcașilor Marini își trasează viitorul operațional printr-o strategie pe termen lung, vizând modernizarea radicală a capacităților de recunoaștere terestră. În centrul acestei transformări se află programul Advanced Reconnaissance Vehicle (ARV), un proiect ambițios care promite să redefinească modul în care forțele de elită vor gestiona amenințările asimetrice în deceniul următor.
Calendarul inovației: De la faza de testare la selecția finală
Dezvoltarea celei de-a doua etape a programului ARV (Increment 2) este programată să înceapă oficial la finalul acestui deceniu, marcând un moment de cotitură în înzestrarea trupelor. Conform oficialilor prezenți la expoziția anuală Modern Day Marine, anul 2029 va fi punctul de start pentru cercetarea și dezvoltarea noilor variante, proces ce se va desfășura în paralel cu finalizarea primei etape.
În prezent, prima etapă (Increment 1) se află într-un stadiu avansat de pre-producție. Giganții General Dynamics Land Systems (GDLS) și Textron se află sub contract pentru a livra câte 16 vehicule fiecare până în 2028. Decizia crucială de selecție a furnizorului unic este așteptată în 2029, urmând ca producția de serie să demareze oficial la sfârșitul anului 2030.
Arsenalul celei de-a doua etape: Drone, foc de precizie și logistică avansată
Dacă prima etapă a programului se concentrează pe variante destinate comenzii și controlului (C4/UAS), logisticii și sprijinului prin foc cu tunuri automate de 30 mm, cea de-a doua etapă ridică miza tehnologică. Aceasta va introduce trei variante specializate, concepute pentru a domina câmpul de luptă digitalizat:
- Sistemul Anti-Dronă (c-UAS): O platformă optimizată pentru o amenințare permanentă, capabilă să utilizeze atât soluții kinetice, cât și non-kinetice pentru a neutraliza aparatele de zbor fără pilot, rămânând în același timp eficientă împotriva țintelor terestre.
- Varianta de Foc de Precizie: Concepută pentru a oferi sprijin dincolo de linia vizuală (BLOS) pe distanțe de până la 40 de kilometri, acest model va fi dotat cu sisteme de atac electronic și recunoaștere avansată.
- Varianta de Recuperare: Un vehicul utilitar esențial, definit de o macara și un troliu performant, capabil să execute operațiuni de tăiere și sudură în condiții de front, având integrat și un sistem de realimentare rapidă.
Actualitate
Frontul invizibil: Pentagonul deschide porțile rețelelor secrete pentru elitele Inteligenței Artificiale
Într-o mișcare strategică menită să transforme radical arhitectura defensivă a Statelor Unite, Pentagonul a anunțat oficial semnarea unor acorduri cu opt companii tehnologice de vârf. Obiectivul este clar și ambițios: desfășurarea celor mai avansate modele de Inteligență Artificială direct pe rețelele clasificate ale armatei, marcând trecerea către o forță de luptă definită de supremația algoritmilor.
Alianța celor opt: Giganții Silicon Valley preiau paza digitală
Lista partenerilor selectați pentru această misiune critică reunește nume sonore și startup-uri emergente, reflectând o dorință de diversificare a ecosistemului tehnologic militar. Grupul inițial, compus din Amazon Web Services, Google, Microsoft, OpenAI, SpaceX, NVIDIA și Reflection (un startup promițător susținut de NVIDIA), a fost completat ulterior de gigantul Oracle.
Aceste parteneriate nu sunt doar simple contracte de furnizare de servicii, ci reprezintă pilonii unei transformări structurale. Integrarea acestor capacități de frontieră în mediile militare are scopul de a fluidiza sinteza datelor și de a oferi comandanților o înțelegere situațională net superioară în teatre de operațiuni complexe.
Dincolo de „Secret”: Algoritmi în inima sistemelor de securitate maximă
Miza tehnică a acestui pas este uriașă. Modelele de IA vor fi implementate pe rețele clasificate la nivelurile Impact Level 6 (IL6), destinate datelor secrete, și Impact Level 7 (IL7), un termen care desemnează cele mai protejate și sensibile sisteme ale securității naționale. Această expansiune vine ca o continuare naturală a inițiativelor recente de a aduce inovația comercială rapidă în interiorul Departamentului de Război.
Oficialii americani subliniază că această infuzie de tehnologie va permite militarilor să mențină „superioritatea decizională” în toate domeniile de conflict, de la cel terestru la cel cibernetic. Capacitatea IA de a procesa volume masive de informații în timp real devine, astfel, un avantaj tactic indispensabil.
Ruptura de Anthropic și doctrina „diversității de aprovizionare”
O absență notabilă de pe lista oficială este compania Anthropic. Deși modelul său, Claude, este deja utilizat prin diverse kituri de instrumente în rețelele clasificate, tensiunile juridice și administrative cu actuala conducere au dus la excluderea sa din acest acord cadru. Cu toate acestea, surse din domeniu indică faptul că Agenția Națională de Securitate (NSA) ar utiliza deja un model secret al Anthropic, denumit „Mythos”, specializat în capabilități de război cibernetic.
Poziția Pentagonului față de această excludere a fost tranșantă. Subsecretarul pentru cercetare și inginerie, Emil Michael, a punctat că dependența de un singur partener este „iresponsabilă”. Noua strategie a Departamentului de Război pune accent pe o diversitate a furnizorilor, incluzând atât modele proprietare, cât și soluții open-source, pentru a garanta reziliența și securitatea lanțului de aprovizionare tehnologică.
O nouă eră: Armata „AI-first”
Deși detaliile financiare și calendarul exact al implementării rămân sub pecetea confidențialității, direcția este ireversibilă. Statele Unite fac pași decisivi pentru a deveni o forță militară „AI-first”. Prin eliminarea barierelor dintre inovația civilă și nevoile de apărare, Pentagonul nu caută doar să țină pasul cu evoluția tehnologică, ci să dicteze ritmul în care viitoarele conflicte vor fi gestionate, procesate și, în cele din urmă, câștigate.
-
Exclusivacum 3 zileCan-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală
-
Exclusivacum o ziBALTA RECONCILIERII ȘI GOGOȘILE DE FLOREȘTI: „COMISARUL DE CARTON” Valentin MATEI A SCHIMBAT SCANERUL DE ANVELOPE PE RAMA DE BUZĂU
-
Exclusivacum 3 zileOPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani
-
Exclusivacum o ziOperațiunea „gogoașa cu Epoleți”: Cum a încercat un „fantomă” de presă să lustruiască „Diamantul” cu noroi de la Interne
-
Exclusivacum 4 zileCastelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă
-
Exclusivacum 3 zileMarea spârleală a odihnei sub epoleți: Cum MAI iși „penalizează” polițiștii pentru păcatul de a fi părinți
-
Administratieacum o ziExecuție politică la vârful digitalizării: Bogdan Ivan denunță înlocuirea șefului ADR pe criterii de „gașcă”
-
Featuredacum o ziMAGIA NEAGRĂ A LUI BURDUJA: CUM SĂ TOCEȘTI O SUTĂ DE MII DINTR-UN CLICK ȘI SĂ TE CREZI SALVATORUL PATRIEI



