Actualitate
Să citim criza în cheia cetățeanului
Este o criză guvernamentală. Nu neapărat una politică. Cum corect a precizat, spre uimirea mea, președintele Klaus Iohannis. Rezistând marți tentației de a ataca PSD la baionetă. dar să vedem ce va fi azi. Până una alta, să observăm că, fără nici cea mai mică excepție, toți actorii politici relevanți tratează această criză exclusiv din perspectiva jocurilor politice. A interesului lor electoral. Nu în cheia cetățeanului. Această cheie a cetățeanului a fost înghițită pe parcurs.
Frontul anti-PSD susține constant că Guvernul este rău și că trebue să plece. Nu discut acum cât de întemeiate sunt motivele. Să prezumăm însă că principali actori ai acestui front au dreptate. Și, în această logică, chiar așa stau lucrurile. Dacă Guvernul este rău, trebuie să plece. Dacă măsurile Executivului sunt nesustenabile, dacă țara este împinsă în faliment, dacă administrația publică este paralizată, dacă datoriile externe se acumulează fără număr și fără a se vedea vreun rezultat al împrumuturilor, atunci da, Guvernul trebuie să plece. Dar cine îi dă brânci? Iată o întrebare extrem de provocatoare. Pentru că, până una alta, nu are un răspuns.
Pro România și mai nou ALDE, autoejectată în opoziție, anunță că Guvernul funcționează rău și că vor vota o moțiune de cenzură dacă ea va fi produsă de alții. Nu se vor pronunța însă în favoarea unui nou Guvern alcătuit din inițiatorii moțiunii. Cu alte cuvinte, au pulverizat majoritatea, sunt gata să consacre acest fapt votând pentru căderea Guvernului Dăncilă, dar nu pun umărul la construcția unei noi majorități. Păi dacă Guvernul e rău, nu trebuie să vină altul? Și ca să vină altul, nu este nevoie de un vot?
Tot cu fața întoarsă de la cetățean și urmărindu-și strict interesul electoral, acționează și USR. Partidul condus de Dan Barna găsește resursele necesare pentru a ataca cu fiecare prilej Guvernul pe motiv că e rău, ne informează că în consecință va susține orice moțiune de cenzură împotriva acestuia, dar nu va participa la o guvernare până când nu au loc alegeri parlamentare. Anticipate sau la termen. Alegerile parlamentare anticipate, dacă se vor face vreodată, se vor face abia odată cu alegerile locale. Deci peste circa opt-nouă luni de zile. Între timp, conform viziunii USR, țara ar urma să fie administrată de un Guvern rău. Dacă USR ar participa la o guvernare înainte de alegerile parlamentare, susține acest partid, atunci va avea numai de pierdut, întrucât în absența unei majorități parlamentare ferme noul Executiv va fi tot rău. Și, în consecință, participând la administrarea treburilor țării, USR ar avea de pierdut.
Partidul Național Liberal, susținând și el în mod consecvent că acest Guvern este rău, ne-a informat cu mai multă vreme în urmă că, peste câteva zile, când începe noua sesiune parlamentară, va introduce o moțiune de cenzură. Apoi Ludovic Orban și-a făcut socoteala și a ajuns la concluzia că nu e bine așa. Că glonțul de argint, adică singura posibilitate de a face o moțiune de cenzură într-o sesiune parlamentară, va trebui tras mai spre sfârșit, nu la început. Până atunci, Guvernul rău poate să meargă mai departe. Orban s-a spălat pe mâini și și-a băgat coada între picioare. A simțit însă miros de sânge imediat după ce ALDE a anunțat că trece în Opoziție. Și revine asupra teoriei glonțului de argint, în sensul că acesta ar urma să fie tras de PNL peste câteva zile. Ce se întâmplă după, Ludovic Orban nu ne spune. După ce dărâmă PSD scoțându-l de la guvernare, ce pun liberalii în loc? Ce fel de Guvern? În combinație cu cine? Susținut parlamentar de către cine?
Un alt actor important este Klaus Iohannis, în calitatea lui de președinte al României, de lider maximo al opoziției și de promotor al PNL. Și pentru el Guvernul este rău. Până în prezent, de șase ori i-a cerut doamnei Dăncilă să plece. Acum, nu-i mai cere să plece. Sau cine știe, poate îi cere azi, când s-a angajat să ne vorbească despe criza guvernamentală. Dar, până una alta, a lăsat-o mai moale. Parcă n-ar mai avea interesul să-i vadă plecați pe pesediști de la guvernare. Parcă i-ar fi de folos în campania electorală să o împingă pe Dăncilă în turul doi și să o folosească drept țintă principală a campaniei sale. Dacă așa stau lucrurile în continuare, cum ni se înfățișează în ultima vreme, ei bine atunci Guvernul rău nu trebuie pentru moment să plece. Chiar dacă în concepția sa le provoacă traume cetățenilor. Care se amplifică pe zi ce trece.
Și am încheiat această demonstrație. După cum observați, niciunul dintre raționamentele politice pe care le formulează liderii frontului anti-PSD nu ia în calcul interesul cetățeanului. Care logic ar trebui să dicteze un raționament simplu. Dacă Guvernul este rău, să plece. Și să fie înlocuit imediat cu un Guvern mai bun. Cu orice preț. Pentru că atunci când vorbim despre interesul cetățeanului într-o democrație, nu există niciodată un preț prea mare. Dacă liderii opoziției îl sacrifică pe cetățeanu cu atâta cinism, luând de fiecare dată în calcul cu prioritate interesul lor politic imediat și mai ales interesul electoral, atunci îmi permit și eu o întrebare de bun simț urmată de o supoziție.
Întrebarea logică este dacă partidele din frontul anti-PSD chiar vor să facă un Guvern mai bun. Dacă ele chiar intenționează să-și pună pielea în băț de dragul cetățeanului. Și, subsumat acestei întrebări, mai urmează una. Există un program alternativ de guvernare? Mai realist? Mai sustenabil? Mai benefic pentru cetățeni? Și dacă da, care e? Că eu unul, nu l-am văzut. Și nici cetățenii nu l-au văzut. Iar acum supoziția. Nici lui Klaus Iohannis, nici liderilor politici ai partidelor din opoziție nu le pasă nici cât negru sub unghie de ceea ce se întâmplă cu această țară. Ei vor doar puterea și asta cu orice preț. Care ar putea fi obținută eventual prin simpla demonizarea unui Guvern rău. Dar nu prin instalarea cu toate sacrificiile asumate a unui Guvern bun.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
America și marea provocare industrială: Răspunsul Pentagonului la ascensiunea chineză
La recentul Forum Național Reagan pentru Apărare, Secretarul de Război, Pete Hegseth, a lansat un mesaj puternic, angajând Departamentul de Război într-un efort amplu de revitalizare a bazei industriale de apărare a Americii. Acțiunea este esențială, a subliniat Hegseth, pentru a face față multiplelor provocări de securitate națională cu care se confruntă Statele Unite, în special cele provenind din Beijing.
Oglinda deformantă a capacității industriale
Cifrele vorbesc de la sine: China depășește Statele Unite la o scară masivă în ceea ce privește capacitatea de producție militară. Republica Populară produce arme de cinci până la șase ori mai rapid decât SUA, este cel mai mare constructor naval din lume, cu o capacitate de 232 de ori mai mare, și este proiectată să dețină 45% din cota globală de producție până în 2030. Mai mult, Beijingul a integrat eficient sectorul său civil pentru a susține efortul de război, demonstrând o agilitate strategică îngrijorătoare.
În contrast, capacitatea Statelor Unite de a produce sisteme de armament în masă s-a atrofiat considerabil după Războiul Rece. Bugetele de apărare au fost reduse, contractele au fost consolidate, iar prioritățile militare au fost deviate timp de două decenii de conflictele din Orientul Mijlociu, unde cheltuielile s-au concentrat pe operațiuni, nu pe investiții pe termen lung. Această strategie a culminat cu externalizarea capacității de producție către China, un aspect deosebit de grav în cazul magneților și al mineralelor rare, esențiale pentru tehnologia modernă.
Miliarde pentru reindustrializare: Rolul capitalului strategic
Repornirea unei baze industriale de apărare robuste, capabile să crească rapid producția de materiale critice, va necesita timp. Din fericire, Biroul pentru Capital Strategic (OSC) al Departamentului de Război a început deja să abordeze această provocare prin parteneriate public-private, inclusiv acorduri cu MP Materials și Vulcan Elements pentru minerale rare și magneți. Aceste parteneriate sunt doar un preambul la ceea ce va urma, având în vedere că OSC a primit recent o autoritate de creditare de până la 200 de miliarde de dolari prin Legea de Reducere a Impozitelor pentru Familiile Active, destinată în mod specific producției de minerale critice și industriilor conexe.
Deși ideea ca guvernul SUA să dețină acțiuni în companii strategice a întâmpinat rezistență, realitatea este că fără o astfel de implicare, competiția cu Partidul Comunist Chinez devine inegală. Beijingul își fuzionează întreprinderile civile și guvernamentale într-un efort național coordonat pentru a deveni hegemonia globală, inclusiv prin subminarea piețelor internaționale și manipularea monedei.
Un plan național pentru producția de apărare
În paralel cu Strategia Agresivă de Transformare a Achizițiilor promovată de Departamentul de Război, Congresul a propus, atât în proiectul de lege privind Aproprierile pentru Apărare pentru anul fiscal 2026, cât și în Actul de Autorizare a Apărării Naționale pentru anul fiscal 2026, o inițiativă vitală pentru maximizarea capacității de producție americane: Rețeaua Civilă de Producție de Rezerve (CRMN).
Această nouă inițiativă urmărește să creeze un proces de certificare și calificare pentru companiile comerciale interne, permițându-le să producă componente, arme și echipamente pentru apărare. CRMN ar elimina birocrația excesivă, ar construi un registru național al capacităților de producție și ar finanța echipamente specifice pentru fabricile care își adaptează liniile de producție existente pentru a susține rapid necesarul militar.
Apel la acțiune: Lecțiile trecutului, imperativele viitorului
Odată ce Legea de Autorizare a Apărării Naționale va fi promulgată, Departamentul de Război va avea autoritatea statutară de a avansa cu acest efort crucial, în timp ce legislatorii vor finaliza alocarea fondurilor inițiale. Pentagonul ar trebui să instruiască Secretarul Asistent de Război pentru Politica Industrială să supravegheze crearea CRMN și să faciliteze procesele și resursele necesare pentru a debloca imediat impedimentele legate de certificare și calificare.
Timp prea îndelungat, Statele Unite au neglijat furnizorii de nivel trei, patru și inferior, care produc componente esențiale pentru a asigura superioritatea noastră militară și tehnologică. Lipsa de prevedere a făcut ca baza noastră industrială de apărare să se clatine sub presiunea externalizării și a consolidării. Într-o perioadă de criză, este evident că avem nevoie de soluții precum CRMN, care vor demonstra lumii că SUA poate dezvolta și scala sistemele necesare pentru a descuraja adversarii.
În 1983, președintele Ronald Reagan avertiza națiunea despre pericolul ineradicabil al inacțiunii în fața amenințărilor crescânde: „Depinde de noi, în timpul nostru, să alegem și să alegem cu înțelepciune între sarcina dificilă, dar necesară, de a păstra pacea și libertatea și tentația de a ne ignora datoria și de a spera orbește la ce-i mai bun, în timp ce inamicii libertății devin tot mai puternici pe zi ce trece.” Pentru ca președintele Donald Trump să-și cimenteze locul de „moștenitor adevărat și de drept al președintelui Reagan,” așa cum a proclamat Hegseth, Departamentul de Război trebuie să continue să investească și să susțină eforturile de stimulare a producției industriale interne de apărare. Prin crearea CRMN, Congresul oferă administrației Trump un instrument valoros pentru a conecta și a maximiza producția comercială și de apărare din America.
Actualitate
Achizițiile militare, redefinite: Pentagonul declară război birocrației pentru rapiditate
Într-o mișcare strategică ce promite să remodeleze fundamental modul în care Statele Unite își dotează forțele armate, secretarul de război Pete Hegseth a proclamat recent că „Achizițiile sunt acum o funcție de luptă”. Această afirmație concisă depășește o simplă redenumire, marcând o transformare profundă a rolului și așteptărilor de la profesioniștii din domeniul achizițiilor. Pentru prima dată în cei 55 de ani de istorie modernă a achizițiilor, accentul nu mai este pus pe minimizarea riscurilor sau evitarea responsabilității, ci pe asumarea „luptei”.
O schimbare de paradigmă: Achizițiile, funcție de război
Criticii ar putea considera această decizie o simplă reorganizare superficială, însoțită de un discurs ferm despre „responsabilitate”, interpretat adesea ca o amenințare de sancțiuni. Însă, viziunea Pentagonului este radical diferită. Aceasta nu este o măsură punitivă, ci o eliberare. Pentru cei care au navigat de-a lungul anilor prin labirintul achizițiilor militare moderne, este oportunitatea mult așteptată de a sparge tiparele ineficienței.
Responsabilitate nu e pedepsă, ci eliberare
De decenii, „responsabilitatea” în achizițiile de apărare a însemnat adesea „învinuire fără autoritate”. Managerii de program se confruntau cu cerințe rigide, finanțări întârziate și o multitudine de părți interesate cu drept de veto asupra oricărei decizii. Atunci când întârzierile și depășirile de costuri surveneau din cauza amenințărilor globale în schimbare, a priorităților fluctuante sau a problemelor din lanțurile de aprovizionare, acești manageri erau trași la răspundere pentru rezultate pe care nu le controlaseră cu adevărat.
Această abordare nu era responsabilitate, ci o mascaradă. Adevărata responsabilitate, așa cum au demonstrat teoreticienii organizaționali, presupune alinierea drepturilor de decizie cu responsabilitățile asumate. Nu poți cere cuiva să fie responsabil pentru o cursă la care nu i se permite să participe. Acest model tradițional a avut consecințe nedorite: a îndepărtat talentele către alte domenii și a încurajat aderența strictă la procese, chiar și în detrimentul vitezei și inovației. Această nouă viziune urmărește să depășească acest ciclu vicios.
Cheia pentru valorificarea întregului potențial al forței de muncă din achiziții constă în oferirea unei autonomii veritabile. Managerii de program și profesioniștii din achiziții vor primi acum instrumentele și libertatea decizională necesare pentru a reuși. Aceasta include o flexibilitate sporită în echilibrarea performanței cu termenul de livrare, simplificarea cerințelor și luarea unor decizii informate.
Noii directori executivi de achiziții de portofoliu (PAE) nu sunt doar responsabili pentru rezultate, ci și împuterniciți să le atingă. Când se afirmă că cineva „deține” un program, se înțelege acum că are controlul deciziilor, o cunoaștere aprofundată a muncii și capacitatea de a duce proiectul la bun sfârșit. Duratele mandatelor managerilor de program sunt acum aliniate cu ciclurile de livrare efective, asigurându-le prezența la finalizarea proiectelor. Ei vor celebra succesele și, da, vor fi înlăturați în caz de eșec – dar aceasta nu este o pedeapsă, ci un semn de respect. Profesioniștii din achiziții sunt tratați în sfârșit ca niște luptători care pot câștiga sau pierde bătălii, nu ca simpli birocrați.
Riscul achizițiilor versus riscul operațional: O nouă ecuație
Ceea ce scapă criticilor este faptul că nu se elimină riscul, ci se alege ce riscuri să se asume. Timp de decenii, departamentul a acceptat un risc operațional masiv – livrarea unor capacități cu ani întârziere, în timp ce adversarii își accelerau ritmul – pentru a evita orice risc de achiziție. S-a prioritizat perfecțiunea cerințelor în detrimentul livrării la timp, ducând ocazional la sisteme sofisticate livrate prea târziu pentru a mai conta.
Secretarul Hegseth intenționează să inverseze această balanță. După cum a declarat clar: „Vom accepta riscul achizițiilor pentru a reduce riscul operațional.” Aceasta înseamnă livrarea de soluții „80% bune” în doi ani, în loc de soluții „100% perfecte” în zece. Implică etape determinate de un calendar strict, unde data de livrare este sacră, dar specificațiile pot fi flexibile. Înseamnă a trata achizițiile ca pe o funcție de luptă, unde viteza salvează vieți. Menținerea riscului la un nivel redus prin utilizarea soluțiilor comerciale disponibile, implementarea rapidă a echipamentelor în medii operaționale și proiectarea unor capacități de bază adaptabile vor permite corecții de curs, menținând în același timp dotarea luptătorilor. Nu este vorba de imprudență, ci de luarea unor decizii informate pentru a optimiza eficacitatea generală a misiunii.
Atracția excelenței: Talentul caută mize mari
Un fenomen remarcabil apare atunci când se creează poziții cu responsabilitate și autoritate înaltă: oamenii potriviți concurează pentru ele. Acest lucru este vizibil în exemple precum Biroul pentru Capacități Rapide al Forțelor Aeriene, aparatul de achiziții al SOCOM sau DARPA. Aceste organizații nu se confruntă cu dificultăți în recrutarea talentelor – dimpotrivă, trebuie să refuze candidați.
De ce? Pentru că indivizii excepționali doresc să-și asume responsabilitatea pentru rezultate care contează. Ei aspiră să fie managerul de program care livrează o etapă a unui Avion de Luptă Colaborativ (CCA) într-un timp record, nu cel care navighează cu succes prin 30 de revizuiri de program. Atunci când responsabilitatea este aliniată cu autoritatea, completată cu scoruri clare axate pe timpul de implementare și permiterea unor victorii reale într-un singur mandat, talentul nu trebuie căutat. El te găsește.
Acest nou model nu izolează profesioniștii din achiziții cu alegeri imposibile. Reformele îi împerechează cu parteneri operaționali care înțeleg că în luptă, viteza învinge perfecțiunea. Operatorii vor lucra alături de echipele de achiziții, ajutând la luarea deciziilor dificile între capacitate și calendar. Când un manager de program decide să implementeze o soluție „suficient de bună” pentru a respecta un termen limită critic, va avea alături operatori care au contribuit la acea decizie – și care o vor apăra. Aceasta este o responsabilitate împărtășită pentru decizii dificile, nu o responsabilitate individuală pentru eșec.
Un apel la acțiune: Momentul eroilor achizițiilor
Pentru profesioniștii din achiziții: acesta este momentul vostru. Ani la rând, ați operat într-un sistem care vă trata ca pe niște potențiali eșecuri de gestionat, mai degrabă decât ca pe niște potențiali eroi de dezlănțuit. Această eră se încheie acum.
Da, mizele vor fi mari, iar numele vostru va fi legat de rezultate. Dar și recompensele vor fi pe măsură – în special satisfacția profundă de a ști că ați accelerat personal letalitatea americană.
Sistemul de Achiziții de Luptă nu cere perfecțiune. Cere viteză, adaptabilitate și îndrăzneală. Să se ia decizii dificile pe care alții se tem să le ia. Să se spună adevăruri incomode despre ce poate fi livrat și când. Să se asume victorii care contează.
Aceasta este diferența de această dată – nu adăugăm responsabilitate unui sistem defect. Construim un sistem în care responsabilitatea echivalează cu proprietatea, proprietatea generează viteză, iar viteza câștigă războaie. Suntem războinici, iar națiunea noastră contează pe noi. Să livrăm!
Actualitate
De la Caracas la Cercul Polar: Ochiul S.U.A. ațintit asupra Groenlandei
-
Exclusivacum 3 zileGIURGIU: PENITENCIARUL UNDE MORȚII RĂSPUND LA APEL, EVADĂRILE SUNT LA ORDINE, IAR JUDECATA… FACE ROCADA!
-
Exclusivacum 3 zileExclusiv! De la director de pușcărie (Penitenciarul Ploiesti) la sef de scaner: Saga „comisarului de carton” Valentin Matei, eternul „pantoflar” al justiției române!
-
Exclusivacum 3 zile„PISICUȚELE” ÎN UNIFORMĂ DE POLITIE AU MÂRÂIT LA JUDECĂTORI, DAR INSTANTELE DIN PRAHOVA LE-A ÎNFUNDAT CU ACTE ȘI FACTURA DE CHELTUIELI!
-
Exclusivacum 5 zileGărzi fantomă și pensii speciale: Cum se fabrică subcomisari pe banda rulantă a sportului de stat in politie!
-
Exclusivacum 3 zileBARONUL ROCADELOR ȘI AL SCANDALURILOR: MARIUS FULGA, NOUA FAȚĂ A „DREPTĂȚII” ROMÂNEȘTI!
-
Exclusivacum 5 zileJAFUL SECETEI, ACUM CU SERVICII SECRETE! Mafia antigrindină, de la buzunare sparte la „păpușari” de Kremlin: CSAT, trezește-te că ne sufocăm în praf și spionaj!
-
Exclusivacum 3 zileRĂZBOIUL PLOII: DE LA MAFIA ANTIGRINDINĂ LA GRU – FERMIERII 007, MAI BUNI CA SRI ȘI SIE LA UN LOC!
-
Exclusivacum 19 oreFOAMEA DE DREPTATE: CUM ÎI LASĂ GUVERNUL PE POLIȚIȘTI CU BURTA GOALĂ ȘI BUZA UMFALTĂ!



