Actualitate
Diaconu – ”iepurele” lui Dancila. Dar daca e invers?
(PRELUARE INPOLITICS.RO):
Cum se cîștigă, de fapt, niște alegeri prezidențiale? Clădind un nume și un prestigiu cu muncă grea în politică, ani de-a rîndul, și convingînd publicul, din timp, că ești cel care merită votul? Asta o fi valabil în țările normale. În România, trecutul post-decembrist ne spune, cu mici excepții, altceva: se cîștigă prin manevre spectaculoase, mai mereu emoționale, care prind marele public pe picior greșit. Și le pierde, mereu, marele favorit. Se va repeta scenariul și anul acesta? Am paria că da.
Prima surpriză am putea spune că a apărut chiar la primele alegeri, atunci cînd Ion Iliescu a anunțat că intră în cursă după ce tot el dăduse asigurări că nu se va implica, la fel și Frontul Salvării.
Marile manevre au început, cu adevărat, în 2000, cînd cu propulsarea lui Vadim în finală. Adversarii stîngii erau pregătiți să-l sfîșîie pe Iliescu; au sfîrșit prin a-l vota masiv, îngroziți de amenințarea extremismului. O piesă excelent regizată, am spune.
În 2004 am avut legendarul show ”adio, dragă Stolo”, cu propulsarea în cursă a lui Băsescu, pînă atunci outsider, în buza campaniei. Năstase, marele superfavorit, a pierdut.
În 2009, Băsescu a mimat grozav slăbiciunea și izolarea pînă acolo încît mulți observatori dădeau ca sigur abandonul lui. Răstimp, Geoană strălucea, susținut de mari partide, de mari trusturi de presă mogulizate șamd. Băsescu și-a anunțat candidatura tîrziu, aproape pe furiș, ca un proscris al politicii. Marele favorit Geoană a pierdut, exact cînd se vedea cîștigător. Încă o piesă de succes.
În 2014, am intrat în vara anului electoral cu marele candidat Crin Antonescu și am ieșit din ea cu aproape anonimul de la Sibiu, victimă sigură a colosului pesedist. S-a orchestrat piesa ”votul din diaspora” și marele favorit Ponta a pierdut, în pofida lansării cu 100.000 de oameni pe stadion.
Acum, marele favorit e Klaus Iohannis.
Citind presa și netul, aproape te întrebi de ce naiba se mai organizează alegeri? Doar pentru ca niște candidați să fie umiliți în fața uriașului de la Cotroceni?
De ce am crede, însă, că anul ăsta va lipsi surpriza?
Spre exemplu, mișcarea produsă în ultimele două zile ne trage serios de mînecă și ne spune că nu, nu vor lipsi bombele.
E stupefiant ce s-a întîmplat.
Un candidat plasat al doilea în toate sondajele de opinie, Tăriceanu, se ambiționează luni de zile să obțină candidatura din partea PSD-ALDE, altfel rupe guvernarea. Finalmente, chiar rupe guvernarea, dar, concomitent, se dă la o parte și de la candidatură, în favoarea unui om care nici măcar nu e membru al partidului său. Și demisionează și de la șefia Senatului, un sacrificiu imens, pentru că procurorii stau la ușă.
Tăriceanu ar avea, în mod normal, serioase explicații de dat. La fel și Ponta: chiar nu a găsit în tot partidul său un om bun pentru președinție? De ce să apelezi la un fost europarlamentar din afară cînd ai la îndemînă un fost comisar european de anvergură, ori doi foști premieri? De ce nu o fi apelat, spre exemplu, la un greu ca Ioan Mircea Pașcu, cel care ar fi fost încîntat, probabil, să plece dintr-un PSD care l-a umilit la europene?
Și de ce comedia asta cu candidatul independent doar susținut de alianța ALDE-Pro România, pentru că așa ar vrea Mircea Diaconu, traseistul politic pe ruta PCR-Alianța Civică -Alternativa 2000-PD-PNL?
Sunt nenumărate mistere care au bulversat toți observatorii scenei politice.
Teza cea mai confortabilă e că prin Mircea Diaconu se vrea aplicarea unei lovituri teribile PSD și Vioricăi Dăncilă, pentru că actorul ar lua voturi de la stînga și ar pune și mai grav în pericol accederea premierului în turul doi. Și așa e de așteptat să-i mai ia niște voturi și popularul Liviu Pleșoianu.
Adică, prin candidatura lui Diaconu, se deschide drum lui Dan Barna, care se va înfrunta cu Iohannis în finală.
Alții spun că Diaconu are doar rolul de iepure al lui Dăncilă, agitînd și readucînd la viață un electorat pesedist vizibil amorțit și dezamăgit, doar pentru ca la momentul oportun să se retragă în favoarea candidatului PSD.
Profilul lui Diaconu, să nu uităm, este exact pe gustul alegătorului tradițional pesedist: nu foarte tînăr, nu foarte înstărit, șofer de ARO, bun familist, om din popor, cum s-ar spune, fără fasoane, critic al abuzurilor DNA, ca și al lui Traian Băsescu, pe cînd era președinte, și, mai ales, extrem de popular în ochii generațiilor peste 45 de ani, grație filmelor ante și post-comuniste. Unele de mare priză la public.
Pentru acești oameni, poate că Mircea Diaconu e un prost, vorba – în limbaj de Sorbona – a ultra-prețiosului ultra-educat Paleologu Jr, ”dar e prost de-al nostru”!
Și, foarte important, e personajul care te face să rîzi, ori măcar îți smulge un zîmbet cu exprimările sale gen ”Eu nu vreau o țară ca afară, vreau o țară ca înăuntru” ori ”Băsescu turbează de furie ca o fetiță analfabetă din copilăria mea”. Raportat la rictusurile enervante ale lui Iohannis, e ceva. E un om care își lansează candidatura spre președinție nu pe un stadion cu zeci de mii de oameni și decoruri fastuoase, ci pe niște treptele unui edificiu al culturii. Modest, dar cu profunzime în mesaj.
Da, nu e imposibil ca misiunea lui Diaconu să fie de iepure pentru Viorica Dăncilă.
Dar dacă o fi invers?
Dacă, de fapt, nu Diaconu, ci Dăncilă va fi cea care se va retrage din cursa prezidențială, după modelul dragă Stolo?
Experiența post-decembristă ne învață un lucru: undeva, prin lunile iulie-august ale anului electoral se cam știe cu precizie potențialul de creștere al unui candidat, pe baza cercetărilor sociologice și a proiecțiilor care se fac de către specialiști, pe bani grei.
O asemenea analiză, în august 2004, a dus, de fapt, la înlocuirea lui Stolojan cu Băsescu.
Liberalul își atinsese punctul maxim și se încăpățîna să nu mai crească, lăsînd drum pentru Năstase.
În cazul Vioricăi Dăncilă, nici măcar nu mai e un secret că e mult sub scorul partidului, care partid oricum stă destul de prost.
PSD e cuprins de apatie, s-a văzut și la ultimul congres.
Partidul are nevoie de ceva care să îl trezească.
De un declic.
Acela ceva ar putea fi Mircea Diaconu, atent măsurat în sondaje încă din luna iunie. Presa – inclusiv noi – scria în iulie despre testarea lui de către PSD și se auzea pe surse că nu stă prea bine. Chiar o fi fost așa?
Și de ce ar fi măsurat PSD un personaj care după plecarea din PE dădea impresia că merge liniștit la pensie? Și în condițiile în care partidul are atîtea nume sonore?
O explicație simplă ar fi că studiile de ”laborator” arată de ceva vreme că Diaconu e bine recepționat de public, la fel cum e bine recepționată și ideea unui candidat din afara partidelor actuale.
Mircea Diaconu, să nu uităm, a fost la alegerile din 2014 al patrulea ”partid” al țării, luînd ca independent mai multe voturi decît PMP-ul lui Băsescu, decît UDMR, Partidul Poporului DD ori PRM.
A plasa PSD la remorca lui Diaconu prea devreme, însă, ar fi creat riscuri majore, dînd timp adversarilor să riposteze și să-și regîndească strategiile. S-ar fi marșat pe incapacitatea marelui partid de a găsi pe cineva corespunzător etc.
În plus, un candidat de succes trebuie să aibă o susținere cît mai largă, ne amintim că însăși Viorica Dăncilă vorbea de dorința închegării unei alianțe mari, cu partide, sindicate, ONG-uri șamd. Nu s-a mișcat un pai în această direcție pînă acum.
Ba, mai mult, s-a pierdut și alianța cu ALDE, s-a ratat alianța cu Pro România.
PSD pare mai deșirat și mai slăbit ca oricînd.
Adversarii zîmbesc satisfăcuți și se demobilizează, fenomen extrem de periculos.
Pe partea lui, Mircea Diaconu se poate lupta din greu, dar fără un sprijin puternic din spate, e imposibil să răzbească.
Și acum, să ne imaginăm că sprijinul ăsta apare neașteptat, în preajma campaniei, din partea PSD, care se va vedea lăsat – dintr-un motiv sau altul, se găsește lesne! – fără propriul candidat.
Pe scena politică se creează brusc o mare alianță pro-Diaconu formată din PSD, ALDE, Pro România, PNTCD, PER, poate și alții, inclusiv rebelul Pleșoianu, inclusiv Coaliția lui Cumpănașu, și grupată în spatele unui politician fără carnet de partid, cu imagine de poporean și talent de vorbitor, adică exact ce nu are nici Iohannis, nici Dăncilă, nici Barna, nici Cioloș la această oră.
S-a spus, în 2014, că în spatele succesului ca independent al lui Diaconu a stat, de fapt, cedarea de voturi de către PSD. Dovada perfectă, s-ar zice, că rețeta funcționează și că un candidat ”independent” cu carisma lui Diaconu poate face minuni cu oarece sprijin.
Mai pare ridicolă și inexplicabilă, în aceste condiții, decizia lui Tăriceanu și Ponta?
Mai pare inutil sacrificiul ALDE?
Mai pare stranie aparenta canibalizare a unor grupări apropiate SIE, serviciu care dă semne că vrea să-și ia revanșa în fața SRI după eșecul din 2014?
În octombrie 2012, mult înainte să existe ALDE, Varujan Vosganian zugrăvea un tablou foarte interesant actorului-politician, aflat într-un scandal de incompatibilitate:
”Mircea Diaconu a fost un câştig real, nu doar pentru partidul în care a intrat, ci, pentru felul în care, prin prestaţia sa, prin sentimentul civic care l-a animat, pentru întreaga clasă politică. Cum răspundem noi? Mircea Diaconu devine singurul dintre noi pe care-l expulzăm ca fiind un om corupt, un om care a abuzat de funcţiile sale pentru a obţine câştiguri necuvenite, care s-a strecurat pe lângă lege. Tocmai Mircea Diaconu, omul care ne-a bucurat adolescenţa, tinereţea cu filmele sale, care a fost întruchiparea omului bun, de la „Filip cel bun” şi până la „Buletin de Bucureşti”. El este, în conştiinţa colectivă, prototipul omului bun. Noi nu vorbim aici de un om care, după ce-şi încetează activitatea politică sau după un mandat în care eşuează în alegeri, dispare. El este parte a conştiinţei publice. Este un prototip”.
Spectaculos modul în care Vosganian scotea în evidență încă de atunci profilul pe care se va marșa acum în cursa prezidențială. Omul simplu. Omul din popor.
Aproape te face să te întrebi de cîtă o vreme o fi antrenat ”prototipul” Diaconu pentru rolul care i s-a încredințat acum.
Și de către cine?
Actualitate
Noua arhitectură a apărării SUA: De la scutul „Golden Dome” la revoluția sistemelor autonome
Modernizarea arsenalului defensiv american trece printr-o fază de transformare profundă, în care noile tehnologii digitale și tacticile de război cibernetic sunt integrate rapid în structurile de comandă. Eforturile actuale vizează atât securizarea infrastructurilor critice existente, cât și crearea unei noi forțe dedicate războiului autonom, cu scopul de a menține superioritatea pe câmpul de luptă al viitorului.
Scutul „Golden Dome” își securizează perimetrul cibernetic
Forța operativă JTF-Gold, creată de Comandamentul de Nord al SUA (NORTHCOM), a primit misiuni critice extinse pentru a gestiona complexitatea apărării aeriene și antirachetă „Golden Dome”. Recent, această structură a fost însărcinată cu dezvoltarea unor capabilități robuste de apărare cibernetică. Această nouă direcție strategică este concepută exclusiv pentru a proteja activele „Golden Dome” împotriva atacurilor inamice, eliminând orice componentă ofensivă din spectrul acțiunilor sale.
Înființată la începutul acestui an pentru a prelua și optimiza responsabilitățile fostului Comandament Component pentru Apărare Antirachetă Integrată, JTF-Gold se află în plin proces de definire a rolurilor. Cu un personal de aproximativ 100 de membri, unitatea supraveghează deja siturile operaționale, precum cel de la Fort Story, și organizează sesiuni intense de planificare pentru a delimita clar responsabilitățile operaționale între centrele de comandă din Colorado și Florida.
AUTOWARCOM: Pasul către supremația autonomă
În paralel cu întărirea scutului antirachetă, Pentagonul accelerează implementarea unei strategii ambițioase de integrare a sistemelor autonome și robotice. În cadrul recentei conferințe anuale a Asociației Armatei SUA, liderii militari și civili au prezentat planurile pentru înființarea „Autonomous Warfare Command” (AUTOWARCOM). Această nouă structură este concepută să opereze cu autorități extinse, similare celor ale forțelor armate tradiționale, pentru a scala rapid tehnologiile autonome în rândul tuturor forțelor întrunite.
Pentru a facilita această tranziție, Departamentul Apărării a demarat deja „Proiectul Agincourt”, o inițiativă umbrelă menită să coordoneze eforturile tehnologice în domeniu. De asemenea, Grupul de Lucru Autonom de Apărare (DAWG), creat inițial pentru stimularea producției de drone, a fost integrat sub o nouă forță operativă specializată în cadrul Comandamentului pentru Operațiuni Speciale (SOCOM), asigurând astfel continuitatea inovației.
Investiții masive și provocări legislative
Transformarea radicală a capabilităților militare necesită resurse financiare considerabile. Pentagonul a avansat planuri de alocare a aproape 55 de miliarde de dolari pentru eforturile de dezvoltare a sistemelor autonome. Această investiție, descrisă drept una generațională, este văzută ca un element esențial pentru a schimba paradigma tehnologică a departamentului.
Cu toate acestea, succesul acestui proiect depinde critic de aprobarea Congresului SUA. Deși climatul politic complică procesul legislativ, liderii apărării insistă că finanțarea este imperativă pentru a reacționa la schimbările rapide din mediul global de securitate. Într-un context în care inovația trebuie să țină pasul cu necesitățile combatanților, oficialii militari subliniază că investițiile făcute acum vor avea un impact decisiv pentru deceniile care vor urma.
Israel Aerospace Industries (IAI) a prezentat la conferința anuală AUSA trei sisteme noi, construite în jurul unor tehnologii existente, dar adaptate la amenințările emergente. Printre acestea se numără un radar mobil montat pe un aerostat, un interceptor antidronă fără încărcătură explozivă și o dronă înarmată cu o mitralieră M250, dezvoltată împreună cu Sig Sauer.
Radarul Point@Air: un aerostat care nu rămâne pe loc
Sistemul Point@Air combină un aerostat — o platformă de tip balon sau dirijabil — cu un radar cu antenă activă cu baleiaj electronic. Potrivit lui Dror Bar, vicepreședinte executiv al IAI și director general al Elta Systems, radarul poate detecta o gamă largă de ținte: de la avioane de vânătoare și drone de mari dimensiuni până la rachete de croazieră și ținte maritime.
Aerostatele sunt folosite de multă vreme pentru supraveghere, însă infrastructura lor statică le poate face vulnerabile la atacuri cu drone. Point@Air este conceput să funcționeze fără infrastructură fixă și să poată fi mutat într-o nouă locație în câteva ore. Platforma are aproximativ 70 de metri lungime.
Mobilitatea ar putea reduce riscul ca adversarii să localizeze aerostatul și să-l atace cu drone kamikaze. Bar a invocat experiența recentă a Israelului, unde Hezbollah a vizat un aerostat de mari dimensiuni din nordul țării. El a descris un scenariu în care sistemul este strâns la lăsarea serii și mutat pe un alt deal, astfel încât să nu mai fie în aceeași poziție dimineața.
IAI vede posibile utilizări ale sistemului atât în misiuni de securitate internă, cât și pentru Comandamentul Central al SUA și alte comandamente militare. Tehnologia de bază este dezvoltată, însă Point@Air se află încă în faza de demonstrație. IAI lucrează cu compania americană TCOM pentru ajustarea dimensiunilor și configurației platformei. TCOM este principalul contractant pentru platformele aerostatice ale Armatei SUA.
HawkGuard: interceptare fără explozibili
IAI a prezentat la AUSA și sistemul HawkGuard, destinat combaterii dronelor. Bar a descris apărarea antidronă drept una dintre cele mai dificile provocări pentru companiile din domeniul apărării, aflate în căutarea unor interceptori cu costuri foarte reduse.
HawkGuard folosește un interceptor inert, echipat cu o plasă în locul unui focos exploziv. Radarul și senzorii optici contribuie la ghidarea interceptorului către țintă, într-un sistem pe care Bar l-a descris drept unul cu buclă închisă. Absența explozibililor ar putea face soluția potrivită pentru zone populate sau pentru protejarea unor obiective sensibile, precum instalațiile care depozitează combustibil ori materiale explozive.
Potrivit lui Bar, sistemul a fost testat pe scară largă împotriva mai multor tipuri de amenințări și este deja utilizat de câțiva clienți. El poate intercepta mai multe categorii de drone, inclusiv aparate care nu folosesc legături de comunicații. Sistemul combină radarul, senzorii electro-optici și tehnologia de comandă și control pentru detectarea, urmărirea și ghidarea interceptorului.
HawkGuard are o rază de acțiune relativ scurtă, însă IAI nu a făcut publică distanța exactă. Compania îl consideră un nivel suplimentar de apărare, nu o soluție independentă. Bar a subliniat că experiența războiului din Ucraina arată că nu există un singur sistem capabil să neutralizeze toate dronele. IAI estimează că HawkGuard ar putea avea potențial și în America de Nord, inclusiv pentru protejarea bazelor militare americane.
Fire Storm 250: dronă echipată cu mitralieră
Al treilea sistem, Fire Storm 250, a fost dezvoltat de IAI împreună cu Sig Sauer. Este o configurație tactică a dronei APUS, echipată cu o stație de armament telecomandată Microlight (RCWS) produsă de Sig Sauer și cu o mitralieră M250.
Companiile au anunțat finalizarea unui test de tragere în care drona a rămas în zbor deasupra unui câmp de luptă simulat și a deschis focul asupra unor ținte. Potrivit comunicatului comun, tragerile au fost efectuate de la distanțe și altitudini diferite, pentru a demonstra flexibilitatea operațională, siguranța integrată și precizia sistemului în condiții variate.
Nu a fost precizată cantitatea de muniție pe care drona o poate transporta. Sistemul folosește un motor cu ardere internă, compatibil cu mai multe tipuri de combustibil și realimentabil în teren cu combustibili disponibili în mod obișnuit. Astfel, el nu depinde de cicluri îndelungate de încărcare a bateriilor sau de infrastructură specializată.
Potrivit companiilor, testul a demonstrat capacitatea dronei de a combina supravegherea aeriană, identificarea țintelor și utilizarea precisă a armamentului într-un scenariu realist. Reprezentanții IAI au prezentat integrarea armelor cu aeronavele fără echipaj drept o direcție cu potențial operațional, iar viitoarele sisteme fără pilot ar urma să îmbine mai eficient senzorii, luarea deciziilor și acțiunea în mediul de luptă.
Sig Sauer a evidențiat, la rândul său, caracterul alimentat cu bandă al mitralierei M250 și avantajele sale în privința razei de acțiune și a greutății față de sisteme mai vechi. Potrivit companiei, reducerea greutății poate aduce beneficii la nivelul echipei de infanterie și poate facilita integrarea armamentului pe drone.
Actualitate
Drone, sisteme antiaeriene și vehicule electrice: imagini din prima zi a expoziției AUSA 2026
Companii internaționale din industria de apărare au adus la Centrul de Convenții Walter E. Washington, din centrul capitalei americane, o gamă variată de vehicule aeriene și terestre pentru ediția din acest an a conferinței Asociației Armatei SUA.
Cel mai mare târg anual de profil din Statele Unite atrage mii de participanți. La ediția din 2026, exponatele includ numeroase drone și tehnologii anti-drone, alături de echipamente militare de mari dimensiuni. Iată câteva dintre momentele surprinse în prima zi a expoziției.
Un câine de asistență întâmpină vizitatorii
Patriot, câine aflat în pregătire pentru a fi repartizat unui veteran rănit după încheierea antrenamentului, îi întâmpină pe participanți în fața standului Shield AI.
Brawlr: lansator reconfigurabil pentru apărare antiaeriană
Sierra Nevada a prezentat sistemul de apărare antiaeriană Brawlr — lansator reconfigurabil de armament, cu mecanism rotativ pe baterii. Expoziția a inclus atât sistemul, cât și o muniție prezentată în detaliu.
Vehicule electrice și muniție de artilerie
Oshkosh a expus un vehicul electric Joint Light Tactical Vehicle. Hanwha Defense USA a prezentat, la rândul său, proiectile de artilerie de 155 mm.
Supraveghere și drone cu decolare verticală
AEO Night Hawk Systems a adus un ansamblu de supraveghere ale cărui senzori urmăreau persoanele aflate în apropiere pe podeaua expoziției.
Deasupra vizitatorilor a fost suspendată și aeronava fără pilot VAPOR, produsă de AeroVironment. Sistemul este un elicopter fără pilot, cu un singur rotor, propulsie complet electrică și decolare și aterizare verticală.
Anvelope pentru Lună și optică pentru arme
Goodyear a expus o anvelopă robustă, cu un design neobișnuit, destinată explorării lunare.
Standul Colt Optics a atras numeroși participanți, care au privit un panou cu zeci de puști de asalt echipate cu sisteme optice specializate.
Dosarul antigrindină, partea a XIII‑a. CSAT spune: siguranță națională! Garda de Mediu și APM Prahova spun: ascundeți gunoiul sub preș
Republica Antigrindină: cum a tras statul Român cu rachete în cer, cu iodură în câmp și cu legea în gard...
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
În manualele de poliție scrie că body-cam-ul e pentru „protejarea agentului”. La Boldești-Scăeni, body-cam-ul lui Picior Florin-Alexandru pare să fie...
Urbanismul din Ploiești, între control și „salvare” privată: cine pune piedica și cine oferă firma? Arhitectura dezmatului (II)
Revenirea Veronicăi Rădună în urma procesului câștigat cu municipalitatea readuce în atenție funcționarea Urbanismului ploieștean. Incisiv de Prahova continuă prezentarea...
IPJ Prahova, „filiala” Băicoi: Agresorul lovește, poliția ridică tonul, victima strânge traume
Republicii 296 – Academia de bătaie, umilință și like-uri Lecții de parcare aplicată: „Dau cu palma, deci exist” Ora 10...
Specialiști în destituire după o ședință și un proces-verbal. Manualul secret al Poliției Române: cum să judeci un coleg fără să fi învățat nimic
Justiție disciplinară în regim fast-food Intră polițistul pe ușă, iese cariera pe ușă În România, polițistul care poate fi dat...
„Solidaritatea” lor, factura noastră. Pamflet dur despre programul de guvernare al cabinetului Luca Marinescu
„Consolidare solidară”: când statul își pune cagula pe față A apărut, în fine, și programul de guvernare 2026–2026, cu ștampilă...
I.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
În timp ce autospecialele IPJ Prahova se fac praf pe șosele și dosarele se plimbă între colegi anchetatori ai propriilor...
Arhitectura dezmatului: Cum a daramat Curtea de Apel castelul ARBY & CO din Primaria Ploiesti (I)
Justitia bate combinatiile: Veronica Raduna revine, recursul Primariei cade in cap Cronica unui abuz administrativ se incheie spectaculos la Curtea...
IPJ Neamț, regulament pentru epoca de piatră: „Nu vă mai omorâți psihic colegii. restul, vedem noi”
Hărțuirea sexuală nu există în regulamentul IPJ Neamț. Există doar în lege, în metodologia Guvernului și, eventual, în realitate. În...
ÎCCJ inventează „poșta zombie”: scrisorile mor, dar obligațiile șoferilor bântuie mai departe
Când nu ridici plicul, plicul te ridică pe tine Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a hotărât, prin Decizia...
Batman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
Investigatie propie Incisiv de Prahova – bazată pe documente judiciare. Un dosar cu patru expertize și nicio probă “întreagă” În...
IPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
IPJ Prahova, campion la procese pierdute: cum a aflat Poliția că și polițiștii au drepturi în concediu IPJ Prahova, din...
Republica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
Poliția Penitenciară, de la gardieni ai legii la subiect de bârfă online Poliția Penitenciară nu mai e de mult o...
ANI le dă voie „combatanților în concediu”: polițiștii pot dispărea în misiuni externe, dar cu Statutul la purtător
Legea 180/2026, bau-baul inventat de birocrați speriați de Europa În timp ce unii visează să blocheze polițiștii în birouri prăfuite...
Dosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
Există un moment, în orice anchetă serioasă, când îți dai seama că nu grindina e problema, ci „apărătorii mediului” care...
-
Exclusivacum 4 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 2 zile
Batman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum o zi
I.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 3 zile
Dosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 2 zile
Republica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a XI‑a –„ANTI-GRINDINĂ” CU DOSAR PENAL. Când norii sunt proști, îi păcălește… SNACP-ul. Când sunt deștepți, se duce DNA-ul peste ei.