Actualitate
Scandalul Caracal – Statul roman, prins intre opinia publica si scutul de la Deveselu
(PRELUARE INPOLITICS.RO):
Scandalul momentului ține de posibila implicare a americanilor de la Deveselu în traficul de carne vie din Caracal, în special după ce ”Libertatea” a publicat un articol pe această temă. Comentatorii din presă ori din mediile virtuale sunt împărțiți: unii cred că informația, vehiculată încă de la izbucnirea evenimentelor, e reală, alții că e o intoxicare, cu posibilul amestec al rușilor.
În opinia noastră, există două aspecte mari și late: primul, că nu există, deocamdată, nici cea mai mică dovadă care să susțină conexiunea dintre americani și rețelele de prostituție din zona Caracal. Al doilea, că, din păcate, asta nu contează deloc, iar scandalul poate atinge cote nebănuite în prezent.
Din motive pe care le vom expune în continuare.
Fanii serialului MASH își amintesc cu certitudine ce făceau militarii de sex masculin de la unitatea medicală mobilă atunci cînd primeau permisii: o zbugheau în bordelurile din Seul ori Tokyo, în funcție de lungimea permisiei. În restul timpului, visau cu ochii deschiși la deliciile furnizate de prostituatele orientale. Numai că permisiile erau rare, iar nevoile multe. Așa că pe lîngă unitatea militară funcționa o mică rețea de prostituate, coordonate de celebra Rosie, deținătoare și a unui bar la gardul unității.

Rosie și fetele sale, la controlul medical
Cînd spitalul își schimba locul, prostituatele o urmau. Mobil spitalul, mobil și bordelul. Periodic, ele erau verificate chiar de clienții-medici, pentru a se evita neplăcerile; ba chiar exista o filieră neagră prin care soldați americani se însurau pe bani grei cu prostituate doar pentru a le facilita intrarea pe piața din SUA.
Nu e fantezie de scenarist.
Iar lucrurile nu au stat altfel nici în Vietnam, ba chiar nici în Irak ori Afganistan, țări mult mai stricte în privința conduitei femeilor.
În războiul din Coreea, industria prostituției a fost atît de înfloritoare grație americanilor încît era gestionată chiar de către guvernul sud-coreean. În 2014, au existat procese colective declanșate de foste prostituate coreene care au cerut despăgubiri imense pentru că propriul guvern le transformase în mărfuri, pe baza unor înțelegeri cu guvernul american și cu proxeneți locali.
O industrie care s-a perpetuat și după război, pînă în zilele noastre.
Pînă într-atît încît, sub presiunea opiniei publice, a ONG-urilor, a presei, a politicienilor șamd, în 2004 guvernul sud-coreean a interzis prostitutia, iar în 2005, George W.Bush a emis un ordin prin care soldații americani care apelau la prostituate erau deferiți Curții Marțiale. Nu li se tăia capul, dar erau excluși fără drepturi din armată și riscau un an de închisoare.
S-a declanșat din acel moment o supraveghere extrem de riguroasă din partea comandanților de unități militare a barurilor și cluburilor din apropierea respectivelor facilități. În țări ca Filipine, militarilor li s-a interzis pînă și ”să le ofere un suc” fetelor locale, așa-zisele ”juicy girls”, știut fiind că asta masca tot aventuri sexuale. Pe teritoriul Coreei de Sud, militarilor americani li s-au impus după 2014 restricții încă și mai mari, vizînd conduita în baruri, cluburi și restaurante pentru a elimina ispitele. Exploatarea femeilor de către militarii americani din bazele externe trebuie stopată prin orice mijloace, se clama la nivelul congresului SUA.
Asta, pentru că, din 2012-2014, rapoartele anuale ale Departamentului de Stat relevă cifre tot mai îngrijorătoare privind traficul de carne vie la nivel mondial, iar unele țări în care americanii au baze militare se plasează în top.
Și acum să luăm o pauză de la problemele de sex și să amintim un alt eveniment.
Acum cîțiva ani, mult înaintea scutului de la Deveselu, a apărut proiectul unui penitenciar modern la Caracal. Tergiversat o perioadă, el părea să intre în linie dreaptă acum 2-3 ani, cînd a apărut, brusc, o problemă: MApN nu a mai permis construcția, pentru că americanii se opuneau unei facilități de risc în preajma unității lor militare.
În noiembrie 2017, ministrul Justiției, Tudorel Toader, informa Parlamentul României în plen:
”O discuţie pe care o ştiţi – şi nu vreau să o ocolesc – posibila construcţie a unui penitenciar la Caracal. Eu am preluat acest obiectiv, cu dorinţa şi obligaţia de a continua, numai că, de la Statul Major al Armatei, am primit un aviz negativ, care a spus, printre altele, că „vecinătatea unui penitenciar, vecinătate de unitatea de la Deveselu, este de natură să afecteze, să perturbe…” şi aşa mai departe.
S-a făcut revenire la Armată, care a dat un aviz, de data aceasta, interpretabil – interpretabil! -, motiv pentru care am revenit pentru a treia oară, solicitând clarificări – putem sau nu putem să punem în vecinătatea lui Deveselu un penitenciar? În funcţie de răspunsul primit, vom proceda ca atare”.
Răspunsul favorabil nu a mai venit, închisoarea nu s-a mai făcut.
Un penitenciar, reamintim, este o facilitate a statului, administrată riguros și cu un rol social benefic și bine determinat.
Și totuși, o asemenea instituție a fost considerată o vulnerabilitate de către americani.
De aici, marea întrebare: dacă în dosarul Caracal se scot la lumină rețele de trafic de carne vie, cu eventuale ”ingrediente” adiacente, adică droguri șamd, cam ce amploare ar putea lua scandalul în presa internațională, mai ales cea americană?
Nici nu e nevoie să apară vreo dovadă cît de mică privind servicii asigurate de respectivele rețele americanilor de la Deveselu.
Faptul că infracțiunile se comiteau aproape lîngă zidul marii unități e suficient. Ca și faptul că ofițerii aflați la comandă nu au putut identifica și semnala respectivele probleme, deși aveau această sarcină din partea Pentagonului și aveau parte de concursul serviciilor secrete de la noi, ale Poliției și autorităților locale. (Care servicii s-ar putea trezi, ele însele, cu mari dureri de cap: au informat ori ba?)
În plus, americanii de la Deveselu interacționau pe baze regulate cu tinerele fete din Caracal, nu în sens negativ.
Fotografiile și informațiile postate pe contul oficial de Facebook al unității arată că soldații americani vin sistematic în liceele din Caracal, inclusiv cel al Alexandrei Măceșanu, pentru diverse activități, de la prelegeri pe felurite teme, la muncă voluntară în beneficiul elevilor. Tinere fete participă, de asemenea, la activități din interiorul unității de la Deveselu, muzica, mîncarea, băutura dansul ori spectacolele populare fiind ceva obișnuit, desigur, decent și în limitele permise de regulamente.


Toate aceste lucruri ar putea căpăta, din nefericire, cu totul alte conotații în cazul în care s-ar dovedi că la Caracal, sub nasul americanilor, s-a practicat intens prostituția, cu sau fără minore, cu sau fără acordul fetelor exploatate. A fost destul de greu de mușamalizat un scandal, anul trecut, cînd mai mulți militari americani beți de la Deveselu au devastat un bar din Craiova, refuzînd să plătească și s-a lăsat cu arestări.
Un scandal implicînd trafic de carne vie în coasta unității americane ar fi devastator de-a dreptul, în planul imaginii și ar putea alimenta anti-americanismul și așa în creștere, în estul Europei.
Marea unitate americană care a blocat, din precauție, un ditamai resortul Ministerului român al Justiției, pur și simplu nu ar putea fi decupată dintr-un asemenea scandal chiar în absența oricărei vinovății.
Iar asta ar putea afecta zdravăn relația noastră cu partenerul strategic, care s-ar simți trădat de statul român aliat, incapabil să țină sub control infracționalitatea din zonă. O impotență pe care o va deconta, vrînd-nevrînd, și armata SUA.
Cum la fel ar putea afecta planurile de viitor ale americanilor în regiune, incluzînd o relocare în țara noastră a trupelor din Turcia ori Germania.
Să te mai miri că, între presiunea opiniei publice de la noi și nevoia ocrotirii imaginii armatei americane, statul român acționează la modul cel mai bezmetic cu putință în cazul Caracal, depășind cu mult năstrușniciile din sitcomul MASH sus invocat?
Actualitate
Fortăreața Australiană: Noua strategie industrială care rescrie regulile apărării la Antipozi
Australia a lansat o strategie revoluționară, marcând cel mai recent efort de a-și consolida baza industrială de apărare suverană. Documentul, intitulat Strategia de Dezvoltare a Industriei de Apărare (DIDS), declanșează o reformă profundă a modului în care statul va dezvolta și achiziționa platforme militare în anii următori, adaptându-se unui context global tot mai volatil.
Infuzie de capital pentru inovație: Miza pe sectorul IMM-urilor
Un pilon central al noii strategii este investiția direcționată către sectorul privat. Guvernul a anunțat suplimentarea cu 80 de milioane de dolari australieni a programului de granturi pentru dezvoltarea industriei de apărare, ridicând plafonul total la 250 de milioane de dolari până în 2030. Această mișcare este concepută pentru a permite companiilor mici și mijlocii să inoveze, să extindă producția și să creeze locuri de muncă, oferind în același timp capacitatea de a scala soluțiile tehnologice conform cerințelor armatei.
„Cazul pentru o bază industrială suverană puternică nu a fost niciodată mai clar”, au subliniat oficialii guvernamentali, punctând necesitatea ca Australia să poată fabrica și susține echipamentele esențiale exact acolo unde și când este nevoie de ele.
Ghost Shark și ofensiva exporturilor: De la subutilizare la lider global
Strategia vizează, de asemenea, revitalizarea unui fond de 3 miliarde de dolari destinat sprijinirii exporturilor, un instrument considerat „subutilizat” de la înființarea sa în 2018. În centrul acestei noi ofensive comerciale se află vehiculul subacvatic autonom Ghost Shark, construit de Anduril, care a fost desemnat drept o capacitate de export prioritară.
Pe lângă promovarea tehnologiei pe piețele externe, marile companii contractante vor fi acum obligate prin lege să se implice activ în creșterea forței de muncă specializate din Australia, punând un accent deosebit pe programele de ucenicie și formare profesională.
Reforma structurală: Adio întârzierilor și depășirilor bugetare
Poate cea mai radicală schimbare este înființarea Grupului de Livrare a Apărării, o entitate care, în decurs de un an, se va transforma într-o agenție mamut. Aceasta va fuziona grupurile existente pentru achiziții, armament și construcții navale, într-o încercare de a corecta deficiențele sistemice care au dus, în trecut, la proiecte livrate cu întârziere și costuri mult peste așteptări.
Obiectivul final este construirea unei organizații de apărare mai agile și disciplinate, capabile să răspundă provocărilor strategice ale viitorului. Prin această resetare, Australia își propune să treacă de la un sistem birocratic greoi la unul bazat pe rezultate și responsabilitate, așa cum o cere actualul mediu de securitate.
Actualitate
Miza avioanelor F-35: De ce apropierea dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan alarmează experții în securitate
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să folosească viitorul summit NATO din Turcia pentru a impresiona Washingtonul și Bruxelles-ul. Pregătirile sunt în plină desfășurare, iar oficialii de la Ankara mizează tot mai mult pe relația personală dintre Erdogan și președintele Donald Trump. Obiectivul principal este clar: reintegrarea Turciei în programul avioanelor de luptă F-35, o mișcare ce ar marca o victorie majoră pentru industria de apărare turcă.
Semnale ambigue de la Casa Albă: Donald Trump promite să îl facă „fericit” pe liderul turc
Campania de lobby a Ankarei pare să dea deja roade. Recent, în Biroul Oval, Donald Trump a sugerat că ar putea „face ceva” pentru a-l mulțumi pe Erdogan în privința avioanelor F-35, în timp ce vicepreședintele J.D. Vance a confirmat că Pentagonul analizează căile legale pentru a debloca această situație. Totuși, această deschidere bruscă stârnește controverse aprinse în rândul analiștilor care consideră că o astfel de decizie ar fi o eroare strategică majoră.
Motivul de îngrijorare este simplu: sub conducerea lui Erdogan, Turcia a cultivat relații strânse cu adversarii tradiționali ai Americii, precum Rusia, Hamas și China. Un stat care oscilează între tabere nu poate fi considerat un custode de încredere pentru cea mai avansată tehnologie aviatică a Statelor Unite.
Pericolul tehnologic: Umbra sistemului rusesc S-400 planează asupra securității NATO
Excluderea Turciei din programul F-35 în 2019 nu a fost o decizie arbitrară, ci o necesitate după achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400. Riscurile rămân aceleași și astăzi. Operarea simultană a avioanelor F-35 și a sistemelor S-400 pe teritoriul turc ar putea permite Moscovei să colecteze date critice despre vulnerabilitățile aeronavelor americane. Într-o eră a cooperării militare strânse între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, orice detaliu tehnologic compromis ar putea pune în pericol nu doar piloții americani, ci și întreaga rețea de parteneri NATO.
Legăturile cu Hamas și China: O agendă divergentă față de interesele occidentale
Dincolo de disputa militară cu Rusia, comportamentul politic al Ankarei ridică semne de întrebare serioase. Susținerea declarată a lui Erdogan pentru gruparea Hamas, în special după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului, contravine flagrant poziției aliaților occidentali. Mai mult, expansiunea influenței chineze în infrastructura digitală a Turciei și participarea acesteia ca partener de dialog în Organizația de Cooperare de la Shanghai demonstrează o dorință de „autonomie strategică” care subminează coeziunea alianței.
Barierele legale: Congresul american ar putea bloca planurile administrației
Chiar dacă Donald Trump dorește să prioritizeze relația personală cu „respectatul” lider turc, legea americană impune obstacole stricte. Reglementările CAATSA și normele bugetare pentru apărare interzic transferul tehnologiei F-35 atâta timp cât Turcia deține sistemul S-400. În acest context, este de așteptat ca membrii Congresului, din ambele partide, să se opună oricărei tentative de a ignora aceste prevederi legale, cerând în schimb o monitorizare riguroasă a cooperării Turciei cu axa Moscova-Beijing.
Actualitate
Rocket Lab achiziționează Iridium: O mișcare decisivă pentru a deveni liderul integrat al apărării spațiale
Într-o tranzacție care marchează apogeul unei strategii de expansiune de cinci ani, Rocket Lab a anunțat achiziționarea furnizorului de comunicații prin satelit Iridium. Această fuziune transformă compania dintr-un simplu furnizor de servicii de lansare într-un gigant tehnologic integrat pe verticală, capabil să ofere soluții complete pentru piața de apărare și servicii spațiale.
O strategie de cinci ani care culminează cu o achiziție istorică
Tranzacția oferă Rocket Lab o prezență imediată în domeniul aplicațiilor bazate pe sateliți, realizând viziunea pe termen lung a fondatorului său, Sir Peter Beck. Prin această mutare, compania nu mai depinde doar de fabricarea și lansarea rachetelor, ci trece către un model de business bazat pe venituri recurente din servicii de date. Integrarea patrimoniului tehnologic al Iridium cu capacitățile de producție ale Rocket Lab promite să deblocheze piețe complet noi, sub conceptul de „spațiul ca serviciu” (space as a service).
Tehnologii critice pentru viitorul apărării și comunicațiilor
Dincolo de conectivitatea globală, această achiziție vizează dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea națională. Printre aplicațiile vizate se numără accesul la internet din spațiu, conexiunea directă către dispozitive mobile (direct-to-device) și sisteme avansate de poziționare, navigație și cronometrare (PNT). Acestea din urmă sunt de un interes vital pentru Space Force, oferind alternative la sistemele GPS tradiționale, care sunt vulnerabile la bruiaj în zonele de conflict.
Neutron și Electron: Pilonii infrastructurii orbitale
Pentru a susține această nouă rețea, Rocket Lab mizează pe flota sa de rachete. Vehiculul de transport greu Neutron, programat pentru lansare la finalul acestui an, este considerat soluția ideală pentru reaprovizionarea și desfășurarea noilor constelații de sateliți. În paralel, racheta Electron va continua să fie utilizată pentru lansarea rapidă a demonstratoarelor tehnologice, permițând o inovare accelerată.
Un arsenal de achiziții pentru dominația digitală a spațiului
Succesul de astăzi este rezultatul unei campanii agresive de achiziții începute în 2020. De la specialiști în hardware precum Sinclair Interplanetary, până la experți în robotică (Motiv Space Systems) sau sisteme laser de comunicare (Mynaric), Rocket Lab și-a construit metodic capacitatea de a construi, lansa și opera propriile vehicule spațiale. Această independență tehnologică îi permite să concureze direct cu jucători majori precum SpaceX sau Blue Origin pentru contracte militare de miliarde de dolari, consolidându-și poziția ca partener strategic de elită pentru Departamentul Apărării.
-
Exclusivacum 2 zileCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 2 zile„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 2 zileAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 5 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 5 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
-
Featuredacum 5 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 4 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”



