Factorul extern se mișcă cu totul altfel decât se aștepta doamna Viorica Dăncilă. Mașinăria politică a bimotorului franco-german, se știe cu certitudine de mai multă vreme, le acordă susținere lui Dan Barna și, respectiv, Klaus Iohannis la alegerile prezidențiale. Pentru Viorica Dăncilă speranța era ca, din motive de rivalitate, Washingtonul să-și afirme puterea și interesele strategice susținând-o pe ea. Și existau câteva semnale încurajatoare în acest sens. Această speranță s-a năruit. Washingtonul a decis. Se va îndrepta către unul dntre cei doi candidați ai frontului anti-PSD. În aceste condiții, ce-i mai rămâne de făcut doamnei Dăncilă?

Marți, trei ceasuri rele, s-au petrecut cel puțin două evenimente care au lăsat cu gura căscată staff-ul electoral, dacă el există, al președintelui PSD, premier și totodată candidat prezidențial. Casa Albă a anunțat că președintele Klaus Iohannis este invitat oficial în Statele Unite pe 20 august. Iar Klaus Iohannis s-a grăbit să confirme, vorbind despre parteneriatul consolidat româno-american. Susținătorii acestuia, pe bună dreptate, au jubilat. A fi invitat de președintele Statelor Unite când ești în precampanie electorală reprezintă un semnal extrem de puternic de implicare a Washingtonului în desfășurarea evenimentelor din România. Dar bucuria nu a durat totuși prea mult.

Câteva ore mai târziu, Dan Barna, candidatul prezidențial USR, anunță la rândul său cât se poate re rituos că în luna sepembrie și el este invitat în Statele Unite. Tot la Washington. Evident, nu într-o vizitiă oficială, pentru că domnia sa nu deține calitatea de președinte, deci de omolog al lui Trump, pe care o deține Klaus Iohannis. Barna pleacă pentru a participa vezi Doamne la o dezbatere politică. Această dezbatere politică are rolul de a-l testa. De a verifica în ce măsură este competitiv. Și dacă nu care cumva Statele Unite ar putea juca și la a doua mână. Evident că este posibil și plauzibil, dacă ne gândim la antecedentele politice create de-a lungul timpului de Casa Albă, ca Dan Barna, la fel cum s-a întâmplat pe vremea cănd Elțîn era doar primar al Moscovei, dar contracandidat al lui Gorbaciov, să fie introdus pe ușa din spate la Casa Albă, pentru o scurtă și neoficială întâlnire cu Donald Trump.

În aceste condiții e greu, dacă nu care cumva imposibil de crezut, indiferent de importanța geopolitică, militară și economică pe care o prezintă România față de Statele Unite, că Donald Trump va juca la trei capete. Proiectându-și o întâlnire și cu Viorica Dăncilă.

Despre o asemenea întâlnire s-a discutat într-un cerc extrem de restrâns la Washington, existând în acest sens solicitări ale puternicului lobby evreiesc. Evident, în speranța că doamna Dăncilă părea a avea altă poziție și ar oferi alte prespective decât contracandidații ei în ceea ce privește relațiile româno-israeliene, în general, și mutarea Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, în special. Conform acestui proiect, nu era deloc exclusă o invitare la Washingon a doamnei Dăncilă, urmată pobabil de o întâlnire informală cu președintele Donald Trump. Mai probabil era însă ca doamna Dăncilă să fie invitată la summitul de la Varșovia, unde va fi prezent și președintele Statelor Unite și în marja căruia ar fi putut fi aranjată o întâlnire a celor doi ca semnal politic, pe care Statele Unite urmau să-l dea candidatului PSD. Aceste speranțe s-au năruit în totalitate. Inclusiv cea vizând summitul de la Varșovia. Unde invitat de omologul său polonez va fi tot Klaus Iohannis. Nu Viorica Dăncilă.

În aceste condiții, este cât se poate de limpede că factorul extern nu va acționa sub nicio formă în beneficiul doamnei Dăncilă. Dimpotrivă. Așa că PSD depinde în acest moment doar de doi factori în încercarea de a maximaliza șansele propriului candidat. Factorul intern și masa de alegători. Teoretic, acestea ar putea fi mișcate cumva în favoarea doamnei Dăncilă. Dar doar teoretic.

Factorul intern înseamnă toate instituțiile de forță care pot cumva acționa și au acționat în trecut în favoarea unuia sau altuia dintre candidați. Să scoatem din ecuație Armata, care este controlată la trei capete. De către partenerul strategic, Statele Unite. De către președintele Klaus Iohannis, într-o măsură relativ mare. Și de către premier, prin intermediul ministrului Apărării, dar într-o măsură redusă. Am putea să scoatem cu ușurință din joc – și o și facem – Ministerul de Interne, care are aproape de jos până sus o conducere provizorie, care este făcut vraiște, devastat și culpabilizat mai mult decât merită pentru nenorocirile întâmplate de curând și care au provocat o uriașă emoție colectivă, îndreptată între altele și împotriva autorităților statului. Scoatem din ecuație și Serviciul de Telecomunicații Speciale, pe care îl apără cu atâta sârg ex-președntele Traian Băsescu. Și știe el de ce. Acest serviciu secret își susține întotdeauna stăpânul, neezitând să facă poliție politică în favoarea acestuia. Iar stăpânul e Klaus Iohannis. La fel cum tot Klaus Iohannis este și la comanda SPP, un serviciu secret care dispune în interiorul său de un alt serviciu secret specializat, aflat în relații de ostilitate cu guvernanții, de când aceștia i-au refuzat cu obstinație protecția. Am fi naivi să ne imaginăm că SIE ar putea funcționa ca factor intern în favoarea doamnei Dăncilă, chiar dacă unii dintre fruntașii PSD s-au dovedit sau urmează să se dovedească a fi sau a fi fost acoperiți ai acestui serviciu. Și am fi infinit mai naivi să credem că SRI l-ar putea faulta pe Klaus Iohannis, acționând în favoarea doameni Dăncilă. Și cam asta este situația cu factorul intern.

Dar opinia publică? Dar poporul PSD? Dar România tăcută? Ar putea oare să se mobilizeze sau să fie mobilizate pentru a acorda susținere doamnei Dăncilă? Greu de crezut. Guvernul este la un pas de a fi dat de-a dura. Iar pasul ar putea fi generat chiar de evenimentele peconizate în 10 august. PSD, sub președinția doameni Dăncilă și Guvernul condus de aceasta suferă lovituri după lovituri. Unele sub centură, altele meritate. Nu este exclus ca ALDE să o ia la sănătoasa. Lăsând PSD cu spatele descoperit. Expunându-l unei moțiuni de cenzură. Și, culmea, motivul rupturii ar putea fi tocmai dorința doamneii Dăncilă de a satisface solicitarea lui Klaus Iohannis ca la rectificare să fie mărit substanțial bugetul SRI. În caz contrar, Iohannis declară un nou conflict interinstituțional. Iar pentru a da bani suplimentari primarilor, care trag cu toate gurile de tun împotriva Guvernului, acuzându-l că-i dezmoștenește, Dăncilă face compromisul cu SRI, provocând poate ruperea Coaliției.

Cam asta este situația. Și cred că numai un șir de miracole mai poate să schimbe lucrurile în favoarea doameni Dăncilă. Un miracol ar putea fi acela că nimic din ceea ce a susținut în ultima vreme Washingtonul sub aspectul cadidaturii la prezidențiale nu a fost servit cum trebuie de statul subteran american, și ca atare niciun favorit al Americii nu a mai câștigat în ultima vreme vreo cursă prezidențială. Alt miracol ar putea surveni dacă cetățenii României, cei mai favorabili din Europa Uniunii Europene, ar încerca prin vot să scape țara de sub uriașa presiune a nucleului dur UE, și ar decide să voteze cu cineva, doamna Dăncilă, care cât de cât a dat semne de curaj și demnitate. Al treilea miracol ar putea surveni din măcelul preconizat între electoratele PNL și USR. În fine, o ultimă surpriză, și mai improbabilă decât cele de mai sus, ar putea veni din partea candidaților partidelor mici sau chiar a candidaților independenți, puși toți pe măcinat bazinele electorale ale celorlalți. Numai că nu trăim la curtea miracolelor.

Sorin Rosca Stanescu