Actualitate
Pantofii lui Barna, Matrix, serviciile secrete si axa Washington-Londra
(PRELUARE INPOLITICS.RO):
În felul lui, congresul USR de ieri a fost o capodoperă politică, și asta în pofida comentariilor majoritar miștocărești care au invadat presa și rețelele sociale. Spunem capodoperă, pentru că, la fel ca Star Trek, GOT ori Matrix, a reușit să livreze de autentice și spectaculoase niște fake-uri totale, create cu ajutorul efectelor speciale de specialiști din umbră. Cam mai mereu, publicul s-a dus după fentă și a ratat aspectele asupra cărora ar fi trebuit să se aplece mai serios.
99% dintre discuțiile produse de congresul USR de ieri țin de pantofii lui Dan Barna, de referirile la filmele SF-fantasy sus pomenite și de confuzia cu pilula albastră, care, oricum, trimitea cu gîndul și la celebra pastilă de potență, alt subiect de glumițe. În plus, fraza ”Brexitul generează distorsiune în forţă” a lui Barna pare o referire un al patrulea SF, Star Wars.
Cu aceste dezbateri amuzate, Barna & comp și-au atins cu brio scopul: au ținut și încă țin afișul în presă, au mai generat nițică simpatie în rîndul tinerilor, și-au consolidat reputația de partid nonconformist.
Dar, cel mai important, au evitat observațiile reale, lucide, care ar fi trebuit să apară în urma evenimentului. Unele deloc măgulitoare.
Asta, pentru că ieri am asistat la un simulacru aproape fără precedent de politică, cel puțin la un asemenea nivel, al unui partid care deține cea mai mare felie din voturile bucureștenilor, care a scos un scor excepțional la europene și care e creditat cu prezența în finala prezidențială.
Să o luăm metodic:
– Zice Roxana Wring, liderul USR București, în deschiderea congresului: „Suntem astăzi aici pentru că USR a crescut și a crescut frumos. Avem mai mulți membri, mai multe voturi, mai multe soluții”.
– Care ”mulți membri”? Un congres cu doar 492 de delegați transmite orice, numai forță nu, mai ales că partidul are deja vreo trei ani și vreo trei rînduri de alegeri la activ.
Au fost doar atîția pentru simplul fapt că numărul total al membrilor USR e mai mic decît decît cel al delegaților la congresele celorlalte partide. De ce nu crește numărul membrilor USR, dacă partidul e atît de bine primit de public, cum se pretinde, a strîns 500.000 de semnături pentru ultimele alegeri și a luat cca.două milioane de voturi? La tribună, Barna a vorbit despre 500 de filiale în țară. Deci, revine abia un delegat per organizație?
– Dintr-un număr atît de mic de delegați, candidatul prezidențial Dan Barna, liderul USR, ia doar 320 de voturi, deși contracandidatul său, Mihai Goțiu, care a luat 134 de volturi, e unul dintre cele mai caricaturale personaje din politica ultimilor ani. Pentru Barna, e un vot de blam atît ca președinte de partid cît și ca potențial candidat, arătînd că nici proprii oameni nu au foarte mare încredere în el. Dacă la cîștigarea președinției unui partid putem accepta o luptă strînsă la vot, la desemnarea unui candidat prezidențial, cu adversari atît de slabi, chiar e o problemă o paritate de 2,3 – 1.
– De aici se naște firesc o altă vulnerabilitate a USR: dacă partidul propune Alianței 2020 un candidat care nu prea stîrnește entuziasm major nici în rîndul membrilor săi, cum va lua fața candidatului propus de celălalt partid, PLUS?
– Un alt aspect: la congres au candidat și ținut discursuri doi competitori pentru Cotroceni despre care nu a auzit nimeni vreodată, un dentist și un pensionar MApN. Oameni fără notorietate, dar și fără realizări (cel puțin nimeni nu le-a relevat). La ce a folosit această strategie mai degrabă penibilă? S-a vrut doar crearea impresiei de diversitate de opinii, s-a vrut să se arate că aproape-partidul USR e un organism viu, efervescent, care vorbește pe multiple voci, democratic?
– La impresia de neseriozitate a contribuit esențial altă trăsnaie: votul privind întreruperea lucrărilor ditamai congresului, manifestare cu o miză crucială, zice-se, pentru viitorul României, doar pentru a urmări meciul de la Wimbledon.
– Discursul candidatului Mihai Goțiu a atacat problema defișării pădurilor de la noi și nevoia introducerii unui model austriac de protejare a lor. Aparent stranie prezența acestei problematici într-un discurs de potențial candidat prezidențial; desigur, dacă nu a fost vorba de o înțepătură intenționată la adresa lui Klaus Iohannis, cam vulnerabil la sintagma păduri-austrieci.
– Candidatul Barna, în schimb, nu a oferit mai nicio lămurire vizavi de ce are de gînd să facă la Cotroceni. Ceva amintiri cu Cioloș, ceva povești despre debutul în politică, cine-metafore și cam atît.
– La congres s-au decis anumite modificări în Statut, dintre care una – deja abandonată de alte partide care au experimentat-o – are aceeași menire de a masca lipsa membrilor, e vorba de alegerea președintelui nu de către congres, ci de către tot activul de partid. Abia astfel, liderul USR ar ajunge să fie votat de un număr rezonabil de cca.5000 de persoane.
– O a doua modificare frizează ridicolul: mandatul președintelui e fixat la 4 ani și nimeni nu poate sta la șefie mai mult de 10 ani. Altfel spus, la jumătatea celui de al treilea mandat președintele trebuie să demisioneze.(?!!)
– O alta permite înființarea de organizații teritoriale cu doar 5 membri. Asta, apropo de dezvoltarea ”explozivă” a partidului.
– În discursul său, Dan Barna a rostit o frază extrem de spectaculoasă, care merită atenție maximă: „Opţiunea pentru România e menţinerea axei Washington-Londra. Brexitul generează distorsiune în forţă şi va trebui să dezvoltăm relaţii mai bune şi pe partea asta cu ceea ce se prefigurează a fi politica europeană de apărare Berlin-Paris, în principal”. Din axa lui Barna lipsesc Germania și Franța, ba chiar el pare – spunem asta pentru că exprimarea e cam încîlcită – să sugereze nevoia unei contraponderi la ideea armatei europene susținute de binomul franco-german. Or, despre Barna se vorbește că ar fi macronist. Care ar fi explicația poziționării sale neașteptate?
Asemenea nuanțe, atragem atenția, trebuie luate serios în seamă; ne amintim cum, după alegerile din 2014, Klaus Iohannis și Eduard Hellvig vorbeau despre noua axă București-Berlin- Washington și Germania chiar a ajuns să facă legea, în mandatul lor, la noi.
– Poate cea mai mare problemă a congresului de ieri, care trebuie analizată la sînge, este cea a procedurii aiuritoare de desemnare a candidatului prezidențial al Alianței USR-PLUS.
Regula la noi, cînd două partide decideau susținerea unu candidat comun, era ca acesta să fie desemnat în funcție de anumite criterii de către tabere, uzual pe baza sondajelor, apoi, cel ales era validat în forurile înalte ale partidelor, de preferat la comun. În 2014, spre exemplu, Klaus Iohannis a fost votat drept candidat prezidențial de conduceri de nivel doi ale PNL și PDL (cu doar un vot împotrivă), pe baza rezultatelor sondajelor, apoi cele două conduceri s-au reunit într-o ședință comună pentru a bate în cuie candidatura acestuia. Theodor Stolojan, de asemenea, a devenit candidatul Aliantei PNL-PD la prezidentialele din 2004 prin decizia Consiliului National al PD si a Delegatiei Reprezentantilor Nationali (DRN) a PNL. Niciunul dintre partide nu a trecut decizia prin congres tocmai pentru a evita un impas politico-juridic ulterior.
– La USR-PLUS lucrurile se petrec foarte neortodox: congresul USR decide că Barna va fi candidatul partidului, iar PLUS, după Consiliul Național de ieri, anunță că desemnarea propriului candidat va fi stabilită prin vot de către toți membrii partidului. ”Cei care doresc să candideze se pot înscrie în perioada următoare. De pe 22 şi până pe 27 iulie vom avea vot deschis, electronic, pentru candidaţii la preşedinţia României şi a celui la Primăria Generală a Capitalei”, a declarat Dacian Cioloş.
Legitimări maxime, ceea ce creează o problemă imensă, însă, pentru că membrii PLUS nu îl pot desemna pe Barna pentru prezidențiale, întrucît acesta nu s-ar putea înscrie, din afara partidului, pe lista candidaților la alegerile interne.
Odată ales Cioloș, să zicem, înseamnă că unul dintre cele două partide trebuie să sfideze voința propriilor membri, exprimată la cel mai înalt nivel – congres, respectiv alegeri interne -, și să susțină un alt candidat. Foarte probabil, sfidînd chiar și sondajele, care îl dau pe Cioloș mult peste Barna.
Ce alt for afară de congres ori de noi alegeri interne ar putea invalida respectivele decizii?
Concluzia ar fi că cele două partide se confruntă cu probleme majore în acest moment, încă departe de rezolvare, și că cele două foruri organizate ieri nu au decît menirea de a-l forța, fiecare, pe celălalt să cedeze într-un război al candidaturilor.
Iar asta ar putea semnifica și disensiuni între forțele plasate în spatele celor două grupări-marionetă, USR și PLUS. Fie că e vorba de serviciile secrete fie, mai grav, de anumite cancelarii străine, de unde și povestea cu axa Londra-Washington.
Desigur, toate astea ar urma să fie clarificate după ce publicul se lămurește cum e cu pantofii ecosez și cu pilula lui Neo.
Actualitate
Thunder: Noua eră a aviației militare – Drona autonomă care devine „camaradul loial” al elicopterelor de atac
Sectorul tehnologiei de apărare asistă la o premieră majoră prin lansarea „Thunder”, o dronă din Grupa 5 concepută să revoluționeze modul în care sunt desfășurate operațiunile aeriene. Dezvoltată printr-un parteneriat strategic între gigantul tehnologic Anduril și producătorul de aviație Archer, noua platformă este proiectată pentru a îndeplini rolul de „loyal wingman” (camarad loial), zburând alături de elicoptere de atac precum Apache sau viitoarea flotă Cheyenne.
Simbioză tehnologică: De la taxiuri aeriene la prădători autonomi
Thunder nu este doar un proiect teoretic, ci rezultatul a trei ani de dezvoltare intensă. Această aeronavă cu rotoare basculante (tiltrotor), complet autonomă și înarmată, a fost creată pe baza lecțiilor învățate din dezvoltarea aparatului cu aripi fixe YFQ-44A „Fury”. Interesant este faptul că geneza sistemului Thunder se află în tehnologia „taxiurilor aeriene electrice” dezvoltată de Archer, demonstrând o tranziție fără precedent a inovației din sectorul comercial către cel militar, special adaptată pentru „războiul de manevră” în zonele litorale.
Forță brută și precizie chirurgicală: Un arsenal echivalent cu al unui Apache
Din punct de vedere al performanțelor, Thunder se anunță a fi un monstru al eficienței. Cu o rază de acțiune și viteză comparabile cu cele ale elicopterului Cheyenne, drona dispune de o capacitate de încărcare similară cu cea a unui Apache, dar cu avantajul de a opera la altitudini superioare. Configurația sa tactică prevede grupuri de trei până la șase drone Thunder care escortează aeronavele cu echipaj uman, oferind protecție și putere de foc suplimentară.
Arsenalul este impresionant: compartimentul principal poate găzdui până la 10 rachete Hellfire, 16 muniții de tip „air-launched effects” sau 76 de rachete. Mai mult, botul aeronavei este echipat cu sisteme specializate pentru combaterea altor drone (Counter-UAS), asigurând o bulă de protecție pentru întreaga formație de zbor.
Inteligența „Lattice”: Când algoritmii mașinilor autonome cuceresc cerul
Dincolo de blindaj și armament, adevărata putere a dronei Thunder rezidă în software. Anduril a integrat platforma Lattice, un sistem bazat pe inteligență artificială care colectează și sintetizează datele de la toți senzorii pentru a crea o imagine tactică completă. Pentru a permite zborul autonom la joasă altitudine și viteze mari, inginerii au preluat și adaptat tehnologii din industria vehiculelor autonome (self-driving cars), oferind dronei capacitatea de a evita formele de relief în timp ce reacționează instantaneu la amenințările inamice.
Orizont 2030: Standardizarea războiului de manevră pe scară largă
Thunder a fost concepută pentru a fi „atritabilă” (înlocuibilă cu costuri rezonabile), facilitând desfășurarea unor cantități mari de senzori și arme pe câmpul de luptă. Designul său modular permite dezasamblarea și transportul într-un container ISO standard de 40 de picioare, putând fi livrată rapid prin infrastructura terestră, maritimă sau aeriană. Primele teste de zbor sunt programate pentru anul viitor, software-ul fiind deja verificat pe aeronave surogat în ultimii doi ani. Dacă cererea din partea forțelor armate se menține, producția de serie va debuta în intervalul 2029-2030, marcând o schimbare radicală în modernizarea aviației de atac.
Actualitate
Strategia de supraviețuire a Forțelor Aeriene sub presiunea conflictelor: Generalul Wilsbach redesenează apărarea bazelor și viitorul instruirii piloților
Într-un context marcat de un buget record de 1,5 trilioane de dolari și de reluarea ostilităților cu Iranul, șeful Statului Major al USAF, Generalul Kenneth Wilsbach, propune o schimbare radicală de paradigmă: de la buncăre masive de beton la sisteme de apărare activă și simplificarea instruirii de zbor.
Primul an de mandat al Generalului Kenneth Wilsbach s-a dovedit a fi unul dintre cele mai turbulente capitole din istoria recentă a aviației americane. De la inversarea reformelor administrative anterioare până la gestionarea crizei din Orientul Mijlociu după prăbușirea armistițiului cu Teheranul, Wilsbach se află în centrul unei transformări structurale profunde. Într-o analiză recentă a provocărilor actuale, generalul a subliniat că noile realități ale câmpului de luptă, unde aeronave de miliarde de dolari sunt vulnerabile la sol în fața unor drone de câteva sute de dolari, impun măsuri imediate și inovatoare.
„Point Defense”: Noua specialitate militară în era dronelor kamikaze
Lecțiile învățate din conflictele actuale, inclusiv din utilizarea intensivă a munițiilor cu atac unidirecțional în Ucraina și a dronelor iraniene, au forțat USAF să creeze un nou domeniu de carieră: apărarea punctelor strategice. Conform generalului Wilsbach, expertiza în protejarea aerodromurilor împotriva unei game largi de amenințări – de la rachete balistice și de croazieră până la drone de mărimea unei palme – a devenit o prioritate critică.
„Trebuie să fim capabili să proiectăm forța de pe aerodromurile noastre. Dacă acestea sunt atacate constant de aceste sisteme, riscăm să fim paralizați”, a avertizat Wilsbach. Această nouă direcție marchează recunoașterea faptului că securitatea bazelor nu mai poate fi lăsată la voia întâmplării sau gestionată prin metode convenționale depășite.
Adio buncărelor de beton: Pariul pe energia dirijată și soluții „low-cost”
Într-o viziune care ar putea părea controversată pentru adepții fortificațiilor clasice, Wilsbach își menține scepticismul față de adăposturile ranforsate. Argumentul său este unul pur economic și tactic: orice structură care nu este îngropată la peste 30 de metri sub pământ poate fi distrusă de inamic.
„Nu vreau să cheltuim sume colosale pe buncăre. Economia favorizează apărarea spațiului aerian cu sisteme care pot intercepta proiectilele, nu construcția unor adăposturi care oricum nu se pot mișca”, a explicat generalul. În schimb, el propune un mix de soluții: de la plase simple și ieftine, capabile să oprească dronele comerciale, până la tehnologii avansate precum energia dirijată (lasere), bruiajul electronic și atacurile cibernetice asupra sistemelor de control inamice.
T-7 Red Hawk: Un singur avion pentru o generație nouă de piloți
În ceea ce privește viitorul instruirii, Generalul Wilsbach s-a declarat impresionat de manevrabilitatea noului avion de antrenament T-7 Red Hawk, construit de Boeing. Deși aeronava operează încă sub anumite restricții de viteză și unghi de atac, specifice fazei de testare, promisiunea este una de eficiență maximă.
Planul USAF este ambițios: utilizarea T-7 ca unic trainer, eliminând necesitatea trecerii prin două platforme diferite (T-6 și T-38). Această strategie ar reduce semnificativ timpul și costurile de instruire, permițând piloților să ajungă mai rapid la manșa avioanelor de luptă avansate. „Este mult mai ușor de pilotat decât un T-38. Mult mai ușor”, a subliniat Wilsbach, văzând în acest aparat cheia unei forțe aeriene mai agile.
Ultimatum pentru giganții industriei: Întârzierile F-35 nu mai pot fi ignorate
În ciuda succeselor operaționale recente ale avioanelor F-35 în teatrele de operații, problemele tehnice legate de actualizările Block 4 și TR-3 rămân un punct sensibil. Generalul a recunoscut că, deși capacitatea de luptă a unităților actuale nu a fost grav afectată datorită manevrelor logistice, răbdarea Pentagonului față de contractori este la limită.
„Avem nevoie ca Lockheed Martin și subcontractanții lor să accelereze livrarea unei platforme stabile care să funcționeze conform contractului”, a declarat ferm Wilsbach. Deși aeronavele actuale demonstrează o disponibilitate ridicată și lovesc țintele cu precizie, întrebarea care planează asupra forțelor aeriene rămâne: ce performanțe s-ar fi putut atinge dacă noile radare și sisteme de război electronic ar fi fost livrate la timp?
În replică, producătorul susține că modernizarea Block 4 reprezintă cea mai semnificativă evoluție a capacităților F-35 de până acum, cu peste 70 de upgrade-uri majore menite să asigure dominația aeriană în fața oricărei amenințări viitoare. Cu toate acestea, presiunea rămâne pe umerii industriei pentru a transforma promisiunile tehnologice în realități operaționale pe linia frontului.
Actualitate
Securitatea aeriană a SUA prinde contur la Philadelphia: Golden Defender va sprijini scutul antirachetă Golden Dome
Șantierul naval Hanwha Philly va demara construcția unei noi nave specializate în monitorizarea lansărilor balistice, botezată Golden Defender. Această unitate va deveni un pilon logistic esențial pentru funcționarea sistemului de apărare Golden Dome, proiectul ambițios care vizează protejarea întregului teritoriu american împotriva oricărei amenințări aeriene.
O soluție inovatoare bazată pe designul versatil al navelor NSMV
Decizia de a atribui acest contract șantierului din Philadelphia a venit după ce experții în management și buget au identificat un potențial ridicat în designul navelor multi-misiune pentru securitate națională (NSMV). Aceste nave, utilizate inițial pentru instruirea cadeților în academiile maritime, s-au dovedit a fi platforme extrem de adaptabile pentru diverse seturi de misiuni complexe.
Prin utilizarea unei linii de producție deja active, autoritățile americane au reușit să identifice rapid resursele necesare pentru a extinde construcția. Golden Defender va fi gestionată sub managementul combinat al Hanwha Philly și TOTE Services, aceasta din urmă având rolul de manager de construcție al navei. Noua unitate va servi direct Agenția de Apărare Antirachetă, având rolul de a monitoriza testele de armament străine și de a urmări traiectoriile lansărilor balistice.
Proiectul Golden Dome și viziunea unei protecții totale a spațiului aerian
Nava Golden Defender nu este doar un activ naval, ci o componentă vitală a politicii de restaurare a dominanței maritime americane. Aceasta va susține în mod direct Golden Dome, sistemul de apărare antirachetă care integrează o gamă largă de tehnologii, de la apărări antiaeriene tradiționale până la interceptoare amplasate în spațiu.
Anunțul vine într-un moment de expansiune pentru șantierul naval din Philadelphia, după ce recent a fost confirmată construcția a încă două nave de tip NSMV. Deși detaliile privind rolul specific al acestora în cadrul scutului Golden Dome au rămas inițial confidențiale, este clar că întreaga capacitate de producție a unității este acum orientată către priorități strategice de securitate națională.
Hanwha Group își consolidează poziția pe piața construcțiilor navale militare din SUA
Ascensiunea șantierului Philly Shipyard sub tutela grupului sud-coreean Hanwha marchează o schimbare importantă în industria de profil. De la achiziția sa în 2024, terminalul din Philadelphia a făcut trecerea de la construcția de nave comerciale către contracte guvernamentale de mare anvergură.
Obiectivul conducerii Hanwha este unul extrem de ambițios: creșterea capacității șantierului de la trei nave programate pentru acest an, la un ritm de 10 până la 20 de nave anual. Această expansiune vizează nu doar nave auxiliare, ci și nave de luptă, reflectând interesul tot mai mare al Marinei SUA de a colabora cu unitatea din Philadelphia pentru a-și diversifica și moderniza flota în fața noilor provocări globale.
-
Exclusivacum 5 zileIpj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
-
Exclusivacum 5 zileClanul Incompatibililor: Cum a ajuns Cătălin Dobrescu să fie și jurist, și administrator, și „omul primarului” în același timp
-
Exclusivacum 2 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 4 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 3 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 3 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 2 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor



