Pentru Rareș Bogdan, poziția de lider al PNL București ar reprezenta, firește, un premiu. Pentru prestația sa excepțională la europarlamentare. Dar mai ales o adevărată rampă de lansare politică. Cine nu conduce o organizație, nu contează în bătălia de la vârful PNL. Cine nu conduce o organizație mare, cum este Bucureștiul, nu se poate bate niciodată pentru președinția acestui partid. Și tocmai din acest motiv l-a eliminat Orban. Puțini își pun însă întrebarea cât pierde PNL prin neexploatarea uriașei popularități de care se bucură Rareș Bogdan.

În cercul său de apropiați, Ludovic Orban înceracă să acrediteze ideea că Rareș Bogdan are un mandat atât de important la Bruxelles în calitate de șef al grupului europarlamentarilor liberali, încât nu ar mai putea da randament pe un al doilea front politic, cel al Capitalei. Este total fals. Și nici nu are rost să explic acest lucru utilizând argumente și precedente. În realitate, îl elimină temându-se că la rândul său ar putea fi eliminat de Rareș Bogdan. Din acest calcul meschin, lipsește însă Bucureștiul.

Pentru orice partid, Capitala reprezintă piatra de încercare a forței sale politice. Când liberalii au fost cu adevărat puternici, ei au fost în stare să impună un primar general al Capitalei. A fost Crin Halaicu. Din păcate, acesta s-a umplut de rușine. Când Convenția Democratică a devenit puternică, a impus succesiv doi primari. Pe Victor Ciorbea și pe Viorel Lis. Iar când alianța dintre PNL și PDL a devenit relevantă, a fost ales Traian Băsescu. Apoi, din inerție, Adriean Videanu. Iar când PSD a început să crească cu adevărat în București, a fost Oprescu, urmat de Gabriela Firea. Mai vine vreodată rândul liberalilor?

Dacă am utiliza rezultatul europarlamentarelor drept un barometru, situația PNL în București este absolut rușinoasă. Un partid de dată recentă, extrem de vocal și de isteric la început, mai recent așezat și în proces de structurare, USR are în București un scor de trei ori mai mare decât cel al liberalilor. Care sunt doar cu un procent mai semnificativi decât PSD. În ceea ce privește PSD, explicația e evidentă. După ce acest partid a obținut cel mai mare scor din istorie în Capitală, reușind pentru prima dată să-și adjudece toate pârghiile de putere – primar general, primari de sector, majorități în consilii, dar și un guvern și un legislativ în spate – ruptura intervenită între Dragnea și Gabriela Firea s-a dovedit a fi fatală. PSD s-a destructurat în mod voluntar și fatal și a căzut pe poziția a treia. Într-un interval de timp extrem de scurt. Rămâne de văzut dacă legăturile rupte în București între reprezentanții marcanți ai acestui partid mai pot fi refăcute și consolidate până la alegerile locale. Pentru moment însă, trebuie să reținem două lucruri. 1). Că PNL, de trei ori mai slab decât USR, pornește în luptă cu un mare handicap; 2). Că toate experiențele trecute, inclusiv cea mai recentă experiență, demonstrează că, în absența unității, atunci când e semănată discordia, în București cel puțin partidul aflat în luptă nu are nicio șansă.

Marele atu al lui Rareș Bogdan, demonstrat de alfel și în campania electorală, este că el nu a funcționat ca un agent al discordiei, ci ca un factor unificator. Că a știut, prin urmare, să atragă voturi și din alte bazine electorale decât cel aparținând strict PNL. Acest dar al lui Rareș Bogdan ar fi extrem de benefic în bătălia pentru București. Pentru că ar putea inversa pur și simplu scorul cu USR, care în Capitală nu dispune de o personalitate marcantă. Dar Ludovic Orban a ales altfel.

A ales-o pe Violeta Alexandru. Fostă Bau. Consiliera sa. După ce deținuse un post de ministru în Guvernul Zero. Al lui Dacian Cioloș. Ministru delegat pentru consultare publică și dialog social. Ați auzit de așa ceva sub guvernarea Cioloș? E adevărat, Bau poate atrage voturi din partea grupurilor multisexuale pe care le-a susținut constant cu ocazia „marșurilor diversității”. Dar oare câți homosexuali și lesbiene cu drept de vot și care se vor și duce la urne există în București? Anterior, Violeta Alexandru a crescut constant în eprubetele Soros. Direct sau indirect, atunci când a colaborat îndeaproape cu doamna Sandra Pralong, despre care nu mai știm mai nimic. Mai este sau nu mai este consiliera lui Klaus Iohannis? Se mai ocupă sau nu se mai ocupă de Diaspora? Total necunoscută în București, Violeta Alexandru nu va fi altceva decât o marionetă a lui Ludovc Orban, el însuși un eșec al bătăliei pentru Capitală. Și nu mă refer la scoaterea lui din ultima cursă de către DNA. Ci la înfrângerea usturătoare pe care a suferit-o atunci când nimeni nu l-a scos din cursă.

Din gelozie, dintr-o teamă tâmpită și total nemotivată, cum că odată ajuns la cârma Bucureștiului, Rareș Bogdan i-ar da brânci, Ludovic Orban face el însuși acest gest cu cel care i-a fost până ieri partener. Dar partea interesantă abia urmează. Pentru că poziția de președinte PNL București se obține prin vot. Nu prin pupatul poalei lui Ludovic Orban. Iar organizațiile PNL București se pregătesc de zor nu pentru doamna Bau, ci pentru domnul Rareș Bogdan. Ca să vezi!

Cu cât mai repede se tranșeză această dispută, cu atât mai bine. Pentru că timpul nu așteaptă. Poate că Rareș Bogdan nu va fi capabil să aducă PNL București pe primul loc. Poate că nu va fi capabil nici să impună, eventual lansându-se el însuși în cursă, un nou primar al Bucureștiului. Contează însă extrem de mult cât de puternic sau cât de slab va fi acest partid în București. Pentru că Bucureștiul face muzica. Localele vor anunța prefigurând rezultatele parlamentarelor. Începând de la locale vom ști cum se va împărți anul viitor tortul puterii în România. Iar Bucureștiul este cheia. O cheie pe care Orban tocmai a înghițit-o. Din teamă de a nu o pierde.

Sorin Rosca Stanescu