Pun și eu aici 2 cenți: PSD nu va vota ,,reînnoirea” vetustului Isărescu la BNR. Tăriceanu, brațul din Senat al fostului Valeriu Stoica, a încercat un front running, ca pe vremea prieteniei cu Patriciu. Pe modelul ,,Dragă Traiane, dacă ai ocazia să vorbești la Parchet despre subiect?”, Tăriceanu iese cu un soi de ,,Dragă Viorica, dacă ai ocazia să vorbești la PSD despre Isărescu?”. Show time! Mai multe detalii, gasiti in articolul publicat in PS News, precizeaza pe pagina sa de socializare jurnalistul Radu Teodor Soviani.

“ALDE anunță compromis cu PSD pentru menținerea compromisului Isărescu”

Atunci când Tăriceanu, reprezentantul unui partid minuscul, devine speaker-ul celui mai mare partid din punct de vedere al reprezentativității în Parlament și anunță înțelegerea ca lui Mugur Isărescu (69) să îi fie reînnoit mandatul de guvernator BNR, este clar că avem de-a face compromis putred.

Înțelegerea pentru un nou mandat, primul de la devoalarea faptului că Isărescu a fost turnător al Securității comuniste, este anunțată de Tăriceanu și ne arată că acela prin care s-a susținut/inițiat/propus rămânerea lui Isărescu la BNR, este Călin Popescu Tăriceanu.

Nu este pentru prima dată când Tăriceanu se infiltrează în planurile partenerului majoritar de guvernare, pentru a menține în funcție persoane care au legătură cu Securitatea dinainte de 1989.

Cel mai evident a fost în 2016-2017, atunci când, deși fusese propusă revocarea șefului ASF Mișu Negrițoiu, în urma destabilizării pieței asigurărilor, Călin Popescu Tăriceanu se împiedica în a pune pe ordinea de zi a Parlamentului propunerea de revocare a lui Negrițoiu, asigurându-i acestuia încă 7 luni de mandat.

Explicația poate fi cimentată și direct legată de intervențiile pe care Tăriceanu și Negrițoiu le făceau în 2013 la nivelul ASF, pentru a se interesa ,,ce se întâmplă la Euroins’’, în condițiile în care Tăriceanu nu avea treabă directă cu Euroins, iar Negrițoiu, la momentul intervenției era încă într-o poziție onorifică la ING Bank și își trafica influența la nivelul vicepreședintelui ASF responsabil de asigurări (30 august 2013).

Pentru Euroins fusese suspendat în mod corect dreptul de a mai emite polițe RCA, până la restabilirea unor indicatori, context în care Tăriceanu și Negrițoiu intră în vrie, conform stenogramelor procurorilor DNA: ,,E o agitație demențială cu ăștia de la Euroins. M-a sunat Tăriceanu, m-a sunat toată lumea că diverse fonduri… de fapt m-a sunat Mișu Negrițoiu. Călin m-a sunat să mă roage să vorbesc cu Mișu Negrițoiu. Că nu știu ce fond grecesc care e acționar e panicat. Le-am explicat oamenilor situația, au zis, foarte bine ai făcut, ține-o așa și nu e nicio problemă. După care ei o întorc, că asta mi-a zis și Negrițoiu: că e politic. Așa mi-a zis și Călin’’.

Patru ani mai târziu, Astra și Carpatica falimentau sub ochii lui Mișu Negrițoiu, principalul beneficiar al dispariței lor fiind cota de piață RCA a Euroins, în timp ce, supraveghetorul ASF condus de Mișu Negrițoiu s-a asigurat că sifonările de bani de la Astra și Carpatica vor fi greu de recuperat de la beneficiarii reali și acoperite astfel din banii asiguraților, cu consecința naționalizării pierderilor pentru albirea fraudelor de la Astra și Carpatica, dar mai ales a beneficiarilor reali.

Este important de menționat că, la momentul intervenției la ASF din august 2013, Mișu Negrițoiu mai deținea doar o poziție onorifică la ING, după ce fusese eliberat din funcția de Președinte executiv ulterior constatării încălcării embargoului impus de SUA Iranului, prin operațiuni derulate de ING Bank inclusiv prin România, operațiune recunoscută de ING la nivel de grup, prin plata celei mai mari amenzi de până atunci – peste 600 de milioane de dolari, pentru a scăpa de componenta penală a acuzațiilor de criminalitate financiară.

Acum, tot Tăriceanu este cel care anunță compromisul față de vechea poziție a PSD și în contradicție cu aceasta, respectiv ,,hopa-Manolică’ cu mandatul lui Mugur Isărescu. Este important de menționat că acest anunț nu este făcut de Președintele PSD și chiar mai important de arătat este că anunțul vine după ce fostul ministru al justiției din perioada 1996-2000, Valeriu Stoica a făcut un apel public pentru susținerea ,,reînnoirii’’ lui Mugur Isărescu. Tăriceanu a fost chiar ministru al industriei în perioada 1996-decembrie 1997, iar până în 2000, membru al Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare.

Prin urmare, în opinia mea, propunerea unui nou mandat pentru Mugur Isărescu aparține grupării care a condus România în perioada 1996-2000, cea care a întârziat aderarea României la NATO și aceeași grupare care a generat protocoalele ticăloase de subordonare a justiției de către SRI.

Primul astfel de protocol, între SRI-SIE-SIPA-Ministerul Justiției, a fost inițiat în 1998 de același Valeriu Stoica, tot în 1998, fiind decisă aducerea de la Alba Iulia a fostului procuror comunist Augustin Lazăr, pentru a fi șeful grupului operativ central SRI-SIE-SIPA-Ministerul Justiției.

Simplu spus, prin acest protocol perpetuat prin cele din 2009 (dar și anterior și ulterior), grupul operativ central se asigura de protecție instituțională pentru persoane precum Valeriu Stoica, Mugur Isărescu, Călin Popescu Tăriceanu, în spețe precum Bancorex sau Rompetrol.

Dacă vă întrebați ce relevanță are gruparea care a condus România în perioada 1996-2000 în raport de protocolul din 1998 și în raport de Călin Popescu Tăriceanu ori Mugur Isărescu, vă voi răspunde reluând informațiile publice comunicate de DIICOT în mai 2016, referitoare la redeschiderea dosarului Rompetrol: ,,Se observă astfel că practic, instituțiile implicate în procesul de privatizare al Petromidia Constanța, respectiv Guvernul României și FPS, în loc să acționeze în interesul statului român, în conformitate cu obligațiile legale și constituționale, au acționat exclusiv în interesul lui Patriciu Dan Costache, astfel că, după ce acesta a eșuat în anul 1997 în încercarea de a intra în stăpânirea acestei societăți comerciale, să reușească în final să o achiziționeze la un preț de nimic, fiindu-i făcută cadou atât rafinăria cât și fondul de comerț. Din această analiză rezultă că reprezentanții clasei politice aflați la putere în anii 1999-2000 au servit interesele economice și infracționale al căror exponent a fost Patriciu Dan Costache’’, spun procurorii.

În perioada decembrie 1999 – decembrie 2000, prim-ministru al Guvernului României, susținut de Valeriu Stoica, era chiar Mugur Isărescu, actuala propunere anunțată de Tăriceanu pentru un nou mandat la conducerea BNR.

Concluziv, prin anunțul făcut de Tăriceanu, privind reînnoirea mandatului lui Isărescu, pare că gruparea care a întârziat aderarea României la NATO și dezvoltarea României inclusiv prin neadoptarea unei legi a lustrației, încearcă să transmită public faptul că încă este la butoane, din punctul meu de vedere fiind un compromis de neacceptat de către NATO.

Pe de altă parte, susținerea această fățișă pentru un fost informator al Securității după ce s-a devoalat calitatea acestuia, susținere fățișă chiar din partea celor care au întârziat aderarea României la NATO, în ciuda disponibilității lui Mugur Isărescu, anunțată public și poate mincinos, de a se retrage, îmi arată că gruparea care a întârziat dezvoltarea României se află în vrie, fiind amenințată cu disoluția.

Mesajul reînnoirii candidaturii lui Mugur Isărescu este, în opinia mea, mai degrabă îndreptat la rezistență pentru supraviețuire internă decât ,,la extern’’, pentru a arăta în mod neadevărat că această grupare este încă pe deplin la butoane.

Chiar dacă Mugur Isărescu va fi plasat din nou ca guvernator BNR, consolidându-și astfel supraviețuirea la peste 20 de premieri, acest lucru relevă că deși Isărescu înțelege motivele de incompatibilitate pentru care trebuie să plece, nu este după el ci se află în poziția nedorită de el însuși, de a mai obține un mandat pentru a nu îi păsa de economie, pentru a întârzia aderarea României la Zona Euro, pentru a gestiona din nou dubios criza care se devoalează și mai ales, pentru a se asigura că, în eventualitatea unui nou val de neperformante al sistemului bancar, acestea vor fi exportate către buget și în frauda acestuia, așa cum s-a întâmplat în cazul vânzării la 5% din valoare a pachetelor de credite ,,neperformante’’ ale băncilor, fraudând astfel bugetul public. (Irinel I.).