O nouă moțiune de cenzură împotriva Guvernului, o nouă realizare purtând marca PNL. Titlul acestei analize sugerează existența unui blat. Există toate indiciile că asta e. Se lucrează în regim de cumeterie. O parte din parlamentarii PSD dorește cu ardoare ca partidul să intre în opoziție. În timp ce o parte a parlamentarilor opoziției, inclusiv din PNL, dorește ca Guvernul Dăncilă să supraviețuiască. Iar cele două fracțiuni, care nu se transformă în niciun fel într-o masă critică decât în plan simbolic, se anulează reciproc. Și iese un fâs.
Cei care doresc din interiorul PSD o retragere strategică de la guvernare au logica lor. Ei știu că indiferent dacă s-a furat sau nu s-a furat la ultimul examen electoral de către unitatea militară numită STS, partidul se confruntă cu cu două deficiențe. A stat trei ani la guvernare, a îndeplinit multe dintre angajamentele electorale, multe altele au rămas în așteptare, dar inevitabil credibilitatea sa s-a erodat. Așa cum se întâmplă oricând în cazul oricărei formațiuni politice, care deține puterea executivă. Mai grav este însă că partidul este practic scindat de către Victor Ponta, care i-a smuls cu sau fără ajutorul STS procente importante și care este pregătit să mai adune cu fărașul parlamentari, primari și consilieri. În timp ce frontul PSD se reduce practic la partidul condus acum de doamna Dăncilă și la ALDE, frontul anti-PSD dispune de două partide cu greutate, PNL și USR, de alte două partide cu masă mai mică ponderală, PMP și Pro România, și de jumătate din UDMR, care, cu abilitate, joacă încă pe ambele fronturi. Prin urmare, PSD nu are la dispoziție un partid mare cu care să se alieze pentru o viitoare guvernare. Aceasta este dreptatea celor care doresc retragerea strategică în opoziție în scopul reîncărcării bateriilor electorale.
Voința acestora însă este anhilată de dârzenia cu care doamna Dăncilă acționează. Dacă doamna Dăncilă și-ar pierde statutul de premier printr-o moțiune de cenzură, care nu ar putea să treacă decâ cu votul frontului PSD, atunci ea nu ar mai avea nicio șansă de a obține la Congres președinția partidului. Și o eventuală nominalizare pentru bătălia având drept obiectiv Palatul Cotroceni. De aceea, Dăncilă a utilizat un truc pe cât de discutabil pe atât de verificat în timp, interzicându-le parlamentarilor PSD să voteze. Astfel încât trădătorii să fie siliți să iasă în față, urmând ca apoi să fie excomunicați. Această măsură are efecte certe. Astfel încât moțiunea de cenzură nu are nicio șansă să treacă. Este însă o soluție profund imorală și probabil ilegală. În conformitate cu Constituția României, votul parlamentarilor în general nu poate fi imperativ iar atunci când este vorba de o moțiune de cenzură, este secret. Dacă doamna Dăncilă nu le permite parlamentarilor PSD să voteze, atunci ambele principii sunt încălcate. Dar, repet, toate partidele mari, pe rând, au procedat din nefericire la fel. Încă un precedent politic periculos, care devine cutumă în Parlament.
Dincolo, în tabăra anti-PSD, în linii mari asistăm la o situație la indigo. În sensul că există parlamentari din toate partidele, inclusiv PNL, care apreciază, având argumente relativ solide, dar așezate într-un raționament cinic, că PSD nu trebuie dat jos de la guvernare. Pentru a se roda și mai mult. Și voința acestora este anihilată. Tot printr-un procedeu nedemocratic. Imoral și posibil ilegal. Pentru că Ludovic Orban, de pildă, a încălcat regula conform căreia votul nu poate fi imperativ. Cum? Amenințându-i pur și simplu pe parlamentarii PNL că vor fi dați afară din partid dacă nu semnează moțiunea de cenzură, dacă absentează de la vot sau dacă votează altfel decât cu bilele la vedere. Ceea ce înseamnă din nou că votul în aceste condiții nu mai poate fi secret.
Și uite așa cele două grupări, să spunem dizidente, din taberele PSD și anti-PSD își anulează reciproc voința politică. Iar moțiunea nu trece, deși ar fi putut să treacă. În ciuda faptului că semnatarii ei nu sunt capabili să propună o alternativă la programul de guvernare al PSD.
Sorin Rosca Stanescu