Un nou raport guvernamental aruncă o umbră serioasă de îndoială asupra viitorului programului cheie al Agenției de Dezvoltare Spațială (SDA), cel care vizează crearea unei constelații de sateliți pentru avertizare și urmărire a rachetelor, pe orbita joasă a Pământului (LEO). Se pare că inițiativa, menită să protejeze împotriva amenințărilor hipersonice, riscă să rateze atât obiectivele proprii, cât și nevoile operaționale esențiale.

Deficiențe tehnologice și intârzieri cronice

Documentul, intitulat „Sateliți de Avertizare Rachetă: Agenția de Dezvoltare Spațială Ar Trebui să Fie Mai Realistică și Transparentă cu Privire la Riscurile de Livrare a Capacităților”, publicat recent de Oficiul de Responsabilitate Guvernamentală (GAO), detaliază o serie de probleme. Deși analiza s-a concentrat pe „Stratul de Urmărire” (Tracking Layer) al SDA, constatările sugerează că multe dintre aceste probleme se extind la întregul efort al SDA de a construi o rețea de constelații LEO pentru Arhitectura sa Spațială Proliferată de Război (PWSA), care include și „Stratul de Transport” (Transport Layer) pentru releu de date și sisteme terestre.

GAO acuză SDA că „supraestimează maturitatea tehnologică a unor elemente critice pe care intenționează să le utilizeze.” Aceasta include navetele spațiale dezvoltate și operate de multiple companii, care, conform GAO, au necesitat modificări ce au generat „muncă suplimentară neplanificată” pentru contractori și „au adăugat la programele deja întârziate.”

Incertitudine în fața amenințărilor moderne

Poate cea mai îngrijorătoare constatare este că SDA și contractorii săi „nu au demonstrat încă dezvoltarea de trasee bidimensionale la timp, acționabile și precise pe orbită și trasee tridimensionale la sol, necesare pentru a contracara amenințările hipersonice și alte amenințări în evoluție.” Această deficiență ridică semne de întrebare serioase cu privire la capacitatea reală a sistemului de a îndeplini misiunea sa vitală.

Deși SDA raportează „atingerea unor etape inițiale” pe măsură ce avansează la fiecare doi ani cu noi variante de sateliți, numite Tranșe, GAO subliniază că aceste rapoarte „nu reflectă riscurile de program” și că agenția nu a „dezvoltat un program general sau la nivel de arhitectură” care ar permite o înțelegere mai bună a progresului real.

Miliarde investite, costuri viitoare neclare

Până în iulie 2025, raportul indică faptul că SDA a acordat contracte în valoare de 4,7 miliarde de dolari pentru 101 sateliți din Tranșele 0, 1 și 2 ale Stratului de Urmărire, către șase contractori principali: L3Harris Technologies, Lockheed Martin, Northrop Grumman, Raytheon, Sierra Space și SpaceX. În decembrie, agenția a emis încă patru contracte, în valoare totală de 3,5 miliarde de dolari, pentru un total de 72 de sateliți din Tranșa 3, către echipe conduse de Lockheed Martin, Rocket Lab USA, Northrop Grumman și L3Harris.

Însă, raportul subliniază că sateliții din Stratul de Urmărire sunt proiectați să aibă o durată de viață de doar cinci ani, moment în care SDA va trebui să îi înlocuiască – un cost a cărui valoare nu a fost încă definită. „Departamentul Apărării (DOD) nu cunoaște costul pe ciclu de viață pentru a livra capacități de avertizare și urmărire a rachetelor, deoarece nu a creat o estimare fiabilă a costurilor,” critică GAO.

Lipsa transparenței și nevoile operatorilor în umbră

În plus, procesul de stabilire a cerințelor de către SDA este considerat netransparent, inclusiv pentru operatorii care ar trebui să utilizeze constelația Tracking Layer. „De exemplu, SDA nu colaborează suficient cu comandamentele combatante, care raportează că au o înțelegere insuficientă despre modul în care SDA definește cerințele și când, sau dacă, SDA va livra capacitățile planificate. În consecință, SDA riscă să livreze sateliți care nu corespund nevoilor luptătorilor,” se arată în raport.

Recomandări pentru o redresare urgentă

GAO a formulat șase recomandări pentru Oficiul Secretarului Forțelor Aeriene, care supraveghează achizițiile și planurile bugetare ale SDA, pentru a îmbunătăți situația:

1. Asigurarea că SDA „efectuează și documentează o evaluare adaptată a maturității tehnologice pentru noile elemente tehnologice critice inserate în fiecare tranșă viitoare,” începând cu Tranșa 3.
2. Asigurarea că agenția respectă procesul stabilit în statutul Consiliului său de Război („Warfighter Council”) pentru „identificarea, definirea și prioritizarea colaborativă a cerințelor.”
3. Asigurarea că SDA poate urmări „între cerințele generale de avertizare și urmărire a misiunii și eforturile de dezvoltare a tranșelor.”
4. Asigurarea că SDA „dezvoltă și menține un program de rețea la nivel de arhitectură” pentru PWSA, care „să reflecte atât activitățile guvernamentale, cât și pe cele ale contractorilor.”
5. Solicitarea ca agenția să impună contractorilor să furnizeze „Raportarea Datelor de Cost și Software.”
6. Asigurarea că SDA „dezvoltă și stabilește estimări fiabile, bazate pe date, ale costurilor și un proces pentru actualizarea regulată a acestor estimări, care să sprijine luarea deciziilor bazate pe costuri, începând cu Tranșa 3.”

Într-o scrisoare adresată GAO din 16 decembrie, de la șeful interimar al achizițiilor spațiale al Forțelor Aeriene, generalul-maior Stephen Purdy, Pentagonul a fost de acord cu cinci dintre recomandări și a fost parțial de acord cu una, comentând că SDA respectă deja cerințele Departamentului Forțelor Aeriene privind Raportarea Datelor de Cost și Software și va continua să o facă.

SDA, în schimb, a contestat unele dintre evaluările GAO. Jennifer Elzea, purtător de cuvânt al SDA, a declarat că „Agenția de Dezvoltare Spațială apreciază timpul și atenția la detalii pe care Oficiul de Responsabilitate Guvernamentală le-a acordat revizuirii pregătirii pentru livrarea Stratului de Urmărire pentru Arhitectura Spațială Proliferată de Război (PWSA). În general, SDA a fost în dezacord cu specificul multor afirmații din raport; cu toate acestea, agenția va analiza recomandările raportului pentru a determina domeniile în care am putea îmbunătăți procesul nostru, transparența și livrarea capacităților către luptători.”

Forța Spațială americană se pregătește să transforme modul în care își achiziționează și operează sateliții de supraveghere. Noul program, denumit RG-XX, care va înlocui constelația actuală GSSAP, va fi implementat printr-un proces de achiziție flexibil, de tip „la cerere”, implicând mai mulți furnizori calificați. Această abordare strategică, anunțată de colonelul Byron McClain, ofițer executiv de program pentru Space Combat Power la Space Systems Command (SSC), permite Forței Spațiale să se adapteze rapid nevoilor operaționale și constrângerilor bugetare anuale.

Achiziție „la rulou”: Flexibilitate într-un mediu incert

SSC a lansat deja o cerere de propuneri pentru un contract de tip Indefinite Delivery, Indefinite Quantity (ID/IQ), cunoscut sub numele de cod „Andromeda”, care va permite atribuirea de contracte multiple către diverși furnizori. Această flexibilitate este considerată esențială, având în vedere că numărul exact de sateliți RG-XX necesari este încă necunoscut. Cantitatea finală va depinde de costurile sistemelor individuale, de fondurile disponibile și de nevoile misiunii. Col. McClain a subliniat că această strategie de achiziție iterativă va permite Forței Spațiale să integreze noi capabilități și să răspundă evoluțiilor tehnologice sau operaționale mult mai rapid, valorificând dinamismul industriei comerciale.

Revoluția Refuelingului orbital: O premieră crucială

O caracteristică definitorie a sateliților RG-XX va fi capacitatea lor de realimentare în orbită, o premieră pentru Forța Spațială. Această inovație le va conferi o manevrabilitate superioară față de predecesorii lor GSSAP și va extinde semnificativ durata de viață operațională. Obiectivul este de a oferi un avantaj crucial în jocul tot mai complex de „ascunselea” orbitală cu puteri precum Rusia și China. McClain a declarat că această cerință de realimentare este un pas fundamental pentru a „pune bazele” unor decizii pe termen lung privind viabilitatea economică și operațională a realimentării spațiale, chiar dacă arhitectura finală a acesteia este încă în curs de definire, în parteneriat cu industria.

Sisteme terestre comune: Spre simplificare și eficiență

Un alt aspect strategic abordat este standardizarea sistemelor terestre. Pentru a evita proliferarea unor infrastructuri de comandă disparate, Forța Spațială colaborează cu Mission Delta 9, unitatea de Război Orbital a Comandamentului de Operațiuni Spațiale, pentru a dezvolta un sistem terestru comun. Există, de asemenea, posibilitatea ca RG-XX să utilizeze sisteme terestre existente sau să adapteze capabilități temporare din alte programe clasificate, o abordare menită să eficientizeze operațiunile și să reducă costurile.

O cursă contra cronometru și contra adversarilor

Deși nu există un calendar ferm pentru lansarea primilor sateliți RG-XX, Col. McClain a exprimat dorința de a avansa „cât mai repede posibil”. Selecția furnizorilor calificați sub contractul ID/IQ este așteptată până la începutul lunii martie, primele comenzi urmând să fie emise la scurt timp după aceea. Această strategie subliniază urgența cu care Forța Spațială își modernizează capabilitățile de supraveghere pentru a-și menține avantajul într-un domeniu spațial din ce în ce mai disputat.

Abu Dhabi Ship Building (ADSB), o componentă strategică a conglomeratului de apărare EDGE Group, își reafirmă cu tărie poziția pe harta globală a construcțiilor navale. CEO-ul David Massey a dezvăluit planuri ambițioase de a accelera livrările și de a-și extinde amprenta internațională, vizând o creștere exponențială a exporturilor, în special pentru navele offshore Falaj-3 destinate Kuweitului și corvetele BR71 MKII pentru Angola. Prezentă la expoziția navală DIMDEX din Qatar, ADSB și-a etalat portofoliul impresionant, de la nave de patrulare FA-400 la nave de suprafață fără echipaj de 17 metri, subliniind o transformare remarcabilă de la un furnizor predominant local la un actor global de anvergură.

O creștere explozivă: De la nișă locală la forță mondială

În urmă cu doar șase ani, ADSB servea în principal Marina Emiratelor Arabe Unite, cu contracte ocazionale pentru clienți precum Oman, Bahrain și Kuweit. Astăzi, scenariul este complet diferit. „Am generat afaceri de peste 4 miliarde de dolari în ultimii șase ani”, a declarat Massey. Portofoliul de comenzi al companiei include acum construirea a 16 nave mari, alături de nave de patrulare offshore (OPV) și corvete sofisticate. Mai mult, un portofoliu de peste 100 de ambarcațiuni compozite de mici dimensiuni o poziționează ca un jucător major în regiune și la nivel global. Livrările ADSB se întind acum geografic de la Angola, la 6.000 de kilometri vest, până la Indonezia, la 6.000 de kilometri est, demonstrând o extindere semnificativă a influenței sale.

Prioritate strategică: Flotele pentru Kuweit și Angola

Un pilon esențial al strategiei ADSB este accelerarea livrărilor pentru proiecte cheie. Conducerea EAU depune eforturi considerabile pentru a grăbi finalizarea navelor Falaj-3 destinate Kuweitului, mergând până acolo încât șeful Marinei EAU este pregătit să accepte o livrare ulterioară a propriilor nave pentru a prioritiza nevoile Kuweitului. Această decizie este facilitată de specificațiile aproape identice ale navelor pentru ambele țări, ceea ce simplifică suportul pentru mentenanță, reparații și operațiuni (MRO), precum și cooperarea operațională. Prima navă pentru Kuweit este programată pentru livrare la jumătatea anului 2027, iar ADSB își propune un ritm de producție de o navă la fiecare șase luni, livrată alternativ către EAU și Kuweit.

În ceea ce privește corvetele BR71 MKII pentru Angola, progresul este, de asemenea, remarcabil. Prima navă va fi lansată pe 4 martie la Cherbourg, Franța, iar celelalte două nave sunt deja înaintea termenului. ADSB a livrat deja Marinei Angoleze primele șapte ambarcațiuni compozite de patrulare, cu livrări suplimentare așteptate în următoarele săptămâni. ADSB este contractantul principal, iar șantierul naval CMN din Franța acționează ca subcontractor.

O capacitate de producție în expansiune

Șantierul naval ADSB, o facilitate extinsă de 330.000 de metri pătrați, este proiectat pentru eficiență. Poate construi simultan trei nave în halele de asamblare acoperite și dispune de 10 docuri uscate, cu spațiu alocat și pentru lucrările de MRO ale Marinei. Cu o forță de muncă actuală de 1.500 de angajați, care urmează să crească cu 500 în acest an, ADSB poate gestiona confortabil livrarea unei nave de peste 60 de metri la fiecare șase luni. Pentru navele mai mici, sub 50 de metri și cântărind până la 400 de tone, capacitatea este și mai mare, Massey menționând că principala limitare este forța de muncă, nu spațiul fizic.

Viitorul este fără echipaj: Pariuri pe tehnologia USV

ADSB se concentrează intens și pe integrarea tehnologiilor avansate, în special a inteligenței artificiale și dezvoltarea navelor de suprafață fără echipaj (USV). Deși USV-urile de 20 de metri, cu sisteme de control, evitare a coliziunilor și revenire la bază, sunt acum considerate o tehnologie „de pe raft”, ADSB vizează următoarea generație. „Următoarea dezvoltare, cu un ordin de mărime mai sofisticată, este construirea unei nave mai mari care poate rămâne pe mare nu doar câteva ore sau o zi, ci o lună întreagă”, a explicat Massey.

Viziunea companiei include nave operate de un singur echipaj, însoțite de „nave-partener” care pot extinde capacitatea de muniție sau distribui forța pe o zonă mai largă, minimizând riscurile. Provocarea este menținerea unei nave de 30-60 de metri pe mare pentru o perioadă lungă, necesitând ca toți senzorii și monitorizările să fie gestionate de la distanță. ADSB colaborează activ cu TII (o companie soră EDGE), alte entități EDGE și alți furnizori în acest domeniu, anticipând o „accelerare semnificativă” în dezvoltarea USV-urilor mai mari în următorul an sau doi.

Ambițiile de export: O prezență mondială și o carte de comenzi record

Ambițiile de export ale ADSB sunt deja o realitate concretă. În prezent, 70% din portofoliul de comenzi provine din exporturi către Angola, Kuweit și Indonezia. Compania anticipează un alt contract major în Africa pentru nave de patrulare și de debarcare. ADSB vizează extinderea prezenței în Asia, Africa de Vest și de Est, precum și în Brazilia. Pentru viitorul previzibil, se estimează că peste 50% din comenzile ADSB vor fi destinate exportului. Portofoliul actual de comenzi al companiei se ridică la aproximativ 14 miliarde de dirhami, echivalentul a 3,8 miliarde de dolari.