Actualitate
Neînfricatul Augustin Lazăr

Alături de Laura Codruța Kovesi, Augustin Lazăr pozează într-un arhanghel al statului de drept. Al luptei împotriva corupției și crimei organizate. Doar de aceea e procuror general, nu-i așa? Iar „noua generație din politică”, în frunte cu Dacian Cioloș, împreună cu noul Partid Național Liberal, dar și cu organizațiile #Rezist, pledând pentru așa-zisul stat de drept, îi susțin și pe arhangheli. Aplaudându-i pe toți și lăsându-se el însuși aplaudat de aceștia, în fruntea mesei s-a așezat Klaus Iohannis. Și toți sunt, vezi Doamne, anti-comuniști, anti-securiști, dușmani neînduplecați ai „ciumei roșii”.
Să admitem că în anii ’80, procurorul Augustin Lazăr, după ce a jurat și a semnat că va apăra cu dinții statul comunist, umbla legat la ochi prin Penitenciarul de la Aiud, în care erau trimiși în continuare deținuți politici. Și deși avea obligația legală de a supraveghea întreaga activitate din închisoare, inclusiv condițiile de viață ale deținuților, furat de entuziasm și poate având prea multă treabă cu eliberările condiționate, nu a băgat de seamă cum erau torturați mulți dintre cei aflați în custodia statului. Stat care, la fața locului, era reprezentat chiar de el. Să admitem că omul a crezut sincer în valorile comunismului și ale ceaușismului și, prin urmare, a pactizat afectiv cu procurorul, care i-a întocmit un rechizitoriu luptătorului anticomunist Iulius Filip și cu judecătorul care l-a condamnat. Să încercăm să ne imaginăm un fapt deloc imposibil în acele timpuri. Și anume că procurorul Augustin Lazăr, care beneficia la greu de încrederea regimului și a Securității, care decideau ce anume se întâmplă cu disidenții și cum anume și cât anume trebuie aceștia torturați, credea sincer că face bine ce face neacordându-i în două rânduri lui Iulius Filip eliberarea condiționată, la care acesta avea dreptul. Și, în fine, să mai admitem că a uitat.
La vremuri noi, oameni noi. Era un slogan politic al anilor ’90 , împărtășit de cea mai mare parte a populației României. Furat de valul democratic după decembrie 1989, Augustin Lazăr, să admitem și asta, s-a transformat într-un om nou. Dintr-un procuror de tip vechi, într-un procuror de tip nou. Care slujea și slujește cu aceeași abnegație, de data asta nu dictatura, ci democrația. Așa cum e ea. Și care înțelege statul de drept, așa cum de altfel o fac mulți, în frunte chiar cu președintele Klaus Iohannis, ca o expresie a dreptului forței – forță reprezentată de statul paralel – și nicidecum ca o expresie a forței dreptului, așa cum funcționează orice democrație autentică. În aceste condiții, este de înțeles de ce Augustin Lazăr a colaborat cu SRI și personal cu Florian Coldea și de ce o susține cu atâta abnegație pe Laura Codruța Kovesi din poziția de procuror general al României, răsplăitit cu această funcție de Klaus Iohannis, căruia i-a rezolvat mai multe dosare penale.
Totul este de înțeles. Dacă suntem extrem de rezonabili. Pentru că omul are dreptul să se schimbe. Dacă suntem și mai înțelegători, vom admite că oaia se poate transforma în lup și lupul în oaie. Numai că oaia transformată în lup va mânca tot iarbă. Iar luptul transformat în oaie va sfâșia în continuare tot ce prinde. Acum am putea pricepe mai ușor de ce un segment a societății românești, care s-a săturat de cei care au condus și vrea o nouă generație de politicieni, admite cu generozitate că din aceasă nouă generație pot să facă parte indivizi de genul lui Dacian Cioloș, cu rude securiste, cu stagiul militar făcut la trupele de Securitate, cu activism într-o mișcare naționalistă extremistă de genul Vatra Românească, paznic pus de Securitate la ușa Doinei Cornea. Și de ce un individ de teapa lui Augustin Lazăr devine, la pachet cu Laura Codruța Kovesi, un simbol al statului de drept. Sunt însă și câteva lucuri mai greu de înțeles. Sau chiar imposibil de înțeles.
Dacă Augustin Lazăr a făcut din convingere ceea ce a făcut înainte de decembrie 1989, neîndeplinindu-și obligația de a supraveghea și sancționa condițiile inumane la care erau supuși deținuții politici și prelungind cu bună știință torurarea acestora, fapt care constituie o crimă împotriva umanității, o crimă imprescriptibilă, atunci nu există nici cel mai mic motiv ca acesta să uite ceea ce a făcut. Și mergând atât de departe, încât să presupunem că totuși a uitat că și-a spălat întreaga memorie profesională de dinainte de 1989, ce rost ar mai avea acum, după ce a fost pus în fața probelor, să adopte politica struțului? Și să nu recunoască bărbătește, cum îi stă bine unui apărător al legii, că a făcut ceea ce a făcut? O asemenea atitudine pentru mine este de neînțeles.
Mai departe, merg până acolo încât admit că președintele Klaus Iohannis, care spune că vrea și el oameni noi care să conducă societatea, nu a consultat când l-a numit procuror general fișa profesională a acestuia. Sau că din fișa acestuia fusese omis stagiul în care el era procuror supraveghetor al Penitenciarului Aiud. Sau că un om demn de toată stima, consilierul său Andrei Muraru, istoric și vânător de torționari, nu a știut nici el. Și neștiind, nu avea cum să-l informeze pe Iohannis. Dar de o săptămână se știe. Într-o săptămână întreg aparatul de la Cotroceni s-a dumirit. Cum este posibil ca Iohannis să nu reacționeze? Cum este posibil ca Murau să nu demisioneze, în semn de protest? Cum este posibil ca acele segmente din #Rezist, din USR și din PNL, care cred cu sinceritate că trebuie combătută „ciuma roșie”, închid literalmente ochii și nu ies în stradă pentru a o combate odată ce ea a fost identificată?
Lui Augustin Lazăr și altora ca el le-a trecut un glonț pe la tâmplă în 2012. An în care Parlamentul României a votat Legea lustrației. În acestă Lege a lustrației scrie negru pe alb că procurorii care au colaborat cu orice formă – fără a fi făcut neapărat poliție politică în sensul actual dat de CNSAS – cu Partidul Comunist sau cu Securitatea, nu mai pot deține și exercita vreodată aceasă funcție. Augustin Lazăr se încadra prefect. Dar nu a fost lustrat. Din simplul motiv că la Curtea Constituțională legea – nu neapărat această prevedere – a căzut și nimeni nu s-a mai învrednicit în Parlament să-i facă corecturile necesare. Dar în 2012 Klaus Iohannis, ca și o parte substanțială din noul PNL au susținut această Lege a lustrației. Au susținut eliminarea din sistem a unor procurori gen Augustin Lazăr. Din nou le joacă unora memoria feste?
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 3 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum o zi
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 14 ore
Penitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi
-
Exclusivacum 4 zile
Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!