COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO):

În timp ce presa de la noi jelește pierderea bunelor relații ale României cu palestinienii și iordanienii, în Europa explodează scandaluri istorice. Nu e de mirare că Germania își pierde controlul nervilor și o ia rău pe miriște; întrebarea e ce consecințe vor avea ultimele evenimente petrecute, care se adaugă scepticismului în creștere la nivel european? Și cum ar putea arăta UE peste doar cîteva luni?

Două evenimente uriașe, despre care vorbeam mai sus, bat la scor scandalul amorsat în UE de anunțul Vioricăi Dăncilă privind mutarea ambasadei noastre la Ierusalim. Ambele au legătură cu vizita făcută în Europa de către președintele Chinei, Xi Jinping. O vizită care aduce nu bețișoare chinezești și promisiuni cordiale, ci bani. Foarte-foarte mulți bani.

Zilele trecute, Italia a semnat Iniţiativa Centura şi Drumul (ICD) a Chinei, un proiect de infrastructură uriaș, de zeci de miliarde de euro, la care au aderat deja state europene precum Croația, Ungaria, Polonia, Portugalia ori Grecia.
Aproape imediat, Jinping merge în Franța, unde e primit cu onoruri maxime și semnează un fleac de contract de 30 de miliarde de euro, salvînd colosul Airbus de la faliment.
E momentul în care nervii Germaniei cedează, cum spuneam, și începe criza de isterie. Angela Merkel și acoliții săi simt că pierd uniunea de sub control.
Comisarul UE pentru buget, Günther Oettinger, iese la rampă, duminică și propune nici mai mult, nici mai puțin, decît ca blocul european să aibă dreptul de a respinge acorduri de infrastructură finanţate de chinezi, în cazul în care se consideră că acestea nu servesc intereselor comune ale UE, potrivit Deutsche Welle.

”În Italia şi în alte ţări europene, infrastructura de importanţă strategică – precum reţele de energie, căi ferate pentru trenuri de mare viteză sau porturi – nu se mai află în mâinile europenilor, ci în mâinile chinezilor”, spune Oettinger, membru al partidului CDU al lui Merkel. Și tot el vorbește – culmea ironiei – despre periclitarea autonomiei și suveranității Europei.
Desigur, secretizarea contractului dintre Germania și Gazprom, ca să nu știe nimeni prețul preferențial plătit pe metrul cub de gaze de către nemți nu reprezintă o amenințare la ”suveranitatea” Europei.
Oettinger dublează criticile tăiaose ale altui mare oficial german, ministrul german de Externe, Heiko Maas, legate de contractul italienilor cu chinezii.
”Țările care consideră că pot face afaceri inteligente cu chinezii vor fi surprinse când se vor trezi că ajung să fie dependente”, a declarat Maas într-un interviu cu publicaţia germană Welt Am Sonntag, conform Epochtimes.
Și, atenție, reacțiile lui Oettinger și Maas au venit înaintea mega-contractului semnat cu chinezii de alt colos european, Franța lui Macron.
Nu e greu de imaginat ce stare se înregistrează la această oră la Berlin.
Mai ales că Jinping nu a plecat încă din Europa. Iar la Paris se vorbește despre discuții ale lui Macron cu liderul chinez despre redefinirea ordinii mondiale; deja se intră în altă ligă, mai mare.

Din cîte se pare, Germania e băgată în corzi.
Britanicii sunt foarte aproape de a rămîne în PE cu cei 75 de europarlamentari ai lor, dat fiind că Brexitul băltește. PPE -implicit Merkel – se pregătește să piardă o droaie de europarlamentari în alegeri. Va crește imens, în schimb, numărul aleșilor provenind din partide eurosceptice. SUA presează de pe flancul vestic, Israelul dinspre cel sud-estic. Polonia și Ungaria înfruntă fățiș hegemonia germană, iar guvernul României se plasează tot mai clar în siajul americanilor. Italia și Franța intră și ele în ”echipa” adversă intereselor și planurilor germane.

Marele noroc al Angelei Merkel, în cel mai greu moment al țării sale de multă vreme încoace, e că se poate baza total și necondiționat pe marele aliat Klaus Iohannis și al său partid, PNL, cu Rareș Bogdan vîrf de lance. (Bogdan Tiberiu Iacob)