Actualitate
Hegemonica Germanie/Romania avanpost de sacrificiu?

Comentariu de Contele de Saint Germain (preluare blog):
Dacă, printre mințile lucide și analitice, mai există unele care nu văd (sau nu pot înțelege) tendințele hegemonice ale Germaniei în raport cu restul Europei, acestea, sigur, sunt victimele unei hibernări prelungite, sunt deconectate de la înalta tensiune a prezentului.
Realitățile recente evidențiază tot mai limpede, pe zi ce trece, că UE a fost gândită și modelată până în prezent de strategii ei profunzi nu ca Statele Unite ale Europei, așa cum ni s-a tot spus (după modelul SUA), ci ca Statele Unite ale Germaniei (după un model devenit doctrină la începutul secolului trecut și pentru care au fost sacrificate deja milioane de vieți, mai ales dintr-un anume sânge etnic).
Să spunem lucrurilor pe nume: BREXIT-ul a apărut ca o formă de protest, de neacceptare de către Marea Britanie, a autoritarismului hegemonic al Germaniei. La fel și poziționarea intransigentă a SUA, care a înțeles că Germania este, probabil, cel mai mare profitor (cu cele mai mici costuri contributive) de pe urma NATO, folosindu-și resursele astfel economisite pentru proiecte geostrategice cu marele URS de la răsărit, care să-i consolideze poziția de lider autoritar al Europei cu prețul complicității cu o Rusie tot mai belicoasă.
La scară mai mică, Germania conduce discreționar Parlamentul European prin intermediul PPE dar și a altor structuri de decizie pe care le controlează prin propriii demnitari ori prin interpuși (gen Laura Kovesi ori Klaus Iohannis) de care dispune după bunul plac.
Proiectul Nord Stream 2 dar și poziționarea în problema iraniană indică mai mult decât clar o alianță Germania – Rusia de proporții alarmante. Și asta în condițiile în care Rusia amenință explicit România cu atacuri asupra bazei de la Deveselu, în condițiile în care Ungaria revendică tot mai explicit și agresiv Transilvania, iar între Rusia și Ungaria se dezvoltă o prietenie care, pentru București, nu prevestește nimic bun.
În acest context, declarația de ieri a premierului Viorica Dăncilă privind mutarea ambasadei României de la Tel – Aviv la Ierusalim, capătă o dimensiune mult peste valoarea, în sine, a conținutului ei. Este declarația tranșantă a unei jumătăți a puterii din România de trecere, cu arme și bagaje, în tabăra americano – israeliană. Cealaltă jumătate a puterii din România, reprezentată de președintele Iohannis și de partidele din opoziție, nu mai poate folosi, ca până acum, tactica struțului. Va trebui să se poziționeze și ea. Să decidă dacă rupe România in două, opunându-se hotărârii Guvernului, sau dacă păstrează națiunea unită, spre mai marea ei securitate.
Să recapitulăm: pe câte fronturi se războiește în prezent Germania pentru hegemonia mult visată? Pe frontul Anglia – BREXIT, pe frontul SUA – NATO, pe frontul SUA – ISRAEL – IRAN, pe frontul România – mutarea ambasadei la Ierusalim, pe frontul Jean-François Bohnert – Laura Kovesi și pe câte alte fronturi ce ne privesc mai puțin!
Ce aliați și adversari are Germania în toate aceste confruntări? Aliați: Rusia, Iran și, parțial, Franța. Inamici: SUA, Israel și, parțial, Anglia.
Alături de care dintre aceste grupări s-ar simți România mai protejată?
Aici ar trebui să se producă declicul și în mințile cele mai pătimaș haștagiste. Pentru că, ce să ne mai prefacem că nu pricepem, doar o grupare ne poate apăra, în condițiile în care doar din cealaltă grupare pot surveni amenințările. Și incă ce amenințări: Moldova, Transilvania.
Viorica Dăncilă s-a arătat, prin mișcarea pe care a făcut-o, mai bărbată decât toți bărbații noștri politici actuali. Evident că decizia acestui anunț public s-a luat după negocieri tripartite solide și cu acceptul celor mai inalți decidenți atât din Israel cât și din SUA. Iar pachetul de negocieri a conținut și niște garanții solide atât pentru România cât și pentru alianța de la guvernare.
Replica lui Klaus Iohannis pare, în acest context, stupidă și viscerală. O jignește o dată în plus pe doamna Dăncilă, făcându-se că nu pricepe că o astfel de hotărâre, luată în colaborare cu partenerii de discuții din SUA și Israel, are fundamentări mult mai profunde decât prostia sau inteligența unei singure persoane. Să te știi îmbălsămatul cu miasmele fetide ale Forumului German, să deții drepturile absolute de autor pentru gafele politice ale deceniului („afaceri cu niște evrei” și „cele două popoare…”) și, totuși, să cutezi a emite judecăți de valoare în materie de politică externă (Viorica Dăncilă dă dovadă de „totala ignoranţă în domeniul politicii externe”) înseamnă nu doar că ești un mobilier mergător fără software dar că nici măcar din lemn adevărat nu ai fost fasonat, ci din umplutură de rumeguș presat. Vai de capul tău de președinte au relanti dacă nici atât nu ești în stare să pricepi, că în această mutare nu a fost vorba de politica externă a doamnei Dăncilă ci a SUA și a Israel.
Această declarație surprinzătoare și inflamantă a Vioricăi Dăncilă este, după părerea mea, parte a aceluiași plan căruia a aparținut și prima declarație, a lui Liviu Dragnea, privind intenția guvernului român de a muta ambasada României de la Tel Aviv la Ierusalim.
Planul viza scoaterea din expectativă a președintelui Iohannis și forțarea acestuia de a-și asuma tranșant ceea ce știa toată lumea că gândește, și anume că, sub pretextul apartenenței României la UE, el va servi, trup și suflet, interesele Germaniei și nu ale țării pe care ar trebui să o reprezinte.
Leneșul de serviciu, sabotorul guvernului prin indolența ridicată la rang de tactică de luptă, a căzut în capcana propriului său tembelism. Reacționează, forțat de aceste provocări, și reacționează exact în sensul dorit de PSD. Gafând și devoalându-și profunzimile „ariene”.
Spun și acum, ca și atunci, că astfel de mișcări politice ascund enorm de multe dedesubturi și, de aceea, analizele serioase la adresa lor nu se pot finaliza cu verdicte de adevăr absolut.
Prin urmare, nu pot afirma cu certitudine că detonarea acestei bombe acum și în acest fel nu presupune și riscuri importante. Deocamdată, însă, impresia este una de mutare surprinzătoare de șah. Ca și cum tabăra SUA – Israel ar fi aflat de unele planuri ostile ale taberei Merkel – Iohannis (pe cale de a se împlini prin vizita regelui Iordaniei la București) și a ținut să mute prima pentru a zădărnici intențiile celorlalți (iată că, în urma anunțului Vioricăi Dăncilă, vizita respectivă a fost anulată).
Klaus Iohannis pierde din nou puncte importante. Și le pierde, culmea, nu atât pentru acțiuni greșite cât pentru lipsa de acțiune. Coconul de tăcere și inactivitate la adăpostul căruia s-a obișnuit să își savureze ședințele săptămânale de schi prezintă tot mai multe și mai adânci fisuri. Cred că și doamna Merkel s-a cam săturat de acest comisar al ei peste România, atât de inert și casant, pe care trebuie să îl peticească mai după fiecare ieșire publică.
Am convingerea că, la anunțul de ieri al Vioricăi Dăncilă, un rol crucial l-a avut și noul ambasador al Israelului la București. Și, cât ar părea de surprinzător, și lipsa unui ambasador al României în Israel.
Iată și o contribuție a lui Iohannis!
Să mai spună cineva că domnul președinte al României nu a avut niciun rol. Ba da! Rolul lipsei de hidranți când se anunță un incendiu!
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 3 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum o zi
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 16 ore
Penitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi
-
Exclusivacum 4 zile
Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!