Urmaresc cu interes bilantul Parchetului General. L-am observat pe Klaus Iohannis tipand, pe Augustin Lazar derutat si preocupat de infractiunile rutiere pe care le descopera politistii (si de multe ori procurorii intarzie in a le trimite in judecata). Dar DE LEGENDA a fost discursul doamnei Tarcea, avand convingerea ca doar o actrita putea sa interepreteze, atat de bine, un discurs care descrie excelent ce inseamna un impostor. E adevarat ca actorii repeta rolurile in oglinda? In continuare, ce am reusit sa scriu (aproximativ) din declaratiile, de legenda, ale doamnei Tarcea, declaratii la care Iohannis si Augustin Lazar si-au schimbat inflexiunile verbale. Iar fiica generalului Rotaru, care a urmat la discurs, efectiv isi pierde vocea dupa discursul doamnei Tarcea. Un singur lucru a uitat sa nuanteze, in acest discurs exceptional (felicitari celui care l-a scris): de cele mai multe ori IMPOSTORII sunt cei care ii acuza, pe alti IMPOSTORI, de IMPOSTURA. Iata si discursul Cristinei Tarcea, repetat sau nerepetat in oglinda: ,,Ma simt confuza si derutata’!

Anul trecut am crezut ca particip la bilantul de activitate a unor magistrati si am avut tupeul sa invoc acele dispozitii din Constitutie care includ procurorii in cadrul autoritatii judecatoresti. Am aflat ca am gresit – nu sunteti magistrati – am fost infierata cu manie proletara. Azi aflu, ca pentru perioade mai lungi sau mai scurte sunteti magistrati, mai ales atunci cand unii dintre dumneavoastră trebuie sa promoveze in functii de conducere la instante sau Parchet.

Mi-am propus ca anul asta sa nu mai gresesc, sa nu mai fac nicio trimitere la statutul judecatorilor/procurorilor/avocatilor ci sa va impartasesc un vis a carui talamacire trebuie sa preocupe magistratii si nemagistratii.

Oricat as vrea sa fac abstractie de simtul practic, instinctul de conservare ma obliga sa privesc ce se intampla. Am observat cu stupoare ca din ce in ce mai insidios se fac simtite in societate un cuvant si un fenomen ,,impostura’’ – data in vileag. Mi se pare mult mai periculoasa impostura veritabila, nedetectabila.

Pentru ca nu-i asa, ce il caracterizeaza pe impostor e dorinta de a pastra aparenta de onorabilitate. In sala sunt multe persoane care cel putin la nivel teoretic poarta in ranita bastonul de maresal, dar sunt si persoane care poarta in mana acest baston. Ei va pot spune ca, calea spre normalitate nu poate fi strabatuta prin impostura.

Am avut un vis in care m-am intalnit cu IMPOSTORUL. El nu se numea asa in visul meu. Se numea REFORMATORUL. Am hotarat sa va impartasesc ce este in visul meu impostorul sau REFORMATORUL. El este cel care stie ca daca ar fi urmat regulile nu i s-ar fi cuvenit niciodata bunurile, privilegiile si pozitia de care se bucura. Se uita in ochii tai ca si cand ar fi urmat regulile – dar nu indrazneste sa te priveasca atunci cand te calca in picioare pentru ca ai avut curajul sa respecti regulile. Era vorba despre impostorul ticalos. Omenii corecti sunt oglinda in care isi vede propria goliciune. In schimb el acuza, de regula cu fapte reprobabile pe care le-a facut chiar el – el e ticalos deci si tu esti ticalos Pe altarul dreptatii mele, totul este permis, inclusiv redefinirea dreptului.

Ce mai este impostorul? Este cel care mai presus de orice crede in libertatea lui de exprimare. Esti perfect daca te incadrezi in limitele acestei liberatati de exprimare – dar trebuie sa fie anihilat daca le depasesti. Uneori el este generos, ai voie sa depasesti, dar nu va rata nicio ocazie sa platesti scump aceasta ingaduinta.

Ce mai e impostorul din visul meu – este cel care intotdeauna poarta asupra sa dubla masura. Princiipiile sunt foarte corecte cand corespund intereselor lui – dar nu mai functioneaza cand e vorba de interesele noastre

Are o abilitate de a lingusi, de a flata – Seful, esti genial! Cum de nu mi-a venit mie ideea asta? Mai ales cand are nevoie de tine. Pentru impostor esti genial, solar cand ai cazut in mrejele lui dar esti demonic atunci cand legile moralei te impiedica sa ii faci jocurile.

Dar sa te fereasca Dumnezeu sa ajunga impostorul intr-o pozitie importanta. Nu s-a intamplat nimic pana nu a marcat el locul si timp. TOTUL INCEPE DE LA MOMENTUL EL.

Impostorul solitar nu ar fi fost atat de politicos daca nu ar fi purtat vocatia impostorului paianjen – acele care isi tese din timp panza de paianjen – ouale din care vor ecloza altii.

Eu nu m-am intalnit niciodata cu impostorul – uneori mi s-a intamplat sa pasesc intr-o bula temporala si sa intru intr-un alt timp si spatiu – ale raului absolut.

Am vrut sa va impartasesc acest vis pentru ca se intampla sa devina realitate – o realitate determinata de impostura, in care legea, morala, bunul simt, sunt ele insele o imposture”, precizeaza cunoscutul jurnalist Radu Teodor Soviani, pe pagina sa de socializare. (Sava N.).