Actualitate
Mesaj halucinant al lui Iohannis: ”Comunismul a fost o greseala catastrofala a Romaniei”
COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO):
Manevre electorale? Președintele Klaus Iohannis dă semne de integrare într-o campanie anticomunistă, cu sprijinul americanilor, dar o face lansînd mesaje de-a dreptul scandaloase, care ar reclama dezbateri ample, în opinia noastră. Din păcate, ele au trecut mai degrabă neobservate.
Ambasada SUA la București s-a implicat și susține călduros, în numele anticomunismului, o idee cam sărăcuță, în opinia noastră, aceea a amenajării unui apartament, prin intermediul unui ONG tefelist, care să reproducă pe cît se poate mai fidel condițiile în care trăiau românii în comunism. Un proiect infinit mai modest decît un necesar muzeu al comunismului, despre care se tot vorbește de ani, dar nu mai apucă să se nască.

În apartament, ieri, e adus foarte discret însuși președintele României să țină în fața cîtorva tineri din rîndurile mișcării #Rezist un speech, după cel al adjunctei ambasadorului Klemm, am numit-o pe Abigail Rupp(foto), despre ceea ce a însemnat comunismul în România.


Măcar un lucru l-a punctat corect Iohannis: ”Să nu credeți că atmosfera comunistă poate fi recreată prin obiecte. Ar fi aceasta o mare eroare”. În fapt, a spus el, locuința românului din comunism era, mai degrabă, un spațiu de rezistență față de sistem, care le făcea viața mai ușoară.
Numai că ceea ce spune Iohannis după acest moment ridică serioase semne de întrebare:
”Comunismul a fost o greșeală enormă, catastrofală, pe care a făcut-o România”.
Parcă dîndu-și seama de enormitatea zicerii, el s-a grăbit să adauge: ”Că nu a făcut-o benevol, este iarăși adevărat, dar, pentru aceea, felul în care a fost inoculat comunismul în România a fost un fel românesc și a fost o mare, mare greșeală și nu numai o eroare a istoriei, o oroare a istoriei moderne.”
Dar nu se lasă, insistă: ”Nu doresc nimănui să retrăiască ceea ce am trăit noi în comunism. Dar, ca dascăl, îmi doresc să îmi găsesc cuvintele potrivite să-i fac pe cei cărora le vorbesc să înțeleagă că a fost o mare greșeală, o greșeală fundamentală a societății, a statului, a oamenilor și să construim un viitor unde astfel de scăpări nu mai sunt posibile fiindcă, în definitiv, educația este baza societății”.
România a făcut o greșeală îmbrățișînd comunismul?
Comunismul a fost o greșeală a României în aceeași măsură în care sclavagismul a fost o greșeală a
Africii. ”Greșeala” africanilor că au fost capturați și vînduți cu zecile de milioane.
Instaurat cu tancurile rusești în urma unei înțelegeri între marile puteri, susținut de nici o mie de cozi de topor peceriste la acea vreme, comunismul nu a fost și nu avea cum să fie o greșeală, ci pur și simplu instalarea unei forțe de ocupație. Cu alegeri deturnate în proporție de 70%, cu suveranul exilat și monarhia abolită, cu executarea clasei politice la Canal, a intelectualității la Aiud și Râmnicu Sărat ori a studențimii la Pitești, despre ce greșeală se poate vorbi?
De altfel, președintele se și contrazice în discurs, spunînd că
”Pe vremea comunismului, dacă îndrăzneai să lupți pentru ceva, altceva decât politica oficială, riscai, în cazul cel mai grav, să ajungi în închisoare sau chiar să fii ucis, cum din păcate s-a întâmplat cu mulți martiri, mai ales în anii ’50- ’60 sau ajungi să îți pierzi locul de muncă, cum au pățit foarte mulţi în timpul comunismului sau ajungi să fii respins de sistem cum iarăși au pățit mulți în timpul comunismului”.
Se mai poate vorbi de o greșeală în acceptarea unui sistem atunci cînd plătești cu viața lupta împotriva lui?
Un alt mesaj straniu dat de Iohannis este cel privind așa numita duplicitate a societății românești, una pe care el nu ar prea înțelege-o. Astfel, pornind de la cazul religiei, prigonite în comunism, președintele spune:
”Majoritatea comunităților religioase nu au fost interzise direct și a fost posibil, ca om simplu, să mergi la biserică. Învățământul religios bineînțeles că nu a fost posibil în școală, dar multe biserici au organizat în parohii sau în biserici învățământul religios. Așa am participat si eu la ore de religie organizate în casa parohială. Societatea românească a fost foarte duplicitară și în acest sens – public, foarte puțini au recunoscut că sunt creștini practicanți sau nu neapărat creștini, dar majoritatea au fost și sunt creștini în România.
A fost la fel de dificil, de exemplu, pentru evrei să practice credința lor sau pentru musulmani. Lumea, în general, nu vorbea despre asta, dar aproape toți cumva… își doreau să-și păstreze credința și religia. Lumea ținea foarte mult să aibă o nuntă la biserică sau să-și boteze copilul la biserică, chiar dacă, între evenimente, majoritatea nu prea frecventau serviciul religios. Și așa, în familie, lumea se dădea credincioasă, dar în public, lumea se dădea dezinteresată. Mi s-a părut întotdeauna ciudată această atitudine. Până în ziua de azi mi se pare ciudată. Sunt mulți care acasă vorbesc într-un fel, și în oraș vorbesc în alt fel despre credință și religie. Cumva, această atitudine duplicitară am moștenit-o din comunism, când aproape totul funcționa duplicitar și cred că este cazul să scăpăm de ea”.
Klaus Iohannis uită, sau se face că uită, faptul că în comunism, neafișarea ostentativă în public a credinței era doar o modalitate de protejare în fața prigoanei inerente în multe situații; pentru mulți români, persoane cu funcții de conducere, membri de partid, militari șamd religia le putea reteza, efectiv, cariera, pentru ceilalți era, oricum, mai prudent să nu riște. De aici pînă la ideea de duplicitate e cale lungă.
Și tot el conchide:
”După părerea mea, în România, nu am avut capacitatea să prelucrăm trecutul comunist. Societatea nu a digerat comunismul, românii nu au prelucrat, nu au digerat ce s-a întâmplat în comunism, este o discuție care se poartă într-un cadru tot mai mic, sunt oameni care luptă pentru memoria poporului român și cred că este un lucru excelent că voi, prin acest laborator, participați la această luptă prin care vrem să ne recâștigăm propria istorie înțelegând-o”.
Poate e doar o impresie subiectivă, dar, analizînd declarațiile președintelui, ai neplăcutul sentiment că vorbește un străin de țară, care analizează din exterior o situație în care, altminteri, el însuși și înaintașii săi s-au aflat. O distanțare și o poziționare ciudate, care nu e clar ce ascund.
Mai ales că nu uită să specifice:
”Ar fi existat, chiar la început, după revoluție, varianta să îi eliminăm pe foștii comuniști din politică, doar că nu am făcut-o și nu mai sunt chiar așa mulți, dar obiceiurile proaste se pare că multe s-au păstrat. Nu ca să mă disculp, dar ca să înțelegeți că eu, chiar dacă am trăit jumătatea mea de viață în comunism, atunci nu am activat politic. Mult mai târziu am intrat în politică. Deci, sunt oameni care și-au dorit și atunci să facă România mai bună și nu și-au pierdut optimismul nici până în ziua de astăzi”.
O afirmație care întărește impresia că Iohannis încearcă să se plaseze, subtil, totodată, în tabăra celor care nu au avut absolut nimic de a face cu sistemul comunist.
Mai spune președintele:
”Dacă ne uităm în urmă, cam toate regimurile dictatoriale s-au putut construi fiindcă oamenii s-au uitat în altă parte sau au dat din umeri sau nu au participat și, când ar fi vrut să participe, când lucrurile au fost evident greșite, deja a fost târziu și sistemul pusese stăpânire pe întreg statul, pe întreaga societate. De aceea mi se pare atât de importantă educația mai degrabă civică, nu vorbesc aici despre educația de specialitate, ca să ridicăm vocea și să spunem ce credem înainte să fie prea târziu. Nimeni nu și-a imaginat că se poate ajunge într-o dictatură oribilă nici în Germania când s-a întâmplat, nici la noi când s-a întâmplat, și la noi s-a întâmplat de două ori consecutiv, nici în altă parte”.
De ce pune președintele român semnul egal între dictatură nazistă, creată din interiorul Germaniei, și cea comunistă din România, adusă din afară de Armata Roșie sovietică în pofida opoziției manifestate de români – atît cît au putut -, rămîne un mister pe care numai el l-ar putea explica.
O variantă ar putea fi că, în anul electoral, Klaus Iohannis încearcă să se poziționeze ca mare jucător anticomunist, speculînd și gafa de proporții a potențialului rival Dacian Cioloș, adeptul ideii că toți am avut de a face cu regimul securisto-comunist. De aici și exprimările neobișnuit de violente la adresa comunismului.
Faptul că o face sub tutela ambasadei SUA, într-un moment cînd Rusia își dă mîna cu UE contra americanilor, pare să întărească acest raționament.
Un eveniment, una peste alta, cu nuanțe stranii, cum am relatat mai sus, dar care poate ascunde strategii cu bătaie politică lungă. (Bogdan Tiberiu Iacob)
Actualitate
Gigantul Emirati EDGE pătrunde în Europa: Fabrică de drone kamikaze și arme inteligente, în parteneriat cu Spania
Actualitate
Tăcerea strategică: Desemnații cheie ai Pentagonului evită răspunsuri concrete în fața Senatului, pe fondul operațiunilor sensibile
În urma unei operațiuni surprinzătoare desfășurate luna aceasta în Venezuela, doi generali de rang înalt, propuși pentru poziții esențiale în structura de comandă a Statelor Unite, s-au prezentat astăzi în fața senatorilor. Audierile au fost marcate de o prudență extremă din partea nominaților, care au evitat să divulge detalii concrete despre viziunile și planurile lor, stârnind frustrarea Comitetului pentru Servicii Armate al Senatului.
Frustrarea legislativului: Apel la sinceritate
Președintele Comitetului, Roger Wicker, R-Miss., a intervenit la un moment dat, cerându-le generalilor să fie mai deschiși. „Este în regulă ca dumneavoastră, domnilor, să ne spuneți cum vă simțiți,” a declarat Wicker, „Realizăm că nu ați fost încă confirmați, dar până acum, nu am primit cu adevărat niciun răspuns despre cum vă simțiți în legătură cu responsabilitățile pe care urmează să vi le asumați. Este în regulă să ne spuneți și, de fapt, ar fi de ajutor.” Comentariile vin într-un context de tensiuni crescute între Pentagon și Congres, precum și de fricțiuni interne în cadrul Departamentului Apărării.
Cuvintele sale au fost adresate locotenent-generalului Corpului Marin Francis Donovan, actualmente vicecomandant al Comandamentului Operațiilor Speciale al Statelor Unite și nominalizat pentru a prelua conducerea SOUTHCOM, și locotenent-generalului Armatei Joshua Rudd, care servește în prezent ca adjunct al comandantului pentru Comandamentul Indo-Pacific și este propus pentru funcția de director al Agenției Naționale de Securitate (NSA) și comandant al Cyber Command.
Moștenirea controversată: Poziții lăsate libere de plecări precoce
Amândoi generalii, provenind din domenii diferite față de cele în care sunt propuși, sunt de asemenea nominalizați pentru a prelua posturi ocupate anterior de lideri care au fost fie demiși, fie au demisionat mai devreme anul trecut. În cazul SOUTHCOM, amiralul Alvin Holsey și-a anunțat în octombrie intenția de a se retrage, chiar în momentul în care armata americană începea să lovească mai multe ambarcațiuni mici în Marea Caraibelor. CYBERCOM și NSA sunt fără un lider confirmat de Senat din aprilie 2025, când administrația anterioară l-a demis pe generalul Timothy Haugh.
Timp de peste două ore, cei doi generali de trei stele au evitat să dezvăluie public modul în care ar aborda noile lor roluri, cum ar fi necesarul de resurse suplimentare pentru operațiunile din emisfera vestică sau dezvoltarea unei politici de descurajare cibernetică ofensivă. Totuși, au oferit câteva perspective.
Viziunea pentru SOUTHCOM: Relații, resurse și soft power
În ceea ce privește SOUTHCOM, generalul Donovan a subliniat dorința sa de a construi și extinde relațiile militare în regiune pentru a „spori securitatea regională”, examinând în același timp reducerile potențiale ale instrumentelor de putere blândă, cum ar fi ajutorul extern. „Sunt preocupat de orice scădere a oricăror instrumente care ar fi disponibile comandanților combatanti pentru a aborda o serie de probleme,” a adăugat el.
Deși Donovan nu a oferit răspunsuri concrete cu privire la operațiunile continue din Caraibe care vizează navele mici, planurile pentru Venezuela și alte subiecte, el a menționat că, bazat pe operațiunile recente și pe orientarea către emisfera vestică în Strategia Națională de Securitate, este clar că SOUTHCOM va avea nevoie de resurse suplimentare. „Primul pas este să facem o analiză a capacității sediului SOUTHCOM și să construim cu adevărat pe punctele forte,” a afirmat el. „Preocuparea acum este, pe măsură ce avem active fizice suplimentare în anumite locuri, dacă sediul central este dotat cu personal și structurat pentru a menține logistica și aprovizionarea susținute și toate elementele fundamentale ale capacității militare. Suntem un cartier general capabil să reunească aceste capacități? Și cred că vom ajunge acolo,” a adăugat Donovan.
CYBERCOM și NSA: Operaționalizare și eficiență prin dubla conducere
La rândul său, generalul Rudd a recunoscut că nu provine dintr-un mediu tehnic și că se va baza pe echipa sa pentru lățimea tehnică, în timp ce va încerca să operaționalizeze mai mult CYBERCOM. „Acolo unde mă aflu acum, aduc o înțelegere profundă, bazată pe misiune, a provocărilor… integrând capacitățile în întreaga forță comună în toate domeniile,” a spus Rudd senatorilor.
„Această înțelegere, această perspectivă de la războinicul comun, în principal în INDOPACOM în istoria recentă, dar pe parcursul carierei mele într-o serie de alte teatre… [și] există o relație crescândă în ceea ce numim triadă cibernetică a spațiului soft, acele interdependențe între aceste comandamente, aceste capacități, pentru a livra ceea ce națiunea noastră are nevoie,” a adăugat el ulterior. Un subiect pe care l-a susținut astăzi a fost dubla conducere a funcției de director NSA și șef al CYBERCOM, numind-o o cale spre „eficacitate, precum și eficiență” pentru a „valorifica și integra capacitățile incredibile ale ambelor organizații.”
Actualitate
Marina SUA lansează un apel urgent: Un „nou mormal” de 4% din PIB pentru o „flotă de aur” capabilă de viitor
Amiralul șef al Marinei Statelor Unite a cerut o reevaluare fundamentală a cheltuielilor de apărare ale națiunii. Potrivit acestuia, alocarea a cel puțin 4% din Produsul Intern Brut (PIB) pentru apărare este imperativă pentru a satisface cerințele actuale de pregătire și pentru a extinde flota de nave de război, în vederea contracarării amenințărilor emergente.
Reajustarea bugetară: Imperativ strategic pentru securitatea națională
Întrebat despre necesitatea unei creșteri specifice a bugetului Marinei pentru a sprijini noile clase de nave incluse în viziunea „Flotei de Aur” – precum cuirasatul de clasă Trump și refacerea designului fregatelor – șeful Operațiunilor Navale, amiralul Daryl Caudle, a evitat să ofere o cifră exactă. În schimb, a abordat subiectul cheltuielilor militare la modul general. „Recomandarea mea dintr-o perspectivă militară este să stabilim un nou normal, care să ne mențină peste 4% [din PIB]. Știm că efectul de descurajare și nivelul de pregătire asigurate de o astfel de cifră sunt sănătoase pentru Statele Unite”, a declarat amiralul jurnaliștilor în timpul unei mese rotunde. El a subliniat că „banii cheltuiți în sectorul apărării sunt bani bine cheltuiți,” care „creează locuri de muncă incredibile, securitate americană și prosperitate.” Cu un buget de apărare actual ce se apropie de 1 trilion de dolari, reprezentând aproximativ 3,3-3,4% dintr-un PIB de aproape 30 de trilioane de dolari, o propunere recentă a fostului președinte Donald Trump de a adăuga 500 de miliarde de dolari la bugetul apărării pentru anul fiscal 2027 ar duce cheltuielile la aproximativ 5% din PIB.
„Flota de aur”: Viziunea unei marine redefinite
Deși amiralul Caudle nu a detaliat sumele necesare pentru bugetul Marinei, a evidențiat că serviciul a menținut o flotă de aproximativ 300 de nave, departe de cerința de lungă durată a Congresului de a ajunge la 355 de nave. „Trebuie să facem progrese în acest sens,” a afirmat el, adăugând că „Marina are nevoie de un buget pe măsura setului său de misiuni.” „Flota de Aur”, anunțată în decembrie de fostul președinte Trump, include o nouă clasă de cuirasate ce ar purta numele său, mult mai mari și cu o putere de foc sporită, o fregată bazată pe nava de securitate națională de clasă Legend a HII, utilizată de Garda de Coastă, și o suită extinsă de sisteme fără pilot. În discursul său la conferința anuală a Asociației Marinei de Suprafață, amiralul Caudle a descris Flota de Aur ca fiind „o inițiativă de tip «și», nu o listă de dorințe de tip «sau».”
Revitalizarea industriei navale: Provocări și soluții inovatoare
Pentru a transforma aceste ambițioase proiecte de construcție navală în realitate, amiralul Caudle a indicat că este necesară o schimbare fundamentală în modul de operare al Marinei și al industriei. Aceasta implică „îmbunătățirea lanțului de aprovizionare, achiziționarea de materiale cu termen lung de livrare, îmbunătățirea forței de muncă prin recrutare, retenție și instruire.” Pe lângă aceste eforturi, vor fi necesare „schimbări de paradigmă, cum ar fi modularitatea.” Baza industrială maritimă a SUA se află „abia la început” în ceea ce privește construcția navală modulară, o tehnică ce descompune construcția navelor în module discrete, asamblate ulterior. Deși comună la nivel internațional, constructorii navali americani abia acum se adaptează. O bază industrială „nu complet optimizată” pentru modularitate ar putea beneficia însă de această abordare, permițând Marinei să implice mai mulți constructori navali și să accelereze ritmul de construcție.
Dezbaterea Jones Act și potențialul colaborării internaționale
„Nimic nu împiedică alte șantiere navale din Golful Mexic – dintre care sunt multe, … peste 20 – să nu poată construi o parte sau un modul întreg pentru acea fregată,” a exemplificat Caudle, referindu-se la potențialul extins al construcției modulare. El a sugerat că și constructorii navali străini ar putea contribui la creșterea capacității, sprijinind o reevaluare a Actului Jones – legea americană care impune ca mărfurile expediate între porturile americane să fie transportate pe nave construite în SUA. „Când știm că avem o provocare legată de forța de muncă în Statele Unite, cred că capacitatea pe care o pot aduce constructorii străini este extrem de importantă de luat în considerare,” a argumentat amiralul. Aceasta ar putea include construcția integrală a navelor auxiliare în străinătate sau construcția parțială a navelor de luptă, cu finalizarea sistemelor de luptă și a pachetelor de senzori de înaltă performanță în SUA sau cu partenerul. Caudle a recunoscut, totuși, că implicarea partenerilor străini ar presupune dificultăți, cum ar fi necesitatea accesului la sistemele de aprovizionare americane sau provocările lingvistice și culturale.
-
Exclusivacum 2 zileAdio, polițistului Giurgiuveanu de la S.A.S, adio: De la „să invinețiți ochii!” la pensia de lux, în timp ce mascații noștri fac reclamă la… pariuri! Saga amară a agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș.
-
Exclusivacum 3 zilePrahova, sanatoriul de lux al infractorilor cu epoleți: De la spagă în trafic, direct pe canapeaua justiției! (Cu girofaruri și lumini albastre de la „Miliția” rezidențială!)
-
Exclusivacum 3 zileGuvernul bipolar: Oamenii în uniformă, carne de tun pentru miniștrii cu dileme existentiale! (Sau cum se sinucide predictibilitatea la comandă)
-
Exclusivacum 5 zileMinistrul USR al Apărării, Radu Miruță: De la „reforma” pensiilor la trupe românești… pe sania lui Moș Crăciun în Groenlanda!
-
Exclusivacum 2 zileJustiția română, Ediția Specială: Prahova, scena unui Stand-Up de groază cu mafia imobiliară în rolul principal!
-
Exclusivacum 3 zileGiurgiu, Republica Penală: Unde „Famiglia” Fulga e stăpână, salariile de merit sunt cadou, iar dreptatea… a murit la apel!
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova: De la agresori sexuali la polițiști „cu mâna intinsă” – Un sistem corupt care refuză să moară
-
Exclusivacum 12 oreI.P.J. Prahova, cazanul diavolului: „Metoda Portocală” face pui, iar justiția joacă la teatrul absurdului!



