Actualitate
E ceva de negociat cu Germania și SUA?
Observ cum unii analiști de politică exernă susțin că, legat de mărul discordiei dintre Germania și Statele Unite, România ar fi în poziția unui jucător, care ar putea negocia asupra temei litigioase a gazelor naturale. În sine, ideea nu trebuie trecută în derizoriu. Dar, înainte de a vedea dacă avem ceva de negociat și dacă dispunem de forța necesară pentru a face jocuri de o asemenea anvergură la nivel geopolitic, va trebui să analizăm circumstanțele și să punem în balanță acest scenariu al negocierii cu verticalitatea și fermitatea, pe care trebuie să o demonstrăm în calitate de parteneri euroatlantici ai marilor puteri.
Ce poate să facă România în minus sau în plus? Ce mijloace concrete are România, pentru a împiedica realizarea gazoductului Nord Stream 2, care urmează să lege Rusia de Germania și să-i livreze Berlinului gaze la un preț preferențial? Care sunt forțele angajate de o parte și de alta și cum am putea noi înclina balanța? Abia atunci când vom răspunde corect la înrebările de mai sus, vom ști ce avem de făcut. Iar după ce vom ști, vom putea eventual condiționa poziția noastră.
În calitate de deținătoare al președinției Uniunii Europene, România, prin intermediul Guvernului, are un mandat care o așează în epicentrul negocierilor legate de un acord comun privind Nord Stream 2. Indiscutabil, acesta este un avantaj. Cine negociază, poate obține și de obicei câștigă și un avantaj pentru sine. Numai că Bucureștiul este prins ca într-un clește, pe de-o parte, între interesele diametral opuse, greu de conciliat, ale Statelor Unite și Germaniei și interesul național, care sub nicio formă nu are cum să fie servit, decât în schimbul unui preț enorm, de această conductă, care va lega energetic interesele Rusiei de interesele Germaniei. Noi nu avem nevoie de gazele rusești. Dimpotrivă. Mai devreme sau mai târziu, nu numai că ne vom satisface întreg necesarul de consum intern, dar vom avea și un excedent pentru export. Prin urmare, de ce i-am facilita noi celui mai redutabil concurent, Rusia, acordul pentru proiectul Nord Stream 2?
În al doilea rând, se pune întrebarea care sunt părțile pe care, într-o negociere a României, le-am putea concilia. Pe de-o parte, se află Statele Unite și întreaga Uniune Europeană, cu excepția Germaniei, Austriei și Olandei și cu un Paris prins în șpagat, care în fiecare zi vrea altceva, din aceeași tabără făcând parte și Statele Unite, iar pe de altă parte în tabăra opusă se află Rusia, cu care nu avem niciun fel de acord special, dar avem în schimb nenumărate dezacorduri, Germania, care nu ne creează niciun fel de facilități și ne blocheză intrarea în spațiul Schengen în mod sistematic, direct sau prin interpuși, Olanda, care în mod constant lansează politici contrare intereselor României, comportându-se uneori chiar ca un jandarm și Austria, care, încălcând cele mai importante clauze ale contractului de privatizare legat de Petrom, ne creează o gaura mare în buget, o gaură care se tot lărgește. Deci este clar în ce parte bat interesele României. Atât interesele noastre ca stat suveran, cât și interesele noastre în calitate de partener euroatlantic.
Acei analiști de politică externă, loviți pe neașteptate de prea mult pragmatism, propun nici mai mult nici mai puțin decât ca România să condiționeze modul în care negociază pe de-o parte față de americani, solicitându-le acestora investiții uriașe, de circa 100 de miliarde de euro, pentru a nu-i trăda pe ei, pentru a nu trăda interesele europene și pentru a nu trăda interesele României sau, în caz contrar, să-i soliciăm Germaniei intrarea noastră în spațiul Schengen, în schimbul unei atitudini parțiale în favoarea Berlinului, Moscovei, Vienei și Amsterdamului pe parcursul negocierilor care urmează.
Vreau să mă fac foarte bine înțeles. Mandatul de negociere al României este limitat. Plaja noastră de mișcare este redusă. Deci oricât de pragmatic am analiza lucrurile și oricât de cinic ne-am comporta, prea mule nu putem realiza și, deci, prea multe nu putem pretinde. În schimb, ne putem pierde onoarea, încercând să manevrăm lucrurile în stil machiavelic. Într-o afacere atât de importantă în plan energetic și geopolitic, nu am reuși în cele din urmă decât să ne prindem urechile, să ne arătăm duplicitari și să ne compromitem.
Un singur lucru ne lipsește și trebuie făcut. Ca România să-și îndeplinească acest mandat de la un cap la altul cu onoare, în respect față de interesele proprii, față de intersele general europene și față de angajamentele asumate față de partenerul nostru strategic, respectiv Statele Unite și, în acest scop, este indispensabilă colaboarea loială dintre Guvern și Președinție. Guvernul face politica externă, Guvernul stabilește și a și stabilit ceea ce este important pentru securitatea noastră națională, Guvernul stabilește prioritățile interesului național, iar președintele României are obligația să lucreze în acest scop mână în mână cu Executivul. Dacă domnul Klaus Iohannis procedează altfel, înseamnă că trădează pur și simplu statul pe care îl reprezintă. În esență, deci, tot ceea ce mai trebuie să se întâmple relevant este ca și președintele să semnalizeze în aceeași direcție și în deplin acord cu Guvernul.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Sardinia: Acolo unde piloții de vânătoare învață să gândească, nu doar să zboare
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală
Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
-
Exclusivacum 4 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Exclusivacum 19 oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Ancheteacum 4 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum o ziPenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi
-
Exclusivacum 3 zileJilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!



