Un recent comunicat al CCR (asteptam, totusi, motivarea deciziei), ne spune ca „In urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a decis:

1. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art.2331 alin.(2) și alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(1) din Legea nr.207/2015 sunt neconstituționale.
2. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.2331 alin.(5) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 cu referire la alin.(2) și (3) din același articol este neconstituțională.
3. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.350 alin.(3) din Legea nr.207/2015 cu referire la alin.(1) din același articol este neconstituțională.”

O ce veste minunata pentru cei ce au dosare in lucru sau stare de judecata in sfera in conditiile art. 350 alin 1 „Art. 350. – Colaborarea cu organele de urmărire penală
(1) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situații de fapt și este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul A.N.A.F. efectuează controale fiscale…(3) Rezultatul controalelor prevăzute la alin. (1) și (2) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu
constituie titlu de creanță fiscală în sensul prezentului cod.”

Iata ca s-au prins, in sfarsit, si judecatorii CCR de faptul ca organele de urmarire penala, cu sprijinul tehnic al SRI nu respectau legea in sensul ca solicitau informal, evident, celor cu atributii de control, in speta data celor de la ANAF, a se vedea fosta Garda financiara si actuala DGA, sa realizeze controale „din oficiu” urmate de procese verbale de sesizare a unor fapte ilicite etc…, fara ca in cauza data sa fi fost inceputa o urmarire penala, acte administrative in baza caror, ulterior, deschideau un dosar penal etc….Acum daca au fost astfel de situatii in dosarele instrumentate si partile incriminate pot dovedi intruziunea respectiva, declarata neconstitutionala de catre CCR, vor putea sa elimine din probatorii actele in cauza!

Va las sa reflectati la ce spune in comunicat CCR., precizeaza experul SRI, col ® Ion Dedu. (Irinel I.).

COMUNICAT DE PRESĂ

29.01.2019

În ziua de 29 ianuarie 2019, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României, al art.11 alin.(1) lit.d) și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate:

1. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.34 şi ale art.35 alin.(2) şi (3) din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare:

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a decis:

1. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art.34 și art.35 alin.(3) din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt neconstituționale.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.35 alin.(2) din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

1. Excepţia de neconstituționalitate a dispoziţiilor art.233¹din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale art.350 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de  voturi, a decis:

1. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art.233¹alin.(2) și alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(1) din Legea nr.207/2015 sunt neconstituționale.
2. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.233¹alin.(5) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 cu referire la alin.(2) și (3) din același articol este neconstituțională.
3. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.350 alin.(3) din Legea nr.207/2015 cu referire la alin.(1)  din același articol este  neconstituțională.
4. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor  art.233¹alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003.
5. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor  art.233¹alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(2) din Legea nr.207/2015.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală.

*

Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Compartimentul Relații externe, relații cu presa şi protocol al Curții Constituționale