În timp ce PNL visează cai verzi pe pereți și, în același timp, dezinformează sistematic opinia publică, iar USR și PLUS se zbat în durerile facerii, există semnale din ce în ce mai consistente că PSD se poate rupe sub propria greutate. Până una alta, o primă certitudine este pierderea majortății în Camera Deputaților. Dacă analizăm realitatea statică, partidul aflat la guvernare, în alianță cu ALDE, mai are posibilitatea să-și treacă legile, inclusiv cele organice, dacă se opintește, și poate completa dinții lipsă ai Guvernului printr-o restructurare făcută în Parlament. S-ar putea să fie însă ultimele semnale ale unei puteri reale în plan legislativ. Cum-necum, s-a declanșat o hemoragie periculoasă în PSD, care poate avea urmări fatale.

PSD este singurul partid din istoria României și, probabil, din istoria lumii, care a schimbat într-un interval atât de scurt doi prim-miniștri, pe unul dintre aceștia reușind să-l dizloce doar printr-o moțiune de cenzură orchestrată de majoritate împotriva propriului Guvern. Ultimii trei prim-miniștri PSD, dintre care unul a fost și președinte al partidului, au creat o alternativă la PSD, partidul Pro România, condus de Victor Ponta, o formațiune extrem de activă și, în ultima vreme, inovativă, care lovește la temelia PSD, cu o forță mai mare decât a reușit până în prezent să o facă opoziția.

Mihai Tudose nu pleacă la Pro România de unul singur. Un alai de pesediști, care au constituit camarila sa politică, îl urmează rând pe rând. Ca să nu mai vorbim de organizația PSD Brăila și de parlamentarii promovați din respectivul județ. Sorin Grindeanu, primul premier PSD de după ultimele alegeri parlamentare, care beneficiază de o sinecură ofertă de Liviu Dragnea și susținută din umbră de către servicii, infirmă din vârful buzelor că ar fi decis să treacă cu arme și bagaje și cu susținătorii săi din Timiș în tabăra lui Victor Ponta. Dar o va face. Pentru că va răspunde ordinului pe unitate. Dronele sistemului au fost convocate. Și vor răspunde ca de fiecare dată chemării. Cei trei foști premieri au fost susținuți fiecare în parte de-a lungul carierei lor de SIE sau de SRI. În echipa acestora sunt alte drone mai mici, care și ele se pregătesc de luptă.

Într-un timp record, conducerea centrală PSD a scăpat din mână câteva centre importante de putere, care, în mod tradițional, în campania electorală au funcționat ca fiefuri puternice, ca motoare de promovare a PSD și de adjudecare a succesului în alegeri. Cel mai important dintre acestea este Bucureștiul. Niciodată în istorie, până la ultimele alegeri locale și parlamentare, nu s-a întâmplat ca PSD să aibă un primar general, să dețină majoritatea în Consiliul Municipal, să aibă primari în toate sectoarele Capitalei, să aibă toate majoritățile în aceste consilii și, în același timp, să dețină majoritatea parlamentară și guvernarea. A fost o șansă fără precedent și care probabil nu se va mai repeta niciodată.

După cum se știe, Bucureștiul, în plan electoral, face muzica. Succesul fără precedent pe care l-a obținut PSD la ultimele alegeri locale și parlamentare se datorează mare măsură victoriei categorice obținute în Capitală. Timp de opt ani, PSD ar fi putut schimba literalmente fața Capitalei. Avea tot ce trebuie. Un primar tânăr și dinamic ca politician, primari de sector aleși și susținuți fără probleme de către cetățenii Capitalei, o mașinărie impecabilă de vot la nivelul Primăriei Generale și a primăriilor de sector, un Guvern care ar fi putut adopta decizii, care să poată schimba în bine viața locuitorilor Capitalei și un Parlament în care ar fi putut fi adoptate actele normative necesare. O simplă rivalitate prost gestionată și dintr-o parte și din alta între doi poli de putere, Liviu Dragnea, în calitate de președinte al unui partid care a obținut o victorie istorică, și Gabriela Firea, având în spate cel mai numeros vot al românilor după cel obținut de președintele în exercițiu. Cutremurul din organizația PSD București pune capăt unora dintre speranțele locuitorilor Capitalei și nu are cum să nu dividă electoratul chiar în acest an, în care vor avea loc două runde importante de alegeri. În aceste condiții, devine problematică obținerea unui nou mandat de către Gabriela Firea și nici primarii de sector nu mai pot avea certitudinea continuității. Este literalmente un autogol, pe care și l-a administrat PSD, iar consecințele la nivel național nu vor întârzia să apară, fie și numai dacă ne gândim că un singur sector din București valorează politic vorbind cât două județe ale României.

Al doilea județ cu probleme este Ilfovul. După București, al doilea fief ca importanță. În Ilfov, în general puterea a fost împărțită între PSD și PNL. Astăzi, ponderea PSD este semnificativ mai mare. Numai că pesediștii din Ilfov sunt și ei rupți între două partide. Partida Dragnea și partida anti-Dragnea. Susținătorii din Ilfov ai Gabrielei Firea sunt numeroși, puternici și cu o influență considerabilă în Parlamentul României. Dar tot acolo, în Ilfov, are și Ponta fanii lui.

Brăila este pierdută în mare măsură ca o consecință a influenței pe care o are acolo Mihai Tudose. La fel se întâmplă și în Dâmbovița, care a fost în mod tradițional un fief PSD, condus cu abilitate și fermitate de Adrian Țuțuianu, exmatriculat recent din acest partid în urma unor neînțelegeri cu Liviu Dragnea și trecut cu arme și bagaje în tabăra lui Vicor Ponta. E clar că multe dintre voturile dâmbovițenilor îi vor lipsi PSD-ului în următoarele runde de alegeri. Dacă pleacă și Grindeanu la Pro România, PSD pierde și ce i-a mai rămas activ din organizația de Timiș.

Ne oprim aici cu această sumară radiografie a stării electorale din perspectiva unui proces care poate marca începutul dezintegrării PSD. Lui Codrin Ștefănescu, devenit secretar general al partidului în plină furtună, într-o furtună internă fără precedent, îi revine o misiunea grea. Dacă nu cumva imposibilă. Cum va strânge Codrin Ștefănescu rândurile într-un PSD care este realmente, cel puțin în unele organizații, în proces de dezintegrare? În cât timp pot fi refăcute și mobilizate organizațiile lovite de tsunami?

În trecere, voi pune în discuție un fenomen aparent ciudat, dar care are legătură organică cu întreg contextul pe care l-am semnalat mai sus. Prin rolul jucat în istoria recentă, PSD a rămas ancorat de câteva dintre personalitățile care i-au dat direcție în ultimii aproape 30 de ani. Cum ar fi de pildă Ion Iliescu. Sau cum ar fi Adrian Năsastase. Sunt personalități extrem de respectate în partid și care, informal, reprezintă centre importante de influență. Aceștia au adepți, fani, admiratori, susținători și protejați în structurile centrale și locale ale partidului. Din nefericire, Liviu Dragnea nu a știut să-și apropie asemenea personalități, din care eu nu am citat decât două, și să utilizeze influența lor pentru consolidarea forței electorale a PSD. În acest context, pierderea Corinei Crețu și mai ales trecerea acesteia cu arme și bagaje în tabăra Pro România, condusă de Victor Ponta , care este cel mai dur adversar din frontul Stângii al lui Liviu Dragnea, nu va fi deloc de bun augur pentru alegerile europarlamentare care urmează. Chiar dacă, în calitate de comisar european, Corina Crețu a intrat într-o coliziune cu Guvernul – sau, pentru a extinde aceaastă logică, chiar dacă Gabriela Firea a intrat într-o coliziune cu Liviu Dragnea – acești vectori politici și în același timp vectori de opinie nu trebuiau sub nicio formă îndepărtați de PSD. Pierderea Corinei Crețu înseamnă nu numai pierderea unui brand, ci și a influenței pe care principalul ei sponsor moral, Ion Iliescu o poate exercita în această campanie electorală. O campanie în care, repet, după cum se prefigurează, nu sunt sub nicio formă utizate experiența și expertiza lui Adrian Năstase.

Să adăugăm la toate considerațiile de mai sus și inevitabila uzură, de care suferă orice partid aflat la guvernare. Un partid care a promis și de la care se așteptau performanțe mult mai mari decât cele pe care le putem consemna acum. În acest an de două ori electoral, este exclus ca populația să nu observe că intrăm în luna februarie, fără a avea un buget. Și fără ca Guvernul sau majoriattea parlamentară să fie capabile să explice cum este posibil acest lucru. Inevitabil,

populația este silită să crediteze teoriile conform cărora Executivul ar fi făcut cheltuieli nesăbuite, pe care nu le poate acoperi prin venituri. Absența bugetului afectează nenumărați jucători economici, dar și importanți jucători politici. Cum sunt primarii, unii aflați în război deschis cu Guvernul, alții organizați pe picior în apărători ai acestuia.

Era vorba ca întreg programul social inițiat de PSD și salutat de cea mai mare parte a populației să fie susținut financiar de un amplu program economic generator de valoare adăugată, de creștere economică solidă, iar motorul acestei creșteri, așa cum s-a angajat PSD în urmă cu trei ani, urma să fie faimosul Fond Suveran de Dezvoltare. Cum și de către cine a fost conceput acest proiect ambițios? De ce nu funcționează? De ce opinia publică nu știe până în acest moment cum e gândit acest fond suveran? În absența lui, care este motorul de dezvoltare accelerată a României?

Aceste mari erori politice și economice, lipsa unei orientări clare tactice și stategice pot alimenta un fenomen extrem de periculos într-un an dublu electoral cum este 2019. Și anume pot genera, într-o oarecare măsură, o dezintegrare a partidului și acel fenomen pe care l-am definit drept o ipotetică rupere a PSD sub propria greutate.

Sorin Rosca Stanescu