COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO):

Presa a difuzat rezultate ale mega-sondajului pe zeci de mii de persoane făcut la comanda PNL în perspectiva alegerilor europarlamentare. Un sondaj care, aparent, scoate PNL la un scor bun, dar care, mai degrabă, maschează problemele serioase ale partidului și implicit, ale lui Klaus Iohannis. Nici nu e de mirare că unul dintre cei mai grei liberali post-decembristi, Valeriu Stoica, iese în ultimele zile în două interviuri cu semnale de veritabil cod roșu politic la adresa PNL și a candidatului său prezidențial.

Mega-sondajul PNL al cărui autor e ținut, nefiresc, la secret, ne prezintă un partid cu 27% opțiuni de vot, plasat în urma unui PSD cu 30,2%.
Nu e un scor rău pentru PNL, ar spune mulți observatori ai scenei politice.
Noi zicem dimpotrivă.
Nu e un scor bun deloc, iar cineva ar trebui să dea niște explicații serioase pentru asta.
Să o luăm metodic.
Scorul dinaintea europenelor din sondajul PNL, presupunînd că surprinde realitatea și nu e umflat cu procente bune, cum se aude prin tîrg, reprezintă exact scorul luat la precedentele europarlamentare de către cele două partide care formează azi partidul lui Orban: PNL a luat 15%, iar PDL-12,23%, față de PSD care a luat atunci 37%. Însumat, 27,23%.

Ori, principala observație în acest caz ar fi că fuziunea dintre cele două mari partide ale dreptei nu a reușit să aducă nimic peste zestrea fiecăreia dintre ele, deși exact asta e rațiunea fuziunilor și a alianțelor. Spre exemplu, alianța DA care l-a propulsat pe Băsescu la Cotroceni în 2004 a însemnat dublul procentelor însumate ale PNL și PD.
Cînd au candidat în 2014, PNL și PDL erau separate, liberalii abia trecuseră la popularii europeni de la micul ALDE și se plasau, ambele, complet în afara puterii.
În plus, la guvernare se afla un partid, PSD, care guverna de doar doi ani și nu tocmai rău.
Acum, cadrul general se prezintă mult mai bine: cele două partide au fuzionat într-o singură structură înglobînd valorile a două mari partide, au de partea lor președintele în exercițiu, care deține și jumătate din puterea executivă, și-au consolidat locul în PPE, iar guvernarea Tudose-Grindeanu-Dăncilă, supervizată de Dragnea, e puternic contestată.
Ba chiar ar fi un dezastru, conform numeroaselor voci de pe partea dreaptă a spectrului politic.
Privit din această perspectivă, scorul PNL, care băltește față de cel de acum cinci ani, nu mai e deloc o performanță.

Ci un mare semnal de alarmă.

Și dacă presa, analiștii politici ori alte voci nu ar fi, să zicem, de luat în seamă în această chestiune, există una de maximă greutate care nu poate fi ignorată.
Retras în umbră de multă vreme, fostul președinte al PNL, Valeriu Stoica, unul dintre artizanii ieșirii PNL din CDR, în 2000 – ceea ce a salvat, poate, partidul de la ratarea parlamentului – și ai formării alianței victorioase DA, a ieșit în ultimele zile de două ori, în două interviuri distincte cu același mesaj alarmist: PNL are probleme serioase de reformă internă și, dacă nu se produce o mare alianță a întregii drepte, Klaus Iohannis ar putea avea mari surprize la prezidențiale.

”Prezentul e tulbure” spune Stoica la adresa PNL, în ”Adevărul”. ”Mă regăsesc în PNL, dar nu mă regăsesc în oamenii din PNL!” adaugă el.
”Nu contează cine conduce PNL, contează să existe o echipă. Câtă vreme în interiorul partidului nu va exista o coeziune, oricine va conduce acest partid, nu va avea mari şanse. Va fi bun conducător cel care va reuşi să transforme PNL într-o echipă. Şi, mai ales, va fi bun conducător cel care va reuşi să creeze în PNL politica de resurse umane care să scoată din toate ungherele partidului oamenii de valoare care stau acolo ascunşi şi sufocaţi sau acoperiţi de nu-ştiu-cine”.

Întrebat frontal dacă asta înseamnă că toate partidele de dreapta ar trebui să-l susţină pe Klaus Iohannis la alegerile prezidenţiale de anul acesta, Stoica răspunde la fel de frontal:
”Este soluţia obligatorie dacă nu vrem să avem surprize”.

”Dreapta nu poate câştiga decât unită. Iar astăzi are nevoie cu atât mai mult de unitate din trei motive. Primul: după alegerile europene din mai, orgoliile vor fi mult mai mari în raport cu cota pe care o va dobândi fiecare partid în aceste alegeri. Doi: Pentru alegerile prezidenţiale, e nevoie de această unitate şi pentru că riscul este să ne trezim, în turul II, că n-avem candidat pe care să-l susţinem. Nu cred că e totuşi plauzibilă această variantă, dar riscul există. Dacă şi acum o să vină, pe lângă Iohannis, încă trei patru candidaţi, nu ştiu cum se vor împărţi voturile dreptei” mai spune el.

Într-un alt interviu, pentru PSNews.ro, Stoica dezvoltă aceleași idei:

”Ideal era ca forţele de dreapta să facă o alianţă chiar înaintea acestor alegeri europene, ceea ce pare puţin probabil. Dar, oricum, după alegerile europarlamentare, se va putea vedea care este realitatea, adică se va vedea exact care este forţa electorală a fiecărei formaţiuni politice şi pe această bază este obligatorie o alianţă înainte de alegerile prezidenţiale. Dacă dreapta va face greşeala să aibă mai mulţi candidaţi, cum s-a întâmplat în anul 2000, riscul va fi foarte mare! Să nu uităm că în 2000 au intrat în turul doi Ion Iliescu, reprezentantul stângii, şi celălalt al PRM, Corneliu Vadim Tudor, şi consecinţa a fost că votanţii de dreapta ori au stat acasă ori au fost obligaţi de situaţie să voteze cu Ion Iliescu. Trebuie să învăţăm din această lecţie a trecutului şi să n-o mai repetăm. Ideal era ca forţele de dreapta să facă o alianţă chiar înaintea acestor alegeri europene, ceea ce pare puţin probabil. Dar, oricum, după alegerile europarlamentare, se va putea vedea care este realitatea, adică se va vedea exact care este forţa electorală a fiecărei formaţiuni politice şi pe această bază este obligatorie o alianţă înainte de alegerile prezidenţiale. Dacă dreapta va face greşeala să aibă mai mulţi candidaţi, cum s-a întâmplat în anul 2000, riscul va fi foarte mare! Să nu uităm că în 2000 au intrat în turul doi Ion Iliescu, reprezentantul stângii, şi celălalt al PRM, Corneliu Vadim Tudor, şi consecinţa a fost că votanţii de dreapta ori au stat acasă ori au fost obligaţi de situaţie să voteze cu Ion Iliescu. Trebuie să învăţăm din această lecţie a trecutului şi să n-o mai repetăm. Aşadar, dacă nu s-a făcut alianţa forţelor de dreapta înainte de alegerile europene, ea este obligatorie înainte de alegerile prezidenţiale.”

Și mai atrage atenția Stoica: ”După cum am văzut, în turul II, la alegeri, România se coalizează împotriva stângii. Dar trebuie să ai un candidat!”.

Atac voalat la candidatul Iohannis?

Posibil, mai ales că tot Stoica spune că ”Preşedintele Iohannis, în ultimul timp, a început să aibă o prestaţie mult mai activă şi mai constructivă, nu mai are doar reacţii, încearcă să preia iniţiativa, are o bună şansă acum, când România deţine preşedinţia Consiliului European, pentru că el are credibilitate în această perioadă, este practic omul politic care poate dobândi cel mai mult capital. În orice caz, nu văd altă soluţie pentru România în perioada următoare”.
Ar putea trece drept o laudă dacă nu am fi atenți la nuanțele mesajului: Iohannis a început să ”miște” abia în ultimul timp și e abia în stadiul în care ”încearcă” să preia inițiativa.
Destul de tîrziu pentru cineva s-a anunțat încă din vară pentru un al doilea mandat.
Dincolo de orice critici i s-ar putea aduce, Valeriu Stoica e un politician care a dovedit mereu fler și pragmatism, alegînd, inspirat, variantele cîștigătoare. L-a ajutat mult, probabil, faptul că, după cum susținea Rodica Stănoiu cu mulți ani în urmă, liberalul a fost unul dintre acei mari lideri transpartinici care au condus mereu România din față sau din umbră. Un stîlp al statului-paralel, cum s-ar spune.

O postură care dă și mai multă greutate avertismentelor sale.

Dacă Valeriu Stoica vorbește deschis de eșecul reformei liberale, de ”acoperiții” din partide, de lipsa resursei umane de valoare și chiar de slăbiciunile prezidenșiabilului, dacă a ajuns să tragă asemenea semnale de alarmă – și încă în formă repetată – înseamnă cu nu doar el, ci și alții, la fel de grei, în al căror nume vorbește, sunt îngrijorați de rezultatele pe care le-ar putea avea cele două rînduri de alegeri din acest an.
Semne că ar putea apărea schimbări neașteptate în strategiile liberale în perioada care vine?
Nu știm, dar, deocamdată, la cît de fărămițată e dreapta și analizînd declarațiile liderilor ei, ”surpriza” la prezidențiale de care vorbește Stoica e nu doar posibilă, ci chiar inevitabilă. (Bogdan Tiberiu IACOB)