Actualitate
O Românie a interimatelor
Rând pe rând, instituții dintre cele mai importante ale statului sunt blocate la vârf. Autorul acestor blocaje din Parchete, din Guvern, din Armată, din ambasadele României, este președintele Klaus Iohannis. De ce procedează astfel? Ce urmărește? Care este prejudiciul adus României?
Cu chiu cu vai și abia după insistențele cât se poate de explicite și imperioase ale Curții Constituționale ale României, președintele Klaus Iohannis a catadicsit să dea curs solicitării motivate a ministrului Justiției de a o revoca din funcție pe doamna Laura Codruța Kovesi. În esență, motivele au constat în încălcări repetate ale Constituției și în alte derapaje grave de la legile pe care trebuia să le slujească, și nu să le siluiască. În pasul doi, urma ca, în locul Laurei Codruța Kovesi, să fie numită o altă persoană și, cu acest prilej, firește, trebuia schimbată garnitura de conducere la vârf. Astfel încât, în total, ministrul Justiției a formulat cinci propuneri, toate respinse de președintele Klaus Iohannis, pe motiv că ar contraveni legii. Ori legea se referă explicit la o interdicție privind ocuparea acestor funcții de către persoane care au colaborat cu fosta Securitate. Implicit, candidații avansați de ministrul Justiției sunt acuzați de către Klaus Iohannis nu numai că au colaborat cu fosta Securitate, ci și că au dat declarații în fals și au săvârșit operațiuni de uz de fals. Cu această anatemă, de o gravitate excepțională, ne aflăm astăzi în situația blocajului despre care am vorbit, un blocaj de natură să afecteze grav funcționarea Parchetelor.
Tot la același capitol se joacă și cartea conducerii Parchetului General. Ne aflăm într-o procedură în oglindă cu cea desfășurată la DNA. Tot pentru încălcări repetate ale Constituției și pentru intrepretări eronate sau chiar abuzive ale legilor statului, ministul Justiției, în calitatea pe care o deține, a crezut de cuviință că se impune revocarea procurorului general al României, Augustin Lazăr. În acest sens, a depus toate diligențele necesare. Din nou însă, procesul s-a lovit de cerbicia președintelui Klaus Iohannis. Care pur și simplu refuză să-l revoce. Până când, din nou, va fi forțat de către Curtea Constituțională să procedeze conform Legii Fundamentale a statului, situația la vârful Parchetului General rămâne incertă. Un procuror general dezavuat de Guvern și care, astfel, nu mai are autoritatea necesară în interiorul instituției, este menținut în mod artificial de către președintele Românie. Când, în cele din urmă, va fi obligat de Curtea Constituțională să se conformeze, Klaus Iohannis o va face, dar din nou veți vedea că va refuza să-l numească pe succesor. Un succesor care încă nici măcar nu a fost desemnat.
La Guvern, lucrurile decurg din pespectiva lui Klaus Iohannis după același model. A refuzat revocarea a doi miniștri. Ambii, demisionați. A făcut-o împotriva oricărei rațiuni și, în orice caz, împotriva legii. Într-un târziu, Curtea Constituțională l-a obligat să se conformeze. A făcut-o pe jumătate. A semnat decretele de revocare ale celor doi, în schimb nu a motivat refuzul numiri a doi miniștri și respinge și următoarele două propuneri, anunțând că va face motivările spre sfârșitul acestei săptămâni. Iar Guvernul, oficial, a preluat președinția Uniunii Europene. Practic, miniștrii, cei numiți și cei interimari, trebuie să negocieze – și au început deja de astăzi – marile dosare europene cu omologii lor din celelalte state. Și aici se manifestă un relativ blocaj, întrucât Klaus Iohannis se așează țanțos în capul mesei Consiliului European, unde nu prea știe ce are de spus și de făcut, dat fiind că toate deciziile aparțin Executivului. Este singura situație de acest fel din întreaga Uniune Europeană.
Un alt blocaj a creat același Klaus Iohannis și la cel mai înalt nivel de conducere executivă a Armatei Române. Refuzând retragerea din post după încheierea mandatului legal al șefului Marelui Stat Major și, implicit, numirea unui succesor al acestuia, Klaus Iohannis a introdus o stare de vraiște la vârful oștirii. Pe care o menține și o amplifică cu obstinație.
Iar bomboana pe colivă o identificăm în politica externă a României. Un capitol important al acestei politici externe este reprezentat de activitatea diplomaților, care ne reprezintă în cele mai importante capitale ale lumii. Dar ne reprezintă? Sub președinția lui Klaus Iohannis avem un număr impresionant de mare de ambasade fără ambasadori. Spre finalul anului trecut, Guvernul Dăncilă i-a formulat nu mai puțin de cinci propuneri, toate agreate și de partenerii noștri externi. La care pur și simplu Klaus Iohannis nu a răspuns. Cu titlu de exemplu, un exemplu pe care l-am mai dat, de peste trei ani, România nu are un ambasador în Israel, și asta în ciuda faptului că Israelul se numără printre partenerii noștri strategici.
Exemplele de blocaj sunt însă mult mai numeroase. Din această perspectivă, Klaus Iohannis a devenit specialistul numărul unu din istoria noastră recentă. Pur și simplu, statul român se împiedică de propriul președinte în încercarea de a funcționa în mod corespunzător. În timp ce Iohannis se răsfață, se alintă, gândindu-se că nu poate fi nici demis pentru înaltă trădare, nici suspendat pentru încălcarea repetată a Constituției și nici pentru refuzul deliberat și repetat de a-și îndeplini obligațiile constituționale. Pentru că, având în vedere Președinția exercitată la nivelul Uniunii Europene de către Guvernul României, dar și circumstanțele anului electoral, care tocmai a debutat și va fi urmat de un nou an electoral, o asemeena măsură dramatică nu ar fi oportună.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Noua arhitectură a apărării SUA: De la scutul „Golden Dome” la revoluția sistemelor autonome
Modernizarea arsenalului defensiv american trece printr-o fază de transformare profundă, în care noile tehnologii digitale și tacticile de război cibernetic sunt integrate rapid în structurile de comandă. Eforturile actuale vizează atât securizarea infrastructurilor critice existente, cât și crearea unei noi forțe dedicate războiului autonom, cu scopul de a menține superioritatea pe câmpul de luptă al viitorului.
Scutul „Golden Dome” își securizează perimetrul cibernetic
Forța operativă JTF-Gold, creată de Comandamentul de Nord al SUA (NORTHCOM), a primit misiuni critice extinse pentru a gestiona complexitatea apărării aeriene și antirachetă „Golden Dome”. Recent, această structură a fost însărcinată cu dezvoltarea unor capabilități robuste de apărare cibernetică. Această nouă direcție strategică este concepută exclusiv pentru a proteja activele „Golden Dome” împotriva atacurilor inamice, eliminând orice componentă ofensivă din spectrul acțiunilor sale.
Înființată la începutul acestui an pentru a prelua și optimiza responsabilitățile fostului Comandament Component pentru Apărare Antirachetă Integrată, JTF-Gold se află în plin proces de definire a rolurilor. Cu un personal de aproximativ 100 de membri, unitatea supraveghează deja siturile operaționale, precum cel de la Fort Story, și organizează sesiuni intense de planificare pentru a delimita clar responsabilitățile operaționale între centrele de comandă din Colorado și Florida.
AUTOWARCOM: Pasul către supremația autonomă
În paralel cu întărirea scutului antirachetă, Pentagonul accelerează implementarea unei strategii ambițioase de integrare a sistemelor autonome și robotice. În cadrul recentei conferințe anuale a Asociației Armatei SUA, liderii militari și civili au prezentat planurile pentru înființarea „Autonomous Warfare Command” (AUTOWARCOM). Această nouă structură este concepută să opereze cu autorități extinse, similare celor ale forțelor armate tradiționale, pentru a scala rapid tehnologiile autonome în rândul tuturor forțelor întrunite.
Pentru a facilita această tranziție, Departamentul Apărării a demarat deja „Proiectul Agincourt”, o inițiativă umbrelă menită să coordoneze eforturile tehnologice în domeniu. De asemenea, Grupul de Lucru Autonom de Apărare (DAWG), creat inițial pentru stimularea producției de drone, a fost integrat sub o nouă forță operativă specializată în cadrul Comandamentului pentru Operațiuni Speciale (SOCOM), asigurând astfel continuitatea inovației.
Investiții masive și provocări legislative
Transformarea radicală a capabilităților militare necesită resurse financiare considerabile. Pentagonul a avansat planuri de alocare a aproape 55 de miliarde de dolari pentru eforturile de dezvoltare a sistemelor autonome. Această investiție, descrisă drept una generațională, este văzută ca un element esențial pentru a schimba paradigma tehnologică a departamentului.
Cu toate acestea, succesul acestui proiect depinde critic de aprobarea Congresului SUA. Deși climatul politic complică procesul legislativ, liderii apărării insistă că finanțarea este imperativă pentru a reacționa la schimbările rapide din mediul global de securitate. Într-un context în care inovația trebuie să țină pasul cu necesitățile combatanților, oficialii militari subliniază că investițiile făcute acum vor avea un impact decisiv pentru deceniile care vor urma.
Actualitate
Trei sisteme noi, trei răspunsuri la amenințările de pe câmpul de luptă
Israel Aerospace Industries (IAI) a prezentat la conferința anuală AUSA trei sisteme noi, construite în jurul unor tehnologii existente, dar adaptate la amenințările emergente. Printre acestea se numără un radar mobil montat pe un aerostat, un interceptor antidronă fără încărcătură explozivă și o dronă înarmată cu o mitralieră M250, dezvoltată împreună cu Sig Sauer.
Radarul Point@Air: un aerostat care nu rămâne pe loc
Sistemul Point@Air combină un aerostat — o platformă de tip balon sau dirijabil — cu un radar cu antenă activă cu baleiaj electronic. Potrivit lui Dror Bar, vicepreședinte executiv al IAI și director general al Elta Systems, radarul poate detecta o gamă largă de ținte: de la avioane de vânătoare și drone de mari dimensiuni până la rachete de croazieră și ținte maritime.
Aerostatele sunt folosite de multă vreme pentru supraveghere, însă infrastructura lor statică le poate face vulnerabile la atacuri cu drone. Point@Air este conceput să funcționeze fără infrastructură fixă și să poată fi mutat într-o nouă locație în câteva ore. Platforma are aproximativ 70 de metri lungime.
Mobilitatea ar putea reduce riscul ca adversarii să localizeze aerostatul și să-l atace cu drone kamikaze. Bar a invocat experiența recentă a Israelului, unde Hezbollah a vizat un aerostat de mari dimensiuni din nordul țării. El a descris un scenariu în care sistemul este strâns la lăsarea serii și mutat pe un alt deal, astfel încât să nu mai fie în aceeași poziție dimineața.
IAI vede posibile utilizări ale sistemului atât în misiuni de securitate internă, cât și pentru Comandamentul Central al SUA și alte comandamente militare. Tehnologia de bază este dezvoltată, însă Point@Air se află încă în faza de demonstrație. IAI lucrează cu compania americană TCOM pentru ajustarea dimensiunilor și configurației platformei. TCOM este principalul contractant pentru platformele aerostatice ale Armatei SUA.
HawkGuard: interceptare fără explozibili
IAI a prezentat la AUSA și sistemul HawkGuard, destinat combaterii dronelor. Bar a descris apărarea antidronă drept una dintre cele mai dificile provocări pentru companiile din domeniul apărării, aflate în căutarea unor interceptori cu costuri foarte reduse.
HawkGuard folosește un interceptor inert, echipat cu o plasă în locul unui focos exploziv. Radarul și senzorii optici contribuie la ghidarea interceptorului către țintă, într-un sistem pe care Bar l-a descris drept unul cu buclă închisă. Absența explozibililor ar putea face soluția potrivită pentru zone populate sau pentru protejarea unor obiective sensibile, precum instalațiile care depozitează combustibil ori materiale explozive.
Potrivit lui Bar, sistemul a fost testat pe scară largă împotriva mai multor tipuri de amenințări și este deja utilizat de câțiva clienți. El poate intercepta mai multe categorii de drone, inclusiv aparate care nu folosesc legături de comunicații. Sistemul combină radarul, senzorii electro-optici și tehnologia de comandă și control pentru detectarea, urmărirea și ghidarea interceptorului.
HawkGuard are o rază de acțiune relativ scurtă, însă IAI nu a făcut publică distanța exactă. Compania îl consideră un nivel suplimentar de apărare, nu o soluție independentă. Bar a subliniat că experiența războiului din Ucraina arată că nu există un singur sistem capabil să neutralizeze toate dronele. IAI estimează că HawkGuard ar putea avea potențial și în America de Nord, inclusiv pentru protejarea bazelor militare americane.
Fire Storm 250: dronă echipată cu mitralieră
Al treilea sistem, Fire Storm 250, a fost dezvoltat de IAI împreună cu Sig Sauer. Este o configurație tactică a dronei APUS, echipată cu o stație de armament telecomandată Microlight (RCWS) produsă de Sig Sauer și cu o mitralieră M250.
Companiile au anunțat finalizarea unui test de tragere în care drona a rămas în zbor deasupra unui câmp de luptă simulat și a deschis focul asupra unor ținte. Potrivit comunicatului comun, tragerile au fost efectuate de la distanțe și altitudini diferite, pentru a demonstra flexibilitatea operațională, siguranța integrată și precizia sistemului în condiții variate.
Nu a fost precizată cantitatea de muniție pe care drona o poate transporta. Sistemul folosește un motor cu ardere internă, compatibil cu mai multe tipuri de combustibil și realimentabil în teren cu combustibili disponibili în mod obișnuit. Astfel, el nu depinde de cicluri îndelungate de încărcare a bateriilor sau de infrastructură specializată.
Potrivit companiilor, testul a demonstrat capacitatea dronei de a combina supravegherea aeriană, identificarea țintelor și utilizarea precisă a armamentului într-un scenariu realist. Reprezentanții IAI au prezentat integrarea armelor cu aeronavele fără echipaj drept o direcție cu potențial operațional, iar viitoarele sisteme fără pilot ar urma să îmbine mai eficient senzorii, luarea deciziilor și acțiunea în mediul de luptă.
Sig Sauer a evidențiat, la rândul său, caracterul alimentat cu bandă al mitralierei M250 și avantajele sale în privința razei de acțiune și a greutății față de sisteme mai vechi. Potrivit companiei, reducerea greutății poate aduce beneficii la nivelul echipei de infanterie și poate facilita integrarea armamentului pe drone.
Actualitate
Drone, sisteme antiaeriene și vehicule electrice: imagini din prima zi a expoziției AUSA 2026
Companii internaționale din industria de apărare au adus la Centrul de Convenții Walter E. Washington, din centrul capitalei americane, o gamă variată de vehicule aeriene și terestre pentru ediția din acest an a conferinței Asociației Armatei SUA.
Cel mai mare târg anual de profil din Statele Unite atrage mii de participanți. La ediția din 2026, exponatele includ numeroase drone și tehnologii anti-drone, alături de echipamente militare de mari dimensiuni. Iată câteva dintre momentele surprinse în prima zi a expoziției.
Un câine de asistență întâmpină vizitatorii
Patriot, câine aflat în pregătire pentru a fi repartizat unui veteran rănit după încheierea antrenamentului, îi întâmpină pe participanți în fața standului Shield AI.
Brawlr: lansator reconfigurabil pentru apărare antiaeriană
Sierra Nevada a prezentat sistemul de apărare antiaeriană Brawlr — lansator reconfigurabil de armament, cu mecanism rotativ pe baterii. Expoziția a inclus atât sistemul, cât și o muniție prezentată în detaliu.
Vehicule electrice și muniție de artilerie
Oshkosh a expus un vehicul electric Joint Light Tactical Vehicle. Hanwha Defense USA a prezentat, la rândul său, proiectile de artilerie de 155 mm.
Supraveghere și drone cu decolare verticală
AEO Night Hawk Systems a adus un ansamblu de supraveghere ale cărui senzori urmăreau persoanele aflate în apropiere pe podeaua expoziției.
Deasupra vizitatorilor a fost suspendată și aeronava fără pilot VAPOR, produsă de AeroVironment. Sistemul este un elicopter fără pilot, cu un singur rotor, propulsie complet electrică și decolare și aterizare verticală.
Anvelope pentru Lună și optică pentru arme
Goodyear a expus o anvelopă robustă, cu un design neobișnuit, destinată explorării lunare.
Standul Colt Optics a atras numeroși participanți, care au privit un panou cu zeci de puști de asalt echipate cu sisteme optice specializate.
-
Exclusivacum 4 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 2 zileBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum o ziI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 3 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a XI‑a –„ANTI-GRINDINĂ” CU DOSAR PENAL. Când norii sunt proști, îi păcălește… SNACP-ul. Când sunt deștepți, se duce DNA-ul peste ei.




