Actualitate
Criteriul național
Este adevărat, nu mai există o dimensiune clar ideologică de natură să separe în campania electorală familiile de partide. Cu mici nuanțe, fiecare lansează același tip de mesaje, cu substanță în general populistă. În schimb, există și va exista un alt criteriu, care va face diferența între PSD și ALDE, pe de-o parte, și partidele din actuala opoziție, pe de altă parte. Criteriul interesului național.
Interesant este că cea mai frapantă deosebire și, ca urmare, cea mai bine percepută, dintre frontul PSD și frontul anti-PSD este cea legată de raportarea la drepturile și libertățile fundamentale ale omului, așa cum e definită tema într-o parte a spectrului politic, sau de așa-numitul stat de drept, cum o definește opoziția. Este o distincție importantă, pentru care a curs și va mai curge mult sânge. Dar, din păcate, nu drepturile omului vor face diferența. A intervenit un criteriu încă și mai dramatic. Cel al raportării la interesul național. Mai întâi, tema respectării drepturilor omului sau a statului de drept, după cum vedem jumătățile goale sau pline ale paharului, a estompat, până la anulare, distincțiile ideologice. Conform cărora Stânga împarte bunstare, în timp ce Dreapta o creează. Iar acum ne aflăm într-o confruntare cu totul și cu totul nouă sub aspect politic.
Singura distincție pe care o vor face cetățenii în cele patru runde electorale care urmează va viza modul în care partidele se raportează la interesul național. Care nu este deloc o noțiune abstractă. Cetățenii României trebuie să opteze între două direcții, ambele cu valoare de certitudine pentru o grupare sau alta. Dar care sunt premizele? România este parte a NATO și a Uniunii Europene. Prin acordurile de aderare și prin întreg efortul de integrare, fiecare stat membru renunță la o parte din atribuțiile sale legate de suveranitate. Se cedează din suveranitatea fiecărui membru în beneficiul suveranității colective. Acest proces de amputare poate fi dureros. Dar este de înțeles. Poate fi dureros, pentru că el vizează atât imaginea unui stat, cât și posibilitatea reprezentanților săi de a decide în chestiuni cardinale, exclusiv în interesul națiunii. Ei bine, acest lucru nu mai este posibil, atunci când discutăm despre exercitarea unei puteri și a unei suveranități colective.
Dacă este adevărat că, teoretic, fiecare trebuie să cedeze câte ceva, la fel de adevărat este că, în fapt, statele cedează în mod diferit elemente ale propriei identități. Să privim împreună harta politică a Europei. Este clar că Germania, care conduce economic și politic, mai voalat sau mai direct Uniunea Europeană, nu sacrifică nimic sau aproape nimic din propria suveranitate pe altarul suveranității colective. Dimpotrivă. Aproape întotdeauna, Berlinul a confundat securitatea colectivă cu propria securitate. Cu alte cuvinte, alții au făcut sacrificii, iar Germaia a fost principalul beneficiar. Cum s-a întâmplat, de exemplu, în criza economică ce a zguduit lumea începând din 2008. Berlinul, pur și simplu, în numele securității colective, a impus adoptarea unor măsuri a căror consecință a fost că Germania și-a exportat criza, respectiv costurile acesteia, către terțe țări. Pentru un stat aflat în cealaltă parte a axei puterii economice și politice, cum este România, pierderea de suveranitate este mult mai consistentă. Dar pierderea de suveranitate înseamnă, așa cum am învățat din exemplul crizei economice, costuri. România și Germania sunt două exemple la extremitate. În realitate, la nivelul Uniunii Europene, vorbim nu numai de state, ci și de grupuri de state. Statele din Est fac sacrificii mai mari pentru interesul comun decât statele din Vest. Nucleul dur absoarbe și utilizează suveranitatea aparținând nucleului slab al Uniunii Europene.
Această variabilă în materie de suveranitate cedată se materializează prin costuri. Noi plătim pentru suveranitatea colectivă, pentru că suntem un stat foarte bogat și, în același timp, foarte slab, cele mai mari costuri din Uniunea Europeană. Aceste costuri nu sunt deloc abstracte. Ele înseamnă o uriașă forță de muncă, supercalificată mediu sau necalificată, utilizată în prezent de alții în beneficiul lor. Fără ca statul român să primească vreo compensație. Înseamnă zeci și sute de mii de hectare de pădure tăiate și exportate ca materie primă. Înseamnă aproape jumătate din pământul țării înstrăinat. Înseamnă pierderea resurselor energetice și, rând pe rând, a tuturor utilităților. Înseamnă, în final, o Românie castrată, dar cu cetățeni cu pașaport valabil UE, chiar dacă nu suntem acceptați în spațiul Schengen. Înseamnă o națiune umilită, uneori în exces, căreia partenerii îi dau neîncetat lecții, pe care ei înșiși nu le aplică și nu sunt dispuși să le primească de la alții.
În schimbul acestor umilințe, românii se așteptau să trăiască mai bine. Iar mai bine înseamnă un nivel de viață apropiat de cel al celorlalți cetățeni europeni, despre care nu se poate spune, decât exagerând, că muncesc mai mult sau mai bine.
Ei bine, pe aceste aliniamente se vor desfășura toate bătăliile electorale care urmează. Frontul PSD va invoca pentru conștiința colectivă a propriului electorat, rând pe rând, toate valorile care definesc interesul național și va încerca să explice că se luptă pentru atingerea unor asemenea ținte, de care finalmente ar putea beneficia întreaga națiune. Și va avea un întreg arsenal de argumente și de exemple în acest sens.
În același timp, frontul anti-PSD, care, în plan intern, este mai puțin coerent și mai slab, nu însă și în plan extern, va încerca să prezinte în mod convingător beneficiile globalizării în general și ale europenizării, în special. Va susține cu argumente, și ele puternice, faptul că, pe termen mediu și lung, integrându-se în Uniunea Europeană, cedând o parte din suveranitate sau, cum le place să se exprime, aliniindu-se la marile valori democratice europene și însușindu-și bunele practici UE, vor avea infinit mai mult de câștigat, decât încercând să se izoleze și să-și conserve cu orice preț arsenalul național.
Aceasta va fi noua bătălie în plan ideologic și politic pe care protagoniștii urmează să o ducă cu prilejul viitoarelor examene electorale. Să sperăm că duritatea unui război ideologic de acest tip, suprapusă peste ceea ce numim războul româno-român, nu va rupe literalmente în două această țară.
Am văzut ce se întâmplă în plan intern. În plan extern însă, din perspectiva alegerilor din România, situația este mult mai dramatică. Pentru că, aproape fără excepție, familiile de partide europene, evident cele mari, guvernele statelor membre, patidele politice din aceste state, dar și structurile de la nivelul UE vor milita și vor pune umărul în acest sens împotriva politicilor naționale practicate de frontul PSD, punându-le pe seama excesului de naționalism, a xenofobiei, a izolaționismului, a radicalismului sau chiar a tendinței de a proteja corupția și a îngenunchea statul de drept Și aceste multiple voci, pe care deja le auzim din ce în ce mai concertate, vor conta și ar putea să aibă un semnificativ impact intern, dacă ne referim la cea mai importantă resursă electorală, care este România tăcută.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Miza avioanelor F-35: De ce apropierea dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan alarmează experții în securitate
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să folosească viitorul summit NATO din Turcia pentru a impresiona Washingtonul și Bruxelles-ul. Pregătirile sunt în plină desfășurare, iar oficialii de la Ankara mizează tot mai mult pe relația personală dintre Erdogan și președintele Donald Trump. Obiectivul principal este clar: reintegrarea Turciei în programul avioanelor de luptă F-35, o mișcare ce ar marca o victorie majoră pentru industria de apărare turcă.
Semnale ambigue de la Casa Albă: Donald Trump promite să îl facă „fericit” pe liderul turc
Campania de lobby a Ankarei pare să dea deja roade. Recent, în Biroul Oval, Donald Trump a sugerat că ar putea „face ceva” pentru a-l mulțumi pe Erdogan în privința avioanelor F-35, în timp ce vicepreședintele J.D. Vance a confirmat că Pentagonul analizează căile legale pentru a debloca această situație. Totuși, această deschidere bruscă stârnește controverse aprinse în rândul analiștilor care consideră că o astfel de decizie ar fi o eroare strategică majoră.
Motivul de îngrijorare este simplu: sub conducerea lui Erdogan, Turcia a cultivat relații strânse cu adversarii tradiționali ai Americii, precum Rusia, Hamas și China. Un stat care oscilează între tabere nu poate fi considerat un custode de încredere pentru cea mai avansată tehnologie aviatică a Statelor Unite.
Pericolul tehnologic: Umbra sistemului rusesc S-400 planează asupra securității NATO
Excluderea Turciei din programul F-35 în 2019 nu a fost o decizie arbitrară, ci o necesitate după achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400. Riscurile rămân aceleași și astăzi. Operarea simultană a avioanelor F-35 și a sistemelor S-400 pe teritoriul turc ar putea permite Moscovei să colecteze date critice despre vulnerabilitățile aeronavelor americane. Într-o eră a cooperării militare strânse între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, orice detaliu tehnologic compromis ar putea pune în pericol nu doar piloții americani, ci și întreaga rețea de parteneri NATO.
Legăturile cu Hamas și China: O agendă divergentă față de interesele occidentale
Dincolo de disputa militară cu Rusia, comportamentul politic al Ankarei ridică semne de întrebare serioase. Susținerea declarată a lui Erdogan pentru gruparea Hamas, în special după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului, contravine flagrant poziției aliaților occidentali. Mai mult, expansiunea influenței chineze în infrastructura digitală a Turciei și participarea acesteia ca partener de dialog în Organizația de Cooperare de la Shanghai demonstrează o dorință de „autonomie strategică” care subminează coeziunea alianței.
Barierele legale: Congresul american ar putea bloca planurile administrației
Chiar dacă Donald Trump dorește să prioritizeze relația personală cu „respectatul” lider turc, legea americană impune obstacole stricte. Reglementările CAATSA și normele bugetare pentru apărare interzic transferul tehnologiei F-35 atâta timp cât Turcia deține sistemul S-400. În acest context, este de așteptat ca membrii Congresului, din ambele partide, să se opună oricărei tentative de a ignora aceste prevederi legale, cerând în schimb o monitorizare riguroasă a cooperării Turciei cu axa Moscova-Beijing.
Actualitate
Rocket Lab achiziționează Iridium: O mișcare decisivă pentru a deveni liderul integrat al apărării spațiale
Într-o tranzacție care marchează apogeul unei strategii de expansiune de cinci ani, Rocket Lab a anunțat achiziționarea furnizorului de comunicații prin satelit Iridium. Această fuziune transformă compania dintr-un simplu furnizor de servicii de lansare într-un gigant tehnologic integrat pe verticală, capabil să ofere soluții complete pentru piața de apărare și servicii spațiale.
O strategie de cinci ani care culminează cu o achiziție istorică
Tranzacția oferă Rocket Lab o prezență imediată în domeniul aplicațiilor bazate pe sateliți, realizând viziunea pe termen lung a fondatorului său, Sir Peter Beck. Prin această mutare, compania nu mai depinde doar de fabricarea și lansarea rachetelor, ci trece către un model de business bazat pe venituri recurente din servicii de date. Integrarea patrimoniului tehnologic al Iridium cu capacitățile de producție ale Rocket Lab promite să deblocheze piețe complet noi, sub conceptul de „spațiul ca serviciu” (space as a service).
Tehnologii critice pentru viitorul apărării și comunicațiilor
Dincolo de conectivitatea globală, această achiziție vizează dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea națională. Printre aplicațiile vizate se numără accesul la internet din spațiu, conexiunea directă către dispozitive mobile (direct-to-device) și sisteme avansate de poziționare, navigație și cronometrare (PNT). Acestea din urmă sunt de un interes vital pentru Space Force, oferind alternative la sistemele GPS tradiționale, care sunt vulnerabile la bruiaj în zonele de conflict.
Neutron și Electron: Pilonii infrastructurii orbitale
Pentru a susține această nouă rețea, Rocket Lab mizează pe flota sa de rachete. Vehiculul de transport greu Neutron, programat pentru lansare la finalul acestui an, este considerat soluția ideală pentru reaprovizionarea și desfășurarea noilor constelații de sateliți. În paralel, racheta Electron va continua să fie utilizată pentru lansarea rapidă a demonstratoarelor tehnologice, permițând o inovare accelerată.
Un arsenal de achiziții pentru dominația digitală a spațiului
Succesul de astăzi este rezultatul unei campanii agresive de achiziții începute în 2020. De la specialiști în hardware precum Sinclair Interplanetary, până la experți în robotică (Motiv Space Systems) sau sisteme laser de comunicare (Mynaric), Rocket Lab și-a construit metodic capacitatea de a construi, lansa și opera propriile vehicule spațiale. Această independență tehnologică îi permite să concureze direct cu jucători majori precum SpaceX sau Blue Origin pentru contracte militare de miliarde de dolari, consolidându-și poziția ca partener strategic de elită pentru Departamentul Apărării.
Actualitate
Orizonturi noi pentru Honeywell Aerospace: Compania devine oficial entitate independentă pe piața de capital
Honeywell Aerospace a marcat astăzi începutul unei noi etape în evoluția sa, finalizând procesul de desprindere și devenind o companie publică independentă, listată la bursa Nasdaq. Această transformare strategică vizează consolidarea poziției de lider în sectoarele apărării și aviației comerciale, oferind noii entități agilitatea necesară pentru a răspunde provocărilor complexe dintr-o industrie aflată în continuă schimbare.
Divizarea strategică a gigantului industrial în trei entități distincte
Separarea segmentului de aviație este rezultatul unei strategii ambițioase anunțate la începutul anului 2025, prin care grupul mamă a decis fragmentarea operațiunilor în trei piloni principali. Aceștia includ Honeywell Technologies, axat pe automatizare, Solstice, o unitate dedicată materialelor avansate, și actuala companie Honeywell Aerospace. Obiectivul central al acestei restructurări este de a permite fiecărei divizii să urmărească strategii de creștere personalizate, maximizând astfel veniturile și eficiența operațională.
O forță globală în aviație cu 36.000 de angajați
Sub conducerea directorului executiv Jim Currier, noua entitate independentă își asumă misiunea de a proteja și avansa promisiunea zborului într-o lume tot mai conectată. Cu o forță de muncă de 36.000 de specialiști, Honeywell Aerospace continuă să producă sisteme esențiale, de la motoare și avionică, până la componente critice pentru tehnologiile de apărare. Independența financiară îi va permite companiei să aloce resursele mai eficient către inovație și cercetare.
Tranziția financiară și perspectivele de raportare pe termen scurt
Procesul de separare a fost finalizat prin distribuirea acțiunilor de către Honeywell Technologies, deschizând calea pentru tranzacționarea liberă pe bursă. Deși Honeywell Aerospace funcționează acum separat, următoarele rezultate financiare trimestriale, programate pentru 23 iulie, vor include încă cifrele segmentului de aviație ca parte a structurii consolidate anterioare. Această raportare va oferi investitorilor o ultimă privire de ansamblu asupra performanței sectorului înainte de a evalua evoluția sa ca entitate de sine stătătoare.
-
Exclusivacum 3 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Exclusivacum 10 ore„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Ancheteacum 3 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Featuredacum 4 zileFocile politice și pușculița de la Palat: cum a ajuns George Simion să-l țină în brațe pe Ilie Bolojan
-
Exclusivacum 2 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”
-
Featuredacum 3 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 10 oreAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Administratieacum 4 zileInvestiții în patrimoniul național: Ministerul Culturii lansează programul de finanțare a cercetării arheologice sistematice pentru anul 2026



