În final, președintele Klaus Iohannis ar putea fi judecat de un complet de cinci de la Înalta Curte, desemnat legal prin tagere la sorți. Dacă va fi condamnat, va merge la închisoare. Pentru mulți ani. Pentru că infracțiunea de înaltă trădare este extrem de aspru sancționată prin legislația penală. Între timp, el va fi fost suspendat. Iar sarcinile lui, preluate de al doilea om în stat. De președintele Senatului. Dar până la acest posibil deznodământ, mai este o perioadă care trebuie parcursă. Care s-ar putea dovedi extrem de dificilă. Și de riscantă. Atât pentru Iohannis, cât și pentru adversarii acestuia.

Procedura prin care un președinte poate fi acuzat și condamnat pentru înaltă trădare, nemaiutilizată până acum în România, cu excepția simulacrului de proces care a condus la executarea lui Nicolae Ceaușescu, este extrem de riscantă. De ambele părți. Și poate fi letală. Atât pentru PSD, cât și pentru Klaus Iohannis. Totul depinde de efectul, pe care acest proces îl are asupra opiniei publice.

E greu de presupus că, după ce a formulat această intenție de a declanșa încă din luna ianuarie procedurile împotriva președintelui Klaus Iohannis în vederea condamnării sale pentru înaltă trădare, Liviu Dragnea mai poate da înapoi. Dacă renunță, se face de râs. Populația României, dar chiar și susținătorii frontului PSD, îl vor taxa drept neserios. De aceea, sunt înclinat să îmi imaginez că acest angajament va fi dus până la capăt. Și cred că este important să vedem cum se poate desfășura acest proces și ce riscuri implică.

Doi lideri juriști ai PSD au primit sarcina de a redacta documentul care, practic, pe la mijlocul lunii ianuarie, ar putea deveni punctul de plecare al întregului proces. Acest document, care urmează să fie prezentat în Parlament, va enumera o serie de fapte sau de posibile fapte săvârșite de președintele Klaus Iohannis de-a lungul întregului său mandat și care ar putea să se constituie în dovezi, toate la un loc sau fiecare în parte sau doar unele dintre ele ale unui act de trădare națională. Ce ar putea să cuprindă un asemenea document?

1). Repetatele acuzații publice lansate de către Klaus Iohannis împotriva guvernanților, în special cele care anunțau într-un ton alarmist faptul că Executivul va colapsa din punct de vedere economic, care au avut drept consecință de fiecare dată creșterea dobânzilor cu care se împrumută de la bănci statul român. Din această perspectivă, pierderile sunt cu certitudine uriașe. Și ele pot fi cuantificate. În plus, imaginea și prestigiul României în lume au fost profund afectate, mai ales atunci când asemenea acuzații au fost lansate de către președinte în cursul deplasărilor sale peste hotare.

2). Adversarii lui Klaus Iohannis ar putea identifica legături necurate între acesta și mai multe mari corporații străine, legături care au adus prejudicii statului român în ceea ce privește fondul forestier sau, o temă mai recentă, zăcămintele de gaze naturale de la Marea Neagră.

3). România a fost profund afectată prin blocajul exercitat în mod sistematic de către președintele Klaus Iohannis asupra mecanismului legislativ, prin respingerea sistematică sau trimiterea la Curtea Constituțională, tot sistematică, a actelor normative și împotriva Guvernului, prin neîndeplinirea, cu rea credință, de către președinte, a unor îndatoriri pe care le are, fapt constatat în repetate rânduri de către Curtea Constituțională.

4). Sub președinția lui Klaus Iohannis au continuat să fie încheiate protocoale, în epicentrul cărora s-a aflat Serviciul Român de Informații, documente paralegale, care în mod nelegitim au adăugat la Constituție și la legile statului și în baza cărora Justiția a funcționat strâmb, fiind regizate numeroase procese politice soldate cu condamnări.

Firește, această listă poate continua. Eu am dat doar câteva exemple posibile, pentru a-l lăsa pe cititor să înțeleagă de la ce premize ar putea pleca acest document, care ar urma să fie prezentat Parlamentului la mijlocul lunii ianuarie a anului viitor. Ce urmează?

Parlamentul, întrunit în plen, va vota în baza acestui document un proiect de hotărâre. Prin care se decide constituirea unei comisii de anchetă. Votul va fi dat cu majoritate simplă, pe care PSD plus ALDE o au în mod lejer.

Comisii de anchetă va funcționa în mod diferit în comparație cu toate celelalte comisii care au funcționat în Parlamentul României până în prezent. În sensul că ea va avea atribuțiile unei secții de procratură. Cu alte cuvinte, cel care va fi anchetat, respectiv Klaus Iohannis, va continua să-și desfășoare atribuțiile prezidențiale, dar va fi obligat să se prezinte în fața Comisiei de câte ori este chemat la audiere, dar depozițiile sale vor fi date în baza unui jurământ pe Biblie. Dacă nu se prezintă, poate fi citat cu mandat, adus chiar cu mascații, la fel cum se întâmplă în cazul oricărui cetățean citat la Parchet. Dacă se dovedește că a ascuns adevărul sau a mințit, se face vinovat de infracțiunea de mărturie mincinoasă și, după încheierea mandatului, poate suporta rigorile legii. De asemenea, poate fi convocată în aceleași condiții oricare altă persoană, care deține informații legate de prezumtiva infracțiune de trădare, de care s-ar face vinovat președintele. Comisia poate solicita orice documente dorește, care constituie sau nu secrete de stat. Fără a fi necesar ca vreunul dintre parlamentari să aibă atestat ORNISS.

Această procedură va dura atâta timp cât comisia consideră că este necesar.

Atunci când comisia de anchetă va ajunge la un rezultat, îl va comunica Parlamentului și opiniei publice. Dacă rezultatul este negativ, în sensul că nu s-au găsit suficiente probe de natură să conducă la o condamnare a președintelui pentru înaltă trădare, atunci comisia își încetează pur și simplu activitatea, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Deși însăși existența ei va reprezenta o traumă. În cazul în care probele vor fi considerate suficiente și, abia atunci, președintele va fi deferit Înaltei Curți în vederea unui proces și a unei eventuale condamnări. În prealabil însă, va mai exista un vot în acest sens în plenul Parlamentului, unde decizia nu va mai fi luată cu o majoritate simplă, ci cu votul a cel puțin două treimi dintre deputați și senatori.

Va fi așadar înainte de toate un teribil război de imagine, creat prin toate mecanismele mediatice și desfășurat atât în țară, cât și în străinătate. Mai mult decât niciodată, de partea combatanților se vor alinia susținătorii. Va conta extrem de mult în acest război de imagine modul în care vor reacționa partenerii noștri euroatlantici, într-o perioadă extrem de sensibilă în plan internațional, caracterizată printr-un nou Război Rece și extrem de sensibilă și pentru România, al cărui Guvern va exercita președinția Consiliului European.

Așadar protagoniștii acestei înfruntări, care ar putea fi declanșată la mijlocul lunii ianuarie, trebuie să se gândească foarte bine la fiecare pas pe care vor întreprinde și la multiplele consecințe ale acestuia. Cu atât mai mult cu cât 2019 este, după cum se știe, și un an electoral. La nivelul Românei și al întregii Europe.