Actualitate
Doua statui de chirpici
Comentariu de Contele de Saint Germain (preluare blog):
Am înțeles! Bătrânii sunt infestati de comunism, sunt zaharisiți, țin țara-n loc cu inerția lor de anchilozați. Povară și pentru copii, și pentru bugetul de stat, sunt așteptați să renunțe de bună voie la dreptul de vot și să-și dea obștescul sfârșit cât mai curând, cu un plasture pe gură.
E vremea tinerilor! Ei sunt speranța și motorul. De la ei se așteaptă să înlocuiască mârțoagele fără dinți în gură ce au tras retrograd, atâtea decenii, căruța țării, cu caii putere ai tehnologiilor noi, progresiste.
O evoluție firească, nu? Până la urmă „schimbul de generații” nu-i o sintagmă pe care s-o fi inventat noi! Singura problemă, în ceea ce ne privește, este o anomalie în verigile lanțului trofic al acestei deveniri. Cine cu cine se hrănește aici, în evoluția strămoși – părinți – copii – urmași? Căci, în România momentului, se pare că strămoșii au devenit un fel de paparude bune de scos de la naftalină doar pentru momente festiviste în vreme ce părinții, acuzați că produc balonări, sunt împinși spre pubele ca marfă expirată.
Degeaba, și înțelepciunea populară românească („cine n-are bătrâni să-și cumpere”) și practica marilor culturi și democrații, indică valoarea de nutrient prețios a experienței umane. Bătrânii noștri sunt indigești, deci trebuie reciclați direct și cât mai rapid ca îngrășământ natural.
Și eu am crezut, multă vreme, că șansa României după decembrie 1989 stă în înlocuirea generațiilor tarate de regimul comunist cu generații proaspete, fără complexul trecutului mutilant. Doar că experiențele recente, care au dezamăgit profund, cu doi politicieni relativ tineri gafând în prim-planul politicii românești, m-au pus serios pe gânduri.
Mă refer la USL și la cei doi co-președinți ai săi Crin Antonescu și la Victor Ponta.
Privind azi, în urmă, spre anii 2014 – 2015, și comparând speranțele noastre de atunci cu dezastrul care a urmat și cauzele sale, suntem obligați să dăm dezamăgirii noastre, boală curată, un diagnostic infamant: trădare!
Cei doi tineri lideri, emanați, chipurile, din sângele proaspăt al evenimentelor din decembrie 1989 (și nu din spuma reziduurilor ei comunistoide), ne-au trădat în cel mai josnic mod, arătându-și valoarea de gablonz pe care încercaseră atâta vreme să ne-o vândă la preț de diamant.
Crin Antonescu, îndoit de presiunea șantajiștilor ce conduceau țara din umbră, nu doar că a dezertat pe persoană fizică dar a și vândut PNL-ul taberei băsiste, atât intern (PDL) cât și extern (PPE).
Pe de altă parte, Victor Ponta a contribuit decisiv la îndepărtarea lui Crin Antonescu, săpându-i acestuia groapa din postura de prieten care, chipurile, grădinărește. Când, de fapt, planul stabilit de la început de mentorii lui de la SIE era să candideze el la prezidențialele din 2014, să ia ei tot potul și să nu dea nicio ciozvârtă de putere liberalilor.
Egoism de gașcă, trădare națională, înșelarea nerușinată a electorilor și a așteptărilor acestora.
Cel puțin Crin Antonescu s-a retras, o vreme, după gestul trădării. Prudență, lipsă de suflu, orice-ar fi fost, măcar nu a mai încercat să ne aburească scoțând în continuare panglici pe gură și porumbei din joben. El a întruchipat politicianul tânăr, priceput la glumițe și șuete, dar atât. Fără neliniști care să-i strice somnul, fără ambiții de …, fără aptitudini de martir.
Ponta, în schimb, a perseverat în farsa de-a dedublarea. După ce, în relația cu Crin Antonescu, purtase pe chip masca de prieten iar pe sub veston hârlețul de gropar, acum, în relația cu PSD, face exact același lucru. Dirijat din umbră de aceiași păpușari.
Pe Ponta nu-l interesează nici binele țării, nici binele PSD-ului, nici principiile înalte ale democrației și statului de drept, nici valorificarea virtuților tinereții pe care mulți naivi încă mizează. Pe Ponta îl interesează exclusiv succesul personal pentru care e dispus, dacă se găsesc cumpărători de bilete la aparițiile sale pe scena politicii, să joace absolut orice rol propus de sforarii săi.
De fapt Ponta nu e Ponta. Ponta e un accesoriu într-un teatru de marionete. El este o mănușă cu chip uman, în care degetele păpușarului îi mișcă și capul, și mâinile și piepții sub care ar trebui să pară că bate o inimă.
Mă obsedează niște blaturi ale acestui personaj pe care, odată, l-am votat. L-am votat crezându-l tânăr (cu virtuțile de rigoare), onest, inteligent și temerar. Blaturile care mă obsedează sunt: blatul cu Baroso pentru lista cu zece porunci, blatul cu Băsescu pentru numirea lui Kovesi, blatul cu Iohannis pentru instalarea guvernului Cioloș.
Cum să te știi cu astfel de pete pe biografie și, totuși, să te recomanzi națiunii ca o posibilă soluție pentru țară? Cât tupeu și câtă dependență de alte comenzi să ai?
Credeți că Ponta e Ponta? Vă înșelați. Ponta e un personaj colectiv! Ponta e Daniel Constantin, e Ioan Rus, e Silviu Predoiu și, cu anumite proporții de respectat, e însuși port-drapelul SIE pentru olimpiada prezidențială din 2019. Doar astfel se explică cum niște parlamentari PSD au fost convinși să plece ca o întreagă echipă de baschet spre partidulețul fără identitate al lui Ponta. Ori funcționau sub acoperire și, la un ordin, s-au executat, ori li s-a arătat pisica, ceea ce cam tot acolo conduce.
Există și câteva persoane respectabile (din punctul meu de vedere), cum ar fi Nicolae Bănicioiu ori Ioana Petrescu, care l-au urmat pe Victor Ponta din recunoștință. El i-a făcut miniștri, îi sunt datori măcar cu atât: să-l susțină în această aventură ușor asimilabilă unei noi trădări.
Cam asta este concluzia mea despre rolul și putirința tinerilor politicieni de azi în a schimba România în bine.
Le-am făcut la un moment dat statui din bronz, și lui Antonescu și lui Ponta, luându-ne după dorința noastră disperată de a crede că ei ar putea fi soluția.
Din păcate viitorul a demonstrat că bronzul lor era, de fapt, chirpici.
Valoarea adevăraților conducători de neam nu ține de vârstă. Ține de caracter, de forța de luptă, de curaj, de spiritul de sacrificiu, de patriotism, de sentimentul istoriei și, nu în ultimul rând, de destin.
De destinul lor, de destinul neamului lor!
Actualitate
Noua arhitectură a apărării SUA: De la scutul „Golden Dome” la revoluția sistemelor autonome
Modernizarea arsenalului defensiv american trece printr-o fază de transformare profundă, în care noile tehnologii digitale și tacticile de război cibernetic sunt integrate rapid în structurile de comandă. Eforturile actuale vizează atât securizarea infrastructurilor critice existente, cât și crearea unei noi forțe dedicate războiului autonom, cu scopul de a menține superioritatea pe câmpul de luptă al viitorului.
Scutul „Golden Dome” își securizează perimetrul cibernetic
Forța operativă JTF-Gold, creată de Comandamentul de Nord al SUA (NORTHCOM), a primit misiuni critice extinse pentru a gestiona complexitatea apărării aeriene și antirachetă „Golden Dome”. Recent, această structură a fost însărcinată cu dezvoltarea unor capabilități robuste de apărare cibernetică. Această nouă direcție strategică este concepută exclusiv pentru a proteja activele „Golden Dome” împotriva atacurilor inamice, eliminând orice componentă ofensivă din spectrul acțiunilor sale.
Înființată la începutul acestui an pentru a prelua și optimiza responsabilitățile fostului Comandament Component pentru Apărare Antirachetă Integrată, JTF-Gold se află în plin proces de definire a rolurilor. Cu un personal de aproximativ 100 de membri, unitatea supraveghează deja siturile operaționale, precum cel de la Fort Story, și organizează sesiuni intense de planificare pentru a delimita clar responsabilitățile operaționale între centrele de comandă din Colorado și Florida.
AUTOWARCOM: Pasul către supremația autonomă
În paralel cu întărirea scutului antirachetă, Pentagonul accelerează implementarea unei strategii ambițioase de integrare a sistemelor autonome și robotice. În cadrul recentei conferințe anuale a Asociației Armatei SUA, liderii militari și civili au prezentat planurile pentru înființarea „Autonomous Warfare Command” (AUTOWARCOM). Această nouă structură este concepută să opereze cu autorități extinse, similare celor ale forțelor armate tradiționale, pentru a scala rapid tehnologiile autonome în rândul tuturor forțelor întrunite.
Pentru a facilita această tranziție, Departamentul Apărării a demarat deja „Proiectul Agincourt”, o inițiativă umbrelă menită să coordoneze eforturile tehnologice în domeniu. De asemenea, Grupul de Lucru Autonom de Apărare (DAWG), creat inițial pentru stimularea producției de drone, a fost integrat sub o nouă forță operativă specializată în cadrul Comandamentului pentru Operațiuni Speciale (SOCOM), asigurând astfel continuitatea inovației.
Investiții masive și provocări legislative
Transformarea radicală a capabilităților militare necesită resurse financiare considerabile. Pentagonul a avansat planuri de alocare a aproape 55 de miliarde de dolari pentru eforturile de dezvoltare a sistemelor autonome. Această investiție, descrisă drept una generațională, este văzută ca un element esențial pentru a schimba paradigma tehnologică a departamentului.
Cu toate acestea, succesul acestui proiect depinde critic de aprobarea Congresului SUA. Deși climatul politic complică procesul legislativ, liderii apărării insistă că finanțarea este imperativă pentru a reacționa la schimbările rapide din mediul global de securitate. Într-un context în care inovația trebuie să țină pasul cu necesitățile combatanților, oficialii militari subliniază că investițiile făcute acum vor avea un impact decisiv pentru deceniile care vor urma.
Actualitate
Trei sisteme noi, trei răspunsuri la amenințările de pe câmpul de luptă
Israel Aerospace Industries (IAI) a prezentat la conferința anuală AUSA trei sisteme noi, construite în jurul unor tehnologii existente, dar adaptate la amenințările emergente. Printre acestea se numără un radar mobil montat pe un aerostat, un interceptor antidronă fără încărcătură explozivă și o dronă înarmată cu o mitralieră M250, dezvoltată împreună cu Sig Sauer.
Radarul Point@Air: un aerostat care nu rămâne pe loc
Sistemul Point@Air combină un aerostat — o platformă de tip balon sau dirijabil — cu un radar cu antenă activă cu baleiaj electronic. Potrivit lui Dror Bar, vicepreședinte executiv al IAI și director general al Elta Systems, radarul poate detecta o gamă largă de ținte: de la avioane de vânătoare și drone de mari dimensiuni până la rachete de croazieră și ținte maritime.
Aerostatele sunt folosite de multă vreme pentru supraveghere, însă infrastructura lor statică le poate face vulnerabile la atacuri cu drone. Point@Air este conceput să funcționeze fără infrastructură fixă și să poată fi mutat într-o nouă locație în câteva ore. Platforma are aproximativ 70 de metri lungime.
Mobilitatea ar putea reduce riscul ca adversarii să localizeze aerostatul și să-l atace cu drone kamikaze. Bar a invocat experiența recentă a Israelului, unde Hezbollah a vizat un aerostat de mari dimensiuni din nordul țării. El a descris un scenariu în care sistemul este strâns la lăsarea serii și mutat pe un alt deal, astfel încât să nu mai fie în aceeași poziție dimineața.
IAI vede posibile utilizări ale sistemului atât în misiuni de securitate internă, cât și pentru Comandamentul Central al SUA și alte comandamente militare. Tehnologia de bază este dezvoltată, însă Point@Air se află încă în faza de demonstrație. IAI lucrează cu compania americană TCOM pentru ajustarea dimensiunilor și configurației platformei. TCOM este principalul contractant pentru platformele aerostatice ale Armatei SUA.
HawkGuard: interceptare fără explozibili
IAI a prezentat la AUSA și sistemul HawkGuard, destinat combaterii dronelor. Bar a descris apărarea antidronă drept una dintre cele mai dificile provocări pentru companiile din domeniul apărării, aflate în căutarea unor interceptori cu costuri foarte reduse.
HawkGuard folosește un interceptor inert, echipat cu o plasă în locul unui focos exploziv. Radarul și senzorii optici contribuie la ghidarea interceptorului către țintă, într-un sistem pe care Bar l-a descris drept unul cu buclă închisă. Absența explozibililor ar putea face soluția potrivită pentru zone populate sau pentru protejarea unor obiective sensibile, precum instalațiile care depozitează combustibil ori materiale explozive.
Potrivit lui Bar, sistemul a fost testat pe scară largă împotriva mai multor tipuri de amenințări și este deja utilizat de câțiva clienți. El poate intercepta mai multe categorii de drone, inclusiv aparate care nu folosesc legături de comunicații. Sistemul combină radarul, senzorii electro-optici și tehnologia de comandă și control pentru detectarea, urmărirea și ghidarea interceptorului.
HawkGuard are o rază de acțiune relativ scurtă, însă IAI nu a făcut publică distanța exactă. Compania îl consideră un nivel suplimentar de apărare, nu o soluție independentă. Bar a subliniat că experiența războiului din Ucraina arată că nu există un singur sistem capabil să neutralizeze toate dronele. IAI estimează că HawkGuard ar putea avea potențial și în America de Nord, inclusiv pentru protejarea bazelor militare americane.
Fire Storm 250: dronă echipată cu mitralieră
Al treilea sistem, Fire Storm 250, a fost dezvoltat de IAI împreună cu Sig Sauer. Este o configurație tactică a dronei APUS, echipată cu o stație de armament telecomandată Microlight (RCWS) produsă de Sig Sauer și cu o mitralieră M250.
Companiile au anunțat finalizarea unui test de tragere în care drona a rămas în zbor deasupra unui câmp de luptă simulat și a deschis focul asupra unor ținte. Potrivit comunicatului comun, tragerile au fost efectuate de la distanțe și altitudini diferite, pentru a demonstra flexibilitatea operațională, siguranța integrată și precizia sistemului în condiții variate.
Nu a fost precizată cantitatea de muniție pe care drona o poate transporta. Sistemul folosește un motor cu ardere internă, compatibil cu mai multe tipuri de combustibil și realimentabil în teren cu combustibili disponibili în mod obișnuit. Astfel, el nu depinde de cicluri îndelungate de încărcare a bateriilor sau de infrastructură specializată.
Potrivit companiilor, testul a demonstrat capacitatea dronei de a combina supravegherea aeriană, identificarea țintelor și utilizarea precisă a armamentului într-un scenariu realist. Reprezentanții IAI au prezentat integrarea armelor cu aeronavele fără echipaj drept o direcție cu potențial operațional, iar viitoarele sisteme fără pilot ar urma să îmbine mai eficient senzorii, luarea deciziilor și acțiunea în mediul de luptă.
Sig Sauer a evidențiat, la rândul său, caracterul alimentat cu bandă al mitralierei M250 și avantajele sale în privința razei de acțiune și a greutății față de sisteme mai vechi. Potrivit companiei, reducerea greutății poate aduce beneficii la nivelul echipei de infanterie și poate facilita integrarea armamentului pe drone.
Actualitate
Drone, sisteme antiaeriene și vehicule electrice: imagini din prima zi a expoziției AUSA 2026
Companii internaționale din industria de apărare au adus la Centrul de Convenții Walter E. Washington, din centrul capitalei americane, o gamă variată de vehicule aeriene și terestre pentru ediția din acest an a conferinței Asociației Armatei SUA.
Cel mai mare târg anual de profil din Statele Unite atrage mii de participanți. La ediția din 2026, exponatele includ numeroase drone și tehnologii anti-drone, alături de echipamente militare de mari dimensiuni. Iată câteva dintre momentele surprinse în prima zi a expoziției.
Un câine de asistență întâmpină vizitatorii
Patriot, câine aflat în pregătire pentru a fi repartizat unui veteran rănit după încheierea antrenamentului, îi întâmpină pe participanți în fața standului Shield AI.
Brawlr: lansator reconfigurabil pentru apărare antiaeriană
Sierra Nevada a prezentat sistemul de apărare antiaeriană Brawlr — lansator reconfigurabil de armament, cu mecanism rotativ pe baterii. Expoziția a inclus atât sistemul, cât și o muniție prezentată în detaliu.
Vehicule electrice și muniție de artilerie
Oshkosh a expus un vehicul electric Joint Light Tactical Vehicle. Hanwha Defense USA a prezentat, la rândul său, proiectile de artilerie de 155 mm.
Supraveghere și drone cu decolare verticală
AEO Night Hawk Systems a adus un ansamblu de supraveghere ale cărui senzori urmăreau persoanele aflate în apropiere pe podeaua expoziției.
Deasupra vizitatorilor a fost suspendată și aeronava fără pilot VAPOR, produsă de AeroVironment. Sistemul este un elicopter fără pilot, cu un singur rotor, propulsie complet electrică și decolare și aterizare verticală.
Anvelope pentru Lună și optică pentru arme
Goodyear a expus o anvelopă robustă, cu un design neobișnuit, destinată explorării lunare.
Standul Colt Optics a atras numeroși participanți, care au privit un panou cu zeci de puști de asalt echipate cu sisteme optice specializate.
-
Exclusivacum 4 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 2 zileBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum o ziI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 3 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a XI‑a –„ANTI-GRINDINĂ” CU DOSAR PENAL. Când norii sunt proști, îi păcălește… SNACP-ul. Când sunt deștepți, se duce DNA-ul peste ei.




