In sedinta inspectiei judicare din data de 27.09.2018, sectia pentru procurori, la care a fost invitata doamna procuror Florea propusa pentru funcia de procuror sef DNA, s-a facut vorbire despre o cercetare diciplinara privitoare la producerea unui incident de securitate privin protectia informatiilor clasificate, in speta data fiind vorba de o suspiciune de manipulare defectuasa a unui document clasificat, adica a protocolului secret de stata semnat in decembrie 2016 intre SRI si MP_PICCJ, document facut public de un consilier al Primului-ministru pe o pagina de socializare.
Curios este faptul ca intrucat s-a afirmat in cadrul sedintei de posibilitatea existentei unui incident de securitate prin difuzarea in spatiul public al unui document clasificat, in clasa de secretizare “secret de stat”, se pune intrebarea in ce temei de legalitatea Procurorul General al Romaniei a atribuit documentului in cauza nivel de secretizare “secret” nr.09472/08.12.2016 si, daca continutul acestuia nu intra sub incidenta art.24, alin 5 din Legea nr.182/2002, sens in care acest document este nelegal si nul din punct de vedere al efectelor produse prin incalcarea dispozitiilor legale mentionate.
Mai mult, se pune o intrebare cine este autoritatea de securitate desemnata a stabili masuri in consecinta pe subiectul incidentului de securitate in cauza, avan in vedere cerintele Legii nr.182/2002 si ale HG 585/2002. Oare o fi SRI sau o alta structura nedenumita pana acum de niciun oficial din Ministrul Justitiei sau MP-PICCJ?
Dar sa precizam ce spun actele normative incidente spetei date:
HG 585/2002: Art.86 (1) “Conducătorul unităţii care gestionează informaţii secrete de stat este obligat: (…) s) să sesizeze instituţiile prevăzute la art. 25 din Legea nr. 182/2002, conform competenţelor, în legătură cu incidentele de securitate şi riscurile la adresa informaţiilor secrete de stat;
t) să dispună efectuarea de cercetări şi, după caz, să sesizeze organele de urmărire penală în situaţia compromiterii informaţiilor clasificate.
Exercitarea controlului asupra măsurilor privitoare la protecţia informaţiilor clasificate
Art.191 (1) Serviciul Român de Informaţii, prin unitatea sa specializată, are competenţă generală de exercitare a controlului asupra modului de aplicare a măsurilor de protecţie de către instituţiile publice şi unităţile deţinătoare de informaţii clasificate.
(2) Activitatea de control în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Ministerului de Justiţie, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale se reglementează prin ordine ale conducătorilor acestor instituţii, potrivit legii.
(3) Controlul privind măsurile de protecţie a informaţiilor clasificate în cadrul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului şi Consiliului Suprem de Apărare a Ţării se organizează conform legii.”
Legea nr.182/2002 art.25 “(1) Coordonarea generală a activităţii şi controlul măsurilor privitoare la protecţia informaţiilor secrete de stat se realizează de către unitatea specializată din cadrul Serviciului Român de Informaţii.
(2) Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale stabilesc, pentru domeniile lor de activitate şi responsabilitate, structuri şi măsuri proprii privind coordonarea şi controlul activităţilor referitoare la protecţia informaţiilor secrete de stat, potrivit legii.”

https://www.csm1909.ro/263/Competen%C5%A3ele-CSM

Avand in vedere Deciziile CCR nr.97/2008 si nr.455/2018 unde se precizeaza si clarifica aspecte cu privire la avize solicitate pentru adoptarea unor legi, cred ca pentru aspecte de nivel inferior actelor legislative ar trebui sa se aplice aceleasi prevederi constitutionale de referinta.

Decizia nr.455/2018 : „68. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că lipsa avizului autorităților publice implicate nu conduce în mod automat la neconstituționalitatea legii asupra căreia acesta nu a fost dat, întrucât ceea ce prevalează constă în obligația Guvernului de a-l solicita. Împrejurarea că autoritatea care trebuie să emită un astfel de aviz, deși i s-a solicitat, nu și-a îndeplinit această atribuție „constituie o înțelegere greșită a rolului său legal și constituțional, fără a fi însă afectată constituționalitatea legii asupra căreia nu a fost dat avizul” (a se vedea Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011, paragraful I.3, Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, paragraful I.2, și Decizia nr. 575
din 4 mai 2011, paragraful IV.A.2., publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai
2011).

Mai concret ar trebui sa se aplice maxima juridica qui potest maius, potest et minus – cine poate mai mult poate si mai putin!
Ca atare consider ca Ministrul Justitiei daca isi mentine propunerea facuta dupa cum a declarat, poate trimite propunerea la presedintele Romaniei si fara avizul formal-consultativ, intrucat a fost initiata solicitarea de avizare catre CSM-Inspectia Judiciara, respectiv s-a organizat o sedinta astazi in acest sens cu invitarea si prezentarea persoanei propuse pentru interviul respectiv, dar Inspectia Judicara tergiverseaza exercitarea atributiei legale, cu exces de putere, stare de fapt ce excede normelor legale de a emite un aviz consultativ in cauza data. De altfel, legiuitorul nu a prevazut astfel de situatii prin care Inspectia Judiciara sa forteze amanari astfel incat sa nu isi exercite atributul de emitere a avizului respectiv.

Concluzionati singuri daca membrii inspectiei sunt corecti in decizia de amnarea a audierii doamnei procuror propusa ca procuror sef al DNA, actiune prin care intarzie emiterea avizului consultativ pozitiv sau negativ necesar inaintarii propunerii respective de catre Ministrul justitiei catre Presedintele Romaniei. (Col (r) SRI, Ion Dedu).