Actualitate
Tragerea de timp și perdeaua de fum: Tariceanu – candidatul PSD
COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO)
Băgat tot mai puternic în corzi, președintele PSD, Liviu Dragnea, dă semne că mizează pe două strategii mari și late: tragerea de timp și perdeaua de fum, cum s-a întîmplat și la Comitetul Executiv din week-end. Or fi bune pe termen scurt, dar pe termen lung ambele s-ar putea dovedi devastatoare pentru partid, mai ales cînd nasc idei gen Tăriceanu candidat prezidențial al alianței PSD-ALDE.
Strategia ”perdeaua de fum” a fost utilizată, bunăoară, din plin la CEx-ul de sîmbătă, unde s-a recurs la o amplă desfășurare de forțe, de subiecte, de declarații șamd doar pentru a se masca pe cît posibil cea mai importantă temă, aceea a OUG de anulare a protocoalelor cu serviciile și a efectelor acestora, pe care guvernul ar urma să o dea curînd, prin decizia comitetului.
Mai mult ca sigur toate celelalte teme au avut doar rolul de împinge într-un colțișor de imagine manevra care poate aduce salvarea de pușcărie a lui Dragnea și a multor altor baroni ai politicii. În proporție de 90% s-a și reușit asta, mai ales cu aportul neprețuit al Gabrielei Firea, al cărei atac politic a îngropat aproape total restul subiectelor.
Pînă și liderilor opoziției le-a luat mai bine de o zi să înțeleagă consecințele ordonanței anunțate de Dragnea. Că s-a dorit marginalizarea la extrem a deciziei privind anularea protocoalelor e dovedit inclusiv de absența temei din documentul prezentat presei după CEx, în care sunt înșirate toate hotărîrile, mai puțin cea sus-pomenită.
Anunțul lui Dragnea privind ordonanța protocoalelor era destinat urechilor poporului pesedist, nu și restului românilor, tocmai pentru a se evita cît mai mult potențialul scandal.
A doua strategie, cea a tragerii de timp, a vizat sîmbătă un subiect tot mai fierbinte în partid, anume candidatul prezidențial de anul viitor.
E pentru prima oară cînd PSD se apropie de intrarea în anul electoral fără a avea măcar vag habar de propriul candidat.
Varianta logică și tradițională ar fi liderul Dragnea, numai că acesta poate, la fel de bine, să ajungă în loc de Cotroceni la Jilava, și încă repede.
Sîmbătă, pesedistul a anunțat că nu candidează, fluturînd ideea unui candidat unic PSD-ALDE, care poate veni și de la mai micul aliat.
Pare un anunț de bun simț și democratic, dar nu e decît o biată cacealma.
Dacă pesediștii bîjbîie, ALDE știe cu precizie cine e alesul: Călin Popescu Tăriceanu. Altul nici nu are.
Cum să fie, însă, Tăriceanu candidatul votat de pesediști la prezidențiale?
În primul rînd, desemnarea lui ar demonstra din nou că PSD are o gravă problemă de resurse umane și pare incapabil, de cîțiva ani, să mai lanseze pe orbită politicieni de calibru creați în interior.
Primarul general Gabriela Firea, a doua după președintele țării ca număr de alegători, spre exemplu, e o creație a mass-media și nu a PSD.
La guvern, s-au aruncat pe tapet patru nume de premieri în doar jumătate de mandat, în locul unuia și bun. Mare mirare să nu vină și al cincilea.
În al doilea rînd, a prelua un candidat al unui aliat de cîteva ori mai mic în sondaje dă un semnal de slăbiciune maximă din partea social-democraților.
Dar, peste toate cele, există și o problemă nu atît principială, cît punctuală: Tăriceanu însuși.
Un politician valoros și cu experiență mare, Călin Popescu Tăriceanu are calitatea de a fi fost, poate, cel mai vocal politician anti-PSD al dreptei, și nu de ieri, de azi, ci încă din 1990.
Cam un sfert de veac post-decembrist, vocea lui Tăriceanu a răsunat împotriva FSN, FDSN, PDSR, în fine, a PSD și a liderilor Ion Iliescu, Oliviu Gherman, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Miron Mitrea, Ioan Rus, Viorel Hrebenciuc, Victor Ponta șamd.
Cum să-l ”împacheteze” acum PSD și să-l livreze propriilor alegători?
Fără îndoială, singurul rezultat concret ar fi unul binecunoscut de sociologi în asemenea situații: nemaisimțindu-se reprezentați de candidat, o mare parte a alegătorilor PSD ar alege neparticiparea la vot.
E exact motivul real pentru care PSD nu a luat niciodată în serios ideea candidaturii lui Crin Antonescu din partea USL, în 2014.
O alianță conjuncturală la guvernare ori în consiliile locale mai merge, dar ideea susținerii unui ”dreptaci” la președinție e deja prea mult.
Ce s-ar întîmpla, prin absurd zicem, dacă Tăriceanu ar candida cu sprijinul PSD și ar deveni președinte?
Ar fi mai bine pentru social-democrați decît cu actualul președinte Iohannis, fostul premier pesedist de la Grivco?
Liderul ALDE ar putea fi desființat de adversari, în campanie, doar prin scoaterea din arhivele presei a declarațiilor anti-PSD făcute de-a lungul anilor.
E clar că soluția fluturată de Dragnea e o glumă proastă.
Să ne amintim, între altele, ce spunea el la începutul anului despre desemnarea unui candidat la acea vreme:
“Ar fi o mare greşeală. Dacă noi am desemna un candidat, în trei luni de zile el dispare. (…) Nu discutăm acum. Alegerile prezidenţiale sunt peste doi ani. (…) Oricum, candidatul la prezidenţiale va fi desemnat în urma unui congres. Se pune problema când. Eu, cum am gestionat ultimii doi ani de zile, chiar doi ani şi jumătate, eu am alt punct de vedere în ceea ce priveşte data când trebuie anunţat candidatul la prezidenţiale. Nu de acum. Nu în primăvară”.
Acum cîteva săptămîni, același Dragnea spunea public că analiza privind candidatul prezidențial a început, deja, și este făcută separat, în PSD şi în ALDE. Ea urmează să fie terminată în această toamnă, spre sfîrşitul anului și ia în calcul şi alegerile europarlamentare.
Dacă punem la socoteală și congresul absolut obligatoriu pentru consfințirea deciziei, rezultă că decizia finală nu ar putea veni mai devreme de anul viitor.
Adică într-un moment în care soarta juridică a lui Dragnea se va fi clarificat fără doar și poate: dacă e condamnat în proces, pesedistul merge la închisoare și nu mai dă doi bani pe ce lasă în urmă în partid.
Dacă e achitat ori se dă celebra grațiere, Dragnea nu are niciun motiv să nu candideze el însuși.
Așa că cea mai bună variantă pentru el e să tragă de timp la maxim cu desemnarea și să slobozească periodic cîntece de sirenă pentru urechea aliatului Tăriceanu, ca să îl țină aproape, într-un moment cînd se vehiculează că liderul ALDE e curtat intens de Iohannis cu preluarea PNL și chiar a unui nou guvern, al dreptei. (Bogdan Tiberiu IACOB)
Actualitate
Viteza de reacție în era digitală: Cum „avanpostul de inovație” al armatei SUA rescrie regulile achizițiilor militare
Într-o mișcare strategică menită să elimine blocajele birocratice, Corpul XVIII Aeropurtat a transformat recentul exercițiu Scarlet Dragon într-un laborator de testare pentru o nouă structură revoluționară: Joint Innovation Outpost (JIOP). Această unitate nu este doar un centru de idei, ci un motor operațional care promite să livreze tehnologie de ultimă oră către soldați într-un ritm care să depășească capacitatea de adaptare a oricărui adversar.
Puterea la firul ierbii: Decizii de 50 de milioane de dolari direct pe frontul tactic
Pentru prima dată în istoria modernă a Armatei, o comandă operațională primește autoritatea de a lua decizii financiare majore direct de pe teren. JIOP beneficiază de profesioniști în achiziții și de puterea de a gestiona până la 50 de milioane de dolari, în principal din fonduri de cercetare și dezvoltare. Această „operaționalizare a achizițiilor” permite comandanților să identifice, să testeze și să cumpere soluții tehnice fără a mai aștepta aprobările de la nivel central, care deseori durează ani de zile.
Obiectivul este simplu: dacă un sistem funcționează și răspunde unei nevoi imediate a soldatului, acesta trebuie achiziționat și implementat acum, nu peste un deceniu.
Adio, birocrație: De la dosare de 900 de pagini la „9-line-ul” inovației
Inovația adusă de JIOP vizează și simplificarea radicală a modului în care industria de apărare interacționează cu armata. În locul propunerilor stufoase, de sute de pagini, care definesc procesul tradițional de achiziție, noul model propune un format de tip „9-line” — o descriere scurtă și precisă a capacităților tehnologice.
Această abordare transformă exerciții precum Scarlet Dragon din evenimente episodice în procese continue de rafinare a tehnologiei. Furnizorii pot primi feedback instantaneu de la utilizatorii finali, ajustându-și sistemele între zilele de execuție ale exercițiului. Rezultatul? O validare rapidă a tehnologiilor mature care pot fi transferate imediat către întreaga Armată.
„Țesutul conectiv”: Puntea dintre soldat și gigantul industrial
JIOP funcționează ca un element de legătură esențial care nu a existat până acum. Prin monitorizarea directă a nevoilor soldaților în timpul misiunilor, acest avanpost identifică tehnologiile cu potențial de aplicare la scară largă și le transferă către birourile de programe tradiționale ale Armatei (ASA/ALT).
Fie că este vorba despre soluții de rețea cross-domain sau sisteme avansate de procesare a datelor, fluxul de informații este acum bidirecțional. Soldatul generează și validează ideea, JIOP o finanțează și o testează, iar complexul militar-industrial o transformă într-un program oficial de înzestrare. Este o revoluție care transformă inovația dintr-o excepție fericită într-o rutină operațională.
Actualitate
„911” pentru datele de luptă: Cum vrea armata să elimine birocrația digitală de pe câmpul de bătălie
Într-o eră în care informația circulă mai rapid decât proiectilele, Armata a lansat un program pilot revoluționar menit să rezolve una dintre cele mai mari frustrări ale comandanților moderni: blocajele de date. Army Data Operations Center (ADOC), structură înființată oficial pe 3 aprilie, promite să preia povara tehnică de pe umerii unităților tactice, permițându-le acestora să se concentreze pe luptă, nu pe erorile de conexiune.
Serviciul de urgență al soldatului digital
ADOC a fost conceput ca un „număr de urgență 911” pentru forțele operaționale. În prezent, diviziile și echipele de date tactice se lovesc constant de dificultatea de a conecta obiecte de date din medii cloud diferite sau de a integra sisteme de misiune complexe în spațiul tactic de comandă și control (C2).
Generalul de brigadă Michael Kaloostian a explicat că misiunea ADOC este de a deveni punctul central de sprijin care să elimine aceste „dureri de cap” tehnice. Până acum, echipele de date din cadrul diviziilor erau adesea lăsate să se descurce singure în fața unor probleme sistemice, fără a avea un „help desk” dedicat pe care să îl poată apela în momente critice.
Războiul cu birocrația și latența: Cazul Diviziei 4 Infanterie
Trecerea la o armată centrată pe date nu este îngreunată doar de tehnologie, ci și de o „birocrație anacronică”. Numeroasele cereri de acces și procedurile administrative învechite împiedică fluiditatea informațiilor între aliați sau între diferite platforme interne.
Un exemplu elocvent a fost înregistrat recent în cadrul Diviziei 4 Infanterie. În timpul unui exercițiu, militarii s-au confruntat cu o latență majoră a datelor pe platforma de informații a Armatei, fapt ce a perturbat fluxul de țintire. În loc să coordoneze atacul, utilizatorii au fost forțați să piardă timp prețios încercând să identifice cauza tehnică a întârzierii. ADOC intervine exact în aceste scenarii, preluând diagnosticarea și rezolvarea problemelor de latență în timp real.
Datele, noua muniție: Dincolo de puterea de foc tradițională
Viziunea liderilor militari este categorică: rubrica câmpului de bătălie s-a schimbat fundamental. Dacă în trecut succesul era definit de puterea de foc brută, astăzi victoria aparține celui care poate procesa datele și poate lua decizii mai rapid decât adversarul.
„Datele sunt noua muniție”, susțin oficialii de rang înalt, subliniind că inteligența artificială și învățarea automată (Machine Learning) sunt inutile dacă informația nu poate circula liber între eșaloane. ADOC servește drept nod central de gestionare a acestui flux, transformând volumul uriaș de date — sub care Armata riscă uneori să se „înece” — într-un avantaj strategic clar.
Un experiment de 180 de zile cu mize uriașe
Operând sub egida Army Cyber Command, ADOC este un program pilot cu o durată inițială de 180 de zile. Această perioadă va servi drept plan pentru crearea unei structuri permanente. Deși este o entitate tânără, centrul a primit deja solicitări de asistență de la unități de elită, precum Corpul XVIII Aeropurtat, și chiar de la biroul Chirurgului General.
Spre deosebire de alte structuri, ADOC este susținut în principal de specialiști civili — ingineri de date, ingineri software și experți în arhitecturi de inteligență artificială. Deși momentan nu utilizează furnizori externi, centrul este deschis către orice operațiune curentă, prioritizând nevoile imediate ale luptătorilor din prima linie. Obiectivul final este clar: transformarea Armatei dintr-o forță industrială într-una digitală, capabilă să domine prin viteză decizională.
Actualitate
Pariul de 1,5 trilioane: Între ambiția militară și zidul politic de pe Capitol Hill
Pentagonul a lansat un asalt bugetar fără precedent, solicitând suma record de 1,5 trilioane de dolari pentru anul fiscal 2027. Această propunere mamut, compusă dintr-un buget de bază de 1,15 trilioane și o cerere de reconciliere de 350 de miliarde, se anunță a fi mărul discordiei într-un Congres profund divizat. Deși cifrele par să satisfacă cerințele celor care solicită o înarmare accelerată, magnitudinea sumei reprezintă un obstacol psihologic și politic greu de depășit, fiind pentru prima dată în istorie când bugetul de bază depășește pragul simbolic de un trilion de dolari.
Echilibru pe sârmă: Labirintul politic al reconcilierii
Strategia de finanțare se bazează pe un mecanism legislativ delicat. Prima bătălie se va da pentru pachetul de reconciliere de 350 de miliarde de dolari, o sumă de peste două ori mai mare decât cea aprobată anul trecut. Deși teoretic necesită doar o majoritate simplă în Senat, situația în Camera Reprezentanților este critică. Cu o majoritate republicană extrem de fragilă, orice dezertare din rândul conservatorilor fiscali — care privesc cu scepticism creșterea cheltuielilor prin acest proces — poate bloca întregul proiect.
Provocarea este dublă: liderii camerei trebuie să împace aripa dură a partidului cu membrii moderați, care se tem de tăierile compensatorii din programe sociale vitale precum Medicare sau Medicaid. Orice pas greșit în această manevră politică riscă să transforme ambiția Pentagonului într-un eșec legislativ răsunător.
Dilema celor 60 de voturi și spectrul alegerilor
Dacă pachetul de reconciliere pare dificil, bugetul de bază de 1,15 trilioane se confruntă cu un zid aproape insurmontabil în Senat. Aici, pragul de 60 de voturi impune un compromis bipartizan, o misiune aproape imposibilă având în vedere tăierile propuse în sectoarele locuințelor, sănătății publice și asistenței alimentare. Democrații, care cer în mod tradițional paritate între creșterile pentru apărare și cele civile, nu par dispuși să accepte o consolidare militară finanțată prin sacrificarea programelor sociale.
Mai mult, proximitatea alegerilor de la jumătatea mandatului complică și mai mult calendarul. Există un risc real ca negocierile să fie suspendate până în noul an, moment în care echilibrul de forțe din Congres s-ar putea schimba radical, forțând administrația să reia procesul de la zero sau să accepte condiții drastice de la o opoziție posibil întărită.
Modernizarea „pe datorie”: Tehnologia viitorului sub semnul intrebării
Din punct de vedere tehnic, bugetul pentru 2027 depășește chiar și ritmul de înarmare din era Reagan. Propunerea include investiții masive în priorități de ultimă generație: 17,5 miliarde de dolari pentru programul „Golden Dome”, 5 miliarde pentru vânătorul de generația a șasea F-47 și primele fonduri pentru noua clasă de nave de luptă „Trump”.
Totuși, analiștii avertizează asupra unei strategii riscante: „ipotecarea modernizării”. O proporție uriașă de 93% din finanțarea pentru muniții — esențială în contextul tensiunilor globale actuale — depinde de fondurile de reconciliere, care sunt, prin natura lor, temporare. Planurile pe termen lung arată că, după acest vârf de 1,5 trilioane, finanțarea suplimentară va dispărea, lăsând Pentagonul în situația ingrată de a încerca să susțină tehnologii de miliarde cu bugete mult diminuate în anii următori.
Tactica maximalistă și realitatea industriei
Există posibilitatea ca această cifră astronomică să fie, în realitate, o tactică de negociere. Prin adoptarea unei poziții maximaliste de la început, administrația își creează spațiu de manevră pentru a obține un buget final care, deși mai mic decât cererea inițială, ar fi totuși superior oricărei alocări anterioare.
Rămâne însă întrebarea fundamentală: poate industria de apărare să absoarbă și să transforme acești bani în capacitate militară reală într-un timp atât de scurt? Fără o viziune clară asupra sustenabilității post-2027, acest salt bugetar riscă să creeze o „bulă” de modernizare care se va sparge exact când provocările geopolitice vor deveni mai presante.
-
Exclusivacum 2 zileEXCLUSIV: Bomba de sub nori – Fermierii-007 iau Poliția la întrebări: Sunt rachetele antigrindină muniție de război sau doar jucării scumpe pentru „băieții deștepți”?
-
Exclusivacum 4 zileACADEMIA „DUPĂ URECHE”: Cum transformă ANP pușcăria în Vestul Sălbatic, unde legea e un mit și „experiența” e bătutul pe umăr
-
Exclusivacum 5 zileNOAPTEA MINȚII LA IGPR: Cum să pedepsești un polițist care a avut „tupeul” să aplice legea în fața „zeilor” de la Ordine Publică
-
Exclusivacum 4 zileMIRACOLUL DE PAȘTE LA MAI: Cum transformă ministerul munca polițiștilor în economii de lux pe spinarea „prostimii” cu epoleți
-
Featuredacum 2 zileSfidare absolută în Noaptea de Înviere: Un tânăr din Caransebeș a fost prins de două ori la volan, deși avea permisul suspendat
-
Ancheteacum 2 zileSecunde critice la Vâlcea: Doi polițiști, ambii pe nume Ionuț, au smuls un copil din ghearele unei tragedii
-
Exclusivacum 2 zileMILIȚIA ÎN BOXA ACUZAȚILOR: Statul îți dă bani de avocat, dar tot tu rămâi cu buza umflată!
-
Exclusivacum 4 zileOspiciul Antigrindină: Marea „pârjoleală” programată până în 2040 și agenții 007 ai gliei care au demascat mafia norilor!



