COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB PRELUARE INPOLITICS.RO:

Mișcare spectaculoasă la vîrful justiției române: dacă fostul președinte al ÎCCJ, Livia Stanciu, se declara categoric, cînd era în funcție, împotriva amnistiei și grațierii, noul președinte, Cristina Tarcea, are altă viziune, considerînd că acestea sunt teme care pot și trebuie discutate, dar într-un mod profesionist și extrem de serios.

Ce spunea acum patru ani Livia Stanciu vizavi de o lege a grațierii și amnistiei:

” Nu. Absolut nu. O să dezvolt, dacă se va pune această problemă în cadrul comisiilor juridice, pentru că ele vor fi discutate, se impun a fi discutate, atât a Senatului, cât și a Camerei Deputaților, și vă invit atunci, pentru că ar fi multe aici de spus. Și așa cum mă știți de fiecare dată, poate spre nemulțumirea altora, Livia Stanciu va prezenta un punct de vedere și un punct de vedere extrem de argumentat. Concluzia însă finală pe care vreau ca să o rețineți: nu se impune la acest moment nicio lege de amnistie, nicio lege de grațiere, nici abrogarea dispozițiilor nici art. 13, nici art. 13 indice 1, nici indice 2 din Legea 78/2000″.

Într-un interviu acordat azi postului Realitatea TV, Cristina Tarcea, actualul președinte al ÎCCJ, are o altă opinie, însă. Ea susține că amnistia ține de conceptul de concordie socială, morală, politică și poate fi dată, dar numai după o analiză temeinică a efectelor:

”Îmi aduc aminte că un eminent profesor de drept penal din facultate, ca să ţină minte deosebirea dintre amnistie şi graţiere, spunea că amnistia înseamnă uitare, iar graţierea înseamnă iertare. Şi tot acel profesor de drept penal, invocând la rândul lui consideraţiile teoretice ale altor profesori de drept penal ai vremii, susţinea faptul că intervenţia unui act normativ prin care se acordă amnistia sau graţierea presupune un context de concordie socială, de concordie socială morală, politică. Mai spunea acel profesor faptul că o amnistie şi o graţiere nu se pot acorda decât în urma unui studiu amplu cu privire la efectele pe care astfel de măsuri le-ar avea nu numai asupra societăţii, ci şi asupra fenomenului infracţional în general. Din punctul meu de vedere, pentru că am prins şi perioada de până la 1989, ca avocat, e adevărat, nu ca judecător, de-a lungul timpului au cam fost deturnate şi instituţia amnistiei, şi instituţia graţierii de la scopul propus(…)

”Un astfel de act normativ ar trebui elaborat în condiţiile unor ample studii”

Prin urmare, având în vedere şi consideraţiile teoretice ale doctrinarilor, dar şi experienţele nefericite ale trecutului, cred că un astfel de act normativ ar trebui elaborat în condiţiile unor ample studii sociologice, criminologice, cu consultarea situaţiei infracţionale, cu stabilirea exactă a infracţiunilor care ar merita să beneficieze de astfel de acte de clemenţă. Aşa cum am arătat, efectele se răsfrâng nu numai asupra lumii justiţiei sau asupra sistemului judiciar. Efectele unor astfel de acte de clemenţă privesc societatea în ansamblu. Şi stau şi mă întreb dacă într-o societate atât de scindată, de fragmentată, de polarizată, momentul ar fi tocmai cel mai potrivit. Prin urmare, da, sper într-un dialog! Nu întâmplător am făcut trimitere la experienţa trecutului, pentru că, din punctul meu de vedere, pe legile la care dumneavoastră aţi făcut referire nu a existat un dialog real şi un dialog de substanţă” a spus Tarcea. (B.T.Iacob)