Actualitate
Donald Trump si forta banului/ La Cotroceni nu se înțelege prea bine acest joc al marilor puteri

COMENTARIU DE CONTELE DE SAINT GERMAIN (PRELUARE BLOG):
Donald Trump are o particularitate care îl deosebește radical de toți ceilalți mari lideri ai lumii: este, înainte de politician, un redutabil om de afaceri.
Percepția lui despre forța banului în construirea și gestionarea puterii este fundamental diferită de cea a politicienilor. Ea presupune un mod de acțiune mai direct, mai agresiv, mai rapid, mai riscant. Un risc din partea lui controlat, dar pentru adversari cu consecințe de multe ori imprevizibile.
Donald Trump știe pe pielea lui diferența dintre a avea banii necesari imediat la indemână, într-un singur buzunar, și de a trebui să-i strângi din mai multe buzunare, fiecare cu fermoarele și sigiliile lui de protecție, fiecare adăugând un timp de așteptare suplimentar care poate compromite valorificarea momentului optim de acțiune.
În această logică, încă de la preluarea mandatului său, Președintele Trump a cerut Europei și, în special, motoarelor economice ale vechiului continent, să-și mărească contribuția la finanțarea NATO la 2% din PIB pentru apărare.
Surprinzător pentru mulți, primul care a acceptat acest prag impus de SUA, în schimbul unei primiri oficiale la Casa Albă cu toate beneficiile subsecvente de imagine, a fost președintele României Klaus Iohannis.
Pentru a fi, domnia sa, nu doar eroul principal dar și eroul unic al unui gest deschizător de drumuri, nu l-a interesat să obțină, preventiv, pentru asumarea acestui angajament costisitor pentru țară vreun mandat din partea Parlamentului sau a Guvernului României.
Ne amintim foarte clar ce presiuni s-au pus ulterior pe șefii coaliției de guvernare pentru a oficializa gestul hazardat al președintelui.
Acum s-a întors roata! Liviu Dragnea a luat el o acțiune pe cont propriu, cea cu mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, punându-l pe Klaus Iohannis în postura de jumătate neglijată.
Klaus Iohannis, vanitos și țâfnos cum îl știm, nu a avut nervi să absoarbă cu inteligență șocul sfidării autorității sale. Răsuflând pe la toate supapele de siguranță, a început să împroaște cu exagerări, imprecații și minciuni în direcția celor ce atentaseră la jucăria sa preferată, politica externă a României. În loc să obțină satisfacția unor gesturi de consolare din partea celor care până mai ieri îl cocoloșiseră cu laude și încuviințări promițătoare, s-a trezit, brusc, lăsat într-un con de umbră. În vreme ce reflectoarele atenției care contează erau puse exact pe inamicii săi Dăncilă și Dragnea. Doamna Prim Ministru Dăncilă era primită la Vatican cu toate onorurile cuvenite iar domnul Președinte Dragnea era numit de crema ziarelor americane „cel mai puternic politician român al momentului”.
De fapt, Președintele Iohannis prin comportamentul său nevos și dezarticulat dovedește o dată în plus (oare mai era nevoie?) că nu ințelege mare lucru din politică și diplomație.
Dar să ne intoarcem la ideea de început a acestui articol. Decizia președintelui Trump de a denunța unilateral acordul nuclear cu Iranul se înscrie perfect în logica omului de afaceri Donald Trump conștient de marele avantaj pe care i-l conferă statutul de lider mondial cu cel mai mare cash la dispoziție.
Nu au vrut, Germania și Franța, să-și respecte angajamentele din 2014 de a contribui cu 2% din PIB-ul lor național la bugetul NATO? Foarte bine! Vor pierde mult mai mult din denunțarea de către SUA a acordului nuclear cu Iranul. Căci vor fi nevoite să-și sisteze afacerile, deosebit de înfloritoare, cu Teheranul. Oare ce vor alege în final?
Mutarea lui Trump, pe frontul iranian, este o formă de negociere, în stil de mare afacerist, cu puternicii Europei, pentru a-i obliga pe aceștia să-și mărească contribuția financiară la NATO.
Predicția mea este că, în perioada de tranziție stabilită pentru aplicarea deplină a embargoului american privind Iranul (6 – 12 luni), atât Merkel cât și Macron își vor reevalua contribuția la NATO astfel încât să determine SUA să revină la sentimente mai bune, adică la condițiile acordului cu Iranul existente până în aprilie 2018.
La Cotroceni nu se înțelege prea bine acest joc al marilor puteri. Se cuplează prin pinioane nepotrivite criza iraniană cu cea a mutării ambasadei noastre la Ierusalim în cheia, urechisto – mahalagistă, a conflictului politic intern din România.
Domnul Klaus Iohannis nu pricepe un lucru: că politica externă a țării nu este moșia lui exclusivă. Și Constituția dar și înalte rațiuni de stat îl obligă să colaboraze, în luarea marilor decizii internaționale, cu cealaltă jumătate a executivului și anume cu guvernul. Iar, în final, cu Parlamentul. Căci, altfel, se poate lovi sub centură unde doare rău. Cum se vede chiar în aceste zile.
În plan militar România este mult mai legată de SUA decât de UE. Prin acceptarea bugetului de 2% pentru apărare, prin facilitățile construite de americani la Deveselu și M. Kogălniceanu, noi, ca țară, am dobândit o poziție cheie în strategia geopolitică a SUA. Din aceste motive fiecare gest al administrației de la București este privit la Washington cu infinit mai multă atenție și precauție decât înainte.
În momentul în care, pentru a te răfui cu adversari politici interni, inciți la manifestații de stradă ostentativ pro – europene, mesajul recepționat peste ocean este că în România președintele încurajează poziții anti – americane.
Macron și Merkel visează la o Europă cu mai multe viteze. Asta ar însemna pentru România periferizare. Merită această perspectivă punerea capră a țării într-o susținere de argat a planului Macron – Merkel precum cea propusă de Iohannis?
Cred că este nevoie urgentă de armonizare internă, cel puțin pe probleme externe. Împrejurările internaționale au plasat, în fine, România, într-o poziție de invidiat, în care vocea ei chiar să conteze. Cu puțin curaj și buni negociatori am putea recupera ani lungi de proastă guvernare.
Dar oare avem curajul necesar? Și acei negociatori de anvergură? (Sava N.).
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 3 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 23 de ore
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 2 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 3 zile
Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!
-
Exclusivacum 9 ore
Penitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi