Banuiesc insa ca dl Iohannis a prevazut o asemenea evolutie si si-a facut unele calcule. Nu degeaba aminteste de faptul ca juramantul depus de premier la inceputul mandatului inseamna respectarea principiului colaborarii, in interesul romanilor si nu degeaba puncteaza faptul jenant ca doamna Dancila a preferat sa execute ordinele venite de la partid.

Asta cu executarea ordinelor venite de la partid mi se pare un vot de blam pentru prim ministru. Constitutia statueaza foarte clar faptul ca Guvernul, inclusiv premierul, raspund numai in fata Parlamentului. Legea Fundamentala nu pomeneste nimic despre ordine si, cu atat mai putin, despre vreun partid care ordona.

Iar daca doamna Dancila accepta sa joace altfel decat asa cum prevede Legea Fundamentala, atunci va trebui sa dea socoteala intr-o zi si nu este exclus ca ziua respectiva sa fie aproape. Caci iata ce juramant a depus dumneaei la preluarea mandatului:

„Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu”.

Ca omul simplu, ma intreb: isi daruieste doamna Dancila toata puterea si priceperea ei pentru propasirea poporului roman, sau le daruieste numai pentru propasirea PSD si a dlui Dragnea personal?

In opinia mea, nu numai ca isi daruiste puterea si priceperea altor interese decat cele ale Romaniei, dar il impiedica si pe presedinte sa-si exercite una din principalele sale atributii: medierea conflictelor dintre institutiile statului.

Ba, mai grav, acceptand sa execute ordinele liderului partidului, intr-un mod care mi se pare umilitor si dezonorant, doamna Dancila este departe de a apara democratia asa cum o obliga juramantul. Paveaza drumul spre dictatura, asa cum n-ar fi pentru prima oara.

La primirea mandatului, dna Dancila a jurat ca va apara drepturile si libertatile fundamentale ale romanilor. Care drepturi si care liberati? Principal mi se pare a fi dreptul la viata. Este garantat prin articolul 22 al (1) din Constitutie.

Imi pun intrebarea: daca demersul initiat de dna Dancila s-ar solda – Doamne fereste! – cu moartea unui singur om, un cetatean roman, unul aparat de legile tarii, n-ar fi dovada suficienta ca prim ministrul si-a incalcat fara explicatie juramantul depus?

Insusi faptul ca duce tratative in afara tarii pentru angajarea Romaniei in actiuni care pot abate asupra noastra acte teroriste cu moartea si uciderea de oameni mi se pare o incalcare a juramantului depus. Sperjur!

Dar asta nu e tot. Cand a decolat spre Tel Aviv, avand ca tema mutarea ambasadei, punea oare dna Dancila in balanta ce am castiga din partea statului Israel pe de o parte si ce am pierde in zona europeana pe de alta parte? Presa evidentiaza faptul ca tara ar putea plati gestul cu miliarde de euro, pe care Uniunea Europeana nu i-ar mai aloca in bugetul pe anii urmatori unei tari care se situeaza in afara cadrului european.

Pagubind tara cu asemenea sume, nu vad ca dna Dancila si-ar darui prin asta puterea si priceperea, in vederea propasirii materiale a poporului roman, asa cum jurase. Ba, din contra.

Cel mai jalnic aspect este insa acela ca dna Dancila joaca o carte grea si pune interese vitale ale tarii pe foc, contand numai pe sustinerea unui singur om: Dragnea. Este riscant pentru ea insasi. Dragnea, cel care ii garanta fericirea lui Ponta, facandu-se frate cu el pana a trecut puntea, i-a girat binele lui Grindeanu, garanta personal pentru Tudose, merita oare atata incredere oarba, din partea naivei doamne Dancila?

Nimeni, dar absolut nimeni, nu este de partea ei. Copresedintele coalitiei, Tariceanu, si-a exprimat deja rezervele cu privire la mutarea ambasadei, ministrul de Externe se fofileaza cat poate, presedintele tarii ii cere se plece pentru ca nu face fata functiei, Opozitia pregateste o motiune de cenzura, protestatarii sunt in forfota, iar dna Dancila nu-si da seama ca pacatuieste prin sperjur.

Codul penal pedepseste sperjurul si n-am sa amintesc cum, pentru ca insusi codul este in schimbare. Prefer sa mentionez pedeapsa canonica, valabila de secole si stabilita prin pravila sfantului Vasile cel Mare din Cappadocia (sec. IV):

„Calcatorul de juramant in zece ani va fi neimpartasit, doi ani tanguindu-se, trei ascultand, patru prosternandu-se, intr-un an stand numai impreuna, si atunci se va invrednici de impartasanie”.

Nu stiu daca asta cu impartasania o sperie pe doamna Viorica-Vasilica Dancila, dar am si o veste buna penru dumneaei. Pedeapsa din codul nostru penal este ceva mai blanda. Sperjurul merge cam laolalta cu marturia mincinoasa, care are toate sansele sa fie dezincriminata si transformata in contraventie.

Adica, daca ai jurat stramb, e ca si cum ai calcat pe linia coninua, la curba. Platesti amenda si mergi mai departe. Vorba ceea: dura lex, sed lex.

Mi se pare ca este o blasfemie ca aceasta mascarada sa se incheie cu evlavioasa sintagma „asa sa-mi ajute Dumnezeu!”.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.