In timp ce in lume numarul oamenilor salvati prin operatii de transplant e in crestere si avansul tehnologic si medical asigura sanse tot mai mari de supravietuire pacientilor, Romania inregistreaza un mare declin.

In 1980 in Romania a fost facut primul transplant reusit de rinichi, la 26 de ani de la premiera mondiala. 32 de ani au trecut intre premiera mondiala si reusita romaneasca a transplantului de inima (1999). 33 in cazul celui de ficat (2000). Si prapastia s-a tot adancit pana in zilele noastre, cand, la mai bine de jumatate de secol, s-a facut si in Romania primul transplant de plamani.

Pe langa problemele de legislatie si mai ales investitiile la cote minime in sistemul medical si cercetare, Romania sta tot mai prost si in ce priveste donarea de organe, astfel ca a scazut mult si numarul interventiilor ce puteau fi efectuate cu succes in tara noastra.

Am stat de vorba cu prof. dr. Ioanel Sinescu, rectorul UMF „Carol Davila” din Bucuresti si seful Clinicii de Uronefrologie si Transplant renal de la Fundeni, pentru a afla care e situatia transplantului in Romania, cum s-a ajuns aici si, mai ales, ce e de facut ca sa se miste lucrurile si la noi in tara.

„Transplantul e la cote minime. Noi am facut anul acesta vreo 25 de transplanturi pana acum, cred ca vreo 10 cu rinichi de la donatori in moarte cerebrala. Evident ca de vreo 4-5 ori mai putin decat in anii obisnuiti. Cauzele le cam stim cu totii, problema este redresarea.

Eu cred ca este posibila, cu alti oameni si cu o viziune foarte clara si transparenta, evident legala. Nu ne ramane altceva decat sa preluam un model, cum ar fi modelul spaniol, care este cel mai bun din toata Europa, cu numarul cel mai mare de donatori in moarte cerebrala la un milion de locuitori, unde activitatea este extrem de bine organizata. E un model de urmat”, sustine dr. Sinescu.

Acesta spune ca trebuie schimbati oamenii de la Agentia Nationala de Transplant, dar ca e nevoie si de o campanie de informare a romanilor.

„Trebuie schimbati mai ales oamenii de la Agentie, pentru ca toata problema tine de Agentie, de organizarea ei si de masura in care cei cu anumite pozitii in Agentia de Transplant isi fac treaba. E nevoie si de o campanie pozitiva si corecta in acelasi timp asupra donarii de organe si necesitatii donarii de organe si tesuturi pentru transplant si sa se lucreze profesionist si transparent”, considera dr. Ioanel Sinescu.

Nu stim cati romani mor pe lista de asteptare

Am vrut sa stim daca exista date despre listele de asteptare. Profesorul Sinescu spune ca nu exista o centralizare si ca se intampla sa caute un beneficiar si sa afle de la familie ca acesta a murit asteptand operatia salvatoare.

„Avem cifre pe centre, nu la nivel national, dar si aici sunt relative, pentru ca noi avem pe listele noastre din Bucuresti pacienti care sunt de exemplu din Suceava, din Galati, din Craiova, din Oradea, dar nu ii avem la indemana mereu. Uneori, cand ii cautam sa ii chemam pentru ca li se potriveste un rinichi, aflam de la familie ca s-au prapadit acum o jumatate de an.

De aici e rolul Agentiei de Transplant sa tina listele la zi si sa fie profesionisti pentru ca acest lucru ei trebuie sa-l faca, nu altcineva. Altcineva a facut tot timpul treaba in locul lor cat a putut. Iar acele liste de asteptare la nivel national eu le-am propus din anul 1997, cand am infiintat Agentia si eram presedintele Comisiei de Transplant la Ministerul Sanatatii. N-au fost agreate pentru ca asta insemna transparenta si lucru facut corect.

Si atunci activitatea s-a divizat pe centre si fiecare s-a dezvoltat cum a putut. Noi ne-am dezvoltat, zic eu, foarte bine, la mare distanta fata de ceilalti. Altii si-au facut imagine in timp ce activitatea era catastrofala”, spune prof. Sinescu.

„Daca gandim si actionam ca in Evul Mediu nu vom progresa”

Medicul considera ca, pentru ca Romania sa ajunga la nivelul altor tari in ceea ce priveste activitatea de transplant, e nevoie de aplicarea unor simple principii si mecanisme ale lumii civilizate.

„E nevoie de competenta, de legalitate, de transparenta si de a face ceea ce face lumea civilizata, daca noi suntem capabili sa facem ceea ce face lumea civilizata. Si normal ar fi sa fim capabili, daca chiar ne consideram tara europeana si daca gandim si actionam ca in Uniunea Europeana. Daca gandim si actionam ca in Evul Mediu in aceasta zona geografica, nu vom progresa in mod sigur„, spune medicul.

Acesta considera ca esentiala este o comunicare clara si transparenta pe tot ce inseamna donare de organe si transplant.

„Nivelul (in ce priveste donarea, n.red.) a fost in functie de cum s-au sustinut campaniile de a demonstra publicului din Romania ce inseamna donarea de sange, donarea de organe, ce inseamna transplant, ce inseamna viata, ce inseamna moarte si care e diferenta intre ele. Si in masura in care cei care au sustinut aceste lucruri au putut sa fie credibili, au avut argumente si ele au fost sustinute cu consecventa si aratand si rezultatele, nu spunand doar ca vrem sa facem, sa gasim niste donatori si fara sa stim care a fost rezultatul transplantarii.

E nevoie de o comunicare clara, transparenta, directa pentru ca fiecare dintre noi, fara niciun fel de exceptie, poate deveni in orice moment un potential receptor de organ pentru transplant, sa aiba nevoie de organ pentru transplant. Nu mai spun sa aiba nevoie de sange pentru transfuzie.

Dupa cum, din pacate, fiecare dintre noi putem deveni donatori de organe, sau aproape fiecare dintre noi, in functie de criterii. Si atunci, daca suntem potentiali receptori de organe pentru transplant gandim intr-un fel, dar daca ar fi sa gandim daca noi am dona sau de la apropiatii nostri am fi de acord cu recoltarea de organe pentru transplant, probabil ca am gandi un pic diferit. Sa aplicam aceeasi unitate de masura. Suntem o comunitate si la bine si la rau„, e perspectiva din care ne indeamna prof. Sinescu sa privim lucrurile.

Donarea unui organ, un act de generozitate si umanitate

L-am intrebat daca ar trebui prevazut in legislatie ca fiecare dintre noi sa optam obligatoriu daca vrem sau nu sa ne donam organele in cazul in care evenimente neprevazute ne aduc intr-o stare fizica in care sa salvam astfel o alta viata e singurul lucru pe care il mai putem face. Spune ca nu.

„Rata donarii a scazut in tarile in care s-a facut, asa brutal, neexplicat. S-au creat semne de intrebare si nemultumiri. Nu obligativitatea inseamna cresterea donarii, ci intelegerea actului donarii ca un act generos si umanitar este cea care duce la cresterea numarului de donatori si, implicit, a numarului de transplanturi.

Eu va voi acuza, daca sunteti medic, ca daca nu m-ati fi fortat pe mine si daca mai faceati niste eforturi suplimentare tatal meu ar mai fi trait, dar v-ati grabit sa-i declarati moartea cerebrala ca sa-i prelevati organele. Si ce ne facem cand apare o astfel de dilema? Nu suntem apoi toti reticenti?

Trebuie sa avem incredere completa, sa dovedim transparenta, competenta, sa dovedim prin fapte ca facem lucruri bune, sa fim credibili si sa-i fortam si pe ceilalti sa fie si ei la fel de corecti cum sunt profesionistii din domeniul transplantului”, considera dr. Ioanel Sinescu.

El spune ca daca autoritatile si-ar uni fortele pentru a explica oamenilor implicatiile, numarul donatorilor ar creste. Iar un rol mare in societatea romaneasca e jucat de Biserica.

„E nevoie de o implicare a tuturor autoritatilor si in special Biserica, pentru ca actiuni de acest gen, care sunt de o generozitate extrema, cum este donarea de organe, s-au dezvoltat in tarile in care au avut loc astfel de actiuni si prin forta Bisericii.

Unele religii chiar nu permit donarea de organe. Biserica Ortodoxa ar putea sa faca cat mai multa campanie pozitiva, evident justificata, pentru donarea de sange si de organe pentru transplant”, a conchis dr. Ioanel Sinescu.

Citeste si despre pozitia Bisericii Ortodoxe Romane fata de transplantul de oragne, dar si a altor culte religioase prezente in Romania

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.