Donarea de organe este un subiect aproape tabu in Romania. La fel ca si moartea. Nu vorbim despre astfel de subiecte ca sa nu le atragem, iar daca sunt aduse in discutie spunem „Doamne fereste”, batem in lemn si schimbam cat mai repede subiectul.

Insa moartea este o certitudine, ca si viata, din momentul in care ne nastem si nu avem control asupra niciuneia dintre ele. Avem insa control asupra actiunilor noastre, iar consimtamantul de a ne dona organele in cazul nefericit in care corpul nu ne mai poate sustine in viata poate fi unul dintre cele mai generoase gesturi pe care putem avea ocazia sa le facem.

In Romania, donarea de organe a ajuns la cote minime, atrage atentia prof. dr. Ioanel Sinescu, cel care crede ca ar trebui facuta o campanie corecta, clara, de informare a romanilor despre importanta donarii de organe.

Fiind un gest care ridica si multe intrebari care tin de invataturile religioase, am vrut sa vedem care este pozitia catorva culte prezente la noi in tara in ce priveste transplantul si donarea de organe.

Conform recensamantului din anul 2011, 86,45% din populatia Romaniei s-a declarat crestin-ortodoxa, asa ca am mers intai la BOR.

BOR nu crede in moartea cerebrala

„Biserica Ortodoxa Romana accepta transplantul de organe pereche, care nu pericliteaza viata donatorului. Despre asta e limpede, avem o pozitie favorabila transplantului de organe pentru cei dragi, un organ care are corespondent si nu pericliteaza viata donatorului.

In legatura cu transplantul de organe in asa-zisa declarata moarte cerebrala, acolo lucrurile sunt mai complicate, BOR e rezervata intrucat nu se poate vorbi de o moarte autentica, desi este vorba de asa-zisa moarte cerebrala. Intr-o moarte autentica, organul respectiv n-ar mai putea fi transplantat, deci ar fi pana la urma un act de ucidere pana si in ultimele clipe pentru respectivul.

Aici apare aceasta rezerva: omul respectiv nu e mort, sigur ca urmeaza sa moara, dar nu e mort in momentul in care se infige bisturiul in el. Evident ca Biserica nu impune nimic, nu face decat sa exprime o viziune asupra unei chestiuni: ca nu poti sa iei viata cuiva, chiar daca acea viata se scurge”, ne-a declarat Vasile Banescu, purtatorul de cuvant al BOR.

O pozitie similara impartasesc si crestinii dupa Evanghelie.

„Sustinem asa ceva atat timp cat se salveaza alta viata. In momentul in care cineva e accidentat si e clar ca nu mai are niciun fel de speranta de viata sau este deja decedat, nu ne opunem. Dar atat timp cat mai e o licarire de viata, nu avem voie sa spunem noi nu”, ne-a declarat si Virgil Achihai, presedinte al Uniunii Bisericilor Crestine dupa Evanghelie.

Un act de iubire intr-o lume marcata de egoism

O abordare diferita are Biserica Catolica. Parintele Francisc Dobos, purtatorul de cuvant al Arhidiecezei Catolice Bucuresti, spune ca atat timp cat invatam sa privim viata ca pe un dar, aceeasi recunostinta o putem manifesta si daruind viata.

„Avem intreaga invatatura a Bisericii Catolice referitoare la bioetica, la viata, la donarea de organe care e considerata ca o forma speciala de marturie a caritatii, a iubirii. Intr-o perioada ca a noastra, adesea marcata de egoism, e din ce in ce mai urgent ca oamenii sa aiba o intelegere corecta a vietii.

Aici sunt si cuvintele Mantuitorului: nimeni nu are o iubire mai mare decat acela care isi da viata pentru semenii sai. Asta nu inseamna ca iti pui viata in pericol”, ne-a spus parintele Dobos, adaugand ca e un act de o mare generozitate.

„Strict pentru doctrina Bisericii Catolice este foarte clar. E o dovada de generozitate, de iubire fata de cel care primeste si de iubire a celui care daruieste. E medicina impreuna cu generozitatea, pentru ca donarea trebuie sa fie absolut gratuita. Biserica Catolica incurajeaza donarea de organe, cu toata prudenta necesara, adica sa nu se intre intr-un mecanism al traficului de organe, ca aici e celalalt pericol. Sa fie toata prudenta legata de integritatea donatorului”, a adaugat purtatorul de cuvant al Bisericii Catolice.

Legatura cu cerul din persoana care primeste si cu cerul din persoana care moare

El ne-a povestit ca o luna in fiecare an, vara, slujeste ca preot la capela spitalului din Siena, Italia, si ca au fost cazuri in care a fost rugat de medici sa explice familiilor pacientilor din perspectiva spirituala donarea de organe.

„Mi s-a intamplat pentru cetateni romani, m-au chemat sa stau de vorba cu rudele celui decedat, era practic ireversibil. Inca nu murise, era ventilat artificial. M-au chemat sa prezint situatia si sa le spun ca ei pot face un bine, pot salva o viata. Sa le explic rudelor beneficiul unui astfel de gest.

Le explic oamenilor ca iubirea fata de cel drag, care a decedat sau e pe punctul de a deceda, iubirea lor poate continua printr-un gest de viata. Pot tine in viata amintirea lui salvand alta viata. (…)

Cum il faci pe om in situatii limita sa realizeze ca pana sa aiba parte de o nenorocire s-a bucurat de generozitatea vietii? Cum sa procedezi cand simti ca e gata trupeste? Nu e de a explica, pentru ca nu explici creierului, nu explici ratiunii, explici unei inimi. Si ca sa explici unei inimi nu ai nevoie doar de argumente, ai nevoie de multa iubire. E legatura pe care un pastor, un preot, o face cu cerul din persoana care primeste si din persoana care moare. Si de lucrul acesta e nevoie, de a-i ajuta pe oameni sa constientizeze”, a povestit parintele Francisc.

Iubirea donatorului si recunostinta receptorului

Acesta a spus ca pe cat de mare e generozitatea celui care doneaza oragnele, pe atat de mare e recunostinta celui care le primeste.

„E o dovada de mare iubire si de aceasta dovada de mare iubire trebuie sa fie constient si cel care primeste. O surpriza pe care am avut-o anul trecut pe culoarul spitalului din Siena, unde m-a abordat sotia unui pacient de care m-am ocupat cu doi ani in urma. Era la Terapie Intentiva, mergeam la el mereu, era in asteptarea unui organ, dar era foarte, foarte grav.

Acum, cand m-a vazut, mi l-a aratat pe sot era atat de bucuroasa sa mi-l prezinte pe sotul ei plin de viata, dupa ce a primit un plaman. Cel care a beneficiat de transplant era atat de recunoscator. A fost atat de puternica aceasta emotie sa revezi pe cineva care altfel ar fi murit. Nu avea nicio sansa”, ne-a mai istorisit preotul.

Propria moarte poate sa devina viata

In final, acesta spune ca tine de educatie si modul de a privi viata pe Pamant, dar si cea de apoi.

„Tine si de o educatie, si de o cateheza, si de o aprofundare a vietii. Viata nu se termina daca o bucata din tine pleaca. Ramai integru si dupa moarte, trupul putrezeste. Pentru Biserica Catolica nu are nicio valoare pentru ca in fond atunci cand vom invia nu este ca noi ne recuperam bucatile care au putrezit.

E altfel doctrina despre invierea din morti, e ca o recreatie a omului, o refacere a omului ca la inceput. E greu, nimeni nu vrea sa ajunga intr-o astfel de situatie. Dar sa ne dam seama ca pot fi situatii cand propria moarte poate sa devina viata pentru altcineva”, a conchis parintele Francisc Dobos.

Citeste si:

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.