Connect with us

Anchete

Romania motaie resemnata in anticamera – Comisarul de Prahova

Publicat

pe

La inceputul anilor ’90, Romania a intrat pentru mai mult de un deceniu in anticamera Occidentului, spre deosebire de colegele sale din fostul „lagar socialist”, reunite in grupul de la Visegrad.

Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com

Istoria ne-a plasat „la o lungime” in spatele blocului Ungaria-Polonia-Cehia-Slovacia: daca ei intrau in NATO in 1999 (mai putin Slovacia), invitate fiind la summit-ul de la Madrid din 1997, noi eram lasati sa asteptam oportunitatea razboiului din Kosovo pentru a „prinde trenul” NATO abia in 2004.

In mod similar, Occidentul ne-a plasat in anticamera cu multe alte prilejuri: daca blocul Visegrad a aderat la Uniunea Europeana in 2004, noi am fost primiti in club abia in 2007; inca de atunci, statul de membru al Romaniei (si al Bulgariei, e drept) este cumva de sora mai mica: avem asupra capului o monitorizare pe domeniul justitiei (celebrul Mecanism de Cooperare si Verificare, MCV), care ne impiedica sa ne bucuram deplin de calitatea de membru al Uniunii (nu suntem inca in spatiul Schengen, adica avem inca granite formale cu Uniunea).

In mod similar, ne aflam inca in anticamera asteptand ridicarea obligativitatii vizelor pentru Statele Unite, iar unele state europene sau asociate mai au inca restrictii impuse cetatenilor romani privind accesul la piata muncii.

Este drept ca anticamera lunga din anii ’90 si inceputul noului mileniu se datoreaza in intregime inadecvarii politicienilor nostri care se visau intr-o istorie paralela: in vreme ce polonezii defilau cu eroul anticomunist Lech Walesa, iar cehii cu reputatul dramaturg (la fel de anticomunist) Waclaw Havel, noi aveam in fruntea statului dinozaurii stalinisti Silviu Brucan, Alexandru Birladeanu si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, Ion Iliescu; in vreme ce polonezii, ungurii si cehii incepeau reformarea statului si privatizarea masiva, presedintele nostru chema minerii la Bucuresti sa-i cotonogeasca pe studenti; in fine, in vreme ce polonezii, ungurii si cehii incepeau sa se ceara in NATO, Ion Iliescu semna tratatul bilateral cu URSS in 1991! Intr-un gest cu semnificatii macabre, Iliescu si-a programat vizita la Moscova pentru semnarea tratatului in chiar Vinerea Mare a anului 1991, sfidand sentimentele crestine ale propriului sau popor.

Toate aceste intarzieri ne-au cauzat multiple lipsuri, ne-au stricat echilibrul economic pe termen lung si ne-au redus la cote foarte joase stima de sine. Daca in Cehia, Slovacia, Ungaria sau Polonia, de exemplu, au venit sa produca autoturisme Audi, Mercedes, Volkswagen, Suzuki, noi ne-am ales cu ce-a ramas, cu Renault dar chiar si aceasta a ales Romania sa produca cel mai ieftin automobil european, „masina de 5000 de Euro (va mai amintiti?) „.

Daca astazi cele patru tari amintite au toate excedente comerciale, noi avem deficit si inca unul urias; daca toate cele patru tari amintite au exporturi de peste doua treimi din PIB, exporturile noastre sunt cam o treime din PIB. Cehii si slovacii si-au conservat marimea populatiei, polonezii si ei pe-acolo, ungurii au pierdut 5% din populatie, dar noua ne-a plecat o sesime de populatie! Insusi nivelul PIB/locuitor, indicatorul sintetic al dezvoltarii, ne situeaza cu cel putin un sfert in urma blocului Visegrad.

Problema noastra cu intarzierea si defazajul fata de statele Visegrad a devenit cronica si dureroasa; multi dintre romani au dezvoltat o patologie curioasa, incepand sa creada ca oricum este o intarziere istorica a noastra, ca suntem oarecum condamnati sa inaintam mai incet; ba chiar unii vantura explicatia stupida ca ortodoxia ne-a „tinut pe loc”. Atuurile de altadata ale romanilor, increderea in sine si coeziunea in jurul valorilor crestine, s-au transformat acum in depresie colectiva si auto-depreciere nationala, mai ales in zona clasei vorbitoare/conducatoare.

Doua exemple sunt mai mult decat graitoare:

In perioada de sfarsit a deceniului 90, Romania era condusa de intelectuali autentici (si presedintele si premierul erau profesori universitari recunoscuti iar in guvern multi dintre ministri erau adevarate somitati ale domeniilor lor), anticomunisti si pro-occidentali, iar Ungaria era condusa de catre Gyula Horn, un stalinist feroce care in 1956 vana anticomunistii pe strada, in pufoaica si cu pistolul in mana; cu toate acestea, la noi predomina credinta ca Horn este un european inascut, iar Emil Constantineascu sau Radu Vasile ar fi trebuit sa-si faca teste genetice pentru a demonstra ca nu sunt mongoli sau congolezi.

Pe de alta parte, noi suntem incredintati ca detinem monopolul coruptiei. Este adevarat ca, in Romania, coruptia este un flagel, ca este o piedica in calea dezvoltarii si ca alimenteaza frustrarea sociala. Dar sa nu cadem in pacatul de a ne crede unici sau campioni la acest capitol: numai in anul 2017, Ministerul Dezvoltarii de la Budapesta a gratificat primele 10 companii apropiate personalitatilor guvernamentale cu contracte in valoare de 2.115 miliarde HUF (aproximativ 7 miliarde Euro), toti acesti bani provenind din fondurile structurale ale Uniunii Europene. 1.963 miliarde au ajuns numai la cele mai mari 5 firme din acest top (sursa aici).

Asta dupa ce, in 2013, grupul de firme de constructii detinut de Simicska Lajos (fostul antreprenor favorit al lui Orban Viktor) a devenit, sub mandatul lui Nemeth Laszlone (partenera de afaceri a lui Simicska), un gigant local, ajungand in 2013 la 129 miliarde de forinti totalul contractelor primite de la Ministerul Dezvoltarii (echivalentul a 500 milioane de Euro!!!). Sa mai amintim si de legendarul politician ceh Vaclav Klaus (premier si presedinte) care s-a facut miliardar pe el si pe toti apropiatii sai in timpul privatizarii celor 1.800 de companii cehesti de la inceputul anilor ’90.

Nu, oameni buni, romanii nu sunt cu nimic mai putin europeni sau atlantisti decat central-europenii. Problema noastra, insa, o reprezinta inadecvarea, lenea si uneori chiar prostia conducatorilor. E drept ca noi i-am ales, dar nici optiuni prea multe nu aveam…

Ultima anticamera umilitoare in care suntem nevoiti sa motaim este clubul global al democratiilor liberale, OCDE (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica). OCDE cuprinde 35 de state de pe tot mapamondul, cele mai prospere si mai puternice ale lumiii. Pe langa Statele Unite, Canada, Australia, Japonia, Israel, Coreea de Sud, Chile, Mexic, Turcia si Elvetia, OCDE cuprinde 25 de tari din UE, singurele state nemembre fiind Romania, Bulgaria si Croatia. Calitatea de membru OCDE este vitala pentru drenarea finantarilor globale catre anumite state. De exemplu, dupa aderarea la OCDE in 2007 a statelor Chile, Israel, Slovenia si Estonia, acestea si-au dublat participarea fondurilor straine in numai cinci ani, iar Lituania s-a vazut invadata de fonduri de investitii in 2017, la numai 1 an de la aderarea la organizatie.

Mexicul, de pilda, desi membru OCDE, are o performanta economica mai slaba decat a Romaniei cam cu un sfert (19.000 USD PIB/locuitor, PPP, la mexicani si aproape 24.000 la noi) iar Chile se afla la acelasi nivel cu noi. Cat despre „piata libera”, Letonia, de pilda este recunoscuta ca paradis off-shore in UE, bancile sale participand activ la spalarea celor 20 miliarde USD care au tranzitat biata Republica Moldova sau la spalarea miliardului de dolari furat din bancile de la Chisinau.

Iar Turcia nu prea se bucura de o reputatie asa de solida in privinta functionalitatii economiei de piata. Cat despre statele invitate sa adere la OCDE, aici sa te tii!, se regaseste „prospera” Costa Rica, cu un nivel PIB/locuitor jenant (pentru un club al bogatilor) de doar 17.000 USD (metodologia PPP). Poate, dupa ce a jefuit fondurile destinate despagubirilor celor cu proprietati confiscate si a intors Romania inapoi cu cinci ani, cuplul Udrea-Bica va avea parte de o viata tihnita intr-un stat membru OCDE, la umbra palmierilor…

Romania nu este, asadar, nici mai corupta, nici mai putin dezvoltata decat unele din statele membre sau in curs de aderare ale OCDE. Si atunci, de ce ne zbatem in zadar de vreo 13 ani sa aderam la organizatie si nu reusim? Simplu, o combinatie letala: opozitia permanenta a Ungariei si inadecvarea politicienilor nostri.

Anul trecut, in septembrie, Bucurestiul a fost blocat de Budapesta la discutarea candidaturii pe motiv ca un judecator a respectat legea si a interzis un liceu care fusese infiintat ilegal; imediat, guvernul Romaniei s-a speriat si a elaborat o lege speciala pentru acel liceu, doar-doar i-o imbuna pe incruntatii lui Orban.

Mai mult, tot gazul romanesc de la Marea Neagra care va pleca prin conducta BRUA a fost cedat, din intamplare, unor firme maghiare, una dintre ele fiind considerata firma de casa a lui Viktor Orban. Rezultatul: pe 6 aprilie, la Paris, in preziua a ceea ce el credea ca va fi discutarea dosarului Romaniei, impozantul ministru de Externe al Romaniei a aflat, cu stupoare, ca opozitia maghiara bloca, in continuare, acest dosar.

Fara a putea sa invoce niciun argument care sa tina de conditionalitatile OCDE, Orban Viktor „aniverseaza” Centenarul Romaniei Mari prin blocarea aderarii noastre la organizatia respectiva; in tot acest timp, guvernantii de la Bucuresti par ca nu se „prind” si incaseaza umilinta dupa umilinta de la unguri:

  • in februarie 2017, ministrul nostru de Externe a fost umilit la Budapesta cand nu a mai fost primit de regentul Orban, desi anuntase ca merge acolo pentru a „reseta” relatiile bilaterale;
  • in septembrie 2017 am patit umilinta cu blocarea candidaturii la OCDE
  • in decembrie am fost sfidati prin boicotarea Zilei noastre Nationale de catre diplomatii maghiari
  • in februarie am fost umiliti public de ministrul lor de externe, Szijjarto Peter, care i-a anuntat pe romani ca le-a „confiscat” exportul de gaze din perimetrele marine.

Acum din nou, in aprilie, bietul Melescanu a fost convins sa devina victima a farselor guvernului Orban. Ma intreb, oare nu cumva i-o placea aceasta postura sefului diplomatiei noastre? O fi si asta o perversiune care vine cu varsta, cine stie?

Mai, oameni buni care conduceti Romania, voi nu vedeti ca expuneti o tara intreaga? Voi chiar nu intelegeti jocul Budapestei? De ce nu reactionati? De ce tineti totul secret? Cu ce va ajuta ca presa oficioasa „are embargou” pe acest subiect? Poate vreti sa il sprijiniti pe Orban Viktor sa traiasca aniversarea Trianonului, indulcita de razbunare, pana in 2020….

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Despre ce vrei sa scriem?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Anchete

Dezastru economic și uman la Băița Plai: Minerii cu salarii neplătite și amenințări cu concedieri ies în stradă

Publicat

pe

De

Un val de indignare cuprinde comunitatea minieră din Bihor. Minerii de la Vast Băița Plai, confruntați cu luni de salarii neplătite și un anunț șocant de concedieri colective, au decis să iasă în stradă. Protestul, programat pentru 17 martie 2026, marchează un punct critic într-o dispută tensionată cu operatorul britanic al minei, Vast Resources PLC, așa cum dezvăluie Cotidianul Național într-un articol semnat de jurnalista Claudia Marcu.

Abuzuri britanice și opt luni de salarii restante

Scânteia revoltei a fost aprinsă de o serie de decizii controversate ale companiei britanice Vast Resources PLC, care administrează mina de cupru. Concedierile colective anunțate se adaugă unei situații deja explozive: opt luni de restanțe salariale. Potrivit informațiilor publicate de Ziarul Național, compania și-a declarat insolvența încă din 2024, acumulând datorii semnificative atât către bugetul de stat, cât și către proprii angajați. Situația este cu atât mai gravă cu cât nici măcar minerii care asigură mentenanța vitală a minei, prevenind inundarea și distrugerea rezervelor strategice de cupru ale României, nu au fost plătiți.

Licență expirată, datorii neachitate: O companie fără viitor?

Dragoșel Nicolae, președintele Sindicatului Mina Băița, a detaliat situația critică. „Din februarie anul trecut, compania nu mai are licență de exploatare, iar statul român nu vrea să o prelungească pentru că nu s-au plătit datoriile”, a declarat Nicolae pentru sursa citată. Această lipsă de licență a forțat trecerea minerilor în șomaj tehnic. Ultima plată a salariilor, efectuată în noiembrie anul trecut, a acoperit doar luna iunie, acumulând astfel restanțe salariale de opt luni. Chiar și angajații esențiali pentru mentenanța minei, care evită un dezastru ecologic și economic prin inundarea zăcământului aflat la 600 de metri adâncime, se confruntă cu întârzieri salariale de trei luni. „De o săptămână, conducerea a început să trimită notificări pentru desființarea locurilor de muncă”, a adăugat liderul sindical.

Acuzații de indiferență: Unde este sprijinul autorităților locale?

Sindicaliștii nu se feresc să critice lipsa de implicare a autorităților locale. Potrivit acestora, Ilie Bolojan, actualul președinte al Consiliului Județean Bihor, ar fi rămas pasiv în fața problemelor cronice ale companiei, atât în timpul mandatului său anterior, cât și în prezent. Procedura de concediere colectivă, care vizează 56 din cei 151 de salariați, este percepută de sindicat nu doar ca o măsură administrativă, ci ca „o nouă lovitură aplicată unor oameni deja afectați grav social și economic”. Sindicatul a contestat procedura, invocând încălcarea obligației de consultare reală și efectivă, lipsa transparenței privind criteriile de selecție și nefurnizarea documentelor necesare.

Protestul disperării: Mesaj ferm impotriva umilinței

În fața acestei situații intolerabile, minerii au ales calea protestului. Acțiunea este programată pentru marți, 17 martie 2026, între orele 09:00 și 11:00, în fața punctului de lucru al societății Vast Băița Plai S.A., din localitatea Băița Plai, județul Bihor. „Mesajul salariaților este unul ferm și fără echivoc: nu mai acceptăm umilința, nesiguranța și disprețul față de munca minerilor”, a transmis Sindicatul Mina Băița, subliniind că protestul este determinat de „două măsuri care, puse împreună, au efect devastator: neplata salariilor restante și declanșarea unei proceduri de concediere colectivă”.

Mina de cupru: Un zăcământ strategic în pericol iminent

Pe lângă dimensiunea socială și juridică, criza de la Vast Băița Plai comportă și o componentă gravă de siguranță. Sindicatul a avertizat Prefectura Bihor că salariații care asigură mentenanța exploatării lucrează în condiții precare și fără resurse suficiente, deși activitatea lor este vitală pentru prevenirea degradării zăcământului de cupru și pentru menținerea siguranței. Inundarea minei ar însemna pierderea definitivă a unei resurse strategice pentru statul român. „Ceea ce se întâmplă astăzi la Băița nu mai este doar o problemă internă, ci o criză care poate produce efecte economice, sociale și umane extinse asupra întregii zone”, conchid sindicaliștii, atrăgând atenția asupra riscului de accentuare a tensiunilor sociale.

Citeste in continuare

Anchete

UE: „Vrem un imperiu!” – Răspunsul pieței: „Poftim, un imperiu ruginit!”

Publicat

pe

De

Bucureștiul, campion la dezindustrializare!

Un avertisment șocant, scos din hârtiile Eurostat și aruncat în față de Cotidianul Național, prin vocea neînfricatei Claudia Marcu: Visul european a devenit un coșmar la relanti, iar industria, cândva mândria continentului, zace acum într-un șanț, încă înainte ca vreo rachetă să zboare prin Orientul Mijlociu!

Bruxellesul visează federalizare, în timp ce sub picioarele sale se cască o prăpastie economică, adâncă și urât mirositoare. Dacă până acum „Europa unită” era un concept, acum e un banc prost. Datele statistice nu mint, chiar dacă politicienii noștri o fac cu o constanță demnă de cauze mai bune: industria UE s-a prăbușit mai ceva ca blocurile din Turcia, și asta încă din ianuarie, când criza din Orientul Mijlociu era doar o știre de fundal, nu un casus belli pentru scumpiri abracadabrante.

„Competitivitatea” și „inovația”? Vorbe goale, aruncate de pe treptele unui Parlament European unde singura performanță constantă e majorarea pensiilor speciale. Între prețurile la energie care sfidează gravitația și un domeniu al cercetării care produce rezultate submediocre (probabil mai mult hârtii decât descoperiri), UE s-a transformat într-un gigant cu picioare de lut, și alea pline de artroză. Iar România, oh, dulce Românie, se menține cu mândrie în topul statelor care demonstrează că se poate și mai rău. Pregătiți-vă pentru disponibilizări, căci așa se clădește „economia socială de piață”, nu-i așa?

Visul umed al „Europei Federale” face implozie. Cu zgomot, evident!

Era odată o Europă. Și avea industrie! Era tare în producție, în inovare, dădea tonul! Acum, singurul lucru în care mai e tare e… în a se prăbuși. Previziunea? Se pare că era de-a dreptul trivială. Conform Claudia Marcu de la Cotidianul Național, Uniunea Europeană se află într-o „situație dezastruoasă, din care nu mai există ieșire”. Aici nu e doar un declin, e o spirala morții economice în care singurul lucru care crește e disperarea. De acum, fiecare țară își va căuta supraviețuirea, transformând „familia europeană” într-o expresie goală de conținut. Mai exact, într-o căsătorie de conveniență ratată, în care fiecare partener își calculează deja divorțul.

Eurostat, cronicarul oficial al tragediei, ne livrează cifrele negre: o scădere catastrofală a producției industriale în ianuarie 2026, nu doar față de decembrie 2025, ci și față de ianuarie 2025. O pantă descendentă? Ha! E mai degrabă o cădere liberă, cu manșele rupte și paracautele uitate în dulapul birocratic. Singurul sector care a avut „creșteri relative” a fost producția de energie. Probabil, cu regenerabilele alea care produc exact când nu le trebuie nimănui. Bravo, coerență energetică!

Un munte de cifre, o vale de declin: Bilanțul macabru al Eurostat

Să trecem la „detalii tehnice”, căci cifrele sunt mai elocvente decât orice discurs bombastic de la Bruxelles:

  • Ianuarie 2026 vs. Decembrie 2025: Producția industrială s-a cocoșat cu 1,5% în zona euro și cu 1,6% în întreaga UE. Luna anterioară? Tot scădea!
  • Ianuarie 2026 vs. Ianuarie 2025: Aici e și mai amuzant – zona euro a căzut cu 1,2%, iar UE, ca o locomotivă fără aburi, cu 0,6%. O scădere „modestă”, la fel de „modestă” ca salariul minim pe economie în comparație cu inflația.
  • Pe categorii: Bunurile intermediare? Jos cu 2,0%! Bunurile de capital? Jos cu 2,3%! Consum durabile? Jos cu 1,9%! Consum nedurabile? Astea chiar au luat-o la vale, cu 6,0%! Singura „victorie”? Energia, cu un plus de 4,2%. Probabil, s-a produs mai multă căldură… de la nervii populației.
  • Campionii Declinului Lunar: Irlanda (-9,8%) – ce-o fi fost acolo, grevă la spiriduși?, Luxemburg (-4,3%) și Suedia (-4,1%).

„Fabricile tăcute” și „mărirea României” la coada listei negre

Dacă privim anual, tabloul e și mai sumbru. Producția industrială la bunuri intermediare a scăzut cu 2,2%. Energia, iarăși, pe plus (5,2%). Bunurile de capital? Au crescut cu un modest 1,7% – probabil, se mai vând mașini-unelte vechi pe la colțuri. Dar bunurile de consum, fie ele durabile (-3,5%) sau nedurabile (-4,5%), confirmă ce știam deja: Europa nu mai produce, Europa mai mult consumă (și aia mai puțin).

Topul Rușinii Anuale: Luxemburg (-14,9%), Irlanda (-13,1%), Bulgaria (-8,6%). Și, ca un pumn în stomac, exact când ne gândeam că am scăpat, o vedem pe România, mândră, cu -3,9%! Unde altundeva dacă nu la coada Europei? Iar față de 2021, declinul e de-a dreptul spectaculos: -4,5% în UE și -7,5% în zona euro. Campioni absoluți la prăbușire (față de 2021): Luxemburg (-25,9% – probabil au rămas fără bănci), Letonia (-19%), Bulgaria (-17%), Germania (-15,6% – adică locomotiva Europei își dă duhul!), Belgia (-13,4%) și Italia (-10,8%).

România: „Declinul continuă! Cine o prinde, prinde!”

Institutul Național de Statistică (INS), un fel de gropar oficial al economiei românești, confirmă cu cifre clare că suntem pe drumul cel bun… al dezastrului! În ianuarie 2026, producția industrială a scăzut cu un amețitor 7,3% brut față de decembrie 2025. Anual? Un jalnic -3,9% față de ianuarie 2025.

Cauzele? Industria extractivă (adică ce mai scoteam de sub pământ) a dat faliment cu -12,4%, iar industria prelucrătoare (adică ce mai prelucram prin fabricile noastre) s-a dus pe apa sâmbetei cu -9,6%. Singura consolare, iarăși, energia electrică și termică, care a crescut cu 7,6% (probabil am băgat mai mult pe foc, de ciudă). Față de anul trecut, industria prelucrătoare a mai scăzut cu -6,4%, iar cea extractivă cu -2,0%. Energia? Aia a crescut cu 8,5%, probabil de la suprasolicitarea centralelor pe cărbune, în spiritul „tradiției” și „independenței energetice”.

În concluzie, dragi cititori, Europa se pregătește să devină un muzeu al fostei sale glorii industriale, o ruină digitalizată, în care singurul lucru care funcționează e sistemul de taxe. Iar România? Ei bine, România e acolo, pe bancă, gata să intre în jocul declinului, să-și aducă aportul de „performanță negativă” și să arate lumii că, dacă se poate mai rău, noi suntem deja acolo. Și, așa cum ne-a dezvăluit Claudia Marcu de la Cotidianul Național, toate astea se întâmplă înainte de orice criză majoră, ca un preambul la o Apocalipsă economică în direct. Stați pe aproape, spectacolul de destrămare abia începe!

Citeste in continuare

Anchete

Arsenal descoperit la graniță: 106 pistoale și zeci de mii de tigarete, sechestrate la Calafat

Publicat

pe

De

O operațiune complexă desfășurată de polițiștii de frontieră români și bulgari, în colaborare cu lucrători vamali, a condus la o captură impresionantă la punctul de trecere a frontierei Calafat. La bordul unui ansamblu rutier înmatriculat în Turcia, destinat Germaniei, au fost descoperite 106 pistoale, 131 de încărcătoare și nu mai puțin de 60.000 de țigarete, toate fără documente legale de proveniență.

Filiera Turcia-Germania, interceptată pe DN 56

Incidentul a avut loc pe Drumul Național 56, unde echipe comune ale Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu – Sectorul Poliției de Frontieră Calafat, alături de omologi bulgari și lucrători ai Direcției Regionale Vamale Craiova – Serviciul Echipe Mobile Calafat, au efectuat un control amănunțit asupra unui camion. Vehiculul era condus de un cetățean turc în vârstă de 38 de ani și se deplasa pe ruta Turcia – Germania, o rută binecunoscută pentru traficul ilicit.

Dezvăluiri sub sigiliu rupt: Arme și contrabandă cu tigarete

Suspiciunile au fost stârnite de starea sigiliului compartimentului de marfă al autocamionului, care era rupt și relipit. Această constatare a determinat o verificare aprofundată, ce a scos la iveală, inițial, mai multe cutii cu țigarete având timbru de acciză turcesc. Extinderea controlului a adus la lumină și o adevărată încărcătură de arme: 106 pistoale și 131 de încărcătoare, toate fără muniție și, evident, fără documente de proveniență. Valoarea estimată a celor 3.000 de pachete de țigarete descoperite se ridică la aproximativ 90.000 de lei.

Investigație de anvergură: Infracțiuni la regimul armelor și contrabandă

Cazul a fost preluat de polițiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Dolj – Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase. Cercetările se desfășoară sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, precum și de contrabandă. Toate bunurile descoperite, inclusiv pistoalele, încărcătoarele și țigaretele, au fost ridicate în vederea continuării investigațiilor. De asemenea, întregul ansamblu rutier a fost indisponibilizat, șoferul turc fiind acum în centrul unei anchete complexe ce vizează rețele de trafic de armament și contrabandă la nivel internațional. (Paul D.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv12 ore ago

Busola pierdută și dilema dieselului de stat: Pamflet cu aroma de absurd administrativ, marca IPJ Botoșani

În saga nesfârșită a „reformei” poliției române, unde mediocritatea e ridicată la rang de virtute iar aroganța se confundă cu...

Exclusiv13 ore ago

DGA, acronimul incompetenței: Polițistul român, mai fără drepturi decât un infractor!

E o rușine națională, o pată pe uniforma justiției și o dovadă incontestabilă că, în România, nu toți sunt egali...

Exclusiv2 zile ago

Ospiciul Antigrindină: De la ‘stație pilot’ la ‘pacient’ cu ‘schizofrenie juridică’ – 20 de ani de jaf pe banii noștri!

De ani buni, „Incisiv de Prahova” a urlat din toți rărunchii digitali: Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor...

Exclusiv2 zile ago

IPJ Prahova, fabrica de „viziuni” pe bandă rulantă! Șeful Achim, clarvăzătorul fără precedent – DOCUMENTE! (I)

Așa cum ziarul de investigații Incisiv de Prahova a promis, începem astăzi seria demascărilor fără perdea! După ani de „amnezie”...

Exclusiv2 zile ago

GENIALITATEA GEOGRAFICĂ A ȘEFULUI IPJ BOTOȘANI: ODISEEA UNUI COMISAR-ȘEF PRIN MELEAGURI IȘENE

Un titlu pompos, o rătăcire de pomină! Cine credeți că este capabil să transforme o acțiune de control într-o excursie...

Exclusiv2 zile ago

România, stat eșuat: La porțile birocrației, speranța a fost confiscată de parveniți!

Motto reinterpretat pentru secolul XXI: „Trădătorul este geniu, plagiatorul este erou, pungașul devine bogat, panglicarul e om politic… Asta-i judecata...

Exclusiv2 zile ago

BIG BROTHER PE DACIA LOGAN: Cum Poliția Română a echipat „ochii-n patru” pentru subalterni și a inchis „ochii” pentru sefi!

Marea modernizare: GPS-ul, noua păpușă a sistemului Într-o Românie în care birocrația înflorește mai ceva ca buruienile pe marginea drumului,...

Exclusiv2 zile ago

FABRICA DE ABSURDITĂȚI COCA-COLA PLOIEȘTI: BARONUL NAN, STĂPÂNUL EVALUĂRILOR ȘI DOMNUL NEPOTISMULUI, TRANSFORMĂ BULELE ÎN BURLANE DE CORUPȚIE!

Bine ați venit, dragi cititori, în universul paralel al Coca-Cola Ploiești, unde efervescența se măsoară în spaima angajaților, fericirea e...

Exclusiv3 zile ago

ULTIMA MISIUNE: Caută-ți sănătatea, polițist pensionar! Statul te-a trecut la pierderi!

Erou la datorie, paria după pensie! Imaginați-vă următoarea scenă: ani de zile, dedicare, stres, riscuri, uniforma purtată cu mândrie. Apoi,...

Exclusiv4 zile ago

IPJ Prahova: De la patente de amnezie la brevete de minciună – O comedie judiciară pe scena impunității, regizată pe bani publici!

Scena justiției prahovene, transformată de Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) într-un vodevil de prost gust, atinge acum punctul culminant. Ceea...

Exclusiv4 zile ago

ROMÂNIA, TEREN DE JOACĂ PENTRU AGRESORI: CÂND POLIȚISTUL E SAC DE BOX, NU FORȚĂ PUBLICĂ!

O lună, un car de evenimente. Nu vorbim de un car de miniștri demni, ci de un veritabil șir de...

Exclusiv4 zile ago

Malaxorul nepotismului în uniformă: „Are cine să sune la impărăție?” 

Dezvăluirea Europol care dă de gândit! Ați crezut că doar în „Epoca de Aur” se făceau numiri și mutări pe...

Exclusiv4 zile ago

MĂCELUL PENSIIILOR MILITARE, REPRIZA A DOUA: Guvernul lovește din nou, SIDEPOL dă alarma de coșmar! OUG-ul fantomă care ne lasă fără viitor!

În plină criză de bun-simț și sub un val de „reforme” care seamănă mai mult a demolare controlată, Sindicatul Democratic...

Exclusiv6 zile ago

Oda olfactivă a justiției române: De la tronul judecătoresc la latrina națională

Într-o Românie care se vrea europeană, dar care, uneori, pare blocată într-o realitate paralelă, demnitatea instituțiilor fundamentale pare să fie...

Exclusiv6 zile ago

Păulești, capitala absurdului bicefal: De la „moaște” verbale la sabotaj legal – Când demnitatea comunității devine ostatică!

Păulești, o comună din inima Prahovei, pare să fi devenit nu doar o scenă politică, ci un adevărat laborator al...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv