Connect with us

Actualitate

Cine pune pumnul în gură cui?

Publicat

pe

Un nucleu extrem de gălăgios și de violent, din ce în ce mai extremist al străzii reproșează majorității parlamentare că recurge la fel de fel de trucuri legislative, pentru a pune capăt independenței Justiției. Și pentru a relansa corupția. Lovind năprasnic în statul de drept. Acestui grupuscul virulent i se raliază, e drept, nuanțat, cea mai mare parte a opoziției politice. Care devine și ea din ce în ce mai radicală. Și există perspectiva ca acesta să fie tonul pentru demonstrații stradale, de astă dată cu adevărat semnificative. Să o luăm pe îndelete și să vedem ce se întâmplă de fapt.

Către guvernele statelor aliate, adversarii schimbărilor legislative în materie de Justiție trimit depeșe din ce în ce mai alarmante, în sensul că este afectat statul de drept. Este timpul să precizăm că, în terminologia Uniunii Europene și cu atât mai mult în terminologia Statelor Unite, nu este vehiculat de fapt acest concept al statului de drept, asupra căruia s-a pronunțat cu insistență, cu mult timp în urmă, mai ales ultimul președinte al Uniunii Sovietice, Gorbaciov. În Statele Unite și în Uniunea Europeană este utilizat un cu totul alt concept, care definește ceea ce vrem noi să spunem prin stat de drept și anume „domnia legii”. Supremația legii. Forța dreptului care se opune dreptului forței. Aceasta este adevărata definiție, dacă vreți printr-o traducere mot-a-mot a formulei adecvate la Washington a statului modern, democratic, funcțional, ferm și, în același timp, pus în slujba drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Statul de drept este o construcție estică, mai ales de tip sovietic, preluată papagalicește de unii politologi din est, din fostele state comuniste, inclusiv din fosta Germanie Democrată.
Diferența este de esență. Pentru că statul de drept este tradus de către cei care îl clamează drept un stat care proclamă principiile și normele democratice, dar în realitate este administrat prin intermediul instituțiilor de forță. Statul de drept reclamă domnia legii, chiar și prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Existența în această accepțiune a statului de drept presupune că, la temelia lui, se află nu consimțământul liber al populației, pentru asumarea și respectarea strictă a legilor statului, ci impunerea unui asemena respect prin intermediul instituțiilor de forță.

Așadar diferența este fundamentală între cele două viziuni și de la această diferență de natură conceptuală apar și proiecțiile diametral opuse divergente din societatea romnească în ceea ce privește lupta împotriva corupției, implementarea și aplicarea normelor legale.

Cei care se opun revizuirii legilor de organizare a Justiției și a luptei împotriva corupției și instituirii unei răspunderi a procurorilor și judecătorilor pornesc de la premiza că statul de drept este afectat de o majoritate care în prezent grăbită să opereze schimbări, calcă totul în picioare. Problema este că de câte ori reprezentanții acestei opoziții sunt întrebați care sunt acele principii pe care majoritatea parlamentară încearcă să le înfrângă, care sunt acele norme în urma cărora independența judecătorilor este diminuată sau procurorii sunt puși sub control politic, ei sunt incapabili să dea un răspuns. Invariabil. Niciuna dintre schimbările operate până în prezent și care urmează să fie supuse săptămâna viitoare unui vot în plenul celor două Camere, nu îi supune pe procurori vreunui control politic. Dimpotrivă. Atât numirea cât și controlul activității acestora devine exclusiv apanajul Consiliului Superior al Magistraturii. Pentru contestatari, aici și din această persectivă, este o linie moartă. În ceea ce privește controlul eventualelor derapaje de la normele de procedură ale unor procurori, săvâșite din lipsă de profesionalism sau din rea credință, din nou observăm că, prin modificările aduse legislației, se creează o structură alcătuită tot din procurori, aleși nu politic, ci de către Consiliul Superior al Magistraturii, subordonată nu politicienilor, ci Parchetului General și care beneficiază exclusiv de apanajul anchetării și sancționării unor derapaje ale avocaților statului. Din nou, așadar, un drum înfundat pentru contestatari.

După ce am văzut care sunt principalele schimbări în domeniul anchetelor penale, să observăm ce se întâmplă în Justiția propriu-zisă. Din nou, observăm că se înregistrează un progres. În sensul că această putere în stat, cea judecătorească, prin modul în care urmează să fie numiți în funcții de comandă cei mai mulți dintre magistrați, scapă în mare măsură de controlul politic, exercitat azi prin intermediul președintelui României, oricare ar fi acesta, dar care, în mod vădit și întotdeauna, este un om politic. Din perspectiva numirii în funcțiile de comandă ale sistemului judecătoresc, prin schimbările preconizate de majoritatea parlamentară, ponderea CSM, instituția care guvernează într-o democrație aceast putere judecătorească, devine în mod indiscutabil mai mare decât în trecut. În plus, la fel ca și în cazul procurorilor, judecătorii a căror carieră este din ce în ce mai separată de cea a avocaților statului, pentru a ocupa poziții în instanțele superioare, conform noilor norme, trebuie să îndeplinească o serie de parametri profesionali, unii dintre aceștia vizâd vechimea și experiența în muncă. Nimic mai firesc. Nici chirugii nu ajung vioara întâi în operații dificile, până când nu dobândesc cuvenita experiență. Nu de alta, dar altfel pacientul este în pericol. Și la acest capitol contestatarii aleargă urlând într-o fundătură.

Exemple de acest tip sunt neumărate. În aceste condiții, mă întreb care este de fapt obiectivul real al furiei radicalilor liberi din Parlament și din societate? Este posibil ca mulți dintre aceștia să fie frustrați tocmai de lipsa argumentelor. Să fie frustrați și să devină din ce în ce mai nervoși, tocmai fiindcă nu au răspunsuri potrivite la întrebarea „ce fac rău în materie de independența Justiției adepții schimbării?”. Frustrarea este cu atât mai mare cu cât, cinstit vorbind, cele mai multe dintre schimbările legislative care trebuiesc operate sunt generate de decizii ale Curții Constituționale, conform cărora un număr imens de mare de articole din Codurile penale și de procedură penală s-au dovedit a fi contrare Legii Fundamentale. Și trebuiesc oricum revizuite. În paranetză fie spus, tocmai din acest motiv, la un moment dat, radicalii liberi și-au propus să se îndrepte și împotriva Curții Constituționale și să o pună la zid.

Dacă nimeni din acești contestatri, nici dintre cei mai virulenți, nici dintre cei mai puțin virulenți, nu este capabil ca, în mod argumentat și utlizând informații reale, să demonstreze unde anume și cum este înfrântă domnia legi sau independența Justiției, atunci este lesne de presupus că mobilul este de fapt altul. Acela de a susține instituțiile de forță. Împotriva instituțiilor democratice. Rezultate direct sau indirect din votul democratic. Unii sunt conștienți, alții nu sunt conștienți de faptul că, în cele din urmă, ei nu reprezintă altceva decât o masă de manevră. Care, în realitate, se luptă pentru a menține și a consolida în România dreptul forței. Desigur, sub pretextul luptei împotriva corupției. În timp ce, de cealaltă parte, a majorității parlamentare și susținătorilor acesteia, obiectivul este reprezentat nu de dreptul forței, ci de forța dreptului.

Dacă stau bine să mă gândesc, această dihotomie explică și un alt lucru curios. Pe parcursul acestei bătălii, care se acutizează și se poate transforma în fracturi politice, în violență și în anarhie, toți protagoniștii și de-o parte și de cealaltă par să uite două realități. 1) Corupția, astfel cum a fost ea combătută până în prezent, timp de peste 10 ani, în loc să scadă, a crescut. Ceea ce înseamnă că instrumentele de combatere a ei au fost ineficiente. 2). Justiția nu se reduce la cauzele penale și mai ales nu se reduce la dosarele și condamnările legate de corupție. Toate acestea reprezintă un segment foarte îngust din ceea ce înseamnă Justiție, într-un stat în care triumfă forța dreptului. Cele mai multe cauze cu care se confruntă Justiția nu au absolut nicio legătură cu procurorii, ci se referă la procese civile de dreptul muncii, de dreptul familiei, de succesiune, de drept comercial ș.a.m.d. Dar pentru a înțelege toate aceste lucruri, probabil că este nevoie de o ploaie cu găleata. Și cu apă rece.

Sorin Rosca Stanescu

 

Actualitate

Planul de pace al lui Trump pentru Ucraina, respins de aliați: Un „cadou” pentru Rusia și un „santaj” pentru Kiev

Publicat

pe

De

Un val de controverse a zguduit scena politică și militară internațională odată cu apariția detaliilor planului de pace în 28 de puncte propus de administrația Trump pentru Ucraina. Lideri europeni din domeniul apărării și legislatori americani, reuniți la Forumul Internațional de Securitate de la Halifax, Canada, au transmis un mesaj unanim și tranșant: propunerea este „ruptă din manualul rusesc” și riscă să „paralizeze NATO”.

Un plan controversat: „Scenariul Rusiei”, nu al păcii

„Este dificil de spus că este un plan de pace. [Sperăm că] este o propunere pentru ceva de negociat,” a declarat ministrul Estoniei, Hanno Pevkur, pentru Breaking Defense, criticând dur inițiativa. Pevkur a subliniat că planul „nu impune nicio obligație Federației Ruse”, în timp ce „toate obligațiile revin Ucrainei”. Pentru oficialul estonian, documentul este „doar un punct de plecare”, cu un conținut profund dezechilibrat.

Detaliile planului au început să circule la începutul săptămânii, în urma vizitei secretarului Armatei SUA, Dan Driscoll, în Ucraina, unde a prezentat liderului ucrainean Volodimir Zelenski propunerea Casei Albe de a pune capăt conflictului militar cu Rusia. Președintele american Donald Trump a formulat chiar un ultimatum, legând continuitatea asistenței americane de decizia Kievului, oferind un termen limită până la Ziua Recunoștinței. Relatările presei și comentariile lui Zelenski însuși indică faptul că un refuz ar putea însemna încetarea fluxului de arme americane către Kiev și a schimbului de informații.

„Va trebui să-i placă, iar dacă nu-i place, ei bine, ar trebui să continue să lupte, cred,” a afirmat Trump, vineri, în Biroul Oval. „La un moment dat,” a adăugat el, „va trebui să accepte ceva.”

Dezbatere la Halifax: Vocea Europei și a NATO

Vestea planului și a ultimatumului a continuat să stârnească discuții aprinse la Forumul Internațional de Securitate de la Halifax. Generalul Onno Eichelsheim, șeful Statului Major al Olandei, a subliniat pentru Breaking Defense că, deși discuțiile privind modalitățile de încheiere a războiului sunt „întotdeauna bune”, prezentarea unei înțelegeri de tipul „ia-o sau las-o”, aranjată fără contribuția continentului european, este o abordare greșită.

„Cred că baza este greșită pentru ceea ce este acum pe masă, deoarece nu a fost stabilită cu Ucraina sau cu țările europene, și nu cred că acesta este cel mai bun punct de plecare,” a declarat Eichelsheim. „Rusia poate opri acest lucru imediat. Ei sunt agresorul. Așa că opriți-l. Retrageți-vă. Și veți avea pace.”

Amiralul italian Giuseppe Cavo Dragone, președintele Comitetului Militar al NATO, a adoptat o tonalitate mai politică, exprimându-și speranța că planul SUA este doar o modalitate de a „rupe tăcerea” și un „punct de plecare” pentru negocieri continue între Kiev și Moscova, implicând și alte părți interesate, inclusiv națiuni europene.

Consecințe inevitabile: O Ucraină fără NATO, o Rusie reînarmată?

Deși niciunul dintre cei trei oficiali europeni nu a văzut planul de pace propriu-zis, bazându-se pe relatările presei (unele dintre ele publicând documentul integral), consecințele previzionate sunt sumbre. Dacă Zelenski ar semna acordul în forma actuală, Ucrainei i s-ar interzice aderarea la NATO. Generalul Eichelsheim a estimat că acest lucru ar oferi Moscovei o fereastră de 18 până la 24 de luni pentru a-și reconstitui forțele militare și a lovi potențial teritoriul aliaților. Amiralul Dragone a evaluat această fereastră la trei până la cinci ani.

„Europa nu poate umple golul american”: Avertismentul Amiralului NATO

În cazul în care Zelenski refuză să semneze, iar SUA sistează toate livrările de arme pentru Ucraina și oprește schimbul de informații, țările NATO se vor confrunta cu o provocare imensă, încercând să umple acest vid. Însă, amiralul Dragone a avertizat că Europa pur și simplu nu poate egala, de la o zi la alta, întregul sprijin american.

„Vor răspunde apelului și vor face din ce în ce mai mult,” a declarat el pentru Breaking Defense. „[Dar] vor putea egala producția operațională a Statelor Unite? Vă pot spune, nu.” Cu toate acestea, Dragone a adăugat: „Vom face tot ce ne stă în putință și vom rămâne alături de Ucraina, nu o vom lăsa singură.”

Reacția bipartizană din Congresul American: Condamnare fără echivoc

Spre deosebire de anii precedenți, la Halifax nu au fost prezenți oficiali ai Pentagonului, însă o delegație bipartizană a Congresului SUA a participat, exprimându-și îngrijorările.

În mare parte, legislatorii din ambele partide au reluat preocupările legate de planul SUA. Mai mulți au făcut referire la o mustrare virulentă pe rețelele sociale din partea senatorului Mitch McConnell, fost lider al majorității în Senat și actual președinte al Comisiei pentru alocări bugetare pentru apărare, în care acesta a declarat că președintele rus Vladimir Putin încearcă să-l manipuleze pe Trump „de prost”.

Într-o apariție pe scenă, senatorul Thomas Tillis, R-N.C., s-a declarat dezamăgit doar de faptul că McConnell nu a mers suficient de departe. „Nu cred că a fost suficient de energic,” a spus Tillis. „Vladimir Putin este un criminal, un violator și un asasin. Nu ar trebui să facem nimic care să-l facă să simtă că a câștigat aici. Sincer, cred că ceea ce a spus Mitch a fost mai puțin decât ar fi trebuit să se spună.”

Senatorul Jeanne Shaheen, D-N.H., a criticat de asemenea planul, spunând că „pare să fi fost scris de Rusia despre Ucraina,” și afirmând că și ea speră că este doar un prim pas către o negociere cu partenerii europeni, care, în cazul retragerii sprijinului SUA, vor fi însărcinați cu oferirea de mai mult material și finanțare. Această atitudine comună a subliniat diviziunile profunde și îngrijorările majore pe care planul Trump le-a generat, atât la nivel transatlantic, cât și în cadrul clasei politice americane.

Citeste in continuare

Actualitate

Ascensiunea globală a EDGE Group: Gigantul Emirati din apărare vizează autosuficiența prin expansiune agresivă la export

Publicat

pe

De

Conglomeratul emiratit de apărare EDGE Group a avut o prezență incontestabilă la recentul Salon Aeronautic de la Dubai, profitând de evenimentul de anvergură pentru a dezvălui o serie de sisteme noi și pentru a anunța peste o duzină de noi acorduri și colaborări. Aceste mișcări strategice includ parteneriate semnificative cu entități internaționale aflate la mii de kilometri distanță de EAU, semnalând o schimbare clară către o amprentă globală pe piață.

Această extindere internațională agresivă formează nucleul strategiei EDGE, CEO-ul Hamad Al Marar exprimându-și pentru Breaking Defense ambiția ca vânzările la export să acopere, în cele din urmă, aproape toate cheltuielile conglomeratului.

O viziune curajoasă bazată pe export: Drumul către autosuficiență

„Vreau să mă asigur [în viitor] că EDGE Group se bazează pe exporturi pentru a fi autosuficient, pentru a [diversifica] clientela și pentru a menține această avansare”, a declarat Al Marar pentru Breaking Defense într-un interviu de joi. El a subliniat cifrele deja impresionante, afirmând că exporturile reprezintă în prezent „puțin peste 50 la sută din vânzările noastre”, evidențiind prezența deja stabilită a EDGE în peste 100 de țări și un volum solid de comenzi în valoare de 21 de miliarde de dolari.

Viziunea CEO-ului subliniază o pivotare strategică, care vizează reducerea dependenței de achizițiile interne și stabilirea EDGE ca un jucător global formidabil, capabil să-și susțină inovația și creșterea prin fluxuri diversificate de venituri internaționale.

Acorduri: De la modernizarea Indoneziei la parteneriate transatlantice

Printre mulțimea de semnări de la salonul aeronautic, EDGE a dezvăluit parteneriate noi sau extinse cu companii din Vietnam până în Coreea de Sud și din Spania până în Italia. Cu toate acestea, cel mai atrăgător anunț a venit sub forma unui acord substanțial de cooperare cu Republikorp din Indonezia, evaluat la aproximativ 7 miliarde de dolari. Acest acord istoric cuprinde un „program cuprinzător de modernizare pentru Forțele Armate Indoneziene”, o dovadă a staturii globale în creștere a EDGE.

Anunțată miercuri, această colaborare a fost etichetată drept „cel mai mare program internațional de până acum” pentru EDGE. Al Marar a explicat semnificația strategică, afirmând: „Când vine vorba de strategia de înarmare, [Indonezia] este formată din multe insule și, prin urmare, soluțiile pe care le-ar putea cere ar fi întotdeauna cu un multiplicator. Este un program care va dura mulți ani pentru a fi îndeplinit.” Acordul include localizarea echipamentelor de apărare EDGE în Indonezia, cum ar fi sistemul de rachete antiaeriene SKYKNIGHT, vehiculele de luptă pentru infanterie, ambarcațiunile fără pilot, software-ul de apărare cibernetică și diverse tipuri de muniție. Al Marar a menționat că această cerință indoneziană a fost „studiată în ultimii trei [până la] patru ani”, iar ultimul lot de livrare este așteptat în „opt ani”. Aspectul de localizare, a adăugat el, nu este doar impus, ci reprezintă angajamentul EDGE de a „crea pachete de lucru locale, oportunități de angajare, creșterea capacității în orice țară mergem”.

Dincolo de Asia, EDGE își face, de asemenea, intrarea pe râvnita piață americană. Cu câteva zile înainte de Dubai Airshow, EDGE Group și startup-ul american de apărare Anduril au încheiat o asociere în participație pentru a coproduce drone, inclusiv drona de dimensiuni medii Omen, care a fost expusă vizibil la eveniment. Al Marar a descris acest lucru ca un „parteneriat autentic care ar aduce beneficii” ambelor părți, combinând priceperea tehnologică americană cu inovația agilă și soluțiile rentabile ale EAU. El a indicat, de asemenea, că această colaborare va „contribui la crearea unei baze de export și… pentru Anduril pentru restul piețelor [internaționale]”, recunoscând nevoia de capacitate externă pentru a deservi cererea globală dincolo de piața masivă din SUA.

Inovație dezvăluită: Tehnologie de vârf la expoziție și dincolo de pământ

Salonul Aeronautic de la Dubai a servit drept rampă de lansare pentru cele mai recente progrese tehnologice ale EDGE. În domeniul sistemelor autonome, pe lângă Omen, compania a prezentat UAV-ul său de altitudine medie și anduranță lungă, JERNAS-M, și interceptorul anti-drone VORTEX-E. Firma a expus, de asemenea, arsenalul său de arme inteligente, inclusiv racheta de croazieră cu rază lungă de acțiune WSM-1, muniția lansată din aer sau de la sol DARKWING și muniția inteligentă THUNDER-ER.

Aventura în domeniul digital și orbital, EDGE a dezvăluit ZENITH, descrisă ca „platforma suverană de operațiuni spațiale și orchestrare a datelor din EAU, unificând accesul la imagini și date multi-senzoriale din constelații naționale, comerciale și aliate”. Waleid Al Mesmari, președintele clusterului de tehnologii spațiale și cibernetice al EDGE Group, a informat Breaking Defense că ZENITH poate fi integrată „fie pe premisă, fie pe cloud”, oferind o soluție flexibilă care valorifică integrarea cu diverși furnizori de sateliți de imagistică.

Ca parte a ambițiilor sale spațiale, filiala FADA a EDGE Group anticipează lansarea primului satelit din constelația sa de sateliți cu radar cu deschidere sintetică (SAR), cunoscută sub numele de SIRB, până în 2028. Al Mesmari a elaborat că SIRB își propune să „observe Pământul și să ofere diverse aplicații fie pentru protecția [și securitatea] frontierelor, minerit și alte aplicații civile”. El a confirmat pentru Breaking Defense că au fost selectați partenerii cheie pentru acest program, inclusiv ST Engineering din Singapore, Metasensing din Italia și trei entități din EAU: TII (Technology Innovation Institute), Space 42 și NSSTC (National Space Science and Technology Center), toate conduse de agenția spațială națională. Constelația este proiectată să cuprindă trei sateliți, lansați în două faze. Faza inițială, care se va încheia până în 2028 cu lansarea primului satelit, se concentrează pe transferul de cunoștințe și pe dezvoltarea competențelor inginerilor emiratisi în dezvoltarea sateliților SAR. Al Mesmari a adăugat că în primul trimestru al anului viitor, inginerii locali vor călători în Italia pentru a participa la faza de proiectare și dezvoltare a încărcăturii utile SAR, asigurând capacități viitoare durabile.

Africa: Următoarea frontieră pentru expansiune

Dincolo de acordurile sale semnificative și de prezentările tehnologice, Al Marar a confirmat că EDGE este implicată activ în discuții cu națiuni din Africa de Nord, „în special Egiptul și Marocul”, și a desfășurat „eforturi active în Africa Subsahariană. Așadar, vedem că Africa este piața”. Acest accent geografic amplu subliniază strategia cuprinzătoare a EDGE de a se stabili ca un furnizor cu adevărat global de apărare și tehnologie avansată, pregătit pentru o creștere și o influență susținute pe scena internațională.

Citeste in continuare

Actualitate

Triada nucleară în reorganizare: De ce rachetele intercontinentale ar trebui să ajungă la forțele terestre

Publicat

pe

De

Generalul Kenneth Wilsbach, noul Șef de Stat Major al Forțelor Aeriene americane, a rostit o frază limpede, un credo pentru aviația militară: „În esența noastră, zburăm și reparăm aeronave. Aceasta este inima a ceea ce suntem și facem.” Are dreptate – și totuși, de decenii, componenta terestră a triadei nucleare americane, rachetele balistice intercontinentale (ICBM), a rămas în subordinea unei ramuri militare fundamental nepotrivite pentru această misiune, conform unei analize recente.

O moștenire depășită și o modernizare cu probleme

Plasarea inițială a rachetelor ICBM în cadrul Forțelor Aeriene, la începuturile erei spațiale, când tehnologia rachetelor și cea a navelor spațiale erau inextricabil legate, este astăzi o anomalie. Arhitecții acelei decizii, figuri precum Generalul Bernard Schriever, au dispărut de mult, iar ceea ce a rămas este o forță de ICBM-uri în declin, confruntată cu un program de modernizare problematic, depășit cu 81% față de bugetul inițial. Acest eșec riscă să submineze grav credibilitatea descurajării nucleare americane.

Într-un moment în care programul „Sentinel” este deja restructurat, iar noi rachete, silozuri și facilități de sprijin urmează să prindă contur în anii următori, se ivește o oportunitate crucială. Congresul și administrația ar trebui să transfere această misiune vitală către Armata Terestră, unde îi aparține logic în contextul actual. Întrebarea este dacă vom folosi această ocazie pentru a remedia o nepotrivire structurală veche sau dacă vom continua să investim în sisteme noi și fonduri suplimentare într-o structură învechită, perpetuând eșecurile ultimilor 30 de ani.

De ce forțele aeriene nu mai sunt un cămin potrivit

Există trei motive fundamentale care argumentează de ce Forțele Aeriene nu mai sunt potrivite pentru misiunea ICBM și de ce Armata Terestră ar fi soluția ideală:

  • Deconectarea de la identitatea principală: Așa cum indică mesajul Generalului Wilsbach, rachetele amplasate în silozuri nu reprezintă esența identității sau misiunii Forțelor Aeriene. Cu o flotă de aeronave care este cea mai veche și cea mai mică din istoria sa, națiunea are nevoie de Forțe Aeriene concentrate pe restaurarea și extinderea puterii aeriene americane, nu pe gestionarea unei forțe de rachete.
  • O carieră izolată și nemotivată: Domeniul de carieră al „rachetiștilor” nu are nicio sinergie naturală cu restul Forțelor Aeriene și este din ce în ce mai izolat și deconectat. Operatorii și tehnicienii de rachete se antrenează și lucrează separat de restul serviciului, iar experiența lor nu se traduce bine în misiuni aeriene sau în majoritatea rolurilor de conducere superioară din Forțele Aeriene. Combinat cu o forță de ICBM-uri în scădere de la sfârșitul Războiului Rece, acest domeniu de carieră se confruntă cu probleme cronice de moral, oportunități limitate de promovare și o dimensiune nesustenabilă – probleme documentate în mod repetat în ultimii 30 de ani.
  • Costuri logistice inutile: Din cauza dispersării largi a bazelor de rachete, Forțele Aeriene mențin o flotă de elicoptere utilitare de care nu ar avea nevoie în alt context, împreună cu piloți de elicopter, tehnicieni de întreținere, forțe de securitate și programe de pregătire unice pentru misiunea ICBM. Într-o perioadă de reducere a structurii forțelor și de presiuni financiare, menținerea unei flote separate de aeronave și a unor domenii de carieră de sprijin doar pentru a proteja ICBM-urile pare o risipă.

Armata terestră: Un cămin logic și eficient

Prin contrast, Armata Terestră operează deja toate celelalte rachete terestre ale națiunii, inclusiv singurele alte rachete bazate pe silozuri – interceptoarele terestre de la Fort Greely, Alaska, și Baza Forțelor Spațiale Vandenberg, California. Misiunea „focurilor cu rază lungă de acțiune” este o responsabilitate tot mai importantă și apreciată a Armatei, iar personalul Armatei în posturile ICBM ar dobândi competențe mai bine aliniate cu alte poziții în cadrul Armatei. Mai mult, Armata deține deja elicopterele utilitare și structura de forță necesare pentru a prelua misiunea de securitate a ICBM-urilor mai eficient și mai economic decât Forțele Aeriene. Misiunea ICBM se potrivește natural Armatei Terestre.

Rezistența la schimbare și urgența adaptării

Desigur, o astfel de idee va întâmpina o opoziție viscerală în rândul Forțelor Aeriene. Nimeni nu dorește să piardă prestigiul, istoria sau bugetul asociate cu o misiune atât de vitală. Cu toate acestea, avocații Forțelor Aeriene subliniază în mod repetat că serviciul de aviație american este cel mai vechi și mai fragil din istoria sa, iar acest lucru ar putea costa vieți americane într-un conflict viitor. Dacă este cazul, atunci serviciul trebuie să fie eliberat de misiuni secundare și să se poată concentra pe ceea ce Wilsbach a numit „esența” Forțelor Aeriene americane.

Misiunea de descurajare nucleară este prea importantă pentru a fi o responsabilitate secundară în cadrul oricărui serviciu, iar Forțele Aeriene pur și simplu nu au capacitatea de a-și moderniza simultan avioanele de vânătoare, bombardierele, avioanele de realimentare și ICBM-urile.

O triadă nucleară reechilibrată și mai puternică

Reatribuirea misiunii ICBM Armatei Terestre ar conferi fiecărei ramuri militare responsabilitatea pentru o componentă a triadei nucleare, ar elibera Forțele Aeriene de o povară nesustenabilă de modernizare și ar consolida accentul crescând al Armatei asupra focurilor cu rază lungă de acțiune. Este crucial de menționat că transferul poate și va fi realizat cu cea mai mare atenție la siguranța și asigurarea nucleară – aspecte care nu pot fi niciodată compromise. Acum este momentul optim pentru un transfer complet și curat al întregii misiuni ICBM – personal, programe, facilități și finanțare – de la Forțele Aeriene către Armata Terestră.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv4 ore ago

Penitenciarul Târgșor: UN NOU ÎNCEPUT DEZVĂLUIT! Interviu EXCLUSIV și reportaj incendiar cu Adrian Grigoroiu, liderul EQUITAS – Marca Incisiv de Prahova

Penitenciarul Târgșor: Răsăritul unei noi ere – O reformă jurnalistică de amploare Redacția Incisiv de Prahova vă prezintă o analiză...

Exclusiv14 ore ago

Verdict clar al justiției: Actele administrative Nu pot infrânge legea. Sindicatul Diamantul prezintă decizii fundamentale

Sindicatul „Diamantul” a dezvăluit recent o serie de „extrase bune de ținut minte” din jurisprudența înaltelor instanțe românești, care clarifică...

Exclusiv14 ore ago

Intervenție fulger la Mioveni: Studenta-polițist, alături de colegii săi, prinde criminalul unui taximetrist

O acțiune promptă și coordonată a trei polițiști, printre care și o elevă stagiară, a condus la prinderea rapidă a...

Exclusivo zi ago

Războiului cifrelor în agricultură: MADR pulverizează dezinformarea despre subvențiile PAC!

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a ieșit la rampă cu o serie de clarificări incendiare, menite să demanteleze valul...

Exclusiv2 zile ago

România, secolul XXI: Polițistul, ingropat de viu în „sicriele” statului – O comedie neagră semnată IGPR

Pe ecranele lucioase, România ne prezintă o Poliție futuristă, digitalizată, gata să prindă infractorii cu AI și drone. În realitatea...

Exclusiv2 zile ago

ANP: Ședința fantomă, reforma ingropată! MJ sabotează, polițistul de penitenciare așteaptă măcelul financiar!

În ziua de 26 noiembrie 2025, la ora 11:00, la sediul Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), din Calea Floreasca nr....

Exclusiv2 zile ago

EXCLUSIV: Ultimul cui în sicriul mafiei antigrindină! Curtea de Conturi validează rechizitoriul Incisiv de Prahova!

„Rachetele fantomă” ale României, demascate oficial! Curtea de Conturi dă verdictul: Jaful e certificat, incompetența, legalizată! Pregătiți-vă pentru un duș...

Exclusiv2 zile ago

SAS, de la Acțiuni „Speciale” la Acțiuni „Penale”: Comedia neagră unde securitatea e pe WhatsApp, iar inelul magic al abuzului îți ia 20% din salariu! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș

Când spui Serviciul pentru Acțiuni Speciale (SAS), mintea îți zboară la mascați gata de orice, la eroi de acțiune și...

Exclusiv2 zile ago

ICCJ trage linia: Nicio instituție publică nu-și poate atribui competențe din proprie inițiativă! Sindicatul Diamantul arată cu degetul spre MAI

O decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) aruncă o lumină critică asupra limitelor de competență ale...

Exclusiv2 zile ago

Cortina cade la Ploiești: Penitenciarul Ploiesti – Valentin Matei, ejectat din sistem, lăsând în urmă un câmp de mine al controverșelor

La doar două zile după ce, pe 19 noiembrie 2025, comisarul-șef Valentin Matei, directorul Penitenciarului Ploiești, a fost „pensionat” forțat,...

Exclusiv3 zile ago

Garda de Mediu Prahova: „Nasul” infundat al Prahovei! Poluatorii gazează, ploieștenii respiră, „ei” miroase doar iarbă călcată!

Ploiești, capitala toxică a nepăsării: Unde aerul costă mai mult decât demnitatea, iar incompetența are parfum de sulf! În timp...

Exclusiv3 zile ago

Penitenciarul Ploiești: Tunul „Prieteniei” ilegale – Cum a sifonat comisarul Valentin Matei bani de la angajați – Un scaun de director, o groapă de gunoi și o caserie ilegală!

Penitenciarul Ploiești: De la „Prietenia” necurată la groapa de gunoi toxică a incompetenței – Epopeea unui Comisar „Apt Limitat” la...

Exclusiv3 zile ago

MAI și IGPR, prinse cu „chiloții” în dulapul secretelor: Operațiunea „Permanența la Negru” dinamitează zidurile opacității!

Un cutremur juridic de proporții stă să zguduie din temelii Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Inspectoratul General al Poliției Române...

Exclusiv3 zile ago

SINAIA, CIRCOTECA LIBERALĂ: Când un primar e „reanimat” politic, iar legea… e la reanimare!

Prefectul PNL face pe mortul în păpușoi, dar un sinăian curajos îi dă cu Justiția în cap! Bine ați venit...

Exclusiv3 zile ago

REȚETA „FERICIRII” LA PLOIEȘTI: UN COCKTAIL EXPLOSIV DE COCA-COLA, POLITICĂ DE CLAN ȘI… APĂ DE FANTANĂ CU GUST DE BUGET PUBLIC!

De la simbolul capitalismului american la epitomul nepotismului și al corupției românești, traseul Coca-Cola la Ploiești e o veritabilă epopee...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv