Parchetul Inaltei Curti de Casatie si justitie

Adresa nr. 2497/VIII-1/2016

Adresa nr. 1264/22.11.2017

Dosare penal 204/P/2016 – Parchetul Curtii de Apel Constanta

disjuns la aceasta unitate de parchet.

DOMNULE PROCUROR

GENERAL AL ROMANIEI – LAZAR AUGUSTIN

Spre stiinta:

 DOMNULUI PROCUROR SEF DE SECTIE– ROMULUS VARGA

 DOMNULUI PROCUROR – CATALIN PURCARIN

Subsemnatul Vasile Dumitru, in calitate de reprezentant legal al Cabinetului de Avocat ‘’Vasile Dumitru‘’

• cu sediul profesional principal  in Bucuresti,  9 Mai, nr. 10, Bl. 11 B, Sect. nr. 6,
• sediul secundar in Tulcea, str. Vitorului nr. 13, Bl. 100, Sc. A, et. 1, Ap. 17,  cod fiscal nr. 31103200, eliberat la data de 18.01.2013, in baza deciziilor de primire in profesia de avocat si de autorizare emise de Uniunii Nationale a Barourilor din Romania cu sediul in str. Academiei nr. 4-6, Bucuresti sect. 3, Sc. B, Ap.31, Bucuresti, cod fiscal nr.20626000, eliberat la dat de 18.01.2007, ( a se vedea cotidianul online din ‘’ Lumea Justitiei ’’ din data de 06.03.2017 …‘’ Curtea de Apel Bucuressti a decis irevocabil prin decizia nr. 62 din 22 februarie 2017, dosa nr. 54430/299/2012,  citez: ‘’ Din  hotararea judecatoreasca  devenita irevocabila  reise ca U.N.B.R.-  Bota  este persoana juridica de utilitate publica, care se organizeaza  conform legii 51/1995, lege care nu prevede  nici infiintarea, nici desfiintarea barourilor siN.B.R.’’ , depun:
• Ordonata din 24.11.2017 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta nr. 204/P/2016 prin care s-a dispus reunirea cu dosarul nr.463/P/2017, situatie ce a condus la declinarea de competenta catre Inalta Curte de Casatie si Justitie avand in vedere calitatea gradulului de Inalta Curte a procurorilor:
• Elena Grecu DNA Central, Olteanu Iuliana PICCJ, Sorin Constantinescu Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Constanta, Bodean Andrei, Sorin Constantinescu, Bodu Ciprian, Grigore Iacobici Gill
• Avand in vedere cele mai sus mentionate solicit ca procurorul de caz sa dispuna

REUNIREA CAUZELOR

• in care parti vatamate sunt: Vasile Dumitru, Grigore Dumitrel, Ranciu Neculai, Ene Sorica, Niculcea Ion, Boitan Danut, Constantinov Vasile, Trandafir Constantin, Stamate Ion, Cava Constantin, Ene Sorica, Ivanov Mirela, Razvan Dimoftache, Bundache Ilie, Parsan Dumitru, Enica Cornel, Scarlatescu Mircea, Sofron Mihail, Sandu Nicolae, Voicu Gheorghe, Croitoru Dumitru, Bentoi Vasile, Anton Dumitru, Micu Dorina, Razvan Dimoftache, Mihai Ion, Bodorin Vasile, Prajescu Viorel si apoi  sa dispuneti

1.DISJUNGEREA CAUZEI LA DIRECTIA NATIONALA ANTICORUPTIE IN VEDEREA REUNIRII CAUZEI CU DOSAR NR. 201/P/2016 avand in vedere ca partile mai sus mentionate sunt victime ale procurorilor mai sus mentionati si ca acestea au actionat in grup infractional !

2. admiterea CERERII prin care solicit la studiu dosarul mai sus mentionat conform art. 10 din Noul Cod de procedura penala si art. 6 din C.E.D.O. avand in vedere faptul ca plangerea penala formulata de Cabinet de avocat Vasile Dumitru are 15 luni si magistratii inca sunt ‘’ tolerati’’… suntem de parare ca trebuie sa depunem si o cerere a recuzarea procurorului de caz deoarece ‘’ lentoarea’’ cercetarii dezvolta premise pentru favorizarea infractorilor de fapt sau chiar posibil e elemente de sanataj avand in vedere spiritual decolegialitate.

De asemenea sunt nevoit in fata dumneavoastra de a ridica

EXCEPTII, CERERI SI PRECIZARI

avand in vedere abuzul pe care l-a facut  parchetul fata de mine.

Domnule procuror general, analizand dosarul cu deosebita atentie, profesionalism, intelepciune veti observa ca la nivelul Curtilor  de Apel, Inspectia Judiciara, Directia Nationala Anticoruptie s-au format mai multe grupuri de interese si presiune si acestea au dezvoltat premisele unor/acestor incalcarii ale legii reusind  efectiv cu sprijnul unor avocatii din U.N.B.R. cutumiar cu sediul in Bucuresti Splaiul Independentei, sa puna presiune sa santajeze pe unii magistrati, si politisti acestia avand si calitatea de parlamentari, au reusit sa-si impuna dubla incriminare prin legea speciala a-si introduce art.113 din legea 51/1995 modificata in anul 2004 pentru a putea hartui avocatii din  U.N.B.R. sediul in str. Academiei nr. 4-6, Bucuresti, si nu intamplator, ci doar pentru a elimina concurenta si a instala o dictatura prin impunerea actului de justitie negociabil, stergandu-se pe ‘’ mainile murdare de sange’’ cu codurile de identificare fiscala emise de catre Ministerul de Finante in baza deciziilor emise de U.N.B.R. din str. Academiei nr. 4-6, Bucuresti.

Domnule procuror general prin declaraţia privind etica judiciară, adoptată de Adunarea Generală a Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare, în cadrul întâlnirii de la Londra, 2 – 4 iunie 2010, se subliniază că independenţa nu este de fapt pentru judecător ci

„ independenţa este dreptul fiecărui cetăţean într-o societate democratică de a beneficia de o justiţie care este (şi este percepută ca fiind) independentă de puterea legislativă şi executivă şi care ocroteşte libertăţile şi drepturile cetăţenilor într-un stat de drept” şi „ depinde de fiecare judecător să respecte şi să lucreze în scopul menţinerii independenţei justiţiei, atât în ceea ce priveşte aspectul individual, cât şi instituţional”.

Normele care consacră răspunderea disciplinară s-au introdus cu scopul declarat de a determina magistratul să-şi exercite puterile conferite cu deplina responsabilitate, nu ca acesta sa faca cat mai multe victime si sa nu raspunda de faptele sale confundand inamovibilitatea cu iresponsabilitatea.

Asadar potrivit art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările ulterioare: „ Constituie abateri disciplinare, sens in care ne rezervam si dreptul de a sesiza Inspectia Judiciara deoarece sunt indicii de savarsire a urmatoarelor fapte respective :

1. r) lipsa totală a motivării hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului, în condiţiile legii;
2. t) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Dacă în mare parte aceste abateri disciplinare sunt clare şi revine doar inspecţiei judiciare şi apoi „instanţei în materie disciplinară” rolul de a analiza faptele sunt şi unele care comportă discuţii ample în mediul juridic. În „Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară” se precizează că acestea sunt menite să stabilească standarde pentru conduita etică a judecătorilor, care

„ pornesc de la premisa că judecătorii sunt responsabili de conduita lor în faţa unor instituţii anume create pentru a asigura respectarea normelor judiciare, instituţii ce sunt ele însele independente şi imparţiale.”

Abaterile disciplinare trebuie analizate şi raportat la aceste principii. Trebuie avut în vedere şi Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele realizate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare, din 20 iulie 2011 în care se arată că „România nu s-a angajat încă într-un proces de reformă aprofundată a sistemului disciplinar. ” Reglementarea răspunderii disciplinare era necesară, dar oare modul în care s-a realizat nu dă naştere la posibilitatea încălcării unor drepturi ale magistraţilor ca cetăţeni ai unui stat democratic sau la posibilitatea exercitării unor presiuni asupra acestora în exercitarea funcţiei?!  ( dr. Marcela COMŞA judecător, Curtea de apel Braşov).

https://www.juridice.ro/219464/despre-raspunderea-disciplinara-a-magistratilor.html)

De asemenea, răspunderea disciplinară este independentă de celelalte forme de răspundere şi are un caracter personal, astfel că acest tip de răspundere nu poate fi angajată pentru fapta altei persoane. În cazul magistraților, toate aceste considerente sunt pe deplin valabile, întrucât legile justiției  nu definesc abaterea disciplinară, ci doar arată faptele care constituie abateri disciplinare precum și procedura de cercetare și soluționare a acțiunii disciplinare.

 ( Judecător dr. Ioan GÂRBULEȚ Inspector judiciar, Judecător Paula-Andrada COȚOVANU Inspector judiciar).

In jurisprudenta nationala se cunoaste ca ‘’ judecatorul national are o pregatire temeinica, inclusiv in ceea ce priveste jurisprudenta Curtii de la Strasbourg. Cunoaste, de asemenea, faptul ca aceasta are a aplicabilitate directa in cauzele supuse judecatii sale.

Cu toate acestea in multe situatii, judecatorul national prefera sa ignore practica C.E.D.O. si dispune de libertatea unei personae fara o motivare suficienta de clara, probabil din comoditiatea de a analiza alte aspecte decat cele din propunerea de arestare, sau din spirit de solidaritate cu procurorul sau colegul  sau magistrat. In aceste conditii consideram ca singura modalitate de responsabilizare a magistratilor, pentru a trata cu mai multa rigoare propunerile de arestare si pentru a propune arestarea exclusiv atunci cand o alta masura preventiva nu ar putea in nici un caz sa indeplineasca scopul, ar fi atragerea raspunderii acestora in situatia in care Romania este condamnata la Curtea de la Strasbourg datorita incalcarii  la libertate al persoanei.  In ciuda aplicabilitatii directe a Conventiei, judecatorul roman, nepregatit sau reticent, a trebuit sa fie atentionat de multe ori de C.E.D.O. pana sa isi schimbe practica. Inalta Curte  de Casatie si Justitie, precum si Curtea Constitutionala, nu si-au indeplinit nici ele intodeauna rolul de garanti ai drepturilor si libertatilor fundamentale, fiind situatii in care condamnarile Romaniei la C.E.D.O. s-au datorat incalcarii de catre acestea a drepturilor omului’’.

( Efectete jurisprudentei Curtii de la Strasbourg asupra procesului penal roman,  dr. asistent universitar si avocat  Ramona Mihaela Coman,  Baroul Targu Mures, pag. 204-206).

Argumente privind:

1. Neconstitutionalitatea art. 60 alin. 6 din legea nr. 51/1995, modificata in anul 2004

Art. 60 (1) Uniunea Naţională a Barourilor din România – U.N.B.R. este formată din toate barourile din România şi are sediul în capitala ţării, municipiul Bucureşti.

       Argument:

U.N.B.R. cu sediul in str. Academiei, Bucuresti este formata din toate barourile din tara si are sediul in Bucuresti.

(2) U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, are patrimoniu şi buget proprii.

       Argument:

U.N.B.R. cu sediul in str. Academiei are patrimoniu si buget si este persoana juridica de interes public conform deciziei Curtii de Apel Bucuresti, nr. 62 din 22 februarie 2017, dosar nr. 54430/299/2012.

(3)Bugetul U.N.B.R. se formează din contribuţia barourilor în cote stabilite de Congresul avocaţilor. Patrimoniul U.N.B.R. poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.

Argument:

U.N.B.R. cu sediul in str. Academiei este format din toate barourile din tara si are sediul in Bucuresti  asa dupa cum si decizia Curtii de Apel Bucuresti motiveaza, nr. 62 din 22 februarie 2017, dosar nr. 54430/299/2012, veniturile realizandu-se din donatiile primite de la persoanele ce sustin examenele de admitere in profesia de avocat si in baza carora Ministerul de Finante elibereaza Coduri de identificare fiscal.

• Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în cadrul U.N.B.R., potrivit prezentei legi şi statutului profesiei.

Argument:

Baroul de avocati s-a constituit ca urmare  sentintei definitive si irevocabile, consfiintita si prin decizia Curtii de Apel Bucuresti, nr. 62 din 22 februarie 2017, dosar nr. 54430/299/2012, U.N.B.R. cu sediul in str. Academiei este formata din toate barourile din tara si are sediul in Bucuresti, este entitate juridica de utilitate publica.

• N.B.R. este succesoarea de drept a Uniunii Avocaţilor din România.

Argument:

U.N.B.R. cu sediul in str. Academiei nr. 4-6, Bucuresti s-a infiintat prin sentinta definitiva si irevocabila conform Constitutiei Romaniei privind pluralismul si nu dupa cum interpreteaza in mod gresit unii magistratii, folosind sintagma de paralelism.

• Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Naţională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaţilor din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

             Argument:

Avocatii cutumiari fiind majoritari in Parlamentul Romaniei s-au gandit ca trebuie sa-si  faca ‘’propria lege’’ ceea ce au si reusit, spunem temporar pentru ca in Romania nu pot fi mituiti sau compromisi chiar toti magistratii judecatori, procurori sau parlamentari, sens in care adevarul trebuie sa primeze in fata unui parchet impartial, independent,  veti observa ca nici o lege speciala nu are dubla incriminare, ocazie cu care v-a aduc in atentie

– un articol  profesionist a domnului Av. drd. Ilie Dumitru a publicat în Revista Română de Dreptul Muncii nr.3/2016 articolul intitulat Exercitarea unei profesii sau practicarea unei meserii în mod nelegal – analiza răspunderii penale a nerespectării legislației muncii în anumite sectoare de activitatea.

‘’ Exercitarea anumitor profesii și meserii fără îndeplinirea formalităților de rigoare comportă un pericol social ridicat, motiv pentru care legislația muncii reglementează prin intermediul normelor speciale modalitățile și formele în care acestea pot fi practicate. Sancțiunea cea mai gravă pentru nerespectarea dispozițiilor impuse de legiuitor este prevăzută de art. 348 din Codul Penal, conform căruia exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amenda. Incriminată și în Codul Penal anterior, infracțiunea presupune două modalități alternative de realizare a elementului material, urmarea imediată fiind o stare de pericol. Legătură de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei, care se poate săvârși cu intenție directă sau indirectă, latura subiectivă neputând îmbrăca forma culpei. Pentru o mai bună înțelegere a cadrului legislativ actual, vom prezenta succint activitățile a căror exercitare fără drept atrage consecințe de ordin penal:

• Exercitarea în mod nelegal a profesiei de avocat este sancționată de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea acesteia, cu trimitere la art. 348 din Codul Penal: Exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat şi prevăzută la art. 3¹¹ de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi pe tabloul avocaţilor acelui barou constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.
• Exercitarea în mod nelegal a profesiei de notar public este sancționată de Legea nr. 36/1995, cu trimitere la art. 348 din Codul Penal. Exercitarea profesiei în contextul existenței unei cauze de suspendare va fi considerată fără drept. Exercitarea fără drept a profesiei de expert contabil este sancționată în cadrul Ordonanței Guvernului nr. 65/1994 care reglementează organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, cu trimitere la Codul Penal. Dispozițiile Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății veghează legalitatea exercitării profesiilor de medic, medic dentist și farmacist. Conform acesteia, practicarea profesiei de medic de către o persoană care nu are această calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal, cu modificările şi completările ulterioare.

Colegiul Medicilor, al Medicilor Dentiști, respectiv al Farmaciștilor din România poate exercita acțiunea civilă sau sesiza, după caz, organele de cercetare penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de la art. 348. Profesia de arhitect este reglementată de Legea nr. 184/2001. Aceasta prevede că exercitarea nelegală a dreptului de semnătură constituie infracțiune și se sancționează ca atare. Alegerea de cuvinte a legiuitorului a dat naștere unei dificultăți de interpretare, întrucât legea pare să permită activarea în domeniu atâta timp cât nu se exercită dreptul de semnătură. Prezenta controversă poate fi soluționată printr-o revizuire a actului normativ în cauză. O problemă similară se ivește și odată cu examinarea conținutul Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică (omolog al arhitectului cu drept de semnătură).

Alte profesii a căror practicare în mod nelegal atrage sancțiuni penale sunt cele de medic veterinar (Legea nr. 160/1998), biochimist, biolog, chimist în mediul sanitar (Legea nr. 460/2003), consultant fiscal (O.G. nr. 71/2001), detectiv particular (Legea nr. 329/2003), practician în insolvență (O.U.G. nr. 86/2006), asistent medical generalist, moașă sau asistent medical (O.U.G. nr. 144/2008), mediator (Legea nr. 192/2006) precum și activitățile de pază și protecție a persoanelor (Legea nr. 333/2003) și cele de evaluare a bunurilor (O.G. nr. 24/2011)’’. Ana Maria Iliescu-https://www.juridice.ro/437832/ilie-dumitru-exercitarea-unei-profesii-sau-practicarea-unei-meserii-in-mod-nelegal-analiza-raspunderii-penale-a-nerespectarii-legislatiei-muncii-in-anumite-sectoare-de-activitatea.html.

2. Neconstitutionalitate art. 113 din legea nr. 51/1995, modificata in anul 2004

(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică, în orice domenii, îşi încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.

(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activităţi de consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică contrare dispoziţiilor prezentei legi.Detalii: https://legeaz.net/legea-51-1995-avocatilor-actualizata/art-113-dispozitii-tranzitorii-si-finale

Argumente:

Prin lege nu pot fi desfiintate hotararile definitive si irevocabile dar si mai mult legea civila nu poate sa produca efecte retroactive deaceea invocam in fata dumneavoastra

Primul raport independent pe tara privind justitia in anul 2006, judecator Cristi Danilet – Criza identitară

‘’ Avocatura românească traversează totodată şi o preocupantă criză identitară şi este încă departe de principiile şi valorile europene. Momentul aderării la U.E. ne surprinde într-o postură deosebit de dificilă atât din punct de vedere moral, cât şi din punct de vedere instituţional. O serioasă provocare a venit până în prezent din direcţia barourilor alternative, forme paralele, originale şi atipice, de organizare a profesiei de avocat, situate în afara structurilor tradiţionale şi în opoziţie cu acestea încă de mai mulţi ani. Iniţiatorul provocării este Pompiliu Bota[1], auto-intitulatul „avocat bombă” care de mai mulţi ani manevrează abil şi vizibil amuzat, atât presa cât şi sistemul judiciar, obţinând recunoaşterea legală a unor organizaţii profesionale paralele, intitulate Barouri şi Uniune, precum şi a unor însemne profesionale (inclusiv la OSIM), precum sigla justiţiei, anumite denumiri de Barouri, şi chiar termenul de „robă”. Totul spre exasperarea neputincioasă a barourilor „descălecătoare” (expresia a fost lansată tot de Pompiliu Bota), pretins izvorâte direct din legea 51/1995 de organizare şi funcţionare, în absenţa absolută a oricăror acte constitutive şi de asociere formală, sancţionate ca atare prin autorizaţii judecătoreşti. Pompiliu Bota şi organizaţia lui a atins chiar performanţa de invidiat de a obţine, după cum singur se laudă[2], nu mai puţin de 93 de rezoluţii de neîncepere a urmării penale în plângeri penale formulate de barourile tradiţionale împotriva sa şi a prozeliţilor săi, dintre care mai mult de 36 au fost confirmate ulterior de instanţe. Apărarea sa a fost simplă: el nu recunoaşte înfiinţarea legală a Barourilor tradiţionale şi insistă ca acestea să se legitimeze prezentând actele lor constitutive. Cum acestea nu apar, pentru că nu există, Bota pleacă de la poliţie triumfător[3].

Barourile alternative au pus în faţa barourilor tradiţionale o oglindă ontologică în care acestea din urmă nu au găsit încă curajul să se privească cu sinceritate. Însă apariţia barourilor alternative a fost posibilă numai pe fondul insuficienţei, îngustimii şi ipocriziei structurilor tradiţionale, acuzând prin simpla lor existenţă o serie de defecte de organizare a profesiei ce nu au fost remediate nici în prezent. Astfel, structurile paralele înfiinţate de Pompiliu Bota, mai vechi (Baroul Constituţional) sau mai noi (barouri judeţene omonime barourilor tradiţionale, Sindicatul Liber al Juriştilor din România etc.) numără în prezent aproximativ 2000 de avocaţi alternativi, cu toţii licenţiaţi în drept, însă mai puţin norocoşi atunci când au încercat să îşi găsească un loc în cadrul barourilor tradiţionale. Bota bravează pe tema costurilor reduse de acces şi funcţionare în barourile sale (în structurile sale asociative taxele sunt excluse, însă se practică absurd un sistem de „donaţii” din partea membrilor, astfel încât să fie totuşi posibilă colectarea de fonduri.)

Reacţii isterice – primul raport independent pe tara privind justitia in anul 2006, judecator Cristi Danilet

Prin modificările aduse Legii 51/1995 prin Legea 255/2004[4] au fost instituite o serie de baricade împotriva proliferării structurilor profesionale alternative în legătura cu profesia de avocat. Prin modificarea adusă art. 1 alin. 3 din Lege s-a prevăzut: „Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept.”[5]. Destul de frustrant, nici de această dată o cauză de nulitate absolută expresă nu a reuşit să retroactiveze, astfel încât se pare organizaţiile paralele de avocaţi constituite anterior de Pompiliu Bota şi nerecunoscute de UNBR nu s-au prea sinchisit că tocmai fuseseră scoase în afara legii. […]

Raţionamentul introdus în lege se pare însă că urmează o logică inversată, un fel de a pune căruţa înaintea cailor. Se pare că nu a observat nimeni că UNBR nu poate constitui sursa de legitimitate a barourilor pentru simplul motiv că barourile formează uniunea şi nu invers. În aceeaşi ordine de idei, ar mai trebui remarcat că nimeni nu şi-a dat osteneala să califice de o manieră lipsită de echivoc regimul juridic aplicabil Barourilor (în accepţiunea Legii 51 art. 48.2 – organizaţii cu personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu). Cum Bota nu pretinde altceva decât că şi barourile şi uniunile sale sunt constituite şi funcţionează conform Legii 51/1995, chiar modificate, culmea, prin legea 255/2004, după cum arată în propriile acte de înfiinţare[6], tot ce au găsit mai bun de făcut avocaţii din barourile tradiţionale, a fost să altereze legea de organizare a profesiei până la limita (ne)constituţionalităţii, ajungând, iată, să condiţioneze legalitatea liberei asocieri la constituirea de Barouri[7], de adeziunea şi primirea acestora în cadrul UNBR. Un eşec similar s-a înregistrat şi în invocarea (retorică) şi aplicarea în practică (pe seama barourilor alternative, bineînţeles) a drasticelor interdicţii introduse tot cu ocazia Legii 255/2004 prin modificarea art. 82 din Legea 51/1995 în urma unui intens lobby parlamentar[8]. Bota pretinde că avocaţii săi nu datorează vreo „zeciuială” către vreo casă de asigurări a avocaţilor, dar nu pentru că sistemul creat de el ar fi mai generos, ci pentru că pur şi simplu organizaţia sa nu instituie nici un sistem de asigurări sociale autonome, organizat în cadrul profesiei. Bota aplică doar titlurile care îi convin din Legea avocaturii 51/1995 republicată, şi ignoră complet orice alte prevederi care îl deranjează. El îşi simplifică astfel existenţa şi misiunea revoluţionară, cu largul concurs al partizanilor săi ingenui. Totodată însă el îndeamnă la reflecţie cu privire la funcţionarea prezentă şi credibilitatea viitoare a sistemului de asigurări sociale al avocaţilor, consacrat de legea 51/1995 şi funcţionând sub în cadrul structurilor tradiţionale ale profesiei de avocat.

„Ameninţării” pe care Bota o reprezintă şi în prezent, Comisia permanentă a U.N.B.R. a înţeles, după urmează să arătăm, să îi dedice şi ultimul Congres al avocaţilor din vara anului 2006, trecând într-un plan secund orice alte teme ce ar putea interesa pe avocaţii români. Cu toate acestea, avem convingerea intimă şi unanim împărtăşită de cercuri largi de cunoscuţi, că Bota nu reprezintă nicidecum un pericol real, cuantificabil şi iminent. El nu este nicidecum perceput ca atare de o majoritate a avocaţilor din structurile tradiţionale, ci mai degrabă este folosit abil în scopuri diversioniste de către conducerile alienate ale barourilor tradiţionale, ca o sperietoare bună în orice împrejurări, şi oricând preferabilă abordărilor responsabile ale problemelor reale, de fond, cu care ne confruntăm.

Amoralitatea avocaturii

Nevoiţi să facă constant compromisuri, tinerii avocaţi devin treptat còpii fidele ale celor de la care au învăţat meserie şi chiar se mândresc ipocrit cu unele pseudo-performanţe profesionale.

Eu am aflat chiar de la maeştri cum te poţi îmbogăţi practicând cu tupeu traficul de influenţă pe lângă magistraţi neprincipiali, grefieri iresponsabili, sau funcţionari slabi de înger. Ei ştiu cum pot evita fiscalizarea veniturilor, ameninţând clientul că emiterea unor documente contabile presupune majorarea onorariilor cu costul inerent al taxelor datorate la fisc şi al contribuţiilor datorate la Casa de asigurări a avocaţilor, totul pentru a-l determina să renunţe să mai ceară factură fiscală şi chitanţă pentru sumele achitate.

Avem indicii că nu sunt nici măcar înregistraţi în evidenţele ANAF şi nimeni nu a avut curiozitatea sau autoritatea fără de prihană să compare (prin intermediul codurilor numerice personale) evidenţele avocaţilor cotizanţi ai CAA cu contribuabilii persoane fizice autorizate evidenţiaţi bazele de date ANAF Bucureşti. Surprizele ar putea întrece orice aşteptări, însă nu se doreşte redarea demnităţii şi epurarea profesiei de membrii săi indecişi, întrucât această vulnerabilitate permite controlul efectiv al unei valoroase mase de manevră cu ocazia alegerilor şi a altor decizii ce trebuie luate în adunările generale ordinare şi extraordinare ale profesiei.

Cum respectivii avocaţi ştiu bine că şi alţii ştiu sau practică toate aceste trucuri, ei se simt vulnerabili faţă de colegii avocaţi, de instituţiile profesiei şi de autorităţile fiscale, care deţin în mod prezumtiv pârghiile legale pentru a-i trage la răspundere dar omit sistematic să o facă. Ei preferă să nu se implice în nici un fel în viaţa profesiei, aplică legea tăcerii cu privire la ceea ce ştiu despre ei înşişi şi despre alţii şi nu cer decât să fie lăsaţi în pace. Şi chiar sunt lăsaţi în pace, însă indiferenţa lor vinovată constituie o tară ce nu permite profesiei în ansamblu să evolueze demn.

A se vededea: https://cristidanilet.ro/continut/carti-monografii/2006-raport-justitie/90-profesia-de-avocat-

3. Neconstitutionalitatea art. 471 din Noul Cod de procedura penala

Cererea de recurs în interesul legii

(1) Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.

(2) Cererea trebuie să cuprindă soluţiile diferite date problemei de drept şi motivarea acestora, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Europene a Drepturilor Omului sau, după caz, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, opiniile exprimate în doctrină relevante în domeniu, precum şi soluţia ce se propune a fi pronunţată în recursul în interesul legii.

(3) Cererea de recurs în interesul legii trebuie să fie însoţită, sub sancţiunea respingerii ca inadmisibilă, de copii ale hotărârilor judecătoreşti definitive din care rezultă că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit de instanţele judecătoreşti.Detalii: https://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-471.

Atragem atentia ca art. 124 alin. 3 din Constitutie prevede ca “ Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.” Si ca legea poate fi infranta prin instrumentul recursului in interesul legii,  si se poate spune ca norma de incriminare a fost completata prin  decizia  Inaltei Curti din 21.09.2015 :

• C.C.J. a devenit nu doar „ un organ legiuitor ca pe vremea Tribunalului Suprem de trista amintire din perioada comunista, ale carui decizii de indrumare erau (evident) obligatorii”, ci mai ales o sursa de insecuritate juridica pentru toate instantele din tara.
• Prin recursul in interesul legii din 21.09.2015 s-au format doua practici in sensul ca parchetele de pe langa Curtile de de Apel cerceteaza infractiunile prevazute de art. 348 din Noul Cod penal, dar si parchetele de pe langa judecatorii  cerceteaza avocatii din U.N.B.R. str. Academiei nr. 4-6.

Or din moment ce prin competenta de cercetare  se recunoaste o calitate este aberant sa se dispuna apoi condamnare si fara a se verifica actele de infiintare a U.N.B.R. sau actele cabinetelor, ignorandu-se codurile fiscale si efectiv dispunandu-se condamnari doar pe motivul ca  nu figuram in U.N.B.R. din str. Splaiul Independentei, Bucuresti.

Arat domnule procuror general faptul ca figurez  la nr. 2109 in Tabloul de avocati a Baroului Bucuresti, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, cu sediul in str. Academiei, nr. 4-6, Bucuresti, sect. 3, et. 3, ap. Sc. B, et. 3, actualizat in anul 2017, entitate juridica care nu a fost scoasa in afara legii asa dupa cum si instanta a apreciat in mod just citez pe domnul judecator  Arhip Alexandru Bogdan de la Judecatoria Constanta cu intelepciune si profesionalism  motiveaza, citez:

‘’ Se constata ca inculpatul  a depus  la dosar Adeverinta nr. 1158/01.10.2014 emisa de Uniunea Nationala a  Barourilor din Romania ( semnata si stampilata din care rezulta ca  este avocat definitiv din data de 31.07.2009 si a dobandit calitatea de avocat in conditiile legii nr. 51/1995… si-a inscris cabinetul de avocatura la  Agentia Nationala de Administrare Fiscala cu CIF 23500145, Decizia nr. 15/29.11.2007 de inscriere a acestuia  in Tabloul Avocatilor ’’;

Teza mai sus mentionat este argumentata si de domnul judecator Lungu Cristian de la Judecatoria Constanta,  in dosarul nr. 8360/212/2014 prin incheierea nr. 234 la data de 30.05.2014 motiveaza citez:

• ‘’ Cadrul legal de organizare si exercitare a profesiei de avocat este reglementat de legea nr.51/1995 care defineste notiunea de UNIUNEA NATIONALA A AVOCATILOR DIN ROMANIA, insa aceasta lege nu infiinteaza cele doua structri. Dispozitiile art. 1 pct. 3 din legea nr. 51/1995 care interzice infiintarea de barouri nu sunt aplicabile pentru barourile infiintate anterior modificarii actului normativ prin legea  255/2004,  intrucat s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii.

Cele doua teze mai sus mentionate sunt argumentate si de doamna judecator Monica Vieru, Judecatoria Constanta (avocat suspendat din Baroul traditional Constanta,  prin incheierea din  12.08.2015, dosar nr. 6317/118/2013 in care am reprezentat pe SC Argesul si domnul Parsan Dumitru, citez:

‘’ Baroul a fost infiintat printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila nedesfiintata pana la  adoptarea legii nr. 255/2004… iar dispozitiile legii art. 82 nu sunt aplicabile, intrucat infiintarea UNBR-Structura Bota a fost infiintata teoretic, tot in baza legii nr. 51/1995, si nu in baza unor hotararii judecatoresti. Faptul ca U.N.B.R. Structura Bota nu a fost desfiintata in mod expres, legislatia defectuoasa  sub acest aspect, a permis  infiintarea acesteia sau neinterzicerea in mod evident a ei, precum si faptul ca aceasta chestiune face in prezent obiectul unei proceduri de infringement declansate de Comisia Europeana impotriva Romaniei pentru rezolvarea legislativa a acesteia fata de dispozitiile  art. 6  din CEDO in ceea ce priveste principiul securitatii juridice ’’.

Asadar domnule procuror general, doresc sa va aduc in atentie faptul ca, in dosarul nr.47895/3/2015 s-a pronuntat sentinta nr. 1985/30.03.2016  Tribunalul Bucuresti, din care reise faptul are calitate procesuala Cabinet de Avocat ‘’Vasile Dumitru‘’  acesta s-a judecat cu U.N.B.R.-ul cutumiar, Baroul Bucuresti si Baroul Tulcea, entitati traditionale fara acte de infiintare, dar care acestea ma acuza in mod abuziv, pe nedrept de exercitarea fara drept a profesiei de avocat si folosirea de insemne U.N.B.R. in mod ilegal, sentinta a ramas definitiva prin nerecurare, evident ca a capatat  si autoritate de lucru judecat, si dumneavoasta va veti pronunta cu intelepciune cu privire la aceasta chestiune prealabila  intr-un proces penal.

Mai adaug faptul ca, persoana juridica autorizata Cabinet de Avocat ‘’Vasile Dumitru’’ inregistrata la Administratia Financiara a Finantelor Publice Tulcea cu nr. 8064/07.03.2013 are calitate procesula, entitatile cutumiare avand cunostinta  si de dosar nr. 2261/3/2015, Tribunalul Bucuresti.

Ce spune doctrina

despre haosul legislativ existent in Romania, situatie care incalca  drepturile consfiintite in Constitutia Romaniei si exigentele Conventiei Europene pentru Drepturile Omului

art. 15 Constitutia Romaniei.Universalitatea

(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Decizii C.C.R.

• Principiul neretroactivitatii legii isi gaseste justificarea si are rolul de a asigura stabilitatea si securitatea raporturilor juridice. Prin urmare numai o norma previzibila poate determina in mod clar conduit subiectilor de drept, destinatari alei legii. Tocmai de aceea, o lege, adoptata, produce si trebuie sa produca efecte juridice numai pentru viitor.( decizia nr.11 din 15 ianuarie 2015, Monitorul Oficial nr.102 din 09 feb. 2015.;
• Principiul neretroactivitatii legii civile este de rang constitutional si are o valaoare absoluta, in sensul ca legiuitorul nu poate institui nici o derogare, si semnifica faptul ca legea civila se aplica tuturor situatiilor juridice nascute dupa intrarea ei in vigoare. Iar nu situatiilor juridice trecute, consummate ( facta praeterita). In mod corelativ, potrivit principiului aplicarii immediate a legii noi, de la data intrarii in vigoare acesteia, ea se aplica tuturor actelor, faptelor si situatiilor juridice viitoare( facta future), actelor faptelor si situatiilor juridice in curs de constituire, modificare sau stingere incepand cu aceasta data, precum si efectelor viitoare ale unor situatii juridice anterior nascute, dar neconsumate la data intrarii in vigoare a legii noi ( facta pendenteia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediata a legii noi semnifica faptul ca o situatie juridica produce efecte juridice care sunt prevazute de legeain vigoare la data constituirii ei ( tempus regis factum). ( Decizia nr. 755 din 16.12. 2014, Monitorul Oficial nr.101 din 09.02.2015).

Asadar veti observa ca dispozitiile art.113 din Legea nr. 51/1995 modificata in anul 2004 sunt neconstitutionale, citez:

‘’ (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică, în orice domenii, îşi încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.

(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activităţi de consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică contrare dispoziţiilor prezentei legi ‘’.Detalii: https://legeaz.net/legea-51-1995-avocatilor-actualizata/art-113-dispozitii-tranzitorii-si-finale

1. Hotararii C.E.D.O.

• Termenul de ‘’lege’’ utilizata in  7 din Conventie implica cerinte  cerinte calitative, inclusiv cele de  accesibilitate si previzibilitate. Modul de redactare a legilor nu este intodeauna précis. Aceasta inseamna ca multe sunt inevitabil formulate in termini care, intr-o masura mai mare sau mai mica, sunt vagi, iar interpretarea si aplicarea lor sunt lasate in seama practicii.
• Prin urmare, orice sistem de drept, oricat de clara ar fi o dispozitie legala, inclusive una de drept penal, exista un element inevitabil de interpretare judiciara si va fi intodeauna nevoie de elucidarea aspectelor indoielnice si de adaptare la schimbarile de situatie. (cauza Pleackov c. Romaniei, Hotararea din 16 septembrie 2014, ech.coe.int);
• Infractiunile si pedepsele trebuie sa fie clar definite prin lege. Aceasta conditie este indeplinita atunci cand justitiabilul poate sti, plecand de la textul dispozitiei pertinente si, daca este necesar, folosind interpretarea acesteia de catre instantele de judecata, actele si omisiunile care atrag raspunderea penala si ce pedeapsa va fi aplicata pentru fapta savarsita si/sau omisiune. ( cauza Del RioPrada c. Spaniei, Hotararea din 10 iulie 2012, ech.coe.int). Hotararii C.E.D.O.
• 6 paragraful nr. 1  din Conventie garanteaza oricarei personae dreptul de a aduce in fata unei  instante orice pretentie referitoare la drepturi si obligatii cu character civi. (C.E.D.O., cauza Golder c. Regatului Unit, Hotararea din 21 februarie 1975 &36. (www.ech.coe.int).

Principiul stabilitatii securitatii /raporturilor juridice din perspective dreptului dreptului  la un process echitabil in fata unei instante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care inseamna, intre altele, ca o solutie definitive a carui litigiu nu trebuie rediscutata.

( C.R.D.O., cauza  Brumarescu c. Romaniei din 28 octombrie 1999&61 (www.ech.coe.int)

Securitatea juridica presupune respectarea principiului autoritatii de lucru de judecat, adica caracterul definitive al hotararii judecatoresti. Nu se pot face derogari de la acest principiu decat atunci cand motive substantiale si imperioase o impugn. ( C.E.D.O., cauza S.C. Aectra Agrochemicals S.A. si Munteanu c. Romaniei,  Hotararea din 27 martie 2012, Monitorul Oficial nr. 605 din 23 august 2012).

Obtinerea in mod legal al probelor este o garantie a dreptului la un proces echitabil, iar remedial impotriva nerespectarii acestei garantii este interzicerea folosirii probelor astefel obtinute. Potrivit  acestei jurisprudente , se retine ca analiza Curtii Europene a Drepturilor Omului vizeaza caracterul echitabil al procedurii in ansambu, care include si  analiza modului in care au fost obtinute probele, intrucat art.6 din Conventie nu stabileste reguli cu privire la admisibilitatea probelor, aspect  care, in mod primar, tine de legislatia nationala, astfel incat sarcina Curtii nu este aceea de a determina daca anumite probe au fost obtinute nelegal, ci a stabilii daca o asemenea ‘’ nelegalitate’’ a dus la incalcarea  unui alt drept protejat prin Conventie. ( Decizia nr. 80 din 16 februarie 2016 2014, Monitorul Oficial nr.246 din 7 aprilie 2014).

Hotararii C.E.D.O. 

• Termenul de ‘’lege’’ utilizata in  7 din Conventie implica cerinte  cerinte calitative, inclusive cele de  accesibilitate si previzibilitate. Modul de redactare a legilor nu este intodeauna précis. Aceasta inseamna ca multe sunt inevitabil formulate in termini care, intr-o masura mai mare sau mai mica, sunt vagi, iar interpretarea si aplicarea lor sunt lasate in seama practicii. Prin urmare, orice sistem de drept, oricat de clara ar fi o dispozitie legala, inclusive una de drept penal, exista un element inevitabil de interpretare judiciara si va fi intodeauna nevoie de  elucidarea aspectelor indoielnice si de adaptare la schimbarile de situatie. (cauza Pleackov c. Romaniei, Hotararea din 16 septembrie 2014, www.ech.coe.int)
• Infractiunile si pedepsele trebuie sa fie clar definite prin lege. Aceasta conditie este indeplinita atunci cand justitiabilul poate sti, plecand de la textul dispozitiei pertinente si, daca este necesar, folosind interpretarea acesteia de catre instantele de judecata, actele si omisiunile care atrag raspunderea penala si ce pedeapsa va fi aplicata pentru fapta savarsita si/sau omisiune.( cauza Del RioPrada c. Spaniei, Hotararea din 10 iulie 2012, ech.coe.int).
• Principiul egalitatii armelor este o garantie a procesului echitabil, si nu a dreptului la aparare, iar sfera de aplicare nu se circumscribe numai procesului penal, ci si celelalte categorii de litigii. ( a se vedea Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 27 octombrie 1993, pronuntata in cauza Dombo Beheer B.V. c. Olandei & 33.  De asemenea, Curtea mai observa ca principiul egalitatii armelor in procesul penal nu vizeaza acuzarea  si apararea, ci partile acestuia ( Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, Monitorul Oficia nr. 246 din 7 aprilie 2014).
• Apararea are valoarea unei institutii de cert interes social, care functioneaza atat in favoarea  invinuitului sau inculpatului, cat si in vederea asigurarii unei bune desfasurari a procesului penal, in considerarea unor situatii special, ce rezulta din insasi enumerarea cuprinsa in textul de lege. ( Decizia nr.600 din 21 sept. 2006, Monitorul Oficial nr. 868 din 24 oct. 2006).
• Instanta de judecata este obligata sa analizeze apararea formulate de partea interesata, potrivit cerintei de a se pronunta asupra tuturor aspectelor de fapt si de drept, ceea ce implica si o eventual administrare a unei  noi probe, in masura in care, evident, aceasta slujeste principiului slujirii aflarii adevarului. ( Decizia nr.147 din 15 martie 2005, Monitorul Oficial nr. 347 din 25 aprilie 2005).
• Decizia nr. 44 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 13 martie 2003, Curtea a statuat cã, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public care este organizat şi funcţioneazã pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitatã de un corp profesional selectat şi funcţionând dupã reguli stabilite de lege. Aceastã opţiune a legiuitorului nu poate fi consideratã ca neconstituţionalã, având în vedere cã scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cãrora funcţioneazã nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc sã practice aceastã profesie fiind datori sã respecte legea şi sã accepte regulile impuse de aceasta.

Astfel se explicã de ce condiţiile de organizare şi exercitare a profesiei de avocat sunt prevãzute într-o lege specialã şi nu se supun normei generale cuprinse în <>Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificãrile ulterioare. De altfel, Curtea Constituţionalã a statuat constant în jurisprudenţa sa cã dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, astfel cã nici acest drept, specific prin natura lui profesiilor liberale, nici dispoziţiile cuprinse în art. 40 din Constituţie nu sunt nesocotite prin <>art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi funcţionarea profesiei de avocat, astfel cum a fost modificat prin <>Legea nr. 255/2004.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Curtea reţine totodatã cã, deşi avocatura este o profesie liberalã şi independentã, exercitarea sa trebuie sã se desfãşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a cãror respectare trebuie asiguratã inclusiv prin aplicarea unor mãsuri coercitive, raţiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare şi prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicãrii aceleiaşi activitãţi, fãrã suport legal. (DECIZIE nr. 260 din 12 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 548 din 28 iunie 2005).

Avand in vedere cele mai sus mentionate solicitam:

CERERI

privind dreptul la aparare si un proces echitabil avand in vedere faptul ca procurorul aparara drepturile si libertatile fundamentale si intreaga ordine de drept

1. sa dispuneti, sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei deoarece actele normative mentionate mai sus sunt neconstitutionale si incalaca dreptul European iar in conformitate cu art.263 din TFUE;
2. sa dispuna sesizarea Curtii Europena de Justitie a Uniunii Europene, privind exceptia de nelegalitate prin hotarare preliminarea, 267 din TFUE, citam:

‘’ actiunile pot fi formulate de  de statele member, institutii si de orice persoana fizica sau juridical atunci cand este vorba de o masura care le priveste direct, adoptata de o o institutie, organism, un oficiu sau o agentie U.E. Rolul Curtii este de a declara actul nul si neavenit, sau constata neindeplinirea obligatiei de a actiona, caz in care institutia in culpa este obligate sa ia masurile necesare pentru a se conforma hotararii Curtii. Tribunalul este competent a judece in prima instanta toate actiunile mentionate in art. 263, 265, 268, 270, 272, Curtea de justitie;

3. sa sesizarea Curtii de le Venetia in legatura cu neconstitutionalitatea actelor normative din legea nr. 51/1995 modificata in anul 2004 si ma refer la art.26, art.60 alin.6, art. 113 alin. 1 si 2 si art. 471 din Noul Cod de procedura penala.

In final aratam ca legea speciala, normele de drept substantial a statului membru  Conventiei europene si Codul penal nu poate si nu pot fi folosite pentru oportunitatea unor decizii de politica in favoarea unor organisme cutumiare in detrimentul unei entitati recunoscute prin sentinta definitiva si irevocabila, incalcandu-se astfel principiul securitatii actelor juridice si ma refer:

• la Uniunea Nationala a Barourilor din Romania cu sediul in str. Academiei nr.4-6, Bucuresti, adusa si in atentia publicului prin mass-media, ca fiind o entitate juridica de utilitate publica, prejudiciile fiind iremediabile,  in sensul ca sunt oamenii care au decedat, sau imbolnavit sunt sub tratament, traiesc in spaima, sunt perchezitionati, arestati, condamnati, umiliti
• la clientii acestora ca unii sunt batuti si ramsi fara  proprietate privata, victimizati de abuzurile unor politisti, avocati, notari  si toate acestea se intampla cu complicitatea unor magistrati care refuza sa judece corecta pentru ca statul roman nu-i trage la raspundere pentru prejudiciile aduse unor personae atunci cand aplica legea cu rea credinta sau grava neglijenta etc.

In sustinerea exceptiilor si cererilor la dosarul cauzei exista urmatoarele documente care au legatura justa solutionare:

• Adresa nr. 57850/31.07.2017 emisa de catre Ministerul de Finante pentru Vasile Dumitru prin care acesta recunoaste ca la nivel national exista doua U.N.B.R.-uri din str. Splaiul Independentei nr. 5, Bucuresti   Academiei nr. 4-6, Bucuresti;
• Certificat de inregistrarii marcii U.N.B.R. 2004, la Oficiul Uniunii Europene pentru proprietate intelectuala, 06.05.2016;
• Decizie de inregistrare la OSIM a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania cu sediul in str. Academiei nr. 4-6, Sc. B, et.3, sect.3 nr. M201505410  emisa la data de 18.01.2016, registratura generala nr.2701.2016.

Va atasez articole din lumea justitie cotidian online :

• Razboiul Barourilor din 06.11.2017;
• Uniunea Nationala a Barourilor din Romania ( Baroul Bota)… din 06.03.2017
• Dovada de la CCR ca s-au format dosare pentru exceptiile de neconstitutionalitate a art. 60 alin 6 si art. 113 din legea nr. 51/1995 modificata in anul 2004.

Solicitam ca in baza documentelor existente  la dosarul cazei  sa dispuneti admiterea cererilor asa dupa cum au fost formulate si motivate, in sensul ca nu s-a dovedit cu certitudine ca U.N.B.R.-ul din care fac parte ar functiona nelegal, sens in care citam din:

‘’ Jean Francois Renucci, care arată că prezumția de nevinovăție reprezintă un principiu cu valoare de drept fundamental, unul dintre principiile esențiale ale dreptului penal modern ale cărui limite nu pot pune în discuție forța sa juridică tradițională, principiu ce constă în premisa că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Autorul susține că domeniul natural al prezumției de nevinovăție presupune în principal că prezumția de nevinovăție este o regulă de probă, în sensul că sarcina probei incumbă acuzării și îndoiala profită acuzatului, care trebuie în orice ipoteză să aibă posibilitatea de a se explica și de a furniza eventual contraproba.

Anastasiu Crișu subliniază că “prezumția de nevinovăție constituie suportul dreptului la apărare și implicit al drepturilor procesuale acordate învinuitului și inculpatului”. Autorul mai arată că aplicarea prezumției presupune că o simplă acuzație în materie penală nu echivalează cu existența vinovăției care trebuie stabilită numai printr-o hotărâre penală definitivă. Această percepție, se apreciază, explică și poziția pe care acuzatul o are pe parcursul procesului penal în fața judecătorului: este situat pe aceeași poziție cu celelalte părți.

De asemenea, arată autorul, prezumția de nevinovăție este așa cum a stabilit jurisprudența CEDO, și o regulă de fond întrucât este expresia unui adevărat drept subiectiv pentru orice persoană ‘’.

Inteleg sa formulez cererile conform :

1.- art. 6, art. 13, art. 14  din Conventia Europeana a Drepturilor Omului;

2.- art. 16, art.20, art. 21, art. 24, art. 41, art. 51,art. 53 din Constitutia Romaniei;

3.- art. 4, art. 5, art. 8, art. 10, 100, 396 alin 2 Codul de Procedura Penala;

4. -art. art. 12, art. 22, art. 41- art. 51 art. din Noul Cod de Procedura Civila;
5. -Statutul magistratului art. 5, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor;
6. -Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară;
7. -Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, 8. –O.G. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata. Ordonanta nr. 137/2000 republicata 2014
8. – Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, republicata 2013;

10.- Opiniei Comisiei de la Veneţia privind răspunderea penală a judecătorilor din martie 2017;

11.- Legea 544/2001, Actualizata 2016, privind liberul acces la informatiile de interes public;

12.- Legea nr. 571 din 2004 privind protectia personalului din autoritatile publice, institutiile publice si din alte unitati care semnaleaza incalcari ale legii;

13. OG 27/2002, Actualizata 2016, privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor;
14. – Codul deontologic al magistratului art. 1 si art. 5.

Data: 03.12.2017

Va multumesc frumos !

Cu stima,Vasile Dumitru

reprezentant al Cabinetului de avocat conform codului de identificare fiscala nr. 31103200 si sentintelor definitive si irevocabile a Tribunalului Bucuresti respectiv Curtea de Apel Bucuresti.

DOMNULUI   PROCUROR GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

[1] http://www.bota.ro/

[2] http://www.bota.ro/rezolutii-nup/

[3] http://www.bota.ro/politia-recunoaste/

[4] Publicată în M. Of. nr. 559/23 iun. 2004.

[5] A se vedea reglementarea de la art. 1 alin. 3 în sensul că: „Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept.”

[6] http://www.bota.ro/statutul-baroului-bucuresti/

[7] Conform unei ambivalenţe teoretice aflate încă în căutarea unui răspuns politic, Barourile de avocaţi reprezintă asociaţii de drept privat pe OG26/2000, în accepţiunea unora, asociaţii/instituţii sui-generis în baza Legii 51/1995, după părerea altora.

[8] Art. 82. din Legea 51/1995 modificat prin art. I pct. 68 din Legea nr. 255/2004 – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică, în orice domenii, îşi încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.

(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi*) încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activităţi de consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică contrare dispoziţiilor prezentei legi.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică profesiei de consilier juridic, care va fi exercitată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.

(4) Consiliile şi decanii barourilor au obligaţia şi autorizarea să urmărească ducerea la îndeplinire a prevederilor alin. (1) şi (2) şi să ia măsurile legale în acest sens.