Connect with us

Actualitate

EXPLOZIV/Mai multe persoane au oferit cadouri substanțiale prim-adjunctului Coldea/Col. (r) Daniel Dragomir: „Nu ne putem juca cu Parteneriatul Strategic cu SUA, într-o zi va exista o notă de plată”

Publicat

pe

INTERVIU ROMÂNIA LIBERĂ

Un interviu exploziv care confirma dezvaluirile noastre efectuate de cca 2 ani de zile.

Fostul colonel SRI Daniel Dragomir a dezvăluit faptul că din 2013 s-au cheltuit sume imense cu activități de anticorupție și de diminuare a evaziunii fiscale și, în același timp, nu s-au alocat banii necesari pentru combaterea amenințărilor transfrontaliere și de natură teroristă”.

Amenințările teroriste și cele trans-frontaliere de mare impact care pot afecta atât România, cât și SUA, dar și celelalte state NATO nu pot rămâne în aer, cineva trebuie să răspundă pentru punerea în pericol a Parteneriatului Strategic cu SUA, a avertizat Daniel Dragomir, în partea a treia a interviului acordat „României libere“. ”Fenomenul corupției nu poate fi combătut prin ascultarea în masă a cetățenilor unei țări. Acesta este un fenomen extrem de special și specific, iar în această zonă instituțiile de profil ar fi trebuit să acționeze mai întâi preventiv și prin metoda flagrantului. Nu lăsăm corupții – cum s-a întâmplat frecvent – să ia mită 6-7 ani de zile și după 7 ani îi arestăm”, a precizat fostul colonel SRI.

România liberă: Cum s-a desfășurat ultima audiere de la Comisia de Control al SRI? Ce implicare a avut SRI în acțiunile DNA?

Daniel Dragomir: Cei din fosta conducere a SRI vor trebui să dea niște răspunsuri privitoare la implicarea lor în acțiunile DNA, deoarece această chestiune a protocoalelor SRI-DNA a fost deja tranșată ca neconstituțională de către Curtea Constituțională. Acele protocoale au rămas în aer între SRI-DNA sau SRI-ANAF.

Iar cine a secretizat acele protocoale ar trebui să le și desecretizeze. Consiliul Suprem de Apărare a Țării a dat o hotărâre prin care corupția era considerată amenințare la siguranța națională, ori, dacă unele sunt amenințări la adresa siguranței naționale, tu CSAT vii printr-o decizie, un act administrativ, care n-are valoare de lege, și adaugi la lege. Pe lângă faptul că nu este legal acest aspect, mai și secretizezi decizia CSAT. Adică, cu alte cuvinte, CSAT poate lua decizia că de mâine toți cei care poartă ochelari sunt amenințare la adresa siguranței naționale? Eu zic că nu.

Mai ales  că decizia a fost secretizată și nici nu se știe în baza cărei legi, a căror studii statistice sau de impact a fost luată. Ori a fost numai o decizie politică? Păi, în momentul în care ajungi la instanță să te judeci tu, în calitate de inculpat, nu ai cum să ataci acele acuzații ale lor pentru că textul acela, care ține loc de lege și argumente, este secretizat. Ori, protocoalele în chestiune au fost luate în baza deciziei CSAT, care nici așa secretizată cum e nu știm dacă a fost respectată. Suntem în plin Kafka!

Până și fostul președinte Băsescu spunea că ”eu știu ce scrie în acea decizie a CSAT, dar ce au scris cei implicați după în acele protocoale, asta nu mai știu!”

Și ce ar fi de făcut acum?

Dacă SRI a spus că în baza hotărârii CCR acele protocoale sunt caduce și s-a dezis de ele, de ce nu le desecretizează? Să vedem ce este în ele, cu protecțiile de rigoare. Se vor șterge metodele, mijloacele și acțiunile specifice ale SRI din protocoale, dacă ele există, eu știu că nu. Și ulterior să facem o dezbatere publică pe acea decizie a CSAT. Să vedem dacă poate fi ea desecretizată – sau nu, și supusă controlului legislativ și constituțional – sau nu! Aici este piatra filosofală a întregii afaceri: dacă corupția este o amenințare la adresa siguranței naționale, de ce nu a fost up-gradată legea în Parlament?

Cum vi se pare atacul liderului PNL, Ludovic Orban, la adresa șefului Comisiei de control al Serviciului Român de Informații, Claudiu Manda, dar și la adresa întregii Comisii?

Fără a comenta declarațiile unui lider politic, nu pot să nu observ, însă, că lucrările acestei Comisii provoacă destulă nervozitate. Provoacă reacții generate de lucrările Comisiei. Iar dacă unii oameni politici nu sunt de acord cu decizia Comisiei SRI sau a Parlamentului, mult mai simplu ar fi să facă dumnealor o lege prin care Florian Coldea și Codruța Kövesi nu trebuie să vină la Comisie și astfel nu ne-am mai bate capul cu deciziile CCR. Pentru că aste e logica lor: ”Ce probleme aveți dacă sunteți ascultați pe mandate de siguranță națională, dacă nu aveți nimic de ascuns?” – zic ei. Păi, asta spun și eu: ”Ce probleme aveți să veniți în fața Comisiei dacă nu aveți nimic de ascuns?”.

Credeți că sunt și alte resorturi care îi determină pe cei care atacă Comisia să facă acest lucru?

Atât timp cât Comisia are în componență tot spectrul politic reprezentat în Parlament, aceste atacuri se decredibilizează prin ele însele. În Comisie se discută numai suspiciuni de încălcare a Constituției și a legilor țării, nicidecum chestiuni politice. Iar în totalitatea sa Comisia are marea dorință de a clarifica lucruri și de a afla adevărul, întrebările membrilor Comisiei fiind foarte concrete și la obiect.

Cu pregătirea și flerul dumneavoastră de profesionist în contraspionaj, ați ”mirosit” ca vreun membru al Comisiei să fie agent acoperit al vreunui serviciu de informații român sau străin? Ce vă spune intuiția?

Cred că această Comisie vrea să afle adevărul. Iar în ceea ce privește intuitul vreunui agent, vreau să vă spun că am plecat în acest demers al meu de la prezumția de nevinovăție și mi-am lăsat simțul olfactiv la intrarea în Comisie. Practic,  eu nu pot merge la o Comisie în care nu am încredere.

Ce ”șanse” sunt ca lucrările Comisiei de Control al SRI să intre într-o zonă de inactivitate sau de suspendare?

Aceasta ar putea fi o eventuală decizie a președintelui și a membrilor Comisiei. Dar, în spatele unor decizii de suspendare, stopare sau explodare a ședințelor Comisiei pot sta diverse calcule politice. Însă eu nu pot să-mi dau cu părerea la chestiuni politice, menirea mea e să merg mai departe întru aflarea adevărului.

Există persoane care s-au autoinvitat la Comisie, cum este cazul gen. (r ) Dumitru Iliescu, fost șef al SPP. Cum vi se pare acest lucru?

După cum merg lucrurile în Comisie, oricine are lucruri relevante de spus și are și argumente temeinice este binevenit și va fi ascultat cu toată atenția. În cazul generalului Iliescu, eu sper ca dânsul să aibă probe față de cele afirmate public. Eu așa am procedat.

Este atât de simplu și de domeniul evidenței ce s-a întâmplat la Astra Asigurări, încât se vede foarte clar această implicare a serviciilor, afirmă fostul ofițer al Serviciului Român de Informații care a pornit, recent, o serie de dezvăluiri despre instituțiile de forță din România.

Ce părere aveți despre faptul că generalul Dumitru Dumbravă, cu tot scandalul generat de ”câmpul tactic” din justiție,  a fost numit pe funcția de secretar general al Serviciului Român de Informații?

Eu nu am nici o vendetă cu niciuna din persoanele din conducerea SRI. Îmi fac numai datoria de a aduce în fața Comisiei de Control al Serviciului elemente de suspiciune față de încălcarea legii de către oamenii din fosta conducere a SRI. Iar aceste suspiciuni trebuie investigate de către Parlament, de SRI, prin mecanismele sale interne, și, dacă este cazul, de către instituțiile responsabile cu aplicarea legii, de organele de urmărire penală.

România a suferit în urma acestor posibile abuzuri ale organelor implicate în furnizarea de informații?

Da, pentru că aceste abuzuri ale SRI au dus la distrugerea de vieți, de destine, falimentarea multor firme cu mii de oameni rămași șomeri. Ori, în acest caz trebuie făcute două lucruri:

  1. trebuie văzut numărul persoanelor acuzate de DNA în procesele de corupție în comparație cu deciziile definitive ale instanțelor de judecată;
  2. trebuie analizată suma prejudiciilor la momentul declanșării urmăririi penale și la final câte dintre ele subzistă în urma deciziilor definitive ale instanțelor. Adică ce prejudiciu i-a fost imputat inculpatului de către DNA și ce prejudiciu a rămas în urma deciziei definitive judecătorești. Ori, dacă prejudiciul a fost estimat la 10 milioane de euro și la final a rămas la doar 100 de mii de euro, cineva trebuie să plătească pentru această nedreptate strigătoare la cer în care au fost distruse vieți, firme și oamenii au rămas fără slujbe. De aceea trebuie să existe legea răspunderii magistraților.

„Consiliul Suprem de Apărare a Țării a dat o hotărâre prin care corupția era considerată amenințare la siguranța națională, ori dacă unele sunt amenințări la adresa siguranței naționale, tu CSAT vii printr-o decizie, un act administrativ, care n-are valoare de lege, și adaugi la lege. Pe lângă faptul că nu este legal acest aspect, mai și secretizezi decizia CSAT. Adică, cu alte cuvinte CSAT poate lua decizia ca de mâine toți cei care poartă ochelari sunt amenințare la adresa siguranței naționale? Eu zic că nu.

O întrebare circulă de 27 de ani printre români: cine verifică averile și conturile din bănci ale șefilor operativi ai serviciilor de informații din România?

Mai întâi de toate, există un mecanism intern în fiecare din servicii de verificare nu numai a averilor, dar și a posibilelor activități -ilicite care depășesc normele interne ale serviciului. Dar am dubii în ceea ce privește trecutul cu aceste verificări, deoarece în momentul în care primul–adjunct -Coldea apărea la mână cu un ceas extrem de scump, mă gândesc că nu-l cumpărase din China. Există indicii serioase că mai multe persoane au oferit cadouri substanțiale prim-adjunctului Coldea și în acest caz ar fi trebuit să funcționeze mecanismele interne, dar n-au funcționat. Și mai știu că orice persoană publică este sub controlul ANI. Iar până acum ANI nu ne-a furnizat nici măcar un caz de lucru susceptibil de corupție ori lucrurile sunt fără de pată față de restul societății, ori că nu s-a investigat nimic în servicii.

Acest lucru are vreo legătură cu arestarea fostului șef al Agenției Naționale de Integritate, Horia Georgescu?

În acel caz lucrurile sunt mult mai complicate și nu țin neapărat de verificările averilor șefilor de servicii. Cred că țin de resorturi mult mai politice și complexe.

Dar cum se face că și fostul șef ANI, ca și mulți dintre șefii instituțiilor responsabile cu verificarea averilor și integrității sunt fiii unor foști colonei și generali din fosta Securitate? Cine pe cine verifică?

La mine nu este cazul. Niciun membru al familiei mele nu a lucrat și nici nu lucreaza in institutii de forța. În celelalte cazuri, probabil ca este vorba și de o vocație familială.  În ceea ce privește verificarea SRI, cred că Serviciul va ieși întărit de aici, pentru ca pe viitor să nu mai existe suspiciuni în legătură cu implicarea în actul de justiție. Ori ca să alungăm orice dubii în legătură cu aceste aspecte trebuie eliminate ”merele stricate”, printr-un efort comun de curățire a SRI, cum spuneam în episodul anterior.

Cum vi se par declarațiile date de cei chemați în fața Comisiei, sunt complete?

Declarațiile date în fața Comisiei sunt înregistrate, probate și opozabile juridic inclusiv în fața unor instanțe de judecată. Dar cei ce vin în fața acestei Comisii se pot prevala și de dreptul la tăcere, sau chiar să nege unele dintre acuzele aduse lor, este alegerea domniilor lor. Pot veni chiar însoțiți de un avocat, dacă consideră necesar.

În vremea guvernării Ponta, funcționa pe lângă Guvern o comisie Interministerială care avea un rol ambigu. Care mai este soarta acestei Comisii?

În legătură cu acea comisie interministerială, la un moment dat cineva va trebui să facă un audit privitor la cheltuirea bugetelor din zona de siguranță națională în ceea ce privește amenințările teroriste la adresa României. Și dacă din 2013, 2014 s-au cheltuit sume imense cu activități de anticorupție și de diminuare a evaziunii fiscale, și-n același timp nu s-au alocat banii necesari pentru combaterea amenințărilor transfrontaliere și de natură teroristă, în-seamnă că acest audit, de care vorbeam este absolut necesar și cât mai repede să fie finalizat.

Fostul colonel SRI Daniel Dragomir vorbește, în exclusivitate pentru „România liberă“, despre mărturiile din Comisia de Control al SRI și despre dosarul Black Cube. Decorat de către președintele României în 2006 cu cea mai înaltă distincție – Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler cu însemn pentru război – pentru succesul operațiunii de salvare a ziariștilor din Irak, fostul colonel SRI Daniel Dragomir face dezvăluiri de maximă importanță.

Deoarece aceste capabilități antitero cer foarte mulți ani pentru a fi create și a da rezultatele scontate. Ori ele pot fi distruse foarte ușor atunci când se deturnează fondurile necesare către alte zone.

Ori în legătură cu Parteneriatul Strategic cu SUA nu ne putem juca, într-o zi va exista o notă de plată. Amenințările teroriste și cele transfrontaliere de mare impact care pot afecta atât România cât și SUA, dar și celelalte state NATO, nu pot rămâne în aer, cineva trebuie să răspundă pentru punerea în pericol a Parteneriatului Strategic cu SUA. Trebuiesc găsite urgent problemele și remediate la fel de rapid.

Iar acest audit trebuie să fie unul intern al SRI împreună cu Comisia parlamentară de Control al activității -Serviciului. În acest sens ar fi bine să privim modelul foarte bun din SUA, unde există în cazul CIA un departament numit Inspector General care se ocupă de verificare, audit, în genere un fel de Corp de Control al Agenției care raportează direct Congresului SUA. Tocmai pentru a arăta că bugetele rezervate CIA și diverselor acțiuni operative sunt perfect transparente.

Cum credeți că se vor finaliza lucrările Comisiei Parlamentare?

Sper ca această Comisie, în final, să ajungă la concluzia că legislația actuală trebuie îmbunătățită în sensul unei transparențe totale a cheltuirii bugetelor operative. Este absolut necesar și este singura opțiune pentru reformarea SRI.

Ori perioada Coldea la conducerea SRI a fost una nefastă pentru România. Eu o numesc perioada Securitate 2.0. Ca să mă explic trebuie să menționez că fosta Securitate deținea spații de detenție și avea dreptul la anchete penale. Ori noi în 1989 am abolit această poliție politică a Securității. Dar dacă vă amintiți, acum câțiva ani a existat o inițiativă prin care trebuia ca SRI să aibă dreptul de a face anchete penale în lupta antitero și să dețină spații de încarcerare. Atunci ca și acum cred că acest lucru este o greșeală imensă, iar reacția virulentă a societății civile împotriva acelei propuneri mi-a demonstrat că nu m-am înșelat. Asta având în vedere și trecutul istoric recent și faptul că nu se ofereau garanții că acele abuzuri comise de fosta Securitate nu se vor mai petrece.

Ori Coldea văzând că nu poate readuce anchetele penale în SRI s-a produs o comuniune în cuget și simțiri între dl Coldea și dna Kövesi. Practic DNA a devenit brațul înarmat al SRI cu posibilitatea de a aresta, încarcera, ancheta penal și trimite în judecată subiecții identificați de Serviciu. Ori această Comisie parlamentară vrea să deslușească această -Securitate 2.0 prin implicarea SRI în anchetele penale. Lucru neconstituțional și foarte grav.

Văzând că societatea a -reacționat la propunerea de anchetare penală din partea SRI, Coldea a înșelat opinia publică prin manevre de culise cunoscute ca metode „under the table“, ducând aceste anchete în sarcina DNA ca braț armat al său. Ori toată lumea ar trebui să înțeleagă că sub această umbrelă frumoasă a amenințării corupției și a teroristului în fapt, în culise s-a încercat revigorarea modului de lucru a fostei Securități.

Veți aduce și documente în acest sens?

Asta va face Comisia în plenul său! Ori fenomenul de corupție nu poate fi combătut prin ascultarea în masă a cetățenilor unei țări. Acesta este un fenomen extrem de special și specific, iar în această zonă instituțiile de profil ar fi trebuit să acționeze mai întâi preventiv și prin metoda flagrantului. Nu lăsăm corupții, cum s-a întâmplat frecvent, să ia mită 6-7 ani de zile și după 7 ani îi arestăm. Deși știam de aceste fapte. Deși existau mandate de siguranță naționala. Ori când mă refer la Securitate 2.0, dacă analizăm cu atenție mijloacele de anchetă și probatoriul, vom vedea că sunt -mijloacele folosite pe scară largă de fosta Securitate, aplicate în zilele noastre cu limitările de rigoare. Și aici mă refer la ascultările în masă, ridicări cu duba de pe -stradă, iar mai apoi -fluturarea cătușelor prin fața camerelor TV, utilizarea delațiunii ca mijloc de probă, intrarea în zona câmpului tactic, utilizarea unor procurori ca braț armat al SRI, controlul și șantajul asupra unor judecători în câmpul tactic. Deci lucrurile au fost și mai sunt încă, la fel ca pe timpul fostei Securități.

 

Actualitate

Bătălia pentru Skynet: Dilema Londrei între suveranitatea europeană și ambițiile americane

Publicat

pe

De

Marea Britanie se află în centrul unei controverse strategice de anvergură, alimentată de licitația pentru programul Skynet Wideband Satellite System (WSS), un contract estimat la 2,4 miliarde de lire sterline. Deși în spațiul public au circulat informații privind o posibilă atribuire a acestui contract gigantului american Lockheed Martin, Ministerul Apărării a transmis oficial că procesul de achiziție rămâne în desfășurare și că nu a fost luată nicio decizie definitivă. Totuși, incertitudinea a generat un val de tensiuni politice și economice care pun sub semnul întrebării direcția viitoare a industriei spațiale britanice.

Miza economică și dilema „Cumpără Britanic”

Controversa a aprins un conflict aprins privind viitorul locurilor de muncă și al capacității de producție interne. Airbus Defence and Space UK, actualul furnizor al sistemului, operează facilități critice în Stevenage și Portsmouth, iar pierderea contractului ar putea pune în pericol mii de poziții specializate.

În replică, Lockheed Martin a propus stabilirea unui nou centru de producție în Durham, argumentând că această investiție ar crea o bază de fabricație domestică și ar deschide oportunități de export. Cu toate acestea, criticii subliniază riscul ca activitatea din nord-estul Angliei să devină una pur logistică – asemănătoare cu asamblarea finală a unui produs străin – fără a transfera cu adevărat expertiza tehnologică necesară pentru a menține o capacitate spațială suverană. Sindicatele britanice au intervenit deja, cerând susținerea unei opțiuni care să protejeze ecosistemul industrial existent.

Riscurile izolării în fața integrării europene

Dincolo de impactul imediat asupra forței de muncă, alegerea contractorului ar putea avea consecințe geopolitice pe termen lung. Experții avertizează că o decizie în favoarea unui gigant american ar putea compromite poziția Marii Britanii în cadrul viitoarelor inițiative de consolidare a industriei spațiale europene, cum este cazul „Proiectului Bromo”.

Această fuziune planificată între mari actori aerospațiali europeni ar putea deveni un pilon esențial al autonomiei tehnologice a continentului. O opțiune care ar fragiliza operațiunile Airbus în Marea Britanie ar putea duce, în mod implicit, la excluderea Londrei din beneficiile acestei consolidări, contrazicând în același timp dorința guvernamentală declarată de a aprofunda legăturile strategice cu partenerii europeni.

Suveranitatea în fața dependenței tehnologice

Întrebarea fundamentală care persistă este cea a controlului suveran asupra infrastructurii critice de comunicații militare. Experiențele recente din alte teatre de conflict au demonstrat că dependența de tehnologii dezvoltate sub egida unor companii americane poate aduce riscuri de restricții operaționale impuse prin licențe de export sau clauze contractuale.

Deși oficialii susțin că un model de proprietate directă a guvernului britanic asupra sateliților ar diminua aceste riscuri, realitatea tehnică este mult mai nuanțată. Chiar și în cazul unei achiziții directe, dependența de lanțurile de aprovizionare din SUA și de licențele de componente critice rămâne o vulnerabilitate. În acest context, dezbaterea privind Skynet devine nu doar o luptă comercială între doi giganți, ci un test esențial pentru capacitatea Marii Britanii de a-și defini o strategie de apărare autonomă și de a echilibra parteneriatele transatlantice cu necesitatea integrării europene în materie de securitate.

Citeste in continuare

Actualitate

Miza „dreptului la reparație”: Pentagonul și industria de apărare, în conflict pentru controlul datelor tehnice

Publicat

pe

De

O dezbatere crucială domină agenda legislativă privind bugetul apărării, punând față în față necesitatea urgentă a armatei de a-și menține echipamentele în stare de funcționare și temerile companiilor din sectorul de apărare privind protejarea proprietății intelectuale. În centrul discuțiilor se află legislația privind „dreptul la reparație”, o măsură menită să ofere militarilor capacitatea de a interveni rapid asupra echipamentelor desfășurate, dar care ar putea rescrie regulile jocului în ceea ce privește accesul la datele tehnice și software.

Miza strategică: Disponibilitatea echipamentelor în teatrul de operațiuni

Pentru liderii militari, capacitatea de a repara rapid echipamentele în teren este o chestiune de pregătire pentru luptă. În prezent, restricțiile asupra datelor tehnice obligă deseori Pentagonul să depindă exclusiv de producătorul original pentru întreținere și piese de schimb, deoarece nu deține drepturile necesare pentru a partaja informațiile proprietare cu alți contractori capabili să execute lucrările.

Această dependență, cunoscută sub numele de „blocarea furnizorului”, nu doar că prelungește timpii de reparație, dar conduce la creșterea semnificativă a costurilor pe întregul ciclu de viață al programelor de apărare. Susținătorii reformei argumentează că acordarea „drepturilor implicite în scop guvernamental” pentru datele tehnice și software ar permite armatei să negocieze de pe o poziție de forță, să deschidă piața pentru concurență și să reducă monopolurile contractuale care domină mentenanța.

Industria avertizează: Riscurile pierderii avantajului competitiv

Pe de altă parte, organizațiile din industrie susțin că noile reglementări ar putea avea consecințe grave. Companiile avertizează că, în cazul în care guvernul ar putea partaja liber secrete comerciale și informații proprietare cu terțe părți, avantajul lor tehnologic ar fi rapid erodat.

Principala îngrijorare este că transformarea drepturilor guvernamentale în regulă implicită ar descuraja finanțarea privată a dezvoltării tehnologice, deoarece companiile și-ar vedea investițiile partajate în mod tacit. Într-un ecosistem în care inovația este vitală, companiile consideră că această abordare riscă să îndepărteze furnizorii de tehnologii de ultimă oră de contractele cu Departamentul Apărării.

Dezbateri legislative sub presiunea lobby-ului

Deși ambele camere ale legislativului au introdus prevederi similare în actele de autorizare a apărării, există diferențe tehnice importante care fac obiectul negocierilor intense. În timp ce inițiativele beneficiază de un sprijin bipartizan solid, un val de presiuni din partea grupurilor industriale și a organizațiilor de supraveghere transformă acest subiect în unul dintre cele mai disputate puncte ale legislației actuale.

În timp ce unii observatori susțin o abordare agresivă, care să includă mecanisme de recuperare a finanțării în cazul în care companiile obțin „nedrept” drepturi restrictive, industria militează pentru o abordare mai moderată. Companiile propun alternative, precum instituirea unui ombudsman pentru proprietate intelectuală și a unui proces de mediere pentru soluționarea disputelor, în loc de o preluare automată a drepturilor de date pentru toate contractele.

Căutarea unui echilibru: Soluții alternative

Pentagonul a transmis că scopul său nu este prejudicierea industriei, ci asigurarea necesarului de date pentru operabilitatea echipamentelor în misiunile desfășurate. Liderii militari caută o cale de mijloc, explorând grupuri de lucru cu reprezentanții industriei pentru a echilibra nevoia de livrare a datelor cu necesitatea de a proteja capitalul intelectual al partenerilor comerciali.

În paralel, voci critice din cadrul analizei de apărare sugerează că problema disponibilității nu se rezumă doar la drepturile de proprietate intelectuală. Deficiențele în infrastructura tehnologică și în gestionarea contractelor contribuie, de asemenea, la problemele de mentenanță. Se propune o îmbunătățire a managementului activelor digitale și încheierea unor acorduri contractuale mai precise, care să vizeze exact datele necesare, evitând astfel soluțiile care ar putea inhiba inovația pe termen lung.

În contextul actual, succesul „dreptului la reparație” depinde de capacitatea negociatorilor de a găsi un echilibru între urgența tactică și menținerea unui sector industrial competitiv și inovator.

Citeste in continuare

Actualitate

Jocul de putere al Pentagonului: „Țarul dronelor” și provocarea de a unifica un arsenal în haos

Publicat

pe

De

Pentagonul se află în plin proces de reorganizare radicală a programelor de drone, sub coordonarea secretarului apărării, Pete Hegseth. Deși a fost creată o structură unificată sub umbrela unui „Direct Reporting Portfolio Manager” (DRPM) – supranumit neoficial „țarul dronelor” – poziția cheie rămâne vacantă la aproape două săptămâni de la anunț. Această întârziere nu este doar una administrativă; ea subliniază miza politică și birocratică imensă din spatele unei inițiative care promite să redefinească modul în care Statele Unite își dezvoltă și achiziționează capacitățile autonome.

Mai mult decât un simplu memorandum: Căutarea autorității supreme

Experții din domeniu avertizează că, într-un mediu dominat de personalități, documentele formale valorează puțin fără un lider capabil să navigheze conflictele interne. „Țarul” dronelor nu are nevoie doar de o fișă a postului bine definită, ci și de sprijin necondiționat de la cel mai înalt nivel al Pentagonului. Pentru a reuși, cel care va ocupa acest scaun va avea nevoie de o autoritate incontestabilă și de o doză considerabilă de influență informală – acel tip de „wasta” necesară pentru a depăși obstacolele birocratice și rezistența structurilor tradiționale.

Eșecul acestui demers ar putea transforma noul birou într-o entitate ineficientă, blocată în disputele ramurilor militare, în timp ce succesul depinde de capacitatea viitorului manager de a lucra cu serviciile, nu împotriva lor, asigurându-și în același timp susținerea politică necesară în Congres.

Conflict de viziuni: Eficiență centralizată sau ignorarea expertizei ramurilor militare?

Reacțiile la această centralizare sunt polarizate, reflectând o dezbatere veche de când există Departamentul Apărării: câtă autonomie trebuie să aibă serviciile militare față de autoritatea centrală?

Susținătorii inițiativei argumentează că urgența achiziției a peste 200.000 de drone necesită o coordonare centrală fermă pentru a pune ordine în ceea ce este descris drept „Vestul Sălbatic” al achizițiilor militare. Aceștia invocă precedente de succes în domenii precum apărarea antirachetă sau războiul subacvatic, unde structuri similare au reușit să armonizeze programe disparate.

Pe de altă parte, vocile sceptice avertizează că ignorarea expertizei specifice a fiecărei ramuri – terestră, aeriană sau navală – în detrimentul unei viziuni impuse de sus este o eroare strategică. Argumentul central este că instituțiile militare sunt cele care trebuie să opereze, să antreneze personalul și să asigure logistica acestor sisteme complexe. Încercarea de a gestiona toate acestea din afara serviciilor respective ar putea submina leadership-ul responsabil pentru echiparea forțelor armate și ar putea, în final, să încetinească inovația.

Bătăliile birocratice și presiunea timpului

Dincolo de filosofiile de management, realitatea imediată este una a disputelor pentru buget și competențe. Cu multiple cicluri financiare în plină desfășurare – de la fondurile anului fiscal 2025 care trebuie obligate urgent, până la planificarea pe termen lung pentru 2028-2032 – noul birou intră într-un câmp minat birocratic.

Orice dispută care va ajunge pe masa Secretarului Adjunct al Apărării – responsabil cu arbitrarea acestor conflicte – riscă să blocheze procesul decizional. Experții anticipează că, pe termen scurt, această consolidare va genera inevitabil fricțiuni majore, care vor încetini ritmul operațional, deși, teoretic, promite o structură mai integrată și rezultate mai performante la orizontul anilor viitori. Pentru moment, „țarul” dronelor rămâne o piesă lipsă dintr-un puzzle extrem de complex, a cărui rezolvare va dicta succesul sau eșecul unei reforme de miliarde de dolari.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv2 ore ago

Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE

Comuna care nu-și încasează propriile taxe: „Republica Drăgănești”, unde Codul Fiscal e opțional Primăria care funcționează pe încredere, nu pe...

Exclusiv2 ore ago

Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE

Comuna în care banii publici sunt o specie protejată: nu se ating, nu se încasează Potrivit Curții de Conturi a...

Exclusiv2 ore ago

Gherghița – Prahova, campioană la „bugetul invizibil”: taxe uitate, datorii prescrise și acte dispărute din arhivă – I – (DOCUMENTE)

La Primăria Gherghița, veniturile locale par să fi avut parte de un tratament special: unele au fost calculate prea timid,...

Exclusiv2 ore ago

Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești

În plină „situație dificilă”, fabrica Coca‑Cola Ploiești reușește, culmea, să fie din ce în ce mai „inovatoare”. Nu neapărat datorită...

Exclusiv2 ore ago

Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină

Cine e, de fapt, „șoferul primarului” Vlăduț nu e nici șoferul personal al primarului, nici bodyguardul lui de campanie și...

Exclusivo zi ago

Mizil – orașul unde legea e „opțională”, dar nota de plată o achită contribuabilul

În România în care fiecare leu bugetar ar trebui cântărit, la Mizil pare că s-a inventat un nou sport: aruncatul...

Exclusivo zi ago

Penitenciarul unde pâinea se cumpără la mica înțelegere, iar lucrările se fac pe hârtie

„Ordine și disciplină”: doar pentru deținute, nu și pentru achiziții (cazul Penitenciarului de Femei Ploiești – Târgșoru Nou, după raportul...

Exclusivo zi ago

„Excelența” la M.A.I.: Cum să furi legal (sau nu) din buzunarele propriilor oameni

Conflictul privind majorarea pentru „lucrări de excepție” – sau „excelența”, cum o alintă, ironic, șefii din M.A.I. – a scos...

Exclusivo zi ago

IPJ Prahova – „Structuri SRL” și lăutarul de serviciu. Mocanu Horia, duba nouă, Renaultul „upgrade” și planul de a pune mâna pe Băicoi

În universul paralel numit IPJ Prahova, unde „Structuri SRL” pare să fie adevărata firmă de apartament care coordonează uniformele, cariera...

Exclusiv2 zile ago

„Academia de invârtit facturi”: Cum a ajuns Târgşoru Vechi să plătească mai mult decât scrie pe notă – şi să spună „Da, aşa e!” – DOCUMENTE!

„Formare profesională” pe bani publici: când controlul intern ia pauză Curtea de Conturi a României, prin Camera de Conturi Prahova,...

Exclusiv2 zile ago

„Secret” cu ștampilă Nesecret: cum a inventat I.P.J. Neamț infracțiuni din propriile hârtii

Ministerul face, sindicatul întreabă, poliția „se autosesizează” Există un gen special de umor administrativ în România: îți tipărești „secretele” pe...

Exclusiv2 zile ago

Eroi de unică folosință: ne aducem aminte de polițiști doar când cad la pământ

Jurământ cu glonț inclus: „chiar cu prețul vieții” nu e o figură de stil În primele săptămâni de școală, tinerii...

Exclusiv3 zile ago

Fermierii, la cuțitul Bruxelles-ului: FAPPR intră în ring cu noul PAC 2028–2034

Luni, 9 noiembrie 2026: Bruxelles-ul taie, FAPPR trage de mânecă Luni, 9 noiembrie 2026, Parlamentul European mai bifează o rundă...

Exclusiv4 zile ago

I.P.J. Prahova – De la «Siguranță și Încredere» la «parapet și fier vechi»

IPJ Prahova – Facem zob mașinile, Nu infractorii! Încă o mașină făcută praf. Nimic nou la IPJ Prahova Încă un...

Exclusiv4 zile ago

Polițistul român, plătit la preț de 2009, folosit la standard NATO: „Salariul tău a fost, rămâne și va fi o glumă proastă”

România, 2026: statul cu iPhone 15, dar cu fluturaș de salarizare pe Nokia 1100 În anul 2026, într-o țară membră...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv