De ce avem: Legi proaste („interpretabile”), vădit lacunare, un nivel de trai scăzut, o societate „bolnavă juridic”? Simplu: pentru că Legea e încălcată chiar de indivizi din instituțiile publice care trebuie să aplice Legea (precum M.A.I. și Poliția Română)!

Cu toții vedem în mass-media tot felul de știri mai mult sau mai puțin verificate/verificabile tocmai de aceea încerc să expun publicului cât mai multe informații pertinente, bazate pe Lege și Jurisprudență pertinentă.
Potrivit art. 147 Constituție și Legii nr. 47/1992 Deciziile Curții Constituționale acestea sunt aplicabile odată cu publicarea în M.O.

Prin Decizia nr. 172/2016 Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțional art. 18 din Legea nr. 360/2002: „Posturile de conducere se ocupă prin examen sau concurs, după caz, în situațiile și în condițiile stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.” În acest context, toate posturile șefilor-polițiști din tot M.A.I.-ul, a decis Curtea, sunt ocupate nelegal, dat fiind declararea ca neconstituțional a art. 18 din Legea nr. 360/2002.
Cu toate că Deciziile Curții sunt obligatorii pentru toți cetățenii țării și toate instituțiile din România odată cu publicarea lor în M.O., aceste decizii nu se respectă. De ce: pentru că nu există nicio sancțiune. Pur-și-simplu fiecare aplică sau nu Legea după propriul interes. Astfel că, pentru a-și salva șefii de suspendare/destituire, ex-ministrul Tobă Petre și cu cei vizați au modificat Ordinul MAI nr. S/214/2011 privind salarizarea personalului MAI menținând, ilegal, acei șefi vizați de Decizia CCR nr. 172/2016. Nu cunosc sumele de bani cu care Statul Român a fost fraudat prin nerecunoașterea de către MAI a Deciziei CCR nr. 172/2016 și menținerea ilegală a șefilor-polițiști în funcțiile ocupate în baza ordinului emis în temeiul art. 18 Constituție însă instituțiile abilitate vor afla și ne vor comunica.

Mai pe înțelesul tuturor, Curtea Constituțională și ÎCCJ au statuat în jurisprudența lor constantă că este inadmisibil ca Legea să fie modificată/completată/abrogată odată cu emiterea de norme infralegale (hotărâri de guvern, ordine, instrucțiuni, dispoziții interne) de către instituțiile statului. Mai mult, aceste norme infralegale trebuiesc emise numai în baza Legii care le ordonă  (a se vedea și Lege nr. 24/2000 privind tehnica legislativă invocată constant de CCR în motivarea deciziilor sale).

În cauza 21606/3/2016 s-a reușit prima decizie istorică de către SPR Diamantul în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității de reprezentant prin admiterea de către un judecător onest din TMB-SCAF (dl. Mihai Drăguțescu) a Deciziei CCR nr. 172/2016 și a anulat întâmpinarea D.G.P.M.B. În recursul promovat de D.G.P.M.B. se observă cum semnatarii acestuia distorsionează Legea nr 188/1999 și Legea nr. 514/2003 susținând că au ei norme interne care le permit „să facă și să dreagă”, norme emise prin abuz de putere de către ministrul Afacerilor Interne, subordonatul de drept al ilegaliștilor din M.A.I. (precum semnatarii recursului).

Nu este deloc surprinzătoare atitudinea infracțională în nerecunoașterea unei decizii CCR/CEDO sau de orice grad de către DGPMB (a se vedea și cazul polițistului-infractor ascuns de DGPMB timp de 2 ani cu încălcarea deciziei instanței de judecată http://evz.ro/politist-condamnat-ascuns-turnat.html) și de aceea vă postez recursul formulat de cei trei indivizi care promovează și apără încălcarea Legii în DGPMB: ex-șoferul lui Tobă Petre și fin din prima căsătorie (cică, gurile rele zic asta), Voicu Marius (actual adjunct al lui Despescu – șef IGP), ex-adjunctul lui Voicu (Orlando Nicu) și „lacheii de serviciu”: falșii juriști (polițiști ce se erijează ilegal în „consilier juridic” – Jingan (și acesta aflat sub incidența Deciziei CCR nr. 172/2016) respectiv Velicu (un alt individ care posedă ilegal cu grade de poliție, dar care cică, face atribuții de consilier juridic) – https://www.incisivdeprahova.ro/2017/10/23/exclusivspr-diamantul-se-lupta-pentru-intrarea-legalitate-conducerii-m-sisau-modificarea-legii/….

Concret: șefii din D.G.P.M.B. și M.A.I. comit ilegalități de neconceput pentru un stat ce se dorește democratic (art.1 Constituție) precum utilizarea resurselor instituției în scop personal al unor indivizi ce s-au văzut „stăpâni de plantații populate cu negrii”. Astfel că, în loc să folosească banii publici pentru siguranța cetățenilor și instituțiilor indivizi cu funcții de conducere îi folosesc în interes propriu (chermeze, cadouri la amante etc.) Dar, când nu  le mai ajung banii, ce fac: fură  banii subordonaților, obligându-i (precum în acest caz) să achiziționeze fotografii pentru documentul de legitimare zicându-le că „nu au norme și nici bani să le deconteze” încălcând art.253 alin.(1) Codul Muncii.

Astfel că, pentru a-și proteja ilegalitățile, indivizi mediocrii din D.G.P.M.B. (cu mentalități apuse și obișnuiți cu „prtotecție de sus”) au inițiat cererea de recurs nr.314000/21.09.2017 încercând aceștia să „zăpăcească” instanța de recurs pentru ca aceasta să „omită” (în drept, să încalce) Decizia CCR nr. 172/2016, aceștia continuând să își desfășoare nestingheriți afacerile interne, ilegale, pe spinarea „prostimii” și a Bugetului de Stat.

Rămâne de văzut cum va reacționa completul de recurs în această situație… doar CAB a recunoscut că „România nu  e stat de drept” https://www.incisivdeprahova.ro/2017/08/31/exclusiv-curtea-de-apel-bucuresti-recunoaste-oficial-ca-romania-nu-este-stat-de-drept-sau-ca-aceasta-informatie-este-clasificata/.

NR: indiferența dvs. (a cetățenilor și a societății civile) față de faptele agenților statului naște monștrii „greu de ucis”. Lipsa dvs. de implicare în viața statului (a se vedea și Lege nr. 52/2003) /dezinteresul față de cel de lângă dvs./lașitatea dvs., nu va face din România „o țară ca afară”, din contră: va împământeni ideea că „România e stat mafiot” atât în mentalul dvs. cât, mai ales, a celorlalte state. Iar dacă dvs. considerați că acesta este mediul propice pentru creșterea și  educarea copiilor dvs. atunci, consider că nici Dumnezeu cu tot Cerul nu vă mai pot „vindeca”.

(Cerasela N.).