Connect with us

Administratie

„Nu se ştie îndeajuns ce formidabilǎ e propaganda ungureascǎ contra noastrǎ astǎzi şi cât de adânc pǎtrunde pretutindeni, ce oameni de seamǎ din toatǎ lumea ajung sǎ se convingǎ cǎ noi suntem nişte barbari rǎpitori, balcanizatorii unor teritorii care revin Coroanei Sfântului Stefan”

Publicat

pe

Armata Românǎ a avut un rol important în fǎurirea statului naţional unitar român în anul 1918[1]. Intrarea României în rǎzboi, în august 1916, a stimulat conştiinţa naţionalǎ nu numai din Regat, dar şi din teritoriile aflate sub stǎpâniri strǎine, iar prin jertfa de sânge a ostaşilor sǎi a contribuit la mǎcinarea forţelor Puterilor Centrale şi la succesul luptei de eliberare a popoarelor din Austro-Ungaria. Noile realitǎţi geopolitice din Europa au fost ratificate prin tratatele de pace din 1919-1920, care au confirmat unirea Bucovinei, Transilvaniei şi Basarabiei cu România. Dupǎ rǎzboi, clasa politicǎ şi românii în general, au trǎit într-o stare euforicǎ. Se considera cǎ Marea Unire era un act de dreptate istoricǎ, şi care era atât de evident, încât nu mai trebuia sǎ fie demonstrat. Ca urmare, propaganda revizionistǎ ungarǎ, sovieticǎ şi bulgarǎ – care contesta apartenenţa la România a Transilvaniei, Basarabiei şi Dobrogei de sud – era cu totul lipsitǎ de temei şi deci nu trebuia luatǎ în serios. Unul dintre puţinii cǎrturari şi oameni politici români care a sesisat pericolul propagandei revizioniste a fost N. Iorga care, cǎlǎtorind mult în strǎinǎtate şi fiind preocupat de soarta României, afirma în 1926: „Nu se ştie îndeajuns ce formidabilǎ e propaganda ungureascǎ contra noastrǎ astǎzi şi cât de adânc pǎtrunde pretutindeni, ce oameni de seamǎ din toatǎ lumea ajung sǎ se convingǎ cǎ noi suntem nişte barbari rǎpitori, balcanizatorii unor teritorii care revin Coroanei Sfântului Stefan. O sǎ ne întâlnim cândva cu rezultatele acestei propagande şi o sǎ ne muşcǎm mâinile pânǎ la sânge pentru cǎ facem economii unde nu trebuie”.

Semnalul tras de N. Iorga nu a fost ascultat. In 1940, dupǎ dictatul de la Viena, Liviu Rebreanu mǎrturisea: „Noi n-am crezut, nimeni nu şi-a putut închipui cǎ dreptatea româneascǎ, ar mai putea fi judecatǎ vreodatǎ. Dreptatea noastrǎ s-a împlinit ca rezultat al unui principiu recunoscut de toţi, pretutindeni, pentru totdeauna […] Etnice au fost graniţele noastre, nu politice sau strategice. De aceea am crezut cǎ sunt eterne […] Numai cine nu are dreptate trebuie sǎ se zbuciume, sǎ mintǎ, sǎ înşele pentru a crea aparenţa împotriva evidenţei”. Animaţi de o asemenea concepţie, guvernanţii români au alocat fonduri derizorii pentru propaganda în strǎinǎtate, iar în posturile dipolmatice de ataşaţi culturali au fost trimişi – cu câteva excepţii notabile, Lucian Blaga, Mircea Eliade şi încǎ vreo doi-trei – clienţi politici, care nici nu se pricepeau şi nici nu erau preocupaţi sǎ contracareze propaganda ostilǎ României. Mai mult, politicienii români, obişnuiţi încǎ din evul mediu sǎ obţinǎ avantaje politice şi chiar conducerea ţǎrii lor de la Inalta Poartǎ, au continuat aceastǎ practicǎ, înlocuind Istanbulul cu Parisul şi Londra. Aproape orice schimbare de guvern era precedatǎ de o amplǎ campanie în Franţa şi Marea Britanie împotriva partidului aflat la putere, acuzat cǎ a creat o stare de tensiune în ţarǎ, care era pe punctul de a se transforma într-o revoluţie devastatoare. Ca urmare, Occidentul trebuia sǎ intervinǎ urgent în România, pentru liniştirea spiritelor în aceastǎ zonǎ a Europei.

În aceste condiţii, o parte a opiniei publice europene, precum şi mulţi lideri politici au început sǎ dea crezare propagandei ostile României, apreciind cǎ acest stat era neviabil, deoarece şi-a extins prea mult graniţele în 1918. Astfel, politicienii români, chiar fǎrǎ voia lor, au contribuit la deteriorarea imaginii României pe plan internaţional şi au dat apǎ la moara propagandei revizioniste. Dupǎ cum bine se ştie, principala forţǎ prin care se asigurǎ independenţa şi integritatea teritorialǎ a unui stat este Armata. Ca urmare, statul naţional unitar român, fǎurit dupǎ grele lupte şi jertfe, trebuia sǎ fie apǎrat de o armatǎ puternicǎ, bine instruitǎ şi cu o dotare tehnicǎ adecvatǎ. Guvernanţii români nu ezitau sǎ facǎ declaraţii publice privind grija pentru armatǎ, sǎ dea asigurǎri cǎ aceasta era pregǎtitǎ sǎ apere fiecare „palmǎ din pǎmântul Patriei”. S-au înregistrat unele progrese privind industria naţionalǎ de apǎrare. S-au înfiinţat câteva mari întreprinderi, din rândul cǎrora se detaşeazǎ I.A.R.-Braşov, Copşa-Micǎ-Cugir, Malaxa, Titan-Nǎdrag-Cǎlan, Voina, ş.a. Totuşi, accentul cǎdea tot pe importul de armament şi muniţii, din Cehoslovacia, Franţa, Italia. Dar, între propaganda oficialǎ şi realitatea concretǎ exista o mare discrepanţǎ. Alocaţiile bugetare pentru Armatǎ erau printre cele mai scǎzute din Europa, iar starea materialǎ şi moralǎ a trupei extrem de dificilǎ.

Într-o notǎ informativǎ a Secţiei a II-a a Marelui Stat Major al Armatei datatǎ 23 iulie 1931 se menţiona:
„Corpurile de trupǎ nu se mai pot aproviziona cu nimic din cauzǎ cǎ nu au bani, nici nu au credit. Rezultatul acestei stǎri este:
– Soldatul este rǎu hrǎnit şi pe viitor nici nu se mai ştie cum va putea fi hrǎnit, din lipsǎ de bani şi credit.
– Caii slǎbesc, cei mai bǎtrâni se vor pierde din cauza mizeriei fiziologice în care vor ajunge.
– Trupa nu-şi primeşte solda de o,75 lei pe zi, ceea ce face sǎ slǎbeascǎ disciplina şi încrederea în instituţia armatei, care nu-i poate hrǎni nici plǎti.
– Starea igenicǎ a soldatului, întreţinerea cazǎrmilor, echipamentului şi materialelor, care se fǎceau din fondul de întreţinere, care nu s-a mai primit din luna aprilie, nu se mai poate face şi se ajunge la pierderea unui mare procent de echipament, harnaşament şi materiale, care nu se mai pot repara la timp, iar soldatul va fi lipsit şi de sǎpunul necesar curǎţeniei sale corporale.
– Ofiţerii nu dispun de sumele necesare plǎţii chiriei, întreţinerii familiilor lor, achitǎrii datoriilor în restanţǎ şi sunt nevoiţi a face noi datorii, implorând bǎcanii, mǎcelarii, proprietarii de case sǎ fie amânaţi cu plata datoriilor”.

Replicând, în 1943, lui Constantin I.C. Brǎtianu, care elogia politica faţǎ de armatǎ a guvernelor liberale din perioada interbelicǎ, mareşalul Ion Antonescu ţinea sǎ-i aminteascǎ: „Spectacolul dat zilnic în stradǎ de soldaţii în zdrenţe şi desculţi şi de ofiţerii destrǎbǎlaţi de demoralizare, nu s-a putut încǎ uita şi nu se va uita niciodatǎ”. Numeroase sunt documentele care aratǎ cǎ bugetul armatei – atâta cât era – a fost devalizat de unii factori de conducere ai ţǎrii, începând cu regele Carol al II-lea şi camarila sa. Încǎ din 1930, pentru a spori alocaţiile bugetare, Carol al II-lea a cerut instituirea timbrului prentru aviaţie, aplicat la produsele de larg consum şi la actele notariale. Dar, o bunǎ parte a sumelor adunate au avut o altǎ destinaţie. Astfel, în februarie 1932 s-a realizat un acord între Carol al II-lea şi fosta sa soţie, principesa Elena. prin care aceasta urma sǎ se stabileascǎ în strǎinǎtate, primind în schimb importante compensaţii materiale. Pentru achiziţionarea unei vile la Florenţa, principesa avea nevoie de 30.000.000 de lei, iar regele i-a cerut ministrului de Finanţe, Constantin Argetoianu, sǎ gǎseascǎ o soluţie. Acesta avea sǎ relateze cǎ, neputându-l refuza pe suveran, a decis sǎ ia 27 de milioane din fondul timbrului pentru aviaţie şi 3 milioane din fondul pentru încurajarea agriculturii. Ministrul îl scuzǎ pe Carol al II-lea, dar nu şi principesǎ, „care s-a arǎtat şi cu acest prilej de o implacabilǎ aviditate bǎneascǎ”. Aşadar, o bunǎ parte din banii pe care cetǎţenii îi plǎteau pentru dotarea armatei române au fost deturnatǎ de ministrul de Finanţe la cererea expresǎ a regelui Carol al II-lea.

Generalul Ion Antonescu, aflat în fruntea Marelui Stat Major, dupǎ o analizǎ atentǎ a situaţiei privind utilizarea fondurilor pentru armatǎ, se declara „îngrozit”. Într-un memoriu adresat regelui Carol al II-lea şi preşedintelui Consiliului de Miniştri, Gheorghe Tǎtǎrescu, în aprilie 1934, acesta conchidea: „Putregaiul este atât de mare, încât a rǎmâne în mijlocul lui înseamnǎ a-mi lega numele de un dezastru care este inevitabil, dacǎ continuǎm sistemul şi metodele actuale”. Replica lui Carol al II-lea şi a lui Tǎtǎrescu a fost demiterea generalului Antonescu din funcţia pe care o ocupa.

Timp de un deceniu şi jumǎtate armata românǎ a folosit armamentul rǎmas din timpul Primului Rǎzboi Mondial, depǎşit tehnic şi uzat din punct de vedere moral. Abia în iulie 1934 s-a înfiinţat Ministerul Armamentului, care a fost desfiinţat în februarie 1937. În octombrie 1938 s-a înfiinţat Ministerul Înzerstrǎrii Armatei, în fruntea cǎruia a fost numit Generalul Iosif Iacobici, iar din februarie 1939 economistul Victor Slǎvescu. În însemnǎrile sale zilnice, ministrul Victor Slǎvescu noteazǎ impresiile culese cu ocazia vizitelor fǎcute în mai multe unitǎţi militare şi fabrici de armament. Citǎm pe cele din aprilie 1939: La Divizia de Artilerie din Arad: „Multe lipsuri. Nici o armǎ nouǎ la trupe”. În Bucureşti, la fortul Bragadiru: „plin de muniţii. Halul în care se gǎsesc aceste muniţii mǎ umplu de jale”. La Atelierul Central de Confecţii al Armatei: „O impresie de jale. Maşini vechi, murdǎrie, lipsǎ totalǎ de organizare”.

Achiziţionarea de armament nu s-a fǎcut dupǎ un plan riguros, ci mai curând dupǎ interesele unor persoane apropiate puterii. Cu urmare, în dotarea trupelor de uscat se aflau patru tipuri de arme pentru infanterie, patru modele de tunuri de câmp, şase de obuziere, trei de tunuri de asediu, douǎ de tunuri de munte etc. Situaţia era similarǎ în domeniul aeronauticii, unde existau 25 de tipuri de avioane şi peste 15 de motoare. Generalul V. Hentzescu aprecia cǎ aeronautica româneascǎ „semǎnǎ cu un muzeu demn de a rivaliza cu o expoziţie perfect organizatǎ”. Cu toate eforturile financiare fǎcute de statul român dupǎ 1935, nu s-a putut asigura dotarea necesarǎ armatei, a cǎrei misiune era apǎrarea ganiţelor naţionale. Cercetǎtorii militari au stabilit cǎ în preajma rǎzboiului lipsurile erau considerabile: 25-75% la micul echipament; 40-59% la îmbrǎcǎminte; 25-60% la marele echipament; 8-37% la obiecte de cazarmament etc. etc.

Deşi cunoştea situaţia realǎ, Carol al II-lea continua sǎ ţinǎ discursuri patriotarde. Prezent la Chişinǎu în ziua de 6 ianuarie 1940, regele a rostit un patetic discurs în care a afirmat „drepturile noastre istorice asupra acestui ţinut moldovenesc”, iar în Mesajul pentru deschidere a lucrǎrilor Parlamentului, la 7 martie 1940, dǎdea asigurǎri cǎ: „Toate resursele teritoriului, toate puterile de muncǎ, de producţie şi de schimb au fost puse în slujba înzestrǎrii militare cu ajutorul însufleţit al întregii ţǎri, conştiente cǎ Armata rǎmâne chezǎşia supremǎ a independenţei şi integritǎţii fruntariilor”.

Realitatea era cu totul alta. La 26 august 1940, în Studiul întocmit de Secţia Operaţii a Marelui Stat Major asupra situaţiei politico-militare a României, se aprecia:
„1. Ne considerǎm complet izolaţi şi lipsiţi de sprijin material şi politic al oricǎrei puteri strǎine.
2. Ne considerâm în situaţia de a fi atacaţi:
– cu certitudine, simultan, de cǎtre ruşi şi unguri, deci la frontierele de Est, de Nord şi de Vest;
– cu oarecare probabilitate, de cǎtre bulgari şi iugoslavi care vor cǎuta sǎ speculeze situaţia noastrǎ grea”.

Desigur, este de discutat eficienţa politicii externe promovatǎ România în perioada interbelicǎ – despre care, de regulǎ se spun cuvinte frumoase – dacǎ s-a ajuns în situaţia ca pânǎ şi Iugoslavia, aliata noastrǎ în Mica Înţelegere şi în Înţelegerea Balcanicǎ, sǎ fie inclusǎ în rândul probabililor inamici. Pe de altǎ parte, se cuvine subliniat faptul cǎ valoarea unui armate şi a comandanţilor este apreciatǎ în funcţie de modul de acţiune în momentele critice pentru intergitatea teritoriului naţional. Din acest punct de vedere, realitatea s-a vǎzut în vara anului 1940, când România a pierdut Basarabia, nordul Bucovinei, nord-estul Transilvaniei şi Dobrogea de sud.

În Consiliile de Coroanǎ din iunie şi august 1940, şefii Armatei Române s-au pronunţat pentru acceptatea notelor ultimative sovietice şi a dictatului de la Viena. În Jurnalul sǎu, Carol al II-lea nota la 27 iunie 1940 cǎ a discutat cu generalul Ion Ilcuş, ministrul Apǎrǎrii Naţionale, şi cu Florea Ţenescu, şeful Marelui Stat Major: „Pǎrerea lor este cǎ nu putem rezista pe trei fronturi şi cǎ rezistenţa ar putea duce la pierderea forţei noastre armate”. Dupǎ cedarea Basarabiei şi nordului Bucovinei, s-a format un nou guvern, în care generalul Gheorghe Mihail a devenit vicepreşedintele Consiliului de Mniniştri, iar conducerea Ministerului Apǎrǎrii Naţionale a revenit generalului Constantin Niculescu. La Consiliul de Coroanǎ din 29/30 august 1940, ambii generali s-au pronunţat pentru acceptarea dictatului de la Viena, apreciind cǎ „spiritul oştirii este pentru a se bate”, dar cǎ, în cazul unui rǎzboi cu Germania, Armata Românǎ nu ar putea rezista mai mult de douǎ sǎptǎmâni. Desigur, acest calcul este real, dar dacǎ de-a lungul istoriei, militarii şi oamenii politici români ar fi adoptat atitudini similare – punând în balanţǎ raportul de forţe – este foarte probabil cǎ România n-ar fi existat ca stat, iar astǎzi nu am mai putea vorbi despre curajul şi eroismul cu care românii, conduşi de Mircea cel Bǎtrân, Ştefan cel Mare, Vlad Tepeş şi alţi voievozi au înfruntat Imperiul Otoman, care avea o forţǎ armatǎ mult superioarǎ Moldovei sau Tǎrii Româneşti.

Istoria este, pentru cine vrea s-o cunoascǎ, o adevǎratǎ „carte de învǎţǎturǎ”. Din acest punct de vedere, perioada interbelicǎ poate oferi prilejul unor reflecţii şi judecǎţi de valoare, pentru a înţelege de ce statul naţional unitar român s-a putut menţine doar 22 de ani (1918-1940), dar şi pentru a evalua, la scara istoriei, situaţia actualǎ a României şi a armatei sale.

Sfǎrâmarea statului naţional unitar român, în vara anului 1940, a fost rezultatul presiunilor şi ameninţǎrilor celor douǎ mari puteri totalitare – Uniunea Sovieticǎ şi Germania. Dar clasa politicǎ româneascǎ nu poate fi exoneratǎ de rǎspunderile ce-i reveneau şi care au dus la aceastǎ catastrofǎ naţionalǎ. În primul rând, pentru cǎ nu s-a preocupat de imaginea externǎ a României, lǎsând inamicilor ei câmp liber de propagandǎ ostilǎ integritǎţii sale teritoriale, astfel cǎ o bunǎ parte a opiniei publice internaţionale şi mulţi oameni politici au fost convinşi cǎ extinderea teritorialǎ din 1918 a fost un „cadou” nemeritat, oferit acestei ţǎri de învingǎtorii din Primul Rǎzboi Mondial În al doilea rând, pentru cǎ a promovat o politicǎ externǎ unidirecţionalǎ – spre Franţa, care nu a fost în stare sǎ se apere pe sine, capitulând ruşinos la 22 iunie 1940. Aceastǎ politicǎ, în momentule critice pentru existenţa României, s-a dovedit falimentarǎ, ţara fiind complet izolatǎ şi neputându-se bizui pe nici un sprijin extern. În al treilea rând, pentru cǎ guvernanţii au dovedit o crasǎ iresponsabiliotate faţǎ de dotarea şi instruirea Armatei, iar comandanţii militari au abdicat de la propria lor menire – de a apǎra, cu orice preţ, integritatea teritorialǎ a ţǎrii lor.

Nu pot sǎ nu constat cǎ astǎzi lecţiile istoriei par a fi uitate – dacǎ au fost cu adevǎrat cunoscute vreodatǎ de actuala clasǎ politicǎ.
În primul rând, imaginea externǎ a României este dezastruoasǎ, fapt ilustrat de situaţia din vara anului 2012, când ţara s-a aflat într-o izolare aproape totalǎ, fiind supusǎ unor ample critici în mass-media şi în declaraţiile a numeroşi lideri politici din Europa şi din S.U.A.. Pe acest fond, un parlamentar maghiar a putut declara, chiar de pe teritoriul ţǎrii noastre, cǎ se impune anularea Tratatului de la Trianon prin care se confirma unirea Transilvaniei cu România, iar la Congresul al Partidului Popular European, desfǎşurat în Bucureşti în octombrie 2012, un cetǎţean român de etnie maghiarǎ a cerut federalizarea României.

În acest context, se impune o regândire a modului în care oficialii români – şi nu numai ei -, promoveazǎ imaginea externǎ a ţǎrii lor. Jalnicul spectacol din vara anului 2012, când foştii guvernanţi şi preşedintele au fǎcut tot ce le-a stat în putinţǎ pentru a decredibiliza Parlamentul şi de fapt imaginea României trebuie sǎ rǎmânǎ o paginǎ neagrǎ, dar definitiv închisǎ şi care sǎ nu se mai repete niciodatǎ.

În al doilea rând, participarea armatei pe teatrele de luptǎ ale N.A.T.O., cuvintele frumoase rostite la adresa ostaşilor români, se cuvin a fi mai mult popularizate, pentru a atenua percepţia general-negativǎ a ţǎrii noastre. Dar acest fapt nu trebuie sǎ o abatǎ de la raţiunea de a fi a oricǎrei armate naţionale. Din pǎcate, cu greu se mai poate vorbi astǎzi de educaţie patrioticǎ, în condiţiile în care Istoria Românilor a fost scoasǎ din planurile de învǎţǎmânt din liceele româneşti, iar tinerii sunt privaţi de cunoaşterea trecutului ţǎrii lor, astfel încât sǎ evite greşelile înaintaşilor şi sǎ ducǎ mai departe tradiţiile pozitive, înaintate acumulate de-a lungul secolelor. Istoria românilor a fost eliminatǎ şi din planurile de învǎţǎmânt de la Universitatea Naţionalǎ de Apǎrare. Concepţia potrivit cǎreia aceastǎ instituţie pregǎteşte specialişti este unilateralǎ, deoarece ofiţerii români nu trebuie sǎ fie nişte roboţi, ci nişte personalitǎţi conştiente de faptul cǎ misiunea lor cea mai sacrǎ este apǎrarea Patriei, a integritǎţii ei teritoriale. Repunerea ISTORIEI în drepturile ei fireşti pentru un stat civilizat, care-şi respectǎ înaintaşii, are responsabilitatea prezentului şi promoveazǎ o viziune tonicǎ despre viitor, poate constitui un pas important spre o adevǎratǎ educaţie patrioticǎ.

În al treilea rând, Armata Românǎ trebuie sǎ fie dotatǎ corespunzǎtor, pentru a-şi putea îndeplini misiunea fundamentalǎ pentru care a fost creatǎ. Situaţia actualǎ, când armata este nevoitǎ sǎ achiziţioneze nave şi avioane la mâna a doua, invocându-se motive bugetare, dar de fapt pentru ca guvernanţii de la Bucureşti sǎ câştige bunǎvoinţa liderilor politici din statele respective – aratǎ limpede o atitudine foarte asemǎnǎtoare cu cea din perioada interbelicǎ. Iar lecţia istoriei – a dramei naţionale din 1940 – nu trebuie ocultatǎ. Apartenenţa României la N.A.T.O. este o garanţie necesarǎ, dar nu suficientǎ. Nu trebuie sǎ ne hrǎnim cu iluzii şi nici sǎ dǎm credit total unor declaraţii de complezenţǎ pe care le fac unii lideri ai respectivei alianţe militare. La scara istoriei, alianţele nu sunt veşnice, iar marile puteri îşi urmǎresc întotdeauna propriile interese. S-a vǎzut foarte clar la sfârşitul perioadei interbelice, când alianţele de care România îşi legase toate speranţele, s-au prǎbuşit, dar şi la sfârşitul celui de-Al Doilea Rǎzboi Mondial, când liderii Uniunii Sovietice, Marii Britanii şi S.U.A. şi-au împǎrţit sferele de influenţǎ (dominaţie), ţinând seama numai de interesele lor geo-strategice. Nu existǎ nici o garanţie cǎ astfel de situaţii nu se vor repeta într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, iar România sǎ redevinǎ victima conjuncturilor politice.

Ca istoric nu mi-am pierdut speranţa cǎ factorii politici responsabili vor înţelege cǎ numai o armatǎ bine instruitǎ, bine condusǎ şi bine dotatǎ constituie, cu adevǎrat, scutul de nǎdejde al Patriei, şi în primul rând al integritǎţii ei teritoriale.

[1] Comunicare prezentatǎ la Simpozionul Ministerul Apǎrǎrii Naţionale – instituţie fundamentalǎ a organizǎrii puterii armate a statului român, desfǎşuratǎ în ziua de 22 octombrie 2012, la Cercul Militar Naţional (prof. univ. dr. Ioan Scurtu).

 

Administratie

Informații despre sancțiunile pentru neconcordanța adresei de domiciliu cu cea înscrisă în acte

Publicat

pe

De

Prevederi legale în vigoare de peste un an
Recent, în spațiul public au fost vehiculate informații conform cărora, începând de luna viitoare, cetățenii care nu declară corect adresa reală la care locuiesc vor fi sancționați în baza unei noi reglementări. Totuși, această măsură nu reprezintă o noutate, fiind deja în vigoare din data de 10 iunie 2023, odată cu adoptarea Legii nr. 162/2023. Aceasta a modificat și completat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 97/2005, reglementând evidența, domiciliul și actele de identitate ale cetățenilor români.

Obligația de a actualiza adresa în termen rezonabil
Potrivit legii, persoanele care locuiesc la o adresă diferită de cea înscrisă în actul de identitate trebuie să solicite serviciului public comunitar de evidența a persoanelor schimbarea domiciliului sau să înscrie mențiunea privind stabilirea reședinței în termen de maximum 15 zile de la momentul stabilirii la noua adresa.

Drepturi și libertăți legale
Este important de menționat că orice persoană are dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința la una dintre locuințele pe care le deține, indiferent dacă are mai multe imobile în proprietate sau locuiește în chirie. Astfel, legiuitorul asigură flexibilitatea necesară pentru alegerea celei mai potrivite variante pentru fiecare cetățean.

Mesaj de clarificare pentru cetățeni
Precizăm că această prevedere nu reprezintă o măsură nouă și, pentru a evita eventuale sancțiuni, recomandăm tuturor să-și actualizeze datele personale în termenul legal și să respecte obligațiile de declarare a adresei exacte de domiciliu sau reședință. (Sava N.).

Citeste in continuare

Administratie

Actualizarea listei cu cetățenii români majori și importanța procesului electoral

Publicat

pe

De

Procedura de actualizare a listelor electorale și termenele legale
În conformitate cu prevederile legale în vigoare, de două ori pe an, până la 31 martie și 30 septembrie, Direcția Generală a Evidenței Persoanelor (DGEP) transmite către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) seturile de date actualizate cu privire la cetățenii români care au împlinit vârsta de 18 ani. Aceste date sunt esențiale pentru menținerea în actualitate a Registrului Electoral, asigurând processul democratic în condiții de transparență și corectitudine.

Actualizări speciale în anii cu evenimente electorale
În perioada premergătoare alegerilor, când au loc evenimente electorale, termenele de transmitere a datelor sunt ajustate pentru a include și seturi suplimentare. Astfel, pe lângă transmiterea semestrială, în termen de 20 de zile înainte de fiecare scrutin, se transmit liste actualizate pentru a reflecta ultimele modificări ale listei electorale.

Rapiditatea și acuratețea actualizărilor
După transmitere, informațiile sunt integrate în Registrul Național de Evidență a Persoanelor (RNEP) în maximum 10 zile de la producerea evenimentului de viață, fie că este vorba de împlinirea vârstei de 18 ani, deces sau alte modificări. Această reducere a termenului de înregistrare de la 6 săptămâni la 10 zile asigură o actualizare mai rapidă și o reprezentare corectă a dinamicii populației eligibile.

Asigurarea validității procesului electoral
Pentru a preveni fraudele și a asigura integritatea alegerilor, identitatea alegătorilor este verificată inclusiv printr-un sistem informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal, astfel încât dreptul de vot să fie garantat pentru toți cetățenii eligibili.

Colaborare continuă între instituții pentru organizarea alegerilor
Ministerul Afacerilor Interne, prin DGEP, și AEP colaborează constant pentru îndeplinirea obligațiilor legale privind organizarea scrutinului pentru Președintele României din anul 2025, asigurând un proces transparent, corect și în concordanță cu legislația electorală în vigoare. (Paul D.).

Citeste in continuare

Administratie

DSP Gorj a aplicat amenzi în valoare totală de 85.600 de lei pentru nereguli în Secția Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Târgu Jiu

Publicat

pe

De

Personal medical sancționat pentru neconformități și nerespectarea procedurilor de sănătate publică

Un total de 11 medici și un asistent au fost amendați de inspectorii Direcției de Sănătate Publică (DSP) Gorj cu sancțiuni în valoare de 85.600 de lei, ca urmare a neregulilor constatate până în prezent în Secția Obstetrică-Ginecologie, blocul operator și blocul de nașteri din cadrul Spitalului Județean de Urgență (SJU) Târgu Jiu.

Detalii despre sancțiuni și motivele acestora

Potrivit purtătorului de cuvânt al DSP Gorj, Daiana Militaru, luni au fost aplicate patru amenzi în valoare totală de 34.000 lei, iar marți, opt amenzi în valoare de 51.600 lei.

Motivele principale ale amenzilor

  • O sancțiune de 20.000 lei a fost aplicată medicului-șef de secție pentru neaplicarea măsurilor de prevenire a răspândirii bolilor transmisibile de către personalul medical.
  • Alți doi medici au fost sancționați cu câte 20.000 lei pentru aceleași motive.
  • Asistentului-șef al blocului operator i s-a impus o amendă de 10.000 lei pentru nerespectarea procedurilor de curățenie, dezinfectare și sterilizare.
  • O sancțiune de 1.600 lei a fost aplicată pentru utilizarea de produse biocide nerevizuite conform legislației în vigoare.
  • Șapte medici au fost sancționați cu câte 2.000 de lei fiecare pentru nerespectarea precauțiunilor universale și a protocoalelor de lucru.

Situația actuală și măsurile luate

Daiana Militaru a menționat că ancheta epidemiologică este în desfășurare. DSP Gorj a emis duminică seara un aviz de suspendare temporară a activității în Secția Obstetrică-Ginecologie, blocul operator și blocul de nașteri din cadrul SJU Târgu Jiu, suspendare cu posibilitatea de prelungire, până la finalizarea anchetei, remedierea deficiențelor și obținerea rezultatelor negative la recontrol.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv12 ore ago

Un elev de poliție din Câmpina demonstrează curaj și responsabilitate în Târgu-Jiu

Norocul și pentru el, dar și pentru comunitate Numărul 13 s-a dovedit a fi, în cazul de față, un simbol...

Exclusiv12 ore ago

Trafic de droguri de mare risc documentat de polițiștii din Cluj: Un bărbat de 33 de ani, arestat preventiv

Activitate infracțională de amploare, legată de traficul cu substanțe interzise Polițiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Cluj-Napoca, în colaborare...

Exclusivo zi ago

Secția-fantomă de la Penitenciarul Târgșor: milioane risipite și o stare de criză repetată

Un proiect eșuat în doar câteva luni, în plină coregrafie a orgoliului și a nepăsării În decembrie 2024, conducerea Penitenciarului...

Exclusivo zi ago

Inspecția Muncii din IGPR, un exemplu de ineficiență și birocrație

Răspunsuri întârziate și lipsă de implicare efectivă Sindicatul Diamantul critică dur modul în care funcționează Inspecția Muncii din cadrul IGPR,...

Exclusiv3 zile ago

Teatru de proastă calitate și impostori de doi bani în Ploiești: Escrocheria anului – doi farisei care-și fură „icoanele” și-și joacă rolurile de-adevărate prosteală

Bine ați venit în orașul unde hoția, corupția și trădarea sunt la ordinea zilei, iar justiția e doar un cimitir...

Exclusiv3 zile ago

Vlad Nichita, la marginea eșecului? Avocatul plătește prețul dezvăluirilor noastre și amână verdictul final

Speriat de repercusiuni, avocatul își schimbă strategia Probabil conștient de impactul dezvăluirilor „Incisiv de Prahova”, Vlad Nichita a renunțat la...

Exclusiv3 zile ago

Tot mai multe confirmări oficiale despre ilegalitățile din Vama Ploiești: O criză generalizată de corupție și ilegalități

„Incisiv de Prahova”: Investigații explozive despre criminalitatea economică și corupția din gestionarea deșeurilor Dublă ancheta în domeniul deșeurilor, În intregul...

Exclusiv4 zile ago

De trei ani, Incisiv de Prahova avertiza: Iată adevărul despre corupția din Penitenciarul Ploiești

Statul paralel din penitenciare: dezvăluiri revoluționare despre o structură de influență ascunsă și legături cu cercurile corupției Un nou episod...

Exclusiv4 zile ago

Scandal la Interne: Sindicatul Diamantul acuză abuzuri grave în acordarea majorărilor salariale „Bayraktar”

Emil Păscuț: „Secretizarea regulilor este o modalitate de a ne fura banii fără să ne putem apăra!” Într-o declarație incendiară,...

Exclusiv5 zile ago

Ordinul MAI [S/7/2018] contrazice deciziile judecătorești privind plata sporurilor în concediu

Sindicatul Polițiștilor din România DIAMANTUL solicită respectarea legislației privind sporurile de condiții grele și plata pe perioada concediilor Organizația reacționează...

Exclusiv5 zile ago

Dezastru în tabăra lui Nicușor Dan: campanie de dezinformare și atacuri neacoperite

USR și fostul ministru Stelian Ion recurg la tactici disperate pentru influențarea alegerilor USR, în derivă după declarații și acuzații...

Exclusiv6 zile ago

Performanță managerială: ANP gestionează calm procesul de creștere salarială fără scandal

Un exemplu de dialog profesional și responsabilitate De această dată, Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) a demonstrat că se pot...

Exclusivo săptămână ago

Avocatul Vlad Nichita pariază pe ridicarea sechestrului asigurator în scandalul White Tower: „Cu bani și influență, poți face orișice în Republica Ploiești”

După ridicarea controlului judiciar, Vlad Nichita pare decis să-și recupereze averea considerabilă, în timp ce complexul City Gate si White...

Exclusivo săptămână ago

Primăria București și Administrația Fondului Imobiliar, acuzate că oferă spre inchiriere proprietăți pe care nu le dețin (I)

Un cetățean se declară victimă a AFI, acuzând instituția că îi solicită sume mari de bani pentru un spațiu închiriat...

Exclusivo săptămână ago

Investigație explozivă la Coca-Cola: Secretele companiei și vizita surpriză a demnitarilor din SUA ridică semne de întrebare

O investigație în plină desfășurare dezvăluie mutări suspecte și vizita neașteptată a oficialilor americani În ultimele 30 de zile, ziarul...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Top Articole Incisiv