Administratie
„O evreică slujind Moscova împotriva României”
Harta care însoţea Tratatul de pace din 10 februarie 1947 nu preciza în detaliu ci la modul general traseul frontierei de stat dintre România şi U.R.S.S., ceea ce constituia o lipsă gravă, care impunea cu necesitate precizarea şi descrierea amănunţită a acesteia printr-un document oficial bilateral.
In practica internaţională stabilirea traseului frontierei de stat constituie una dintre cele mai complexe şi pretenţioase operaţiuni de evidenţiere a teritoriului de stat, acest lucru realizându-se prin tratative bilaterale complexe, finalizate printr-un document acceptat de comun acord.
Întrucât Tratatul de pace intrase deja în vigoare (la 15 septembrie 1947), prevalându-se de art. 1 al acestuia, sovieticii s-au grăbit să încheie cu partea română un Protocol privind precizarea parcursului frontierei de stat dintre cele două părţi. In urma invitaţiei Kremlinului o delegaţie română condusă de primul ministru Petru Groza, a purtat negocieri la Moscova între 2-4 februarie 1948.
La 3 februarie 1948, între Stalin („omul de oţel”) şi dr. Petru Groza („rumânski pervîi papugik”, cum îl numea Stalin cu ironie) a avut loc o convorbire ale cărei detalii nu sunt cunoscute nici astăzi, cert rămânând, după părerea noastră, că între subiectele abordate nu puteau lipsi tocmai cele pentru care delegaţia română se afla în capitala U.R.S.S.- ului.
În cadrul discuţiilor dintre cele două delegaţii – la baza cărora a stat conţinutul art.1 al Tratatului de pace -, partea sovietică a invocat cu insistenţă includerea in discuţii a Protocoalelor nr.6/14 septembrie 1940, 7/16 septembrie 1940 şi 8/19 septembrie 1940 – in fond doar proiecte de Protocoale, elaborate de către sovietici şi care, datorită faptului că prin conţinutul lor lezau interesele României, nu au fost acceptate, semnate sau ratificate de către partea română niciodată! -, demers care contravenea normelor dreptului international.
Dacă la data semnării Tratatului de pace (10 februarie 1947) între România şi U.R.S.S. ar fi existat unul sau mai multe documente oficiale care să ateste parcursul exact al frontierei de stat sovieto-române, atunci cu siguranţă că acest lucru şi-ar fi regăsit reflectarea şi în art.1 al Tratatului de pace, fapt ce ar fi făcut inutile tratativele de la Moscova.
Invocarea repetată de către partea sovietică a Protocoalelor nr.6, 7 şi 8/1940, nu constituia o eroare, ci o abilă şi deliberată manevră juridică, sugestivă pentru „rezultatele” cu care sovieticii erau decişi să încheie aceste tratative.
Contextul intern şi international în care se desfăşurau aceste tratative de la Moscova, era favorabil U.R.S.S.-ului şi net defavorabil României: la cârma ţării se afla un guvern marionetă, impus de sovietici şi aservit în totalitate acestora; ministru de externe era Ana Pauker (Hannah Robinsohn) – agentă a N.K.V.D.-ului, agenta nr. 1 a Kremlinului în România -, „una dintre figurile politice cele mai detestate de poporul roman, cu o răspundere personală îi decisivă pentru comunizarea României fi transformarea ţării într-un satelit al U.R.S.S.”, caracterizată de Reuben H.Markham drept „O evreică slujind Moscova împotriva României”; România se afla sub ocupatie militară sovietică; „specialiştii” sovietici impânziseră ţara, subordonând-o, pe toate planurile, intereselor Moscovei.
La 4 februarie 1948, la Moscova, cele două delegaţii au semnat două documente oficiale.
Primul dintre ele a fost „Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Republica Populară Română„, valabil timp de 20 de ani. (Nu a fost singurul tratat de acest gen, în cursul aceluiaşi an U.R.S.S.- ul semnând tratate similare şi cu celelalte ţări comuniste frăţeşti”, respectiv cu Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia şi Ungaria, documente care au marcat un prim şi important pas în înregimentarea României şi a celorlalte ţări citate, din punct de vedere militar şi economic, în blocul sovietic).
Al doilea document – pregătit de V.M.Molotov impreuna cu Ana Pauker, ministrul de externe al Romaniei, document care a marcat apariţia pe harta politică a Europei a primului stat postbelic revizionist (U.R.S.S.), a fost un „Protocol referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între Republica Populară Română şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste„, act pe care-l redăm în continuare în extenso, mot a mot:
„În conformitate cu art. 1 al Tratatului de pace cu România, intrat in vigoare la 15 septembrie 1947, Guvernul Republicii Populare Române, pe de o parte, şi Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, pe de altă parte, au convenit asupra celor ce urmează:
- Frontiera de stat între România şi U.R.S.S. indicată pe hărţile anexate la prezentul Protocol, are următorul parcurs
- Conform Anexei I:
– de la punctul de întâlnire a frontierelor U.R.S.S., României şi Ungariei până la muntele Stog urmează linia fostei frontiere românocehoslovace;
– de la muntele Stog până la borna de frontieră Nr.56, a fostei frontiere româno-polonă, ce se află la 4, 9 km, la sud de izvoarele râului Ceremuşul Negru, urmează linia fostei frontiere dintre România şi Polonia;
– de la borna de frontieră Nr.56 a fostei frontiere româno-polone până la râul Prut, la marginea de vest a localităţii Orofteana-De-Sus, trece astfel cum e convenit şi descris în Protocolul Nr.6 al Comisiei Centrale Mixte Sovieto-Române de la 14 septembrie 1940; de-a lungul râului Prut până la vărsarea în Dunăre şi mai departe pe Dunăre până la localitatea Pardina trece astfel cum este convenit şi descris în Protocolurile nr.7 din 16 septembrie 51 Nr.8 din 19 septembrie 1940 ale Comisiei Centrale Mixte Sovieto-Române.
- Conform Anexei II:
– de-a lungul fluviului Dunărea, de la Pardina la Marea Neagră, lăsând insulele Tătaru Mic, Daleru Mic şi Mare, Maican şi Limba de partea Uniunii R.S.S., iar insulele Tătaru Mare, Cernovca şi Babina-de partea României; Insula Serpilor, situată în Marea Neagră, la răsărit de gurile Dunării, intră în cadrul Uniunii R.S.S.
- În caz de neconcordanţă între descrierea frontierei din text şi cea din hărţi, descrierea din text va fi considerată cea justă.
- Pentru demarcarea frontierei în conformitate cu punctul 1 al Protocolului de faţă, va fi instituită o Comisie Mixtă Sovieto-Română de Frontieră, cel mai târziu în termen de o lună din ziva semnării Protocolului.
- Prezentul Protocol intră în vigoare în ziua semnării sale. Întocmit în două exemplare, ambele în limbile română şi rusă, cele două texte având putere egală.
Moscova, 4 Februarie 1948”
Deşi Protocolul făcea referire la Tratatul de pace din 10 februarie 1947, el modifica situaţia teritorială a României consemnată de acesta, stabilind fără nici o bază sau legitimitate istorico-juridică, că Insula Şerpilor „intră în cadrul Uniunii R.S.S.”!
O ilegalitate flagrantă a fost ridicată la rangul de legalitate!
Deşi aveau rang diplomatic diferit şi, potrivit uzanţelor internaţionale şi unei minime morale, ar fi trebuit să fi fost scutişi de o nouă umilinţă, Moscova a decis ca Protocolul să fie semnat de către dr. Petru Groza (1884-1958) – prim ministru al României şi V.M.Molotov – ministrul de externe al U.R.S.S.-ului (între 1939- 1949).
Petru Groza a fost mâna care l-a semnat, în virtutea calităţii oficiale în care fusese numit, dar el nu a putut decide nimic, supunându-se unei hotărâri a Biroului Politic al C.C. al P.C.R. – format din 4 persoane: Hannah Rabinsohn (Ana Pauker), Luka Laslo (Luca Vasile), Burach Tescovici (Theohari Georgescu) şi Gheorghe Gheorghiu Dej -, hotărârile luându-se cu majoritate de voturi, primii trei membrii citaţi fiind totodată cei mai importanţi agenţi ai Cominternului în România! Faptul că a semnat Protocolul, chiar în circumstanţele arătate, nu-l absolvă de vina în sine, la aceasta adăugându-se faptul ca în calitate de „om al Moscovei”, el a ştiut bine „cine” a hotărât totul, „ce” a hotărât, „de ce” a hotărât astfel, în favoarea/defavoarea „cui” I …
Ceea ce nu reuşiseră să obţină (ruşii) sovieticii în cele şapte decenii anterioare, în urma a două conflagraţii mondiale, în urma a două note ultimative, prin Conventla de armistiţiu, la Conferinta de pace de la Paris (unde însuşi Molotov condusese lucrările Comisiei teritoriale ce fixase graniţele României, în cadrul cărora Insula Şerpilor rămânea în continuare pământ românesc!), în urma Tratatului de pace de la Paris
(art.1), au reuşit să obţină foarte rapid şi uşor, prin şantaj, constrângere politico-militară şi trădarea unei conduceri de partid şi de stat iresponsabile (instalate la Bucureşti de Moscova, formate în mare parte din străini – şi de neam şi de interesele României).
Cu prilejul ceremoniei oficiale care a urmat după semnarea Protocolului (şi a amintitului tratat bilateral), V.M.Molotov, ministrul de externe al U.R.S.S.-ului, l-a felicitat călduros pe „domnul Prim-Ministru” Groza, după care, cu nedisimulată satisfactie, a subliniat că „În ţara noastră toată lumea vede în aceasta un nou succes al politicii externe staliniste (…)”.
„Cadoul” făcut de Groza & co., reprezenta – chiar sub masca unui document bilateral – o nouă anexare de teritorii româneşti, un nou „succes” al politicii stalinisto-molotoviste, care se adăuga celorlalte „cadouri” pe care sovieticii şi le făcuseră singuri, prin forţă, din trupul
României, în iunie 1940, toamna lui 1940 şi august 1944.
La mai puţin de patru luni (109 zile), la 23 mai 1948, era semnat – ironia soartei! – chiar pe pământul Insulei Şerpilor, un proces verbal de predare-primire a insulei. Semnatarii acestui „act” au fost Eduard Mezincescu – ministru plenipotenţiar, reprezentantul Ministerului Afacerilor Străine (un nume parcă predestinat pentru aceea perioadă: prin componenţă, dar mai ales prin „politica” dusă, acest minister a fost întradevâr al „afacerilor străine” de România!) şi Nicolai Pavlovici Şutov – prin secretar al Ambasadei U.R.S.S.- ului la Bucureşti, în calitate de reprezentant al Ministerului Afacerilor Străine al U.R.S.S.
Acest document cu caracter tehnic avea (are) următorul continut:
„Anul 1948, luna Mai, ziua 23.
Noi subsemnaţii Nicolai Pavlovici Şutov, Prim Secretar de Ambasadă, în calitate de reprezentant al Ministerului Afacerilor Străine al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi Eduard MEZINCESCU, Ministrul Plenipotentiar, în calitate de reprezentant al Ministerului Afacerilor Străine al Republicii Populare Române, în virtutea şi în executarea Protocolului Sovieto-Român semnat la Moscova la 4 februarie 1948, am încheiat prezentul proces verbal, constatând că astăzi la ora 12 (ora locală) Insula Serpilor sau Zmeinâi, situată în Marea Neagră la 45 grade, 15 minute, 18 secunde latitudine Nord şi 30 grade, 19 minute, 15 secunde longitudine Est de Greenwich, a fost înapoiată Uniunii Sovietice de către Republica Populară Română şi încadrată în teritoriul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.
Prin semnarea prezentului Proces-Verbal s-au îndeplinit formele legale de predare a insulei.
Făcut pe insula Zmeinâi în două exemplare, fiecare în limbile rusă şi românâ”.
Prin acest proces-verbal, formularea din 4 februarie 1948, „intră în cadrul Uniunii U.R.S.S.” a fost înlocuită cu o alta, „înapoiată Uniunii Sovietice”, o formulare incredibilă, fără acoperire juridică sau legitimitate istorică, menită să genereze credibilitate şi legitimitate ulterioară (noi n-am anexat, am primit înapoi … ).
Prin acest „referat de cedare” – cum îl caracteriza (16 februarie 2004) istoricul (senatorul) Gheorghe Buzatu – nu era vorba de o punere în posesie! Acest teritoriu a fost pur şi simplu luat printr-un act revizionist, de către primul stat revizionist postbelic.
Dincolo de pierderea de noi teritorii, Protocolul din 4 februarie 1948 era un act de trădare naţională, iar în ceea ce-i priveşte pe sovietici, el constituia un nou rapt teritorial din trupul României.
Curioasă dar şi deranjantă ne apare „reacţia” lui Eduard (Mezinger) Mezincescu, la un articol publicat în presa postdecembristă (1990), purtând semnătura bine informatului Neagu Cosma.
Mezinger, corelegionar, mâna dreaptă şi omul de casă a lui Hannah Robinsohn, cel care după evenimentele din decembrie 1989 reuşise să se strecoare chiar în C.P.U.N., astăzi se află în Israel.
Deşi n-a scăpat „ocazia” de a-l ataca dur pe mareşalul Ion Antonescu, despre faptele sale din anul 1948 – şi nu numai despre acestea! – nu a găsit de cuviinţă să scrie (fapt explicabil!) decât tangenţial şi atunci când s-a simţit „atins” de aspectele consemnate în amintitul articol la adresa sa.
„Rolul meu – scria Mezinger în articolul replică, căutând să se disculpe – a fost să asist în calitate de Secretar General al Ministerului Afacerilor Externe (corect: Străine! – n.n.) pe Ministrul Lucrărilor Publice, profesorul Profiri, încredinţat de guvern cu misiunea de a preda insula reprezentanţilor guvernului sovietic şi să contrasemnez procesul verbal întocmit în primăvara amului 1948, când s-a efectuat predarea”.
(Insula Şerpilor, Dr. Dominuţ Pădurean, Ed. Muntenia, Constanţa, 2004)
Administratie
Lovitură de proporții pe calea ferată: Mafia combustibilului, decapitată în urma unor descinderi-maraton în șase județe
O vastă rețea infracțională specializată în furtul sistematic de combustibil din vagoanele-cisternă ale trenurilor de marfă a fost destructurată de polițiștii de la transporturi. Într-o operațiune de anvergură, desfășurată sub coordonarea structurilor speciale, forțele de ordine au reușit să pună capăt unei activități ilegale care prejudicia grav transportul feroviar de mărfuri.
Raiduri în șase județe: 37 de percheziții simultane pentru capturarea suspecților
Potrivit informațiilor furnizate de Poliția de Transporturi, acțiunea a vizat nu mai puțin de 37 de locații din București și județele Dâmbovița, Ilfov, Prahova, Ialomița și Teleorman. Anchetatorii au vizat o structură bine organizată care reușise să transforme furtul din trenurile de marfă într-o adevărată afacere clandestină, operând direct pe liniile ferate prin „căpușarea” vagoanelor-cisternă în timpul tranzitului sau al staționărilor.
„Tezaurul” din ascunzători: Tone de motorină și averi în numerar, ridicate de polițiști
Rezultatele perchezițiilor confirmă amploarea fenomenului infracțional. În urma descinderilor, polițiștii au confiscat o cantitate record de 5,3 tone de combustibil, produs care urma să ajungă pe piața neagră.
Captura nu s-a limitat doar la motorină. Sumele de bani găsite în posesia membrilor rețelei indică un profit ilegal impresionant. Autoritățile au ridicat:
- Peste 325.000 de lei;
- 44.450 de euro;
- 4.620 de lire sterline;
- Un cont bancar cu suma de 300.000 de lei a fost imediat pus sub sechestru.
Ancheta de patru luni: 14 persoane reținute sub asaltul trupelor SIAS
Documentarea activității infracționale a necesitat o muncă titanică din partea polițiștilor, desfășurată pe parcursul a patru luni de zile. Complexitatea cazului a dus la deschiderea a două dosare penale separate, în care sunt cercetate nu mai puțin de 37 de persoane.
Bilanțul final al intervenției de forță este unul categoric: 14 suspecți au fost deja reținuți, în timp ce alți 21 se află sub urmărire penală. Pentru succesul acestei operațiuni, polițiștii de la transporturi au beneficiat de sprijinul luptătorilor din cadrul SIAS (Serviciul pentru Intervenții și Acțiuni Speciale) și al Jandarmeriei Române, asigurând un perimetru de securitate și o intervenție rapidă în locuințele vizate.
Prin această acțiune, autoritățile transmit un semnal ferm împotriva criminalității organizate din sectorul transporturilor, subliniind că monitorizarea infrastructurii feroviare rămâne o prioritate de securitate națională. (Paul D.).
Administratie
Diplomație agricolă la Balatonfüred: România își trasează „liniile roșii” pentru viitoarea Politică Agricolă Comună
Viitorul agriculturii europene a fost intens dezbătut în cadrul reuniunii miniștrilor de resort din formatul V4+4, desfășurată recent în stațiunea Balatonfüred, Ungaria. În centrul discuțiilor s-a aflat necesitatea unei reforme care să pună în prim-plan siguranța fermierilor, România fiind reprezentată la cel mai înalt nivel tehnic de secretarul de stat Mihály Zoltán-József.
Scut împotriva dezastrelor: Mihály Zoltán-József cere mecanisme de reacție rapidă pentru fermieri
Potrivit declarațiilor făcute de secretarul de stat Mihály Zoltán-József, una dintre direcțiile strategice susținute de delegația română vizează crearea unor instrumente europene mult mai flexibile pentru gestionarea riscurilor. Contextul actual, marcat de schimbări climatice agresive și de o volatilitate extremă a piețelor, impune, în viziunea oficialului român, un sprijin financiar prompt și adaptat realității din teren.
S-a pus un accent deosebit pe consolidarea sistemelor de asigurări și pe investiții masive în managementul sustenabil al apei, esențiale pentru combaterea efectelor fenomenelor meteorologice extreme și a bolilor care afectează șeptelul și culturile.
Obiectivele României post-2027: Convergența plăților și rezerva de criză pentru pagubele produse de animalele sălbatice
Un punct cheie al intervenției reprezentantului României l-a constituit prezentarea priorităților naționale pentru viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC). Secretarul de stat a subliniat că România nu va face rabat de la obiectivele sale fundamentale, menite să echilibreze balanța de competitivitate la nivel comunitar. Printre solicitările ferme ale României se numără:
- Stabilitatea structurii PAC: Menținerea celor doi piloni — plățile directe și dezvoltarea rurală.
- Echitate financiară: Un buget robust și realizarea convergenței externe, astfel încât fermierii români să beneficieze de subvenții la nivelul colegilor lor din vestul Europei.
- Flexibilitate administrativă: Caracterul opțional al plafonării plăților și continuarea mecanismului N+3.
- Reforma rezervei de criză: România propune ca acest fond să acopere nu doar crizele de piață, ci și pierderile provocate de fenomenele climatice sau, un punct de interes major, pagubele tot mai mari provocate de animalele sălbatice.
Bioeconomia, miza strategică pentru viitorul satului românesc
Dincolo de gestionarea crizelor imediate, reuniunea de la Balatonfüred a pus sub reflector dezvoltarea bioeconomiei ca factor de creștere economică pe termen lung.
Conform sursei citate, integrarea proceselor biologice în activitățile economice rămâne un domeniu strategic esențial. Pentru România, acest lucru reprezintă o șansă de a crește valoarea adăugată a produselor agricole și de a asigura o competitivitate sporită în cadrul pieței unice, transformând sectorul agricol dintr-unul tradițional într-un motor de inovație sustenabilă.
Administratie
Destinația Mumbai: Producătorii români, chemați să cucerească piața Indiei sub stindardul „Anuga Select 2026”
Oportunitate majoră pentru industria agroalimentară din România: porțile celei mai populate piețe din lume se deschid larg pentru brandurile autohtone. Printr-o inițiativă de anvergură a Comisiei Europene, produsele „Made in Romania” au șansa de a fi expuse în vitrina de lux a târgului „Anuga Select India 2026”, un eveniment care promite să redefinească exporturile europene către Asia.
Pavilionul UE, rampă de lansare pentru excelența românească: Show-uri culinare live în inima Mumbaiului
Conform unui anunț oficial lansat de Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (DG AGRI) din cadrul Comisiei Europene, producătorii români sunt invitați să facă parte dintr-un stand instituțional modern, conceput pentru a proiecta standardele înalte de calitate ale Uniunii.
Nu va fi o simplă expoziție statică. Produsele selectate vor deveni vedetele unor sesiuni de degustare și demonstrații de live cooking susținute de chefi de renume mondial. Strategia DG AGRI vizează o vizibilitate maximă în fața partenerilor de afaceri și a consumatorilor indieni, transformând gustul tradițional într-un argument solid de business.
Cine sunt „favoriții” cursei pentru India? Miza uriașă pe produsele cu Indicație Geografică
Organizatorii europeni au trasat clar profilul produselor cu cel mai mare potențial de succes pe piața indiană. Sectoarele vizate cu prioritate includ:
- Lactatele și produsele procesate (cofetărie, ciocolată, biscuiți);
- Sectorul vegetal (fructe și legume proaspete);
- Industria băuturilor (vinuri și băuturi spirtoase).
Un aspect critic al selecției îl reprezintă certificările de calitate: o atenție deosebită va fi acordată produselor recunoscute oficial cu Indicație Geografică Protejată (IGP) sau Denumire de Origine Protejată (DOP), acestea fiind considerate „pașaportul” ideal pentru piețele internaționale exigente.
Calendarul exportatorului: Termene-limită stricte pentru o prezență de succes la Mumbai
Drumul spre Mumbai începe cu o rigoare birocratică europeană. Producătorii interesați trebuie să parcurgă un calendar bine stabilit, sub coordonarea Comisiei Europene:
- Înscrierea online: Prima etapă obligatorie prin formularul oficial.
- Verdictul selecției: Rezultatele vor fi comunicate până la data de 17 iulie 2026.
- Documentația logistică: Finalizarea actelor până la 14 august 2026.
- Logistica finală: Livrarea mostrelor la depozitul din Mumbai trebuie realizată până la 15 septembrie 2026.
Deși gestiunea și prezentarea în cadrul târgului (29 septembrie – 1 octombrie 2026) sunt asigurate integral de partenerii europeni, producătorii selectați vor trebui să își asume organizarea și costurile transportului până la unitatea de depozitare din India. Este un pariu pe termen lung pentru orice companie românească ce dorește să își înscrie numele pe harta globală a comerțului alimentar.
-
Exclusivacum 2 zileCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 2 zile„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 2 zileAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 5 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 5 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
-
Featuredacum 5 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 4 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”



