Actualitate
Senzația de DEJA-VU//“Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor, dar ei votează automat cu guvernul, din silă, din comoditate intelectuală, din prudenţă, pentru a-şi asigura interesele personale”.

O constantă a celor zece alegeri derulate pe parcursul perioadei interbelice a fost aşa numita zestre guvernamentală. În principiu termenul surprinde o situaţie oarecum bizară, reperabilă după numărarea voturilor pe zone şi judeţe, care descrie în fapt instabilitatea electoratului şi acordarea voturilor cu precădere partidelor de la putere. Fenomenul ar putea fi explicat prin precara cultură politică a masei de alegători, prin sistemul clientelar cimentat de-a lungul anilor, sistem bazat pe interese imediate sau pe termen lung, deoarece în teritoriu acţionau cu precădere cumetriile politice, ce surclasau recomandările de la centru şi nu se încurcau în dileme de ordin doctrinar. Această situaţie oscilantă a electoratului, uşor influenţabil şi uşor manevrabil de către factorii de opinie locali, grupaţi în adevărate grupuri de interese, a condus la recoltarea unui număr semnificatv de voturi de către formaţiunea aflată la putere, chiar dacă alegerile anterioare fuseseră lejer câştigate de formaţiunea politică aflată acum în opoziţie. Principalele instrumente de presiune şi persuasiune sunt şefii politici locali, interesaţi în bunul mers al propriilor afaceri sub orice administraţie şi de orice culoare politică ar fi. O astfel de stare de lucruri, hilară în fond, dar în deplină concordanţă cu spiritul levantin tranzacţionist, ce domina lumea politică interbelică, este perfect redată de expresia caragielească, des întâlnită în epocă: pleacă ai noştri, vin ai noştri.
Zestrea guvernamentală a fost bine intuită şi definită de marele publicist Petre Pandrea: “Există o zestre electorală guvernamentală. Există cetăţeni care votează etern cu guvernul. Ei spun fatalist: schimbarea domnilor, bucuria nebunilor, dar ei votează automat cu guvernul, din silă, din comoditate intelectuală, din prudenţă, pentru a-şi asigura interesele personale. A sta în opoziţie este un risc cetăţenesc. A fi la putere este dulce, chiar dacă nu te apropii de ţâţa bugetului. Aceştia sunt cetăţenii răi, indiferenţi la soarta cetăţii[1].
O altă definiţie a zestrei guvernamentale o face Marcel Ivan, în lucrarea sa, Evoluţia partidelor noastre politice în cifre şi grafice, publicată în 1934. El aprecia zestrea ca fiind voturile alegătorilor neîncadraţi politic în nici o grupare, fără simpatii ideologice permanente şi care votează întotdeauna cu formaţiunea aflată la guvernare, iar Mattei Dogan, îi definea algoritmul prin diferenţa dintre numărul voturilor obţinute de un partid în momentul în care, aflat la putere, organiza alegerile şi numărul de voturi obţinut de acelaşi partid care participa la alegeri, de astă dată, intrat în opoziţie[2]. De asemenea, analizând sistemul electoral românesc din anii ’30, M. I. Costian, în lucrarea citată mai sus, a ţinut să precizeze că “Românul este guvernamental prin tradiţie”[3]. Cu ocazia alegerilor din 1931, organizate de guvernul de tehnicieni, condus de Iorga şi Argetoianu, Costian observa o “tendinţă populară de «a-i încerca şi pe aceştia». Căci, în afară de membrii statornici ai partidelor, există marea masă a alegătorilor neînregimentaţi şi aceştia formează majorităţi prin felul cum votează. Or marea masă flotantă era plictisită de partide politice şi voia să încerce acum guvernul de tehniceni, în nădejdea că ei vor face mai mult bine ţării”[4]. Tot masă flotantă era numită, de către Victor Iamandi, electoratul nehotărât şi neinstruit care a votat listele naţional-ţărăniste la alegerile din august 1932. Liderul liberal aprecia procentual zestrea electorală a guvernului ţărănist la mai bine de 20%, deci mai mult de jumătate din voturile obţinute de P. N. Ţ pe întreaga ţară (40,3%)[5].
Existenţa zestrei guvernului şi efectele acesteia în alegeri, repercutate, bineînţeles, în viaţa politică a ţării, au fost sesizate şi analizate atât de la dreapta cât şi de la stânga. Nae Ionescu scria la 1930 despre acţiunea unei “mase electorale neutrale”, nealiniată politic şi, cu atât mai puţin ideologic, care votează cu guvernul în orice condiţii[6], iar Lothar Rădăceanu, observa că nici Bucureştiul nu se poate sustrage de sub incidenţele zestrei guvernamentale şi că “poate fi liberală azi şi peste un an naţional-ţărănistă”. Omul politic social-democrat demonstra, astfel, că precara cultură politică nu este doar o caracteristică a ţărănimii ci este o constantă a vieţii noastre publice, fiind reperabilă şi în mediile orăşeneşti, chiar în Capitală. Consecinţele înapoierii culturale şi politice sunt dezastroase la nivelul vieţii publice româneşti. Masa amorfă a alegătorilor imparţiali nu are reacţie în faţa terorii şi fraudei electorale asigurând, majorităţi partidelor de guvernământ, fără a decela conştient mesajul politic şi, în fapt, falsificând reprezentarea generală politică din societatea românească. Tot acest electorat fără discernământ modifică structura legislativului şi executivului. Pe de altă parte, mai circula o marotă în societatea românească dintre cele două războaie mondiale. Alegătorii chemaţi la urne priveau cu destulă reticenţă pe agenţii electorali şi politicienii partidelor aflate în cursa electorală şi mai cu seamă pe cei ai opoziţiei, care erau suspectaţi că, odată ajunşi la putere, vor fura şi mai abitir pentru a compensa astfel regimul de austeritate impus de perioada în care s-au aflat în opoziţie. Politicienii, indiferent de culoarea politică afişată erau receptaţi ca instrumente ale corupţiei şi afacerismului. Opinia des întâlnită reflecta temerile populaţiei de a nu nu da votul partidelor aflate în opoziţie, considerându-i pe membrii acestor formaţiuni dornici de înavuţire rapidă în detrimentul cetăţenilor. Totodată, la nivelul aşteptărilor de realizare a promisiunilor electorale vehiculate de grupările politice, electoratul acorda, pragmatic, mai mult credit-şi în consecinţă, voturi-partidelor ajunse deja la putere, comparativ cu cele din opoziţie[7]. Spre un astfel de deznodământ converg, totodată, o serie de reflexe ce sunt generate de absenţa evidentă a discernământului politic sau, pur şi simplu, din dezinteres şi comoditate. De multe ori alegătorii se prezentau la vot sub ameninţarea unei eventuale amenzi, iar votul era de cele mai multe ori o formalitate pe care alegătorii o exercitau în necunoştinţă de cauză. Astfel, alegătorii au pus ştampila pe prima pagină, unde de regulă era lista partidului aflat la putere, considerând că aşa e bine dacă regele a oferit mandatul de formare a guvernului formaţiunii respective[8].
Pe de altă parte, în lipsa unei serioase culturi politice, s-a dovedit că alegătorii au votat funcţie de starea de spirit a momentului, declanşată de încrederea şi speranţele pe care electoratul le exprima faţă de un anume lider politic. Popularitatea de moment de care se bucura un om politic a contat mult mai mult în acordarea votului de către electorat, decât programul sau doctrina partidului. (Cerasela M.)
[1] Petre Pandrea, Garda de Fier. Jurnal de filosofie politică. Memorii penitenciare, ediţie îngrijită de Nadia Marcu-Pandrea, Bucureşti, Editura Vremea, 2001, p. 483.
[2] Mattei Dogan, Dansul electoral în România Interbelică, în “Revista de cercetări sociale”, anul II, nr. 4, Bucureşti, 1995, p. 5.
[3] M. I. Costian, Regele Carol al II-lea şi partidele politice, Bucureşti., 1933, p. 62.
[4] Ibidem.
[5]Partidul Naţional Liberal şi situaţiunea ţării, Bucureşti, Imprimeriile “Independenţa”, 1932, p. 33.
[6]Vezi “Cuvântul” din 23 iulie 1930 şi în Nae Ionescu, Roza vînturilor, Bucureşti, Editura “Roza Vânturilor”, 1990, p. 184-185.
[7] Vezi Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria Românilor în secolul XX, București, Paideia, 1999, p. 108.
[8] Sorin Radu, Electoratul din România în anii democraţiei parlamentare (1919-19379), Iaşi, Institultul European, 2004, p. 126.
*fragment din studiul prof. dr Corneliu Ciucanu „ALEGERILE DIN DECEMBRIE 1937 ŞI RELAŢIILE LUI NICOLAE TITULESCU CU MIŞCAREA LEGIONARĂ”
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 3 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum o zi
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 6 ore
Circul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 19 ore
Penitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi