Vai de steaua ei de ce a mai rămas din presa economică din România. Inteleg că Ziarul Financiar (care nu este la primul tease mincinos prin intermediul Mediafax), anunță prin intermediul Mediafax : ,,Surpriză! Mugur Isărescu va prelua conducerea FMI, cea mai înaltă funcție din lumea finanțelor publice mondiale obținută de un român”. Evident este un tease mincinos ticălos, iar dacă urmezi link-ul cu titlu mincinos, ZF, prin directorul său editorial mai bagă în titlu: ,,Ce ar fi trebuit să scriem:’. Intersantă politica editorială a Ziarului Financiar din mai multe motive: (i) la Ziarul Financiar ,,trebuie” să scriem. Știam. Măcar să scrie corect. (ii) Articolul se vrea o limbă la adresa lui Mugur Isărescu, în esență Ziarul Financiar plângând pe umărul bătrânului turnător al Securității și concluzionând că: ,,Statul român, instituțiile care fac parte din statul român, nu descoperă nimic, nu promovează nimic în poziții externe relevante”. Nu merită să citiți articolul, în esență Hoștiuc se întreabă de ce în contextul în care Kristalina Georgieva (Bulgaria) preia conducerea FMI și de ce ,,în locul Kristalinei Georgieva nu este Mugur Isărescu, cel mai longeviv bancher central din lume”. Ca să îl luminez pe amicul pe Cristi și să îl potolesc de tease-uri false, o să îi spun doar atât: la conducere FMI nu va ajunge vreodată vreun sicofant al fostei securități comuniste. Un astfel de turnător va ajunge cel mult să fie propus ,,cetățean de onoare” al Municipiului București. De altfel, răspunzând argumentelor că domnia sa a făcut politică monetară prea târziu și prea puțin, Isărescu a declarat anticipat poziția sa: ,,nu am fost în spatele CURVEI”. Domnia sa nu a precizat la conferința de presă din iulie (clar anterioară propunerii care se va dezbate mâine în Consiliul General al Capitalei de acordare a titlului de ,,cetățean de onoare”) dacă totuși s-a aplecat asupra problemei și dacă nu cumva a rămas cu un gust amar… Oricum, având în vedere că politica monetară a lui Isărescu este guvernată de ,,prea puțin, prea târziu, prea ca la țară” (așa cum puteți citi în cel mai recent articol al meu pe blogul personal), este evident, o dată în plus, de ce alde Isărescu nu va ajunge vreodată în vreo poziție care să necesite acordare unei vize cu drept de muncă în SUA, domnia sa nemaiputând spera încă din 1990 la un astfel de privilegiu. Isărescu, Ziarul Financiar, Criti Hoștiuc și Gabriela Firea trebuie să se resemneze că fostul informator al Securității comuniste (sursa Manole) nu va fi numit vreodată în vreo funcție importantă, surse din interiorul primăriei generale confirmându-i că se pregătește, după ungerea de mâine, chiar schimbarea denumirii unei străzi din București. În cărți pentru a purta denumirea sursei Manole ar fi rămas străzile ,,Turnătorului” și ,,Unde am alergat după Ana”, zisă și UM 0195, precizeaza pe pagina sa de socializare analistul Radu Teodor Soviani. (Paul D.).

O jagardea de bani gata, parazit bețiv, curvar și drogat, căpetenie de grup infracțional organizat, a omorât un șofer nevinovat.
Potrivit datelor din presa zilei, jagardeaua băuse ca porcul, se drogase, se certase cu iubita la finele unei partide păguboase de poker, după care a ieșit să se răcorească pe șosea cu 240 km/h, viteza la care i-a ramas înțepenit acul vitezometrului. Victima nu a avut nicio șansă.
Dar jagardeaua nu avea ce să caute nici cu iubita la poker, nici la volanul unui Aston Martin.
El trebuia să zacă la Jilava, pe paie ude.
Pentru că acum vreo doi ani, beizadeaua pușcariabilului Gino Iorgulescu (și acela infractor patentat) răpise un om cu care avea un diferend financiar, îl adusese acasă la el și dăduse ordin complicilor să-l bată pe datornic, metodic și în reprize, cu un ciocan de tocat șnițele, până scot banii de la el.
Fapte atat de evidente, încât echivocul e exclus.
În prima instanță, Mario Iorgulescu a fost achitat de Tribunalul Capitalei, în vreme ce complicii săi au primit pedepse cu închisoarea. A fost 30 de zile în arest, apoi sub control judiciar, apoi nimic. Pentru că a torturat cu sadism un om, degetul nemilos al legii i-a dat un bobârnac prietenos.
Dacă justiția nu ar fi fost cumpărată de banii și influența lui tat-su, feciorul ar fi fost nefericit, așteptând liberarea pe saltea de paie, dar teafar… Iar victima lui ar fi ajuns acasă vie si nevătămată.
Corupția ucide, uneori și cu manta.”
Știrile despre beizadeaua care a omorât pe șoseaua Chitilei un tânăr nevinovat, tatăl a două fetițe, se termina invariabil cu această abominație:

„Mario Iorgulescu a devenit cunoscut în presa mondenă datorită relațiilor sale amoroase cu diferite domnișoare din lumea bună a capitalei.”

Și urmează numele domnișoarelor din lumea bună. Ce să vezi, sunt enumerate curvele Bucureștiului, drojdia barurilor de noapte, pe care și le schimbă îndeobște ca pe jambiere fotbaliștii între ei.
Aș zice mai degrabă o lume mai proastă ca asta de care e vorba nu poți găsi: lumea minciunilor, drogurilor, preacurviei, puturoșeniei, inculturii și a manierelor groase.
Păi dacă iubita noastă presa numește „lumea bună” truditoarele din tractir, de ce vă mirați că aveți Guvern de analfabeti și parlament de hoți?”
Later edit:
Între timp, Iorgulescu-tatăl a declarat că putea ca situația victimei să fie inversată și celălalt să fie cel care a scăpat, iar fiul lui, oligofrenul care a provocat accidentul, să fie mort. Nici urmă de scuză, regret, empatie! Ăștia sunt monștri care ne hotărăsc destinele și care ne omoară pe capete. În fiecare zi. În accidente rutiere, în spitale, pe stradă, în haznalele closetelor din școli! Toata șleahta asta de criminali și analfabeti, de brute decerebrate. Cu odraslele lor cretine și cu curvele lor ordinare. Vă amintiți de nevasta lui Păunescu care a lăsat trei copii orfani și n-a pățit nimic? Dar de cretinul cu jeep de la Cronica Cârcotașilor , care e bine mersi? Cică conștiința îl supără din cand în cand!”. (Gabi Păcurariu).

(PRELUARE INPOLITICS.RO):

Străinii cumpără teren agricol românesc într-o veselie, alegîndu-l pe cel mai fertil şi caută să „acapareze” proprietăţi la preţ cât mai mic, achiziţionând mai ales de la ţărani în vârstă şi care nu îşi pot lucra singuri pământul. La loc de cinste, acuză PSD, se află băncile străine, care cumpără cu sutele de mii de hectare, în general pentru speculă.

”Instituţiile financiar-bancare au acumulat în ultimii ani peste 100.000 de hectare de teren arabil în România, fiind nume importante precum Rabobank, una dintre cele mai importante bănci olandeze, Grupul italian Generali şi Insight Investment din Marea Britanie. Se cumpără în general pentru a le arenda şi a le revinde peste câţiva ani, în contextul în care hectarul românesc este mult mai ieftin decât în alte state, iar valoarea lui creşte exponenţial. Instituţii bancare, fonduri de investiţii, agenţii imobiliare, fonduri de pensii şi companii de asigurare au ajuns de mulţi ani pe lista proprietarilor de terenuri arabile din România”. Acuzația a fost formulată în parlament de deputatul PSD Neculai Iftimie, care mai atrage atenția:

”Potrivit unor estimări ale asociaţiei EcoRuralis, împreună cu partenerii săi internaţionali, între două şi patru milioane hectare de terenuri agricole au fost „acaparate” de către diferiţi actori naţionali sau internaţionali. De asemenea, dintre cele 9,3 milioane de hectare de teren arabil din România, în jur de un milion ar fi în posesia cetăţenilor străini. Preţul terenurilor arabile a crescut de 25 de ori în ultimul deceniu, cu un ritm mediu de apreciere anuală de 40%”.

”În aceste condiţii, îmi pun întrebarea firească, pe care şi-o pune orice cetăţean român – de ce se tergiversează adoptarea Legii pentru modificarea şi completarea a Legii nr. 17/2014 privind vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole?” mai punctează deputatul.