Actualitate
Ordinul comandantului suprem pentru Direcţia de Informaţii Externe (serviciul de spionaj al Securităţii) a fost foarte clar: implicarea în obţinerea de documentaţie pentru tehnologii avansate şi utilaje pentru producerea de diamante sintetice
Considerată una dintre cele mai rentabile afaceri ale statului român din toate timpurile, constituirea, în 1974, a Fabricii de diamante sintetice din Bucureşti (n.n. falimentată în 2006) reprezintă un argument incontestabil că instituţia Securităţii din România aducea venituri substanţiale la buget. Alături de IC „Dunărea”, Fabrica de diamante sintetice, singura unitate cu acest profil din sud-estul Europei,reprezintă acei „copii teribili ai Securităţii” cu care s-ar fi putut mândri orice instituţie preocupată de securitatea statului din orice epocă istorică. Evident că acest lucru s-a putut întâmpla întru-un regim totalitar mult mai lesne decât într-unul democratic. De ce? Pentru că în democraţie sistemul economic se bazează pe principiile pieţei libere. Iată şi deosebirea fundamentală între un serviciu de informaţiial unui regim etatist faţă de intelligence-ul unui stat democratic. Marile firme şi companii ale lumii democratice îşi realizează prin sisteme proprii securitatea, înţeleasă ca prosperitate în legalitate. Intelligence-ul de corporaţie sau concurenţial cum mai este numit în lucrările de specialitate îşi stabileşte o serie de funcţii printre care cunoaşterea concurenţei şi studiile de piaţă (marketing) ocupă un loc strategic bine definit, fiind fundamentale pentru dezvoltarea companiilor şi protecţia propriilor interese şi secrete.
În timpul vizitei în capitala U.R.S.S., din 20 august 1970, cu ocazia Consfătuirii Comitetului Politic Consultativ al statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, Nicolae Ceauşescu a avut ocazia să vadă la faţa locului, cu bunăvoinţa lui Leonid Brejnev, cum se produc diamantele sintetice şi ce utilitate practică au acestea în diferite ramuri industriale, în special a celor bazate pe extracţie şi pe şlefuire. URSS producea încă din 1951, alături dar independent de Suedia şi S.U.A., diamante sintetice. Având în vedere proiectele ambiţioase pe care liderul comunist de la Bucureşti şi le propusese, ca de exemplu Transfăgărăşanul, Metroul bucureştean, Casa poporului, forările la mare adâncime pentru gaze şi petrol din ţară şi străinătate, adică în ţările cu care România avea astfel de contracte etc., Ceauşescu a înţeles imediat cât de rentabilă pentru economia românească ar fi producerea diamantelor sintetice în ţara noastră. Într-un astfel de context, ordinul comandantului suprem pentru Direcţia de Informaţii Externe (serviciul de spionaj al Securităţii) a fost foarte clar: implicarea în obţinerea de documentaţie pentru tehnologii avansate şi utilaje pentru producerea de diamante sintetice. Cei care s-au mişcat mai repede şi cu folos au fost ofiţerii de informaţii care lucrau pespaţiul ţărilor nordice. Un anume locotenent Alexandru (probabil nume conspirativ), a reuşit după doi ani de studiu şi investigaţii complexe să intre în legătură cu un specialist străin pe care l-a convins să-i facă rost de planuri şi tehnologii utilizate în fabricarea diamantelor. Acţiunea a fost încununată de succes, mai ales că specialistul,numit conspirativ „Cap luminat”, a acceptat să vină şi în România pentru a da o mână de ajutor colegilor români.
Un alt moment important al acţiunii a fost organizarea mai întâi a unei staţii pilot, care a lucrat cu şase oameni, reuşind să pornească procesul de producţie, pentru ca ulterior, cu experienţa câştigată, să se dezvolte până când a căpătat conturul unei fabrici rentabile. În 1974, de ziua lui Nicolae Ceauşescu, generalul Ion Mihai Pacepa, cel care s-a ocupat din partea DIE de coordonarea acţiunii, i-a dăruit un cadou de excepţie: câteva diamante sintetice produse în România. Certificatul de naştere al fabricii a fost emis de Ceauşescu în august 1974 sub titulatura Unitatea de Producţie Specială „Dacia”.În 1975, Ministerul de Interne a înaintat la Cabinetul 1 o notă vizată de Gheorghe Oprea, prim viceprim-ministru al Guvernului României,prin care şeful statului, Nicolae Ceauşescu era informat că instalaţiile pilot de sinteză pentru diamante produc (60 kg) şi că a fost asimilată în întregime tehnologia de producţie a acestora, nemaifiind nevoie de eforturi valutare pentru procurarea acestor diamante din import”.[1] Prin acelaşi document,se solicita înfiinţarea unei unităţi de producţie specială în cadrul Securităţii, organizată pe principiul bugetar.Personalului
civil al Fabricii de diamante sintetice i se asigura o retribuţie cu 20% mai mult decât primeau ceilalţi specialişti civili din Ministerul de Interne, precum şi alte sporuri de secret, importanţă deosebită etc.
În 1976, Nicolae Ceauşescu a semnat Decretul de înfiinţare a Unităţii Militare PS (Producţie Specială) care avea în schemă 140 de posturi -130 ofiţeri, 9 subofiţeri şi 118 personal civil. Printr-un alt Decret, cu nr. 163/29 decembrie 1976 se mărea numărul de posturi la 526.
Finanţarea desfăşurării activităţii acestei Unităţii Militare de Producţie Specială se făcea conform art. 55 „cheltuielispeciale”, iar primul sediu a fost în str. Bujoreni. Din raţiuni de stat, Decretul de înfiinţare a acestei Unităţi Militare de Producţie Specială nu a fost publicat în Buletinul Oficial.Tot prin acel decret se prevedea: „Contractarea de către Ministerul de Interne, în anii 1976-1978, a echipamentului şi a utilajelor necesare dotării noii dezvoltări a capacităţii de producţie, precum şi trecerea fondurilor în valută la Banca Română de Comerţ Exterior (BRCE), într-o poziţie specială şi într-un cont separat”[2] Prin acest decret, Securitatea era autorizată să cumpere echipamentele şi materialele, precum şi materiile prime, fie direct, fie prin Întreprinderi de Comerţ Exterior (ICE). Şeful DSS,Tudor Postelnicu, raporta şefului statului că obiectul special „PS” ajunsese la 2,92 milioane carate (885 kg) şi că oferea mari disponibilităţi la export. Era şi motivul pentru care solicita ca materiile prime -pirolita, cobaltul, grafitul special etc. să fie procurate prin mijloacele muncii „speciale” cu derogare de la unele reguli generale de import.[3] Mai trebuie precizat că producerea diamantelor sintetice era protejată de patentele concernelor General Electric Company (SUA) şi De Beers(Republica Sud-Africană), ceea ce făcea prohibitivă vânzarea directă. Prin urmare, Securitatea s-a orientat ca valorificarea producţiei să fie făcută prin firma „Sunitron” sau alte firme intermediare. În acest sens, în 12 iunie 1978, Nicolae Ceauşescu a semnat Decretul nr. 144, pentru Obiectivul „PS” în care se prevedea exceptarea de la controlul vamal intern a produselor exportate, iar banii urmau să fie trecuţi în contul „OV” (Operaţiuni Valutare Speciale). După 1982 operaţiunile comerciale vor reveni ICE „Dunărea”, o altă unitate militară din DSS cu indicativul 0107. Întreaga operaţiune specială de fabricare a diamantelor sintetice a avut nume de cod „Stelele”, fiind încredinţată Brigăzii SD (Ştiinţă -Dezvoltare),condusă de generalul maior inginer Teodor Sârbu,recomandat de foştii săi subalterni ca un foarte bun specialist în domeniu.La scurtă vreme după dezertarea generalului Pacepa, generalul inginer Teodor Sârbu a decedat în urma unei explozii „întâmplătoare”în garajul său, ceea ce demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că lumea frontului secret este extrem de dură. Oricum, la sfârşitul anilor ’70, Fabrica de diamante sintetice aflată în directa responsabilitate a Securităţii ajunsese la o producţie ce o situa pe locul al treilea în ceea ce priveşte calitatea diamantelor produse şi pe locul al patrulea pe piaţa mondială la nivelul cantitativ.
Interesant este faptul că memorialiştii fostei Securităţi, implicaţi în această acţiune susţin că trădarealui Pacepa, din 28 iulie 1978, nu a adus atingere intereselor afacerii cu diamante, ci dimpotrivă în anii următori s-a constatat o rentabilitate mult sporită. Generalul (r) Giartu Istifie, fost director al fabricii de diamante, a mărturisit unor ziarişti de investigaţie că după acest episod al trădării lui Pacepa, majoritatea ofiţerilor români acoperiţi din străinătate, retraşi de la post pentru a nu fi deconspiraţi, au fost angajaţi ulterior la Fabrica de diamante. Acest flux de profesionişti a jucat un rol pozitiv în dezvoltarea fabricii pentru că toţi aceştia căpătaseră experienţă în intreprinderile din Occident în care lucraseră. Iată şi un aspect pozitiv, dacă se poate accepta aşa ceva pe frontul secret, de pe urma unei trădări. De fapt, cam toţi specialiştii şi angajaţii Fabricii de diamante sintetice erau ofiţeri. Instituţia a promovat o politică de cadre chibzuită din acest punct de vedere. A racolat şefii de promoţie de la facultăţile de fizică şi chimie din universităţile româneşti, dar şi pe cei din Institutele Politehnice din ţară, mai ales pe absovenţii de mecanică. Colonelul (r) Ion Mariţescu, fost director al fabricii în perioada 1991-1994, confirmă faptul că tehnologia utilizată în unitatea pe care a condus-o era de provenienţă occidentală, iar procurarea ei s-a făcut prin implicarea activităţii de informaţii externe. Aşa s-ar explica şi secretomania din jurul afacerii. Unul dintre primii angajaţi ai fabricii a oferit următoarea explicaţie: „Nimeni nu putea refuza un astfel de loc de muncă, era tehnologie mai mult decât de ultimă generaţie, erau lucruri provocatoare de care nu mai auzise nimeni. Iar, pe lângă asta, mai era şi un mediu interesant, totul era ultrasecret şi nimeni nu ştia ce faci”.[4]
La începutul anilor ’80 se produceau circa zece milioane de carate pe an, iar valoarea unui carat (ca unitate de măsură pentru aceste diamante) era socotită la aproximativ nouă-zece dolari. La jumătatea anilor ’80, Fabrica de diamante a atins apogeul productivităţii: 20 milioane de carate pe an, atunci când preţul urcase la 12 dolari pe carat. După opinia unor specialişti implicaţi în producţia de diamante sintetice, încasările ajungeau şi la 240 milioane de dolari pe an. Un alt domeniu care-i adusese fabricii sume importante de bani a fost recuperarea metalelor nobile din catalizatori uzaţi. Lunar se repuneau în circulaţie 25 de kilograme de platină[5
[1] Gheorghe Popa, Faţa văzută/nevăzută a Securităţii,în „Curierul de Râmnic”, 1 noiembrie 2006.
[2] Ibidem
[3] Ibidem
[4] [4http://casajurnalistului.ro/parcul-de-distractii-din-fabrica-de-diamante
prof. univ. Cristian Troncota
Actualitate
Schimbare de gardă la Canberra: Premieră istorică și pivot strategic în conducerea armatei australiene
Australia marchează o etapă decisivă în evoluția forțelor sale armate prin anunțarea a trei numiri majore la vârful ierarhiei militare. Într-o mișcare ce combină respectarea tradiției de excelență cu necesitatea modernizării în contextul pactului AUKUS, guvernul de la Canberra a desemnat noi lideri pentru forțele de apărare, armata de uscat și marină.
O barieră doborâtă: Prima femeie la comanda armatei de uscat
Cea mai răsunătoare veste a acestui proces de restructurare este numirea Locotenent-Generalului Susan Coyle în funcția de Șef al Armatei. Cu o carieră impresionantă de 39 de ani, Coyle devine prima femeie din istoria Australiei care preia această responsabilitate supremă. Experiența sa este vastă, acoperind teatre de operații complexe precum Afganistan, Orientul Mijlociu și Timorul de Est. „Este o onoare absolută”, a declarat Coyle, subliniind că fundalul său solid în domenii strategice și operaționale reprezintă fundamentul pe care va construi încrederea necesară acestei comenzi de înalt nivel.
Submarinismul ca pilon strategic: Noua eră a forțelor de apărare
Viceamiralul Mark Hammond, actualul șef al marinei, va face pasul către cea mai înaltă funcție militară a țării, devenind Șeful Forțelor de Apărare (CDF). Alegerea unui ofițer cu experiență vastă pe submarine nu este una întâmplătoare. În contextul achiziției de submarine cu propulsie nucleară prin programul AUKUS și al dezvoltării flotei de luptă de suprafață, expertiza lui Hammond este considerată vitală pentru securitatea națională pe termen lung.
Continuitate și securitate în domeniul naval
Locul lăsat vacant la conducerea Marinei va fi ocupat de Contraamiralul Matthew Buckley. La fel ca predecesorul său, Buckley provine din rândul forțelor de submarine, având în palmares comanda HMAS Collins. Această succesiune subliniază prioritatea acordată de Australia domeniului subacvatic ca element central al strategiei de descurajare.
Oficialii guvernamentali au subliniat că acești noi lideri vor avea o contribuție enormă la siguranța națiunii, misiunea lor fiind clară: adaptarea Australiei la noile realități geopolitice prin profesionalism și inovație strategică. Noile mandate vor deveni oficiale începând cu luna iulie a acestui an.
Un eveniment de succes nu apare din intamplare. In spatele unei seri reusite exista multe decizii luate cu atentie, de la alegerea datei pana la felul in care sunt gandite serviciile si atmosfera. Fiecare detaliu are rolul lui, iar atunci cand lucrurile sunt planificate bine, intreaga experienta devine mai placuta pentru toata lumea.
Oamenii isi amintesc mult timp felul in care s-au simtit la un eveniment. Locul, organizarea, servirea si atmosfera lasa impresii clare, chiar si atunci cand nimeni nu vorbeste imediat despre ele. Tocmai de aceea, pregatirea nu ar trebui facuta in graba. Cu cat incepe mai devreme, cu atat cresc sansele ca totul sa se lege natural.
Acest lucru se vede foarte bine mai ales in cazul unor evenimente corporate, unde organizarea trebuie sa inspire claritate, seriozitate si atentie fata de invitati. Intr-un astfel de context, spatiul ales nu este doar un decor, ci o parte importanta din felul in care este perceput intregul eveniment. De aceea, alegerea lui merita tratata cu multa atentie.
Locatia buna poate schimba intreaga experienta
Locatia este unul dintre primele lucruri pe care invitatii le observa. Chiar inainte sa inceapa programul, ei isi formeaza deja o impresie despre eveniment in functie de spatiu, acces, atmosfera si felul in care este pregatita sala. Din acest motiv, alegerea locatiei trebuie facuta cu responsabilitate, pentru ca ea poate influenta direct felul in care va fi traita intreaga seara.
Un Luxury Events Ballroom ofera mai mult decat un simplu loc pentru adunarea invitatilor. Un astfel de spatiu poate aduce eleganta, lumina bine gandita, mobilier potrivit si facilitati moderne care sustin intreaga desfasurare. Pentru multi organizatori, aceasta combinatie conteaza mult, fiindca nu schimba doar aspectul evenimentului, ci si felul in care se simt cei prezenti pe tot parcursul serii.
Cand este aleasa o locatie, merita urmarite cateva lucruri simple:
- daca dimensiunea salii se potriveste cu numarul invitatilor
- daca spatiul este usor de accesat si bine organizat
- daca atmosfera locului sustine tipul de eveniment planificat
Meniul si ambientul construiesc o parte mare din amintire
Pentru multi invitati, mancarea ramane unul dintre subiectele despre care se vorbeste si dupa eveniment. Un meniu bine ales poate lasa o impresie foarte buna, mai ales atunci cand este variat, bine prezentat si gandit in functie de preferintele celor prezenti. Tocmai de aceea, alegerea unei locatie nunta sau a unui spatiu pentru alt tip de eveniment trebuie facuta si cu gandul la felul in care poate sustine partea de servire.
Pe langa mancare, conteaza mult si felul in care este construita ambianta. Decoratiunile, culorile, florile, lumanarile sau micile detalii vizuale pot schimba complet atmosfera unei seri. Atunci cand toate aceste elemente se leaga intre ele, spatiul capata coerenta si transmite eleganta. In schimb, un decor prea incarcat poate obosi vizual si poate strica echilibrul intregii sali.
Printre lucrurile care dau mai multa valoare atmosferei se afla:
- un meniu adaptat gusturilor si nevoilor invitatilor
- decoratiuni care se potrivesc cu stilul evenimentului
- o prezentare atenta care face totul sa para mai bine gandit
Muzica si ritmul serii dau energie intregului program
Muzica influenteaza direct starea de spirit a invitatilor si poate schimba foarte mult felul in care este perceput un eveniment. Exista momente in care ea trebuie sa ramana discreta si sa completeze conversatiile, dar exista si momente in care trebuie sa ridice energia si sa aduca oamenii mai aproape de atmosfera serii. De aceea, programul artistic trebuie gandit in functie de public si de ritmul dorit.
O seara bine construita nu inseamna doar muzica buna, ci si o ordine fireasca a momentelor. Invitatii trebuie sa simta ca evenimentul curge natural, fara pauze ciudate si fara schimbari bruste care taie atmosfera. Muzica ambientala la inceput, un fond sonor placut in timpul mesei si un program mai energic mai tarziu pot face o diferenta reala in felul in care este traita seara.
La fel de important este si faptul ca artistii sau cei care se ocupa de muzica trebuie alesi cu grija. Un DJ sau o trupa potrivita nu inseamna doar sunet bun, ci si capacitatea de a intelege publicul si de a sustine atmosfera potrivita la momentul potrivit. Atunci cand acest lucru se intampla, invitatii simt mai usor ca fiecare etapa a serii are sens si curge firesc.
Succesul se vede in detaliile care nu par mari
De multe ori, cele mai mici lucruri sunt cele care raman in memoria invitatilor. Un gest atent, un mesaj de bun venit, un bilet de multumire sau un mod clar de organizare pot schimba complet felul in care este privit evenimentul. Aceste detalii nu par intotdeauna esentiale la inceput, dar contribuie mult la impresia finala si la starea generala a celor prezenti.
In acelasi timp, logistica din culise trebuie sa functioneze foarte bine. Parcarea, accesul, comunicarea cu invitatii si claritatea programului sunt aspecte care nu ar trebui lasate pe ultimul loc. Oaspetii nu trebuie sa simta ezitari sau confuzii. Cand totul este bine pus la punct, ei se pot bucura de eveniment fara sa fie distrasi de probleme usor de evitat.
Un eveniment reusit incepe cu alegeri bune facute din timp si continua cu multa atentie la felul in care toate elementele se leaga intre ele. Locatia, meniul, muzica, decorul si detaliile practice trebuie privite ca parti din acelasi intreg. Atunci cand sunt gandite impreuna, ele pot transforma o simpla intalnire intr-o experienta placuta, coerenta si usor de tinut minte.
Actualitate
Viteza de reacție în era digitală: Cum „avanpostul de inovație” al armatei SUA rescrie regulile achizițiilor militare
Într-o mișcare strategică menită să elimine blocajele birocratice, Corpul XVIII Aeropurtat a transformat recentul exercițiu Scarlet Dragon într-un laborator de testare pentru o nouă structură revoluționară: Joint Innovation Outpost (JIOP). Această unitate nu este doar un centru de idei, ci un motor operațional care promite să livreze tehnologie de ultimă oră către soldați într-un ritm care să depășească capacitatea de adaptare a oricărui adversar.
Puterea la firul ierbii: Decizii de 50 de milioane de dolari direct pe frontul tactic
Pentru prima dată în istoria modernă a Armatei, o comandă operațională primește autoritatea de a lua decizii financiare majore direct de pe teren. JIOP beneficiază de profesioniști în achiziții și de puterea de a gestiona până la 50 de milioane de dolari, în principal din fonduri de cercetare și dezvoltare. Această „operaționalizare a achizițiilor” permite comandanților să identifice, să testeze și să cumpere soluții tehnice fără a mai aștepta aprobările de la nivel central, care deseori durează ani de zile.
Obiectivul este simplu: dacă un sistem funcționează și răspunde unei nevoi imediate a soldatului, acesta trebuie achiziționat și implementat acum, nu peste un deceniu.
Adio, birocrație: De la dosare de 900 de pagini la „9-line-ul” inovației
Inovația adusă de JIOP vizează și simplificarea radicală a modului în care industria de apărare interacționează cu armata. În locul propunerilor stufoase, de sute de pagini, care definesc procesul tradițional de achiziție, noul model propune un format de tip „9-line” — o descriere scurtă și precisă a capacităților tehnologice.
Această abordare transformă exerciții precum Scarlet Dragon din evenimente episodice în procese continue de rafinare a tehnologiei. Furnizorii pot primi feedback instantaneu de la utilizatorii finali, ajustându-și sistemele între zilele de execuție ale exercițiului. Rezultatul? O validare rapidă a tehnologiilor mature care pot fi transferate imediat către întreaga Armată.
„Țesutul conectiv”: Puntea dintre soldat și gigantul industrial
JIOP funcționează ca un element de legătură esențial care nu a existat până acum. Prin monitorizarea directă a nevoilor soldaților în timpul misiunilor, acest avanpost identifică tehnologiile cu potențial de aplicare la scară largă și le transferă către birourile de programe tradiționale ale Armatei (ASA/ALT).
Fie că este vorba despre soluții de rețea cross-domain sau sisteme avansate de procesare a datelor, fluxul de informații este acum bidirecțional. Soldatul generează și validează ideea, JIOP o finanțează și o testează, iar complexul militar-industrial o transformă într-un program oficial de înzestrare. Este o revoluție care transformă inovația dintr-o excepție fericită într-o rutină operațională.
MISIUNEA „OARBA” LA NATO/DOCUMENTE: CUM SĂ CUCEREȘTI BRUXELLES-UL CU UN CAZIER „REPUTAȚIONAL” ȘI DOUĂ FUNCȚII ÎN BUZUNAR
În timp ce România se screme să pară un pilon de stabilitate la granița estică, Ministerul Economiei, condus de „vizionarul”...
TALIBANUL MORALIST CU TRAFALET ÎN DOTARE: CUM SE MAI „EDUCĂ” TINERII PRIN TRAMVAIELE DIN CRAIOVA
În timp ce lumea civilizată discută despre progres, prin mijloacele de transport din Craiova încă mai bântuie specimene care confundă...
Război total între IGPR și Sindicatul Europol: Poliția Română denunță o campanie de dezinformare privind concursurile de management
Într-o reacție neobișnuit de dură, Centrul de Informare și Relații Publice al Poliției Române a lansat o serie de precizări...
EXCLUSIV: Bomba de sub nori – Fermierii-007 iau Poliția la întrebări: Sunt rachetele antigrindină muniție de război sau doar jucării scumpe pentru „băieții deștepți”?
În timp ce instituțiile statului mimează vigilența, ziarul de investigații Incisiv de Prahova, singura publicație care a avut curajul să...
MILIȚIA ÎN BOXA ACUZAȚILOR: Statul îți dă bani de avocat, dar tot tu rămâi cu buza umflată!
Într-o țară în care infractorii au mai multe drepturi decât cei care îi încătușează, polițistul român a ajuns un fel...
Ospiciul „sărăcește-norul”: Marea „pârjoleală” de 5.000% și agenții 007 ai gliei care au demascat mafia Antigrindina a argintului!
România anului 2026 a devenit oficial rezervația naturală a absurdului, unde „specialiștii” statului au reușit o performanță demnă de Cartea...
REVOLUȚIA OPAIȚULUI: Consilierii Robescu și Sârbu-Simion sting lumina în Ploiești ca să nu se vadă gunoiul și gropile
În timp ce omenirea visează la colonizarea Planetei Marte, la Ploiești, doi „vizionari” ai urbanismului de peșteră au decis că...
Marele jaf de 5 lei: Cum îi înfometează IPJ Olt pe „Sherlockii” de Slatina
În timp ce marii infractori se lăfăie în opulență, adevărații detectivi ai județului Olt au primit o misiune demnă de...
Revoluția „Opaițului” la Ploiești: Gara de Sud se pregătește de beznă, că tehnologia e „păcat”!
În timp ce omenirea se chinuie să colonizeze Marte și să perfecționeze inteligența artificială, la Ploiești, doi „ctitori” ai urbanismului...
Ospiciul Antigrindină: Marea „pârjoleală” programată până în 2040 și agenții 007 ai gliei care au demascat mafia norilor!
România anului 2026 a devenit oficial o republică unde nu mai plouă cu apă, ci cu minciuni gogonate și iodură...
APOCALIPSA ÎN HALATE ALBASTRE: Cum vrea „reforma Bolojan” să trimită medicina militară direct la reanimare
Cuza a făcut-o „Armă”, statul o face „mâncare de pește”: Tradiția de 160 de ani, strivită sub talpa unor calcule...
ACADEMIA „DUPĂ URECHE”: Cum transformă ANP pușcăria în Vestul Sălbatic, unde legea e un mit și „experiența” e bătutul pe umăr
În timp ce Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) se piaptănă în oglinda bilanțurilor roz, sistemul se scufundă într-o mare de...
MIRACOLUL DE PAȘTE LA MAI: Cum transformă ministerul munca polițiștilor în economii de lux pe spinarea „prostimii” cu epoleți
În timp ce restul țării se pregătește de cozonaci, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) exersează o nouă formă de magie neagră...
NOAPTEA MINȚII LA IGPR: Cum să pedepsești un polițist care a avut „tupeul” să aplice legea în fața „zeilor” de la Ordine Publică
Într-un sistem care pare să funcționeze după principiul „legea e pentru muritori, nu pentru șefi”, un agent de poliție a...
Marea ghenă ploieșteană: Cum se dă „Bin Go” la miliarde sub bagheta magicianului Ganea și a Primarului-Fanfară!
Orașul lui Caragiale a depășit faza de vodevil și a intrat oficial în epoca „penalului de aur”. În timp ce...
-
Exclusivacum 3 zile
EXCLUSIV: Bomba de sub nori – Fermierii-007 iau Poliția la întrebări: Sunt rachetele antigrindină muniție de război sau doar jucării scumpe pentru „băieții deștepți”?
-
Exclusivacum 5 zile
ACADEMIA „DUPĂ URECHE”: Cum transformă ANP pușcăria în Vestul Sălbatic, unde legea e un mit și „experiența” e bătutul pe umăr
-
Featuredacum 3 zileSfidare absolută în Noaptea de Înviere: Un tânăr din Caransebeș a fost prins de două ori la volan, deși avea permisul suspendat
-
Exclusivacum 5 zile
MIRACOLUL DE PAȘTE LA MAI: Cum transformă ministerul munca polițiștilor în economii de lux pe spinarea „prostimii” cu epoleți
-
Exclusivacum 3 zile
MILIȚIA ÎN BOXA ACUZAȚILOR: Statul îți dă bani de avocat, dar tot tu rămâi cu buza umflată!
-
Ancheteacum 3 zileSecunde critice la Vâlcea: Doi polițiști, ambii pe nume Ionuț, au smuls un copil din ghearele unei tragedii
-
Exclusivacum 5 zile
Ospiciul Antigrindină: Marea „pârjoleală” programată până în 2040 și agenții 007 ai gliei care au demascat mafia norilor!
-
Exclusivacum o zi
Război total între IGPR și Sindicatul Europol: Poliția Română denunță o campanie de dezinformare privind concursurile de management