Actualitate
„Acoperitii” SRI, filati de „Doi s’ un sfert” !
Uite ca, in ciuda optimismului mai mult sau mai putin oficial afisat atat de catre vechea, dar si de catre noua conducere a Ministerului de Interne, cei de la DIPI, odata cu finalizarea „resetarii” organizatorice a structurii nu au predat chiar toate dosarele pe care le aveau in lucru! Aaa, ca or fi pasat pe la alte Directii din cadrul Politiei lucrarile informative punctuale este cu totul alta poveste, numai ca „dosarele paralele” de filaj exercitate asupra unor „tinte” care nu intrau in competenta lor nu au ajuns inca la „beneficiarii legali”, fie si pentru simplul fapt ca, pur si simplu, acestia nu exista! Iar aceasta dezvaluire este facuta cu aceeasi siguranta cu care, cu cateva saptamani inainte ca „tsunami”-ul DNA sa loveasca fosta DGIPI, anuntam ca „s-au sifonat banii de sifoane” de la „Doi s’ un sfert”! Sau la fel cum scriam ca Gabriel Oprea va fi „scurticircuitat” de catre oamenii Laurei Codruta Kovesi pentru achizitia unui autoturism A8.

S-au urmărit unii pe alţii
Desigur ca dupa ce 500 de ofiteri au iesit deja la pensie iar ceilalti au fost pusi la dispozitie si risipiti unul cate unul la munca de jos, structura se afla acum intr-o stare jalnica. Din moment ce, de altfel, pana si Bogdan Despescu a ajuns sa le ia sediile si sa lea dea unitatilor de politie din subordinea sa, sub motivatia ca DIPI se afla in restructurare. Insa initiatii sistemului stiu foarte bine ca despre „urecheatii” de la „Doi s’ un sfert” se spune ca, aidoma fotbalistilor nemti, poti sa fi sigur ca i-ai invins de-abia dupa ce-i vezi suiti in autobuz! Insa pana la urma tot va rabufni scandalul filajelor paralele facute de catre cele patru grupari distincte care se bateau anul trecut pentru suprematie si preluarea controlului la „Doi s’ un sfert”. Si ai caror membri nu doar ca s-au urmarit unii pe altii ca disperatii si au fortat monitorizarea celor pe care ii considerau apropiati de proprii rivali, dar chiar au recurs la filarea unor „tinte” despre care chiar la MAI existau rapoarte informative tot ale DIPI ca ar fi „acoperiti” ai Serviciului Roman de Informatii! Si totusi i-au filat la greu, penetrand astfel zone de maxima siguranta nationala, la care nu aveau acces si competente, si asta in lipsa unor mandate judecatoresti, ci pe simple asumari verbale ale unor astfel de misiuni halucinante…

Informatii vs. Protectie Interna
La inceputul lui 2016 nu erau o noutate actiunile de filaj paralele orchestrate de catre „Doi s’ un sfert”, din moment ce Gelu Oltean ajunsese sa puna sa fie urmariti inclusiv procurorii DNA care se aflau pe urmele unor apropiati de-ai sai sau a unor clienti care vroiau sa stie pana unde au ajuns anchetatorii in ceea ce-i priveste. Dar cel putin de acum pensionarul Gelu Oltean isi asumase aceste apucaturi si, pe vremea sa, nimeni nu mai misca in front, dupa ce putinii contestatari pastrati de la predecesori fusesera executati in doi timpi si trei miscari. Numai ca, in februarie 2016 a inceput pur si simplu nebunia, mai ales dupa ce membrii „grupului de la Zalau” ar fi primit incuviintarea tehnocratilor ca vor fi instalati la conducerea serviciului secret al Ministerului de Interne. Numai ca riposta din partea celorlalte trei grupari a fost mult mai puternica decat se asteptau adeptii lui Dacian Ciolos, asa ca a iesit un macel in toata regula.

Dosarele paralele nu au fost predate de DIPI
Iar in timp ce Informatiile si protectia interna isi executau unii altora oamenii, pana si intre cei despre care se spunea ca ar fi fost infiltrati de SRI a aparut o falie uriasa, acestia impartindu-se la randul lor in „coldisti” si „maioristi”. Iar apogeul acestei isterii a filajului reciproc a fost atins in primavara anului trecut, cand paranoia instaurata de primele raiduri ale procurorilor anticoruptie era atat de mare, ca unii sefi din „Doi s’ un sfert” au lasat orice urma de prevedere si si-au asumat, fie si verbal, ordinele de a se face filaj „la sange” la obiective despre care tot DIPI facuse rapoarte, pentru fostele conduceri ale MAI, ca ar fi „apropiati de Padure” sau chiar ofiteri acoperiti ai principalului serviciu secret al tarii…

Au ajuns la procurori…
Astfel de misiuni sensibile mai fusesera incercate si in trecut, dar de obicei ele esuasera, dupa ce ofiterii desemnati au atras atentia ca trebuie ca sa-si asume un superior raspunderea in scris. Mai ales daca misiunile impotriva celor suspectati ca ar fi „acoperiti” SRI ar fi trebuit sa se faca si fara mandat judecatoresc, dar mai ales fara a fi informat serviciul secret respectiv sa-si retraga oamenii sau sa confirme daca acestia se afla la randul lor in misiune, asa cum o cere cutuma. Anul trecut insa, sub presiunea evenimentelor, unii sefi DGIPI nu s-au mai incurcat in astfel de „amanunte” si au pornit masinaria infernala de filaj, in malaxorul careia au intrat de-a valma de la ofiteri a diverse structuri pana la lideri politici, dar si procurori de care s-au putut astfel apropia prin intemediul politistilor judiciari detasati la diverse Parchete. Si care au fost „balizati” fara stiinta lor. Iar materialele stranse probabil in scopul rafuielii care avea loc intre grupari, deloc putine, in niciun caz nu au fost predate asa cum prevedea controversata ordonanta a lui Dragos Tudorache. Caci daca filajele au fost facute in afara cadrului legal, cine ar fi putut fi atunci „beneficiarii legali” carora sa le fie predata informatiile astfel obtinute? Asa ca, desi acum cam toti liderii fostelor grupari din DIPI au facut pace de nevoie si ar aseza linistiti batista pe tambal, aceste dosare paralele trebuie sa existe totusi undeva. Si chiar sa fi inceput „sapaturile” catre acestea, ceea ce ar putea duce la mari surprize, atunci cand se va afla numele „obiectivelor” filate anul trecut in urma rafuielilor interne. Fie si pentru simplul fapt ca ar putea fi pus nea Nicu Vacaroiu sa-si trimita inspectorii de la Curtea de Conturi sa vada cum justifica cei de la „Doi s’ un sfert” cheltuielile uriase facute pe aceste misiuni subterane. Dar, lasand gluma la o parte, aceasta este ultima grija a celor care s-au dedat la astfel de practici, dupa ce se va afla cine pe cine a filat… Si mai ales cine le-a comandat!
( Catalin Tache enational.ro)
Actualitate
Eșec major pentru apărarea europeană: Programul franco-germano-spaniol FCAS a fost anulat oficial
Parteneriatul strategic dintre Franța, Germania și Spania pentru dezvoltarea viitorului sistem de luptă aeriană (FCAS) s-a prăbușit definitiv, în urma eșecului negocierilor dintre principalii actori industriali, Dassault și Airbus. Proiectul emblematic, menit să înlocuiască aeronavele Eurofighter și Rafale începând cu anul 2040, a fost oprit printr-un acord între guvernele de la Berlin și Paris, decizia finală aparținând părții germane.
Divergențele industriale pun capăt succesorului avioanelor Rafale și Eurofighter
De la lansarea sa în 2017, proiectul evaluat la 100 de miliarde de euro s-a confruntat cu numeroase obstacole. Disputele de lungă durată dintre companiile Dassault și Airbus s-au concentrat în principal pe conducerea proiectului, distribuirea volumului de muncă și perspectivele divergente asupra designului viitorului avion de vânătoare. În ciuda eforturilor recente de a alinia producătorii către o abordare comună pentru generația viitoare de avioane de luptă, interesele naționale și industriale s-au dovedit a fi imposibil de reconciliat.
O ultimă soluție de compromis: Friedrich Merz propune salvarea rețelei de comunicare digitale
În contextul acestui colaps, cancelarul german Friedrich Merz a propus ca națiunile partenere să continue colaborarea pentru dezvoltarea așa-numitului „combat cloud”. Această arhitectură software ar urma să funcționeze ca forță motrice a integrării tehnologice, conectând senzori, radare, drone și alte componente vitale. Deși nucleul reprezentat de aeronava cu echipaj uman a fost abandonat, această rețea de comunicații ar putea rămâne singura moștenire a proiectului inițial.
Incertitudini majore privind restul componentelor și cerințele nucleare ale Franței
Viabilitatea altor elemente din cadrul FCAS, precum dronele și motoarele care ar fi trebuit să funcționeze independent de aeronava principală, rămâne în prezent incertă. Un punct de fricțiune major a fost susținut de Airbus, care a favorizat o abordare cu două tipuri de avioane de vânătoare. Această soluție ar fi permis Franței să își dezvolte separat propria aeronavă, necesară pentru a îndeplini misiuni specifice de transport al armamentului nuclear, cerință care a complicat constant negocierile tripartite.
Actualitate
De la legendă la autonomie: Airbus dezvăluie U145, drona gigant care va redefini logistica militară
O premieră mondială la Berlin
Airbus a făcut un pas decisiv către viitorul aviației fără pilot prin lansarea noului sistem autonom U145. Bazat pe consacratul elicopter civil și militar H145, acest vehicul aerian neechipat este prezentat săptămâna aceasta la Salonul Aeronautic de la Berlin sub forma unei machete la scară reală, marcând o evoluție majoră în portofoliul gigantului european. Deși proiectată inițial pentru misiuni de transport logistic, drona promite să devină un pilon central în teatrele de operațiuni complexe.
Inteligență artificială sub o structură consacrată
U145 nu este doar un elicopter golit de scaune, ci o platformă complet autonomă, dotată cu senzori specializați și un sistem avansat de inteligență artificială. Este a doua aeronavă cu aripi rotative din gama Airbus care trece prin acest proces de transformare, urmând pașii modelului VSR700. Pentru a răspunde cerințelor logistice, designul a fost optimizat prin includerea unei uși frontale rabatabile și a unei podele dedicate pentru marfă, facilitând încărcarea și descărcarea rapidă în medii ostile.
Orizont 2030: Drumul spre operativitate deplină
Calendarul de dezvoltare este unul ambițios, dar riguros. Primele teste de zbor, care vor include un pilot de siguranță la bord, sunt programate pentru sfârșitul acestui an. Totuși, maturitatea deplină a sistemului și intrarea oficială în serviciu sunt estimate pentru începutul anului 2030. Această perioadă va fi utilizată pentru a perfecta parteneriatele strategice cu lideri din domeniul misiunilor autonome, asigurând o versatilitate care să depășească simplul transport de provizii.
Arsenalul viitorului: De la cercetare la „navă-mamă”
Dincolo de rolul său logistic, U145 este pregătit pentru o gamă largă de aplicații militare. Acesta va putea fi utilizat în misiuni de recunoaștere înarmată, supraveghere și, esențial pentru tacticile moderne, în echipe mixte „om-mașină” (MUM-T). Mai mult, platforma este proiectată să funcționeze ca o „navă-mamă” pentru lansarea de efecte aeriene, o capabilitate critică în conflictele de înaltă intensitate. Cu o moștenire solidă în spate — familia H145 având peste 1.800 de unități în serviciu și milioane de ore de zbor — U145 pleacă la drum cu avantajul unei fiabilități deja demonstrate în mediul civil și parapublic.
Actualitate
Geeks with Guns”: Duș rece de realism pentru utilizarea Inteligenței Artificiale în misiunile speciale
În timp ce Pentagonul accelerează integrarea tehnologiilor de ultimă oră, amiralul Frank Bradley, șeful operațiunilor speciale ale SUA, lansează un avertisment critic: entuziasmul pentru Inteligența Artificială (IA) trebuie temperat de realitățile dure ale câmpului de luptă. În cadrul unei intervenții recente, acesta a solicitat o „evaluare lucidă” a modului în care aceste instrumente sunt implementate în teatrele de operațiuni, subliniind că tehnologia nu poate înlocui discernământul uman în momentele critice.
Mitul IA pe front: Între eficiență administrativă și realitatea din prima linie
Deși recunoaște că Inteligența Artificială transformă deja forțele pentru operațiuni speciale, făcându-le mai eficiente în gestionarea datelor și a logisticii, amiralul Bradley atrage atenția asupra unei confuzii periculoase. În prezent, foarte puține sisteme desfășurate efectiv pe front utilizează o „IA reală” la marginea rețelei (edge AI).
„Trebuie să fim extrem de precauți cu privire la modul în care integrăm aceste soluții în livrarea forței letale”, a punctat acesta. Mesajul este clar: deși potențialul există, distanța dintre un algoritm de laborator și un sistem autonom capabil să ia decizii corecte sub foc inamic rămâne considerabilă.
Mașinile nu pot fi trase la răspundere: Etica războiului rămâne o sarcină umană
Pilonul central al argumentației amiralului Bradley este responsabilitatea juridică și morală. Fundamentul oricărui conflict armat modern este guvernat de Legile Conflictului Armat, care impun distincția între combatanți și civili, proporționalitatea forței și umanitatea.
„La finalul zilei, comandantul, omul, este cel care decide utilizarea violenței letale. El trebuie să aibă încrederea că această violență este exercitată în limitele legii”, a explicat acesta. Argumentul decisiv împotriva autonomiei totale a mașinăriilor este unul simplu, dar imbatabil: „Mașinile nu pot fi trase la răspundere”. Indiferent cât de avansat devine arsenalul, de la praștia antică la rachetele Tomahawk sau dronele ghidate prin IA, „omul din buclă” (human in the loop) rămâne o condiție nenegociabilă.
„Doctori în științe capabili să câștige o bătaie de bar”: Noul profil al soldatului de elită
Pentru a naviga în această nouă eră digitală, comandamentul forțelor speciale caută un nou tip de operator. Bradley a descris acest profil folosind o imagine plastică: „Geeks with Guns” (intelectuali înarmați). Este vorba despre militari care sunt simultan letali în teren și fluenți în limbaj tehnologic, capabili să înțeleagă și să manipuleze software-ul care rulează echipamentele de ultimă generație.
Acești „doctori în științe” ai câmpului de luptă trebuie să posede abilitatea rară de a gestiona instrumente complexe fără a-și pierde instinctul de luptător. Totuși, amiralul a insistat pe necesitatea smereniei în fața tehnologiei.
Limitele algoritmului în fața „lebedelor negre” ale războiului
În ciuda promisiunilor oferite de analiza predictivă, amiralul Bradley avertizează că războiul rămâne, prin excelență, un domeniu al imprevizibilului. Niciun algoritm, oricât de sofisticat ar fi, nu poate modela perfect evenimentele de tip „lebedă neagră” – acele situații imprevizibile care pot schimba soarta unui conflict într-o secundă.
„Incertitudinile războiului rămân ceva ce nicio mașină nu poate prezice”, a concluzionat acesta, reafirmând că, în fața haosului din teren, intuiția și etica umană rămân singurele busole sigure. Astfel, viitorul apărării nu aparține mașinilor, ci oamenilor capabili să stăpânească mașinile fără a deveni dependenți de ele.
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, sezonul doi: Nasul, finul, nevasta și agenta călcată în picioare. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VI)
-
Exclusivacum 2 zilePUȘCĂRIA MĂRGINENI, ÎNCONJURATĂ DE CAMERE, LIPSITĂ DE RĂSPUNSURI. Cum a ajuns o închisoare „păzită video” să lase un deținut să-și ia lumea în cap
-
Exclusivacum 3 zileViitura a lovit Cerasu, dar amenzile au venit mai repede decât apele: „profesioniștii” de la IPJ Prahova la pândă, nu la datorie
-
Exclusivacum 2 zilePoliția secretelor pe persoană fizică: IJP Prahova vrea să bage sursele jurnalistice în arest preventiv
-
Exclusivacum 3 zileIPJ VASLUI, TRIUNGHIUL BERMUDELOR DIN POLIȚIA ROMÂNĂ: CUM SĂ FII „ZEU” CU TREI FEȚE ȘI SĂ SCUIPĂ DE SUS PE LEGE
-
Exclusivacum 4 zileRACHETE ÎN NORI, MINTE ÎN CEAȚĂ. MAFIA ANTIGRINDINA. Cum a ajuns România captivă într-o pseudo-știință scumpă, unsă cu iodură de argint și propagandă
-
Exclusivacum 4 zileCasa de Pensii MAI, juristul de birt: își dă singură deciziile în judecată și pierde cu legea pe masă
-
Exclusivacum 3 zileOlimpiada căpușelor: Sala Sporturilor din Ploiești, transformată într-un decor de „survivor” pentru cetățenii curajoși



