Actualitate
Misterele ANTARCTICII/ De ce s-a dus PATRIARHUL KIRILL în ANTARCTICA, imediat după întâlnirea cu PAPA FRANCISC? /De ce s-a dus Secretarul de stat JOHN KERRY în ANTARCTICA, imediat dupa alegerile din SUA?
Misterele ANTARCTICII: Ce a văzut Amiralul mason RICHARD E. BYRD? De ce i-a finanțat ROCKEFELLER prima expediție? De ce uriașa OPERAȚIUNE HIGHJUMP a fost întreruptă brusc? Ați auzit de ARCA LUI GABRIEL? De ce s-a dus PATRIARHUL KIRILL în ANTARCTICA, imediat după întâlnirea cu PAPA FRANCISC? De ce s-a dus Secretarul de stat JOHN KERRY în ANTARCTICA, imediat dupa alegerile din SUA?
Daca postezi numele Amiralului Richard E. Byrd pe google, majoritatea temelor articolelor rezultate sunt despre Antarctica si … doua “teorii ale conspiratiei”:
PAMANTUL GOL
PAMANTUL PLAT
Sa analizam prima parte a celui de al doilea, ca tot e subtitrat.
La minutul 0:34 ni se spune despre Muntii Rockefeller. Au fost descoperiti de Byrd la 27 ianuarie 1929 si sunt denumiti astfel deoarece John D. Rockefeller Jr. a finantat expeditia.
Richard E. Byrd n-a fost doar explorator, ci si Honorary National President (1931–1935) al Pi Gamma Mu..
De asemenea a fost un foarte activ mason.
A organizat mai multe expeditii in Antarctica.
Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C8%9Biunea_Highjump
Operațiunea Highjump (OpHjp), numită oficial în engleză ca The United States Navy Antarctic Developments Program, 1946-1947, a fost o operațiune americană în Antarctica organizată de amiralul Richard E. Byrd Jr., USN (r) și condusă de amiralul Richard H. Cruzen. Acestă operațiune a fost lansată la 26 august 1946 și a durat până în 1947. A fost desfășurată o forță impresionantă: 5.000 de oameni, 13 nave și 26 de aeronave, fiind cea mai mare expediție antarctică din istorie. Misiunea principală a Operațiunii Highjump a fost de a stabili în Antarctica baza de cercetare Little America IV.[1][2]
În 1946, secretarul american al Marinei James Forrestal a adunat o uriașă forță navală de amfibii pentru o expediție antarctică ce urma să dureze șase–opt luni. Pe lângă nava-amiral USS Mount Olympus și portavionul USS Philippine Sea, ea conținea treisprezece vase de suport ale Marinei, șase elicoptere, șase bărci zburătoare, două operatoare de hidroavion și cincisprezece alte avioane. Grupul a sosit în Marea Ross la 31 decembrie 1946, și a efectuat observații aeriene asupra unei zone întinsă cât jumătate din Statele Unite, cartografiind zece noi lanțuri muntoase. Zona principală acoperită a fost coasta de est a Antarcticii de la 150 de grade longitudine estică până la meridianul Greenwich.
Operațiunea Highjump este, de asemenea, asociată cu teoria pământului gol, ipoteza intraterestră și OZN-urile, OZN-urile și al Treilea Reich și cu baza nazistă Noua Șvabia, generând astfel numeroase teorii ale conspirației. Unele dintre aceste teorii sugerează că scopul expediției nu a fost unul științific, ci militar. Aceasta teorie se bazează pe faptul că mai mult de jumătate dintre navele care au participat la această operațiune au fost parte a Marinei SUA și că regiunea în care a avut loc misiunea a fost revendicată anterior de către Germania nazistă la 19 ianuarie 1939 în urma unei expediții germane.
Ultima calatorie a lui in Antarctica a fost in calitate de comandant al Operation Deep Freeze I intre 1955 – 1956.
Revenind la al doilea clip, la minutul 1:56, Byrd incepe sa descrie “un depozit neatins de resurse naturale. Carbune la 300 km de Polul Sud intr-un imens lant montan, ce poate aproviziona intreaga lume vreme indelungata. Carbunele iese la suprafata. Apare fara incetare.”
Asta-i foarte interesant.
Iata si o filmare din timpul Operatiunii Highjump. Vizionati va rog incepand cu minutul 20:00:
Bizar, nu?
Revenind la clip, la minutul 3:10 se vorbeste despre Tratatul Antarcticii. Asta pare a fi:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_Antarcticii
Cititi si voi si vedeti ce intelegeti.
Iata si doua fragmente din articolul http://www.descopera.ro/teoria-conspiratiei/4232282-teoria-pamantului-gol-de-la-extraterestri-la-nazisti
Documente legate de aceste expeditii, cat si jurnalele lui Byrd au fost depuse ulterior in analele universitatii din Ohio. Faptul ca unul dintre jurnale lipsea, a generat o intreaga plasa de intrigi. Asta, si faptul ca Byrd s-a referit la Antarctica drept „Pamantul Misterului Vesnic” si a notat: „As vrea sa vad pamantul dincolo de Polul Nord. Zona de dincolo de pol este centrul Marelui Necunoscut”. Aceste dovezi au fost mai mult decat suficiente pentru cei care au crezut in teorie (a pamantului gol).
Operatiunea Highjump, demarata de guvernul american in 1946, il avea la bord si pe amiralul Byrd. Scopul declarat era acela de a explora zona Antarcticii din punct de vedere geografic, geologic, hidrografic, de a testa conditiile electromagnetice ale zonei, de a consolida suveranitatea Statelor Unite in zona si de a testa reactiile corpului uman in conditii extreme. Misiunea a fost intrerupta brusc in luna februarie a anului 1947, cu sase luni mai devreme decat data prevazuta initial, fara nicio explicatie acceptabila.
Si ajungem astfel in zona intrebarilor.
Chiar asa, dupa ce au ajuns atat de multi si cu atatea arme si bagaje acolo, de ce au plecat atat de repede?
Ce au vazut? Ce i-a speriat? I-a alungat cineva?
N-au voie sa zica? Se pare ca secretarul american al Marinei James Forrestal a vrut sa zica totusi ceva si a ajuns la nebuni. Apoi l-au ucis in 1949.
Adeptii teoriei Pamantului gol spun ca armada lui Byrd s-a luptat cu OZN uri. Ale celor din gaura aia sau ceva de genul.
Adeptii teoriei Pamantului plat zic ca expeditia a descoperit ca … Pamantul e plat.
Nu stiu cum a fost, dar ceva sigur a fost.
Apoi, daca tot au fost in stare de un Tratat al Antarcticii, de ce statele alea nu exploateaza impreuna colosalele resurse naturale?
De ce s-a bagat in seama Rockefeller? Familia asta a investit in multe, dar niciodata de florile marului.
Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 1)
Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 2)
Si de ce se chema Highjump? Adica saritura in inaltime.
Ciudateniile nu se opresc insa aici. Dupa cateva decenii de liniste, brusc Antarctica devine iar interesanta:
Ati auzit de ARCA LUI GABRIEL? De ce s-a dus PATRIARHUL KIRILL in ANTARCTICA, imediat dupa intalnirea cu PAPA FRANCISC? De ce s-a dus Secretarul de stat JOHN KERRY in ANTARCTICA, imediat dupa alegerile din SUA?
Pentru inceput sa vedem care ar fi:
Teoria conspiratiei
Arabia Saudita i-a dat Rusiei o arma apocaliptica, numita Arca lui Gabriel, descoperita sub Marea Moschee Masjid al-Haram de la Mecca.
Arhanghelul Gabriel, cica nu doar ca i-ar fi dictat Coranul “profetului” Mahomed dar i-ar fi si dat acestuia un soi de cutie cu putere imensa. Apoi fondatorul islamului a spus sa se ingroape respectiva arca si sa se mai dezgroape cand sfarsitul lumii e aproape.
Arca ar fi fost descoperita si data Rusiei, a carei armata au dus-o tocmai in Antactica, posibil la un soi de fosta baza OZN cu legaturi naziste.
Asta pe scurt. Pe lung, custodele moscheei din Mecca l-ar fi contactat pe Patriarhul Kirill, avertizandu-l ca lucratori de pe santierul pentru reamenajarea Marii Moschei ar fi descoperit misterioasa cutie la 11 septembrie 2015.
Cand au incercat s-o mute, s-a declansat o uriasa explozie de energie ce a ucis lucratorii.
Apoi o macara a cazut ucigand 111 credinciosi.
O a doua incercare de mutare a Arcei a avut loc la 24 septembrie, cauzand o masiva emisie de plasma ce s-a soldat cu 4 000 de morti.
Custodele a discutat de asemenea cu Patriarhul Kirill despre un antic manuscris salvat de la cruciatii catolici de catre Biserica Ortodoxa Rusa, intitulat “Instructiunile lui Gabriel catre Mahomed”.
La aflarea vestii, Vladimir Putin a trimis nava Amiral Vladimisky sa ia Arca din portul saudit Jeddah pentru a o duce tocmai in Antarctica.
Iata si:
Faptele
Oficial nu ne zicem nimeni de vreo Arca a lui Gabriel, insa:
O macara chiar a cazut la Mecca in acea perioada:

Vasul acela Amiral Vladimirsky, plecat dintr-un port de langa St. Petersburg,
chiar a fost in portul Jeddah din Arabia Saudita “intr-o vizita de afaceri”, dupa care a ajuns in … Antarctica:

https://sputniknews.com/russia/201512061031310899-russian-research-ship-admiral-vladimirsky/
Iar asta e foarte ciudat, caci relatiile dintre Rusia si Arabia Saudita sunt varza.
Dar totusi, ce treaba a avut vasul rusesc in Arabia Saudita?
Alte fapte
Cele de mai sus s-au petrecut in 2015. Sa vedem ce s-a intamplat in 2016:
Dupa cum stiti, Patriarhul Kirill s-a intalnit cu Papa Francisc in Cuba:
Declaratia comuna Papa Francisc si Patriarhul Kiril al Rusiei: “RESTABILIREA UNITATII CRESTINE”
Iar dupa intalnirea de la Havana, Patriarhul Kirill s-a dus in … Antarctica.
John Kerry a fost si el pentru 3 zile in Antarctica, dupa care a plecat intr-un turneu prin tari … arabe:
http://www.state.gov/r/pa/prs/ps/2016/11/264108.htm
Foarte bizare turneele celor doi.
Iar de curand, ni se spune despre trei piramide descoperite in Antarctica, ce ar putea schimba istoria umanitatii:
http://www.express.co.uk/news/weird/734186/snow-pyramid-Antarctic-human-history-discovery
Nu cred in Arce si OZN-uri, insa toate faptele de mai sus sunt extrem de ciudate. Trebuie avuta in vederea si posibilitatea ca dracul sa le vajaie prin cap liderilor religiosi si politici, prin descoperiri “arheologice din lumea araba” sau “extraterestrii”, despre necesitatea instaurarii cat mai grabnic a unei noi lumi.
Sau poate aceste vizite la nivel inalt in Antarctica n-au legatura cu asta sau n-au legatura doar cu asta, ci s-au dus acolo pentru a se convinge cu ochii lor de ceva. De ce anume? Ca Pamantul e fix? Se vede mai bine de acolo? Sau ca nu e doar fix, ci mai e si oarecum plat?
Actualitate
Cursa pentru supremația orbitală: De ce „inima” noilor sateliți este scrisă în cod, nu turnată în oțel
Spațiul cosmic a încetat de mult să mai fie un sanctuar al cercetării pașnice, devenind un domeniu de conflict deschis. În acest nou peisaj geopolitic, abordarea tradițională axată pe hardware-ul rigid al sateliților a devenit depășită. Statele Unite și aliații săi forțează acum trecerea către arhitecturi definite prin software, unde agilitatea, reziliența și capacitatea de actualizare în timp real sunt noile arme ale dominației orbitale.
Sfârșitul erei „hardware-ului static”: Spațiul ca domeniu cinetic
Timpul în care un satelit era lansat cu o singură misiune, neschimbată pe parcursul a zece ani, a apus. Astăzi, necesitatea de a domina „înălțimea supremă” impune o viteză de reacție care nu poate fi susținută de limitările fizice ale metalului. Strategii militari avertizează: pentru a evita surpriza operațională și pentru a contracara mișcările adversarilor, platformele orbitale trebuie să devină evolutive.
Prin utilizarea unei arhitecturi cu sisteme deschise, sateliții moderni integrează inteligența artificială (IA) și învățarea automată direct în orbită. Astfel, senzorii și capacitățile de luptă sunt îmbunătățite constant prin linii de cod securizate, transformând fiecare activ spațial dintr-un instrument fix într-un nod dinamic de putere.
De la controlul propulsoarelor la super-computerele de pe orbită
Din punct de vedere istoric, vehiculele spațiale erau prizonierele unei capacități de calcul extrem de limitate. Designul era rigid, iar resursele de energie și greutate (SWaP) permiteau doar sarcini de bază, precum controlul orientării. Schimbarea de paradigmă a venit odată cu evoluția calculului de înaltă performanță și a straturilor de abstractizare a software-ului.
Marea inovație a prezentului constă în capacitatea de a face „mai mult cu mai puțin”. Implementarea unui mediu software sofisticat elimină necesitatea de a lansa un vehicul nou de fiecare dată când cerințele misiunii se schimbă. În contextul trecerii spațiului de la un simplu strat de comunicații la un domeniu de confruntare cinetică și non-cinetică, controlul înălțimii depinde de manevre defensive și pivotări tactice executate în timp real, direct din software.
Realitatea operațională: Centre de date la mii de kilometri altitudine
Ceea ce părea a fi teorie în urmă cu câțiva ani a devenit deja realitate operațională. Primele micro-centre de date orbitale și regiuni de cloud hibrid au fost deja desfășurate pe Stația Spațială Internațională. Aceste etape demonstrează că utilizarea tehnologiilor comerciale de serie (COTS) în spațiu nu este doar posibilă, ci matură.
Secretul succesului rezidă în procesarea datelor la „margine” (edge computing). Volumul masiv de informații generat în orbită necesită o procesare cu latență scăzută chiar la sursă. Prin analiza datelor direct pe satelit, se reduce dependența critică de transportul datelor către sol și se închide „bucla OODA” (Observă-Orientează-Decide-Acționează) în spațiu, oferind autonomia necesară pentru a supraviețui într-un mediu ostil.
O „plasă” de reziliență împotriva amenințărilor hipersonice
Pe măsură ce amenințările hipersonice și tentativele de bruiaj se multiplică, arhitectura spațială trebuie să devină o rețea globală, nu o serie de ținte izolate. Strategia actuală vizează o structură de tip „mesh” multi-constelație și multi-orbitală. Lecțiile din conflictele terestre recente sunt clare: centrele de date centralizate sunt primele ținte. În spațiu, soluția este distribuirea capacităților pe mai multe straturi, astfel încât, dacă un nod este compromis, misiunea să continue neîntrerupt.
Această viziune depășește granițele naționale, necesitând o integrare totală între sistemele aliate. Printr-un standard software global și unificat, datele și capacitățile pot fi partajate instantaneu între partenerii internaționali. În vacuumul spațiului, „timpul real” este un standard greu de atins, dar este singura cale prin care o forță combinată poate asigura succesul misiunii în fața provocărilor de mâine.
Actualitate
Schimbare de gardă în spațiu: Boeing câștigă un contract de 2 miliarde de dolari pentru sateliții MUOS
Într-o mișcare surprinzătoare care modifică peisajul furnizorilor de apărare, Space Force a desemnat compania Boeing pentru a extinde constelația de comunicații critice, preluând ștafeta de la constructorul original al sistemului.
O victorie strategică în fața rivalilor de la Lockheed Martin
Space Systems Command (SSC) a anunțat oficial atribuirea unui contract de 2 miliarde de dolari către Boeing pentru dezvoltarea și livrarea a doi noi sateliți din cadrul sistemului Mobile User Objective System (MUOS). Decizia marchează o schimbare semnificativă de direcție, Boeing reușind să se impună în fața celor de la Lockheed Martin, compania care a proiectat și construit primele cinci unități ale acestei flote orbitale.
Noul acord acoperă întregul proces, de la dezvoltare și integrare până la testarea pe orbită. Această extindere a duratei de viață a serviciului MUOS este rezultatul unei competiții strânse, începută în 2024, când ambii giganți ai industriei au primit contracte inițiale de design în valoare de 66 de milioane de dolari.
Securizarea comunicațiilor navale până în anul 2035
Noile unități spațiale sunt programate pentru lansare începând cu anii 2031 și 2032, urmând să ridice numărul total de sateliți din constelația MUOS la șapte. Această infrastructură este vitală pentru armata americană și aliații săi, oferind comunicații securizate în banda ultra-înaltă (UHF), esențiale în special pentru coordonarea forțelor navale la nivel global.
Odată cu implementarea acestor noi sateliți, sistemul va putea rămâne operațional cel puțin până în 2035. Efortul financiar este unul considerabil, bugetul estimat pentru cercetare, dezvoltare și achiziții ridicându-se la peste 2,6 miliarde de dolari până în anul 2031, reflectând importanța strategică a menținerii unei conexiuni sigure în teatrele de operațiuni.
Orizontul comercial și viitorul comunicațiilor militare
În timp ce Boeing se pregătește pentru faza de construcție, arhitectura viitoare a comunicațiilor militare ar putea suferi transformări profunde. Dincolo de investiția actuală, autoritățile militare explorează o strategie pe termen lung care ar putea implica transferul parțial sau total al misiunilor de comunicații în bandă îngustă către furnizori comerciali.
Această abordare hibridă ar putea oferi o mai mare flexibilitate și reziliență, într-un moment în care spațiul devine un domeniu din ce în ce mai contestat. Până la implementarea noilor viziuni comerciale, sateliții MUOS construiți de Boeing vor rămâne coloana vertebrală a dialogului criptat pentru forțele de intervenție rapidă.
Actualitate
O nouă frontieră pentru marina italiană: Pierroberto Folgiero anunță planurile Fincantieri pentru propulsia nucleară
Într-o mișcare strategică menită să redefinească puterea navală a Italiei, cel mai mare constructor de nave din țară explorează integrarea reactoarelor nucleare de ultimă generație, în timp ce armata studiază fezabilitatea primelor sale forțe navale propulsate atomic.
Tehnologie de ultimă generație pe mare: Proiectul Minerva și viitorul reactoarelor nucleare
Pierroberto Folgiero, CEO-ul Fincantieri, a confirmat recent interesul major al companiei pentru propulsia nucleară, subliniind că studiile actuale vizează reactoarele din generațiile a treia și a patra. Deși o implementare imediată nu este iminentă, constructorul italian caută activ parteneriate pentru a acoperi întregul lanț de valoare al acestei tehnologii complexe. Această inițiativă se aliniază cu Proiectul Minerva, lansat de Ministerul Apărării din Italia, care evaluează modul în care reactoarele nucleare mici pot asigura atât propulsia, cât și producția de energie electrică pentru navele de suprafață și submarinele viitorului. În prezent, în Europa, doar Franța, Marea Britanie și Rusia dețin astfel de capacități, însă oficialii italieni consideră că este momentul ca Roma să adopte o atitudine vizionară în acest domeniu.
Inovație sub presiune: Lecțiile din Ucraina și revoluția comunicațiilor subacvatice
Dincolo de ambițiile nucleare, Fincantieri își îndreaptă atenția către tehnologiile fără echipaj, inspirându-se din dinamica războiului din Ucraina. Folgiero a evidențiat faptul că interesul principal nu rezidă neapărat în construcția dronelor de suprafață, ci în sistemele sofisticate de comandă și control. Abilitatea de a menține legături satelitare sigure în zone fără acoperire telecom reprezintă lecția esențială preluată de pe frontul ucrainean. În acest sens, compania colaborează deja pentru integrarea tehnologiilor wireless în dronele subacvatice destinate protecției infrastructurii critice, un sector considerat esențial pentru securitatea maritimă modernă.
O singură flotă pentru Europa: Colaborarea multinațională prin programul corvetei europene
O altă prioritate pe agenda constructorului italian este consolidarea cooperării la nivel continental pentru a evita duplicarea costurilor de cercetare și producție. Programul Corvetei Europene de Patrulare (EPC), care implică Italia, Franța, Spania și Grecia, este oferit ca exemplu de succes în armonizarea cerințelor militare. Conform conducerii Fincantieri, standardizarea platformelor navale este singura cale logică pentru viitor, argumentând că nu există „valuri italiene sau franceze”, ci un singur mediu maritim care necesită soluții comune. Această abordare colaborativă urmărește să creeze nave interconectate, capabile să opereze eficient în cadrul unei arhitecturi de apărare europene integrate.
-
Exclusivacum 5 zile„Prestij” cu reacție întârziată: după ani de Maneliadă în centru, IPJ Prahova scoate din joben… 4 percheziții
-
Exclusivacum 4 zileO feuda numită MEDAT: cumetrie, falsuri și caracatița bugetarilor de lux sub mantia lui Irineu Darău (USR)
-
Exclusivacum 4 zilePrahova sub talpa clanurilor: Polițiști cu dosare la comandă, interlopi cu protecție la purtător
-
Exclusivacum 3 zileDe la „Frumușelu’ Sifon” la Maneliadă pe Bulevard: cum se eliberează trotuarul doar când vor clanurile, nu IPJ Prahova
-
Exclusivacum 5 zileCatedrala ipocriziei reformiste: Cum „reorganizarea către eficiență” ascunde dublă semnătură și epurări la Ministerul Economiei/ Documente
-
Exclusivacum 4 zileBebe-chestorul și CIRP-ul de buzunar: cum a ajuns Drăgan stăpân pe informarea publică a Poliției Române
-
Exclusivacum 5 zileCoca-Cola Ploiești – O nouă eră în reciclarea “transparentă”: cum se reciclează banii, nu doar sticlele
-
Exclusivacum 5 zilePoliția fără curent: Șefii se ascund în birouri, iar agenții fug de cuțitar prin intersecție



