Actualitate
Mercurul din vaccinuri poate să fie de 50 de ori mai toxic pentru creier decât mercurul din pește

(Natural News) Dezbaterea privind vaccinurile continuă de decenii, cu puncte tari de vedere de ambele părți. Comisia inființată de președintele Trump pentru a evalua știința vaccinurilor, în legătură cu declarațiile lui Robert De Niro și Robert Kennedy Jr., care au oferit 100,000 de dolari oricui poate dovedi siguranța mercurului (ca thimerosal) în vaccinuri, a adus în lumina reflectoarelor încă o dată această problemă.
Faptul că mercurul este o otravă puternică care împiedică neurodezvoltarea nu mai este de mult sub discuții; oamenii de știință au căzut toți de acord cu asta. De fapt, deși mercurul a fost folosit in vaccinuri de zeci de ani, doar de la mijlocul anilor 1990, a fost eliminat din cele mai multe vaccinuri, după ce oamenii de știință au recunoscut că expunerea chiar la cantități mici de mercur organic ar putea duce la vătămări grave la fetuși și copii mici. De asemenea, cam prin jurul acestei perioade, vocile părinților ai căror copii au fost afectați de aceste vaccinuri au început într-adevăr să fie auzite. (Aflați mai multe despre ceea ce îi îngrijorează pe acești părinți pe Vaccines.news.)
Cu toate acestea, industria vaccinurilor și purtătorul său de cuvânt, CDC, continuă să afirme că a fost dovedit științific că „proporția infimă” de mercur din vaccinuri, sub formă de thimerosal (etilmercur) nu poate dăuna .
Argumentul lor este că, în timp ce mercurul care se găsește în pește (metilmercur) este foarte periculos, mercurul din thimerosal (etilmercur) este cu totul diferit, și poate fi introdus în copiii voștri de mai multe ori, în condiții de siguranță .
Un studiu din 2013 al oamenilor de știință de la Facultatea de Științe Medicale, Universitatea din Brazilia, publicat în Journal of Applied Toxicology, a investigat toxicitatea etilmercurului în comparație cu metilmercurul. Cu toate că ei au afirmat că mai multe cercetări sunt necesare la acest subiect, concluziile lor sunt totuși foarte interesante. (Fiți la curent cu cele mai recente cercetări privind mercurul în vaccinuri la Thimerosal.news)
Ei au observat că, deși metilmercurul este considerat periculos în cantități mici, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) aprobă doze mici de thimerosal în mai multe vaccinuri administrate repetitiv în timpul sarcinii și copilăriei. Ținând cont de acestea, au comparat toxicitatea și potențialele efecte negative atât ale etHg (etilmercur) cât și meHg (metilmercur).
Studiul lor abstract afirmă:
„Studiile in vitro comparând etHg (etilmercur) cu meHg (metilmercur) demonstrează rezultate echivalente măsurate pentru celule cardiovasculare, neuronale, și cele ale sistemului imunitar.”
Și apoi devine foarte interesant pentru că, spun ei, deoarece cele două tipuri de mercur au profiluri de toxicitate diferite, testarea în vitro a indicat faptul că:
„În scenarii reale de viață, o expunere simultană atât la etHg cât și la meHg ar putea avea ca rezultat efecte neurotoxice sporite la mamiferele în curs de dezvoltare.”

Așadar, nu numai că ambele tipuri de mercur sunt la fel de dăunătoare, dar expunerea la ambele ar combina efectele acestora. Asta înseamnă, de exemplu, că expunerea la etilmercur într-un vaccin, combinat cu expunerea la metilmercur într-un sandwich cu ton, ar avea un rezultat chiar mai dăunător.
Lisa Sykes, scriind pentru Trace Amounts, ridică unele probleme suplimentare cu privire la prezența mercurului în vaccinuri. Ea observă că ori cât de rău ar fi consumul de mercur din pește, acesta trece prin sistemul digestiv al organismului, ceea ce înseamnă că în final se absoarbe mult mai puțin. Pe de altă parte, mercurul din vaccinuri este injectat direct in organism, care intră în fluxul sanguin, iar de acolo trece direct în țesut. Corpul este lăsat fără apărare împotriva acestui atac direct.
Bebelușii în pântecele mamelor sunt și mai vulnerabili, din moment ce mercurul trece bariera placentară direct la făt. Prin urmare, copilul este expus la cantități enorme de mercur într-un moment de dezvoltare neurologică critică.
Sykes, de asemenea, subliniază faptul că vaccinurile nefolosite care conțin thimerosal sunt considerate deșeuri periculoase și trebuie, prin lege să fie eliminate în butoaie din oțel. Nici o astfel de prevedere nu se aplică peștelui, chiar și peștele cu un conținut ridicat de mercur. Numai asta indică în mod clar faptul că mercurul din vaccinuri nu este deloc inofensiv.
Și cât de mult mercur este în vaccinuri? Industria de vaccin face referire întotdeauna la cantități infime, „urme”, făcând ca o dezbatere despre asta să pară banală. Realitatea, cu toate acestea, așa cum raportează TruthWiki, este că, în timp ce peștele sau ton-ul conține doar aproximativ 250 până la 500 părți per miliard (ppb) de mercur, doar un singur vaccin antigripal contine 51.000 ppb.
Simplul fapt că industria de vaccinuri și CDC insistă să spună că aceste vaccinuri nu prezintă nici un pericol , în ciuda dovezilor științifice contrare, este un indiciu clar că ambele sunt implicate într-un sistem de acoperire masiv. Faptul este că vaccinurile sunt o industrie de 30 de miliarde de dolari anual, iar cei care beneficiază de pe urma ei vor face tot posibilul pentru a-și proteja propriile interese.
Surse:
Actualitate
Cursa pentru supremația orbitală: De ce „inima” noilor sateliți este scrisă în cod, nu turnată în oțel
Spațiul cosmic a încetat de mult să mai fie un sanctuar al cercetării pașnice, devenind un domeniu de conflict deschis. În acest nou peisaj geopolitic, abordarea tradițională axată pe hardware-ul rigid al sateliților a devenit depășită. Statele Unite și aliații săi forțează acum trecerea către arhitecturi definite prin software, unde agilitatea, reziliența și capacitatea de actualizare în timp real sunt noile arme ale dominației orbitale.
Sfârșitul erei „hardware-ului static”: Spațiul ca domeniu cinetic
Timpul în care un satelit era lansat cu o singură misiune, neschimbată pe parcursul a zece ani, a apus. Astăzi, necesitatea de a domina „înălțimea supremă” impune o viteză de reacție care nu poate fi susținută de limitările fizice ale metalului. Strategii militari avertizează: pentru a evita surpriza operațională și pentru a contracara mișcările adversarilor, platformele orbitale trebuie să devină evolutive.
Prin utilizarea unei arhitecturi cu sisteme deschise, sateliții moderni integrează inteligența artificială (IA) și învățarea automată direct în orbită. Astfel, senzorii și capacitățile de luptă sunt îmbunătățite constant prin linii de cod securizate, transformând fiecare activ spațial dintr-un instrument fix într-un nod dinamic de putere.
De la controlul propulsoarelor la super-computerele de pe orbită
Din punct de vedere istoric, vehiculele spațiale erau prizonierele unei capacități de calcul extrem de limitate. Designul era rigid, iar resursele de energie și greutate (SWaP) permiteau doar sarcini de bază, precum controlul orientării. Schimbarea de paradigmă a venit odată cu evoluția calculului de înaltă performanță și a straturilor de abstractizare a software-ului.
Marea inovație a prezentului constă în capacitatea de a face „mai mult cu mai puțin”. Implementarea unui mediu software sofisticat elimină necesitatea de a lansa un vehicul nou de fiecare dată când cerințele misiunii se schimbă. În contextul trecerii spațiului de la un simplu strat de comunicații la un domeniu de confruntare cinetică și non-cinetică, controlul înălțimii depinde de manevre defensive și pivotări tactice executate în timp real, direct din software.
Realitatea operațională: Centre de date la mii de kilometri altitudine
Ceea ce părea a fi teorie în urmă cu câțiva ani a devenit deja realitate operațională. Primele micro-centre de date orbitale și regiuni de cloud hibrid au fost deja desfășurate pe Stația Spațială Internațională. Aceste etape demonstrează că utilizarea tehnologiilor comerciale de serie (COTS) în spațiu nu este doar posibilă, ci matură.
Secretul succesului rezidă în procesarea datelor la „margine” (edge computing). Volumul masiv de informații generat în orbită necesită o procesare cu latență scăzută chiar la sursă. Prin analiza datelor direct pe satelit, se reduce dependența critică de transportul datelor către sol și se închide „bucla OODA” (Observă-Orientează-Decide-Acționează) în spațiu, oferind autonomia necesară pentru a supraviețui într-un mediu ostil.
O „plasă” de reziliență împotriva amenințărilor hipersonice
Pe măsură ce amenințările hipersonice și tentativele de bruiaj se multiplică, arhitectura spațială trebuie să devină o rețea globală, nu o serie de ținte izolate. Strategia actuală vizează o structură de tip „mesh” multi-constelație și multi-orbitală. Lecțiile din conflictele terestre recente sunt clare: centrele de date centralizate sunt primele ținte. În spațiu, soluția este distribuirea capacităților pe mai multe straturi, astfel încât, dacă un nod este compromis, misiunea să continue neîntrerupt.
Această viziune depășește granițele naționale, necesitând o integrare totală între sistemele aliate. Printr-un standard software global și unificat, datele și capacitățile pot fi partajate instantaneu între partenerii internaționali. În vacuumul spațiului, „timpul real” este un standard greu de atins, dar este singura cale prin care o forță combinată poate asigura succesul misiunii în fața provocărilor de mâine.
Actualitate
Schimbare de gardă în spațiu: Boeing câștigă un contract de 2 miliarde de dolari pentru sateliții MUOS
Într-o mișcare surprinzătoare care modifică peisajul furnizorilor de apărare, Space Force a desemnat compania Boeing pentru a extinde constelația de comunicații critice, preluând ștafeta de la constructorul original al sistemului.
O victorie strategică în fața rivalilor de la Lockheed Martin
Space Systems Command (SSC) a anunțat oficial atribuirea unui contract de 2 miliarde de dolari către Boeing pentru dezvoltarea și livrarea a doi noi sateliți din cadrul sistemului Mobile User Objective System (MUOS). Decizia marchează o schimbare semnificativă de direcție, Boeing reușind să se impună în fața celor de la Lockheed Martin, compania care a proiectat și construit primele cinci unități ale acestei flote orbitale.
Noul acord acoperă întregul proces, de la dezvoltare și integrare până la testarea pe orbită. Această extindere a duratei de viață a serviciului MUOS este rezultatul unei competiții strânse, începută în 2024, când ambii giganți ai industriei au primit contracte inițiale de design în valoare de 66 de milioane de dolari.
Securizarea comunicațiilor navale până în anul 2035
Noile unități spațiale sunt programate pentru lansare începând cu anii 2031 și 2032, urmând să ridice numărul total de sateliți din constelația MUOS la șapte. Această infrastructură este vitală pentru armata americană și aliații săi, oferind comunicații securizate în banda ultra-înaltă (UHF), esențiale în special pentru coordonarea forțelor navale la nivel global.
Odată cu implementarea acestor noi sateliți, sistemul va putea rămâne operațional cel puțin până în 2035. Efortul financiar este unul considerabil, bugetul estimat pentru cercetare, dezvoltare și achiziții ridicându-se la peste 2,6 miliarde de dolari până în anul 2031, reflectând importanța strategică a menținerii unei conexiuni sigure în teatrele de operațiuni.
Orizontul comercial și viitorul comunicațiilor militare
În timp ce Boeing se pregătește pentru faza de construcție, arhitectura viitoare a comunicațiilor militare ar putea suferi transformări profunde. Dincolo de investiția actuală, autoritățile militare explorează o strategie pe termen lung care ar putea implica transferul parțial sau total al misiunilor de comunicații în bandă îngustă către furnizori comerciali.
Această abordare hibridă ar putea oferi o mai mare flexibilitate și reziliență, într-un moment în care spațiul devine un domeniu din ce în ce mai contestat. Până la implementarea noilor viziuni comerciale, sateliții MUOS construiți de Boeing vor rămâne coloana vertebrală a dialogului criptat pentru forțele de intervenție rapidă.
Actualitate
O nouă frontieră pentru marina italiană: Pierroberto Folgiero anunță planurile Fincantieri pentru propulsia nucleară
Într-o mișcare strategică menită să redefinească puterea navală a Italiei, cel mai mare constructor de nave din țară explorează integrarea reactoarelor nucleare de ultimă generație, în timp ce armata studiază fezabilitatea primelor sale forțe navale propulsate atomic.
Tehnologie de ultimă generație pe mare: Proiectul Minerva și viitorul reactoarelor nucleare
Pierroberto Folgiero, CEO-ul Fincantieri, a confirmat recent interesul major al companiei pentru propulsia nucleară, subliniind că studiile actuale vizează reactoarele din generațiile a treia și a patra. Deși o implementare imediată nu este iminentă, constructorul italian caută activ parteneriate pentru a acoperi întregul lanț de valoare al acestei tehnologii complexe. Această inițiativă se aliniază cu Proiectul Minerva, lansat de Ministerul Apărării din Italia, care evaluează modul în care reactoarele nucleare mici pot asigura atât propulsia, cât și producția de energie electrică pentru navele de suprafață și submarinele viitorului. În prezent, în Europa, doar Franța, Marea Britanie și Rusia dețin astfel de capacități, însă oficialii italieni consideră că este momentul ca Roma să adopte o atitudine vizionară în acest domeniu.
Inovație sub presiune: Lecțiile din Ucraina și revoluția comunicațiilor subacvatice
Dincolo de ambițiile nucleare, Fincantieri își îndreaptă atenția către tehnologiile fără echipaj, inspirându-se din dinamica războiului din Ucraina. Folgiero a evidențiat faptul că interesul principal nu rezidă neapărat în construcția dronelor de suprafață, ci în sistemele sofisticate de comandă și control. Abilitatea de a menține legături satelitare sigure în zone fără acoperire telecom reprezintă lecția esențială preluată de pe frontul ucrainean. În acest sens, compania colaborează deja pentru integrarea tehnologiilor wireless în dronele subacvatice destinate protecției infrastructurii critice, un sector considerat esențial pentru securitatea maritimă modernă.
O singură flotă pentru Europa: Colaborarea multinațională prin programul corvetei europene
O altă prioritate pe agenda constructorului italian este consolidarea cooperării la nivel continental pentru a evita duplicarea costurilor de cercetare și producție. Programul Corvetei Europene de Patrulare (EPC), care implică Italia, Franța, Spania și Grecia, este oferit ca exemplu de succes în armonizarea cerințelor militare. Conform conducerii Fincantieri, standardizarea platformelor navale este singura cale logică pentru viitor, argumentând că nu există „valuri italiene sau franceze”, ci un singur mediu maritim care necesită soluții comune. Această abordare colaborativă urmărește să creeze nave interconectate, capabile să opereze eficient în cadrul unei arhitecturi de apărare europene integrate.
-
Exclusivacum 4 zile„Prestij” cu reacție întârziată: după ani de Maneliadă în centru, IPJ Prahova scoate din joben… 4 percheziții
-
Exclusivacum 3 zileO feuda numită MEDAT: cumetrie, falsuri și caracatița bugetarilor de lux sub mantia lui Irineu Darău (USR)
-
Exclusivacum 3 zilePrahova sub talpa clanurilor: Polițiști cu dosare la comandă, interlopi cu protecție la purtător
-
Exclusivacum 2 zileDe la „Frumușelu’ Sifon” la Maneliadă pe Bulevard: cum se eliberează trotuarul doar când vor clanurile, nu IPJ Prahova
-
Exclusivacum 4 zileCatedrala ipocriziei reformiste: Cum „reorganizarea către eficiență” ascunde dublă semnătură și epurări la Ministerul Economiei/ Documente
-
Exclusivacum 3 zileBebe-chestorul și CIRP-ul de buzunar: cum a ajuns Drăgan stăpân pe informarea publică a Poliției Române
-
Exclusivacum 4 zileCoca-Cola Ploiești – O nouă eră în reciclarea “transparentă”: cum se reciclează banii, nu doar sticlele
-
Exclusivacum 4 zilePoliția fără curent: Șefii se ascund în birouri, iar agenții fug de cuțitar prin intersecție



