Actualitate
Controlul Serviciilor Secrete, societatea civilă si mass-media

Deşi se admite faptul că societatea civilă e un concept amorf, în general, ea este înţeleasă ca înglobând organizaţiile autonome care se plasează în spaţiul public între instituţiile statului şi viaţa privată a indivizilor şi comunităţilor. O astfel de definiţie include, de exemplu, mediul academic, organizaţiile neguvernamentale (ONG-urile), grupurile de interese şi ordinele religioase. Un mare avantaj al organizaţiilor din societatea civilă în efectuarea supravegherii serviciilor de informaţii este capacitatea lor de a analiza şi critica fără restricţii politicile guvernului.
La fel ca organizaţiile societăţii civile, entităţile din mass-media utilizează expertiza independentă (adică neguvernamentală) pentru a oferi un feedback constant cu privire la acţiunile serviciilor de informaţii. Îndeosebi jurnaliştii de investigaţie au un rol esenţial în sesizarea conduitei incorecte, ilegale, ineficace şi/sau ineficiente a serviciilor de informaţii. Odată sesizate, aceste cazuri de eşec sau acţiune reprobabilă devin adeseori obiectul unor anchete oficiale, conduse de comisiile parlamentare sau alte organisme independente de supraveghere, aşa cum sunt organismele specializate de supraveghere, instituţiile de tip ombudsman sau instituţiile supreme de audit (SAI). În absenţa relatărilor făcute de mass- media, care atrag atenţia asupra unor astfel de chestiuni, acestea ar putea să nu fie investigate niciodată Fie că sunt sesizări ale unor fapte reprobabile sau pur şi simplu ştiri de presă despre politica executivului, relatările din mass-media tind totodată să plaseze pe agenda guvernului anumite probleme, făcând din ele subiecte de dezbatere publică. De pildă, seria de articole „Top Secret America” publicată de Washington Post, a dezvăluit expansiunea uimitoare a comunităţii de informaţii din SUA în deceniul care a urmat atacurilor din 11 septembrie 2001, dând naştere unei aprinse dezbateri publice despre raportul cost-eficienţă al unei asemenea investiţii. Cu toate acestea, trebuie să se recunoască faptul că jurnalismul puternic politizat sau subiectiv poate prejudicia supravegherea serviciilor de informaţii.
CICLUL DE SUPRAVEGHERE A SERVICIILOR DE INFORMAŢII
Supravegherea se poate efectua în diferite momente. Se poate face la începutul unei operaţiuni care a fost propusă, dar nu încă întreprinsă (supraveghere ex ante), se poate produce în timpul efectuării operaţiunii (supraveghere pe parcurs), sau poate avea loc după terminarea acesteia (supraveghere ex post).
Supravegherea ex ante
Cele mai comune activităţi de supraveghere ex ante includ: crearea unui cadru legal cuprinzător pentru serviciile de informaţii şi organismele care le supraveghează, stabilirea şi aprobarea bugetelor serviciilor de informaţii şi autorizarea operaţiunilor de informaţii care depăşesc un anumit prag de sensibilitate.
Pentru ca un cadru legal să fie eficace, el trebuie să stabilească cu claritate mandatul serviciului sau al organismului de supraveghere şi competenţele de care dispun aceste entităţi. Deşi poate că nu este o supraveghere în sensul convenţional, această activitate legislativă constituie un punct de plecare (şi un element sine qua non) pentru orice sistem de supraveghere util. Fără mandate şi competenţe clar definite, serviciile de informaţii şi organismele de supraveghere nu pot funcţiona corect.
Agenţiile guvernamentale nu pot funcţiona fără fonduri. Aşa că parlamentul, care, într-o democraţie, controlează utilizarea fondurilor publice, trebuie să adopte bugete anuale pentru toate agenţiile guvernamentale, inclusiv pentru serviciile de informaţii. Bugetele propuse sunt, de regulă, prezentate comisiei parlamentare pertinente de către ministrul responsabil, care acţionează în propus din perspectiva politicii curente a executivului în domeniul intelligence. Deloc surprinzător, parlamentarii folosesc frecvent procesul bugetar ca pe o oportunitate de a critica politica executivului şi priorităţile pe care acesta le-a stabilit pentru serviciile de informaţii.
Activităţile de intelligence care necesită o autorizare prealabilă implică de obicei utilizarea unor puteri speciale care încalcă drepturile individuale, ca, de exemplu, supravegherea electronică a comunicaţiilor personale. Cel mai adesea, această formă de supraveghere ex ante este efectuată de un judecător, însă, în anumite situaţii, ea poate fi realizată de un organism de supraveghere care nu e judiciar sau este cvasi-judiciar, precum Comisia G10 din Bundestag-ul german (denumită astfel după Articolul 10 din legea fundamentală germană, care se referă la caracterul privat al poştei şi telecomunicaţiilor).
Supravegherea pe parcurs
Supravegherea pe parcurs poate include investigaţii, inspecţii la faţa locului, audieri periodice şi raportarea regulată a activităţilor de către serviciile de informaţii şi de înseşi organismele de supraveghere. În plus, în unele state, judecătorii verifică periodic operaţiunile în curs, de culegere a informaţiilor, precum interceptarea convorbirilor telefonice, pentru a stabili dacă operaţiunile în cauză se justifică în continuare.
În 2011, Comisia olandeză de Verificare a Serviciilor de Informaţii şi de securitate (CTIVD) a raportat că activităţile ei de supraveghere pe parcurs au inclus verificări regulate ale operaţiunilor de interceptare a convorbirilor telefonice, întreprinse de servicii, ale operaţiunilor de control de securitate efectuate de servicii şi ale prelucrării cererilor de acces la dosarele serviciilor. În plus, Comisia de Verificare a urmărit dacă serviciile şi-au îndeplinit obligaţia legală de a notifica persoanele în cauză că au fost supuse utilizării unor măsuri speciale de investigare. Un alt organism de supraveghere a serviciilor de informaţii cu un mandat specific de a efectua supraveghere pe parcurs este Comisia parlamentară norvegiană de supraveghere a serviciilor de informaţii .
Supravegherea ex post
Cele mai frecvente forme de supraveghere ex post sunt verificările tematice, verificările de caz, verificarea cheltuielilor şi verificările anuale. Totuşi, în anumite situaţii, aşa cum ar fi atunci când este sesizată o presupusă faptă reprobabilă, supravegherea ex post poate lua forma unei anchete ad hoc. Asemenea anchete sunt iniţiate, în mod normal, pentru a cerceta şi a face recomandări cu privire la anumite evenimente.
De exemplu, în 2004, guvernul canadian a lansat o anchetă specială privind rolul jucat de Poliţia Regală Călare Canadiană (RCMP) în cazul Maher Arar, un cetăţean canadian care, în urma extrădării sale de către SUA în Siria, a fost torturat. Ancheta a avut două aspecte: o verificare faptică şi o verificare a politicilor RCMP. Scopul verificării faptice a fost de „a investiga şi raporta cu privire la acţiunile oficialilor canadieni în legătură cu ceea ce i s-a întâmplat lui Maher Arar.” Scopul verificării politicilor a fost de „a face recomandări pentru un mecanism independent şi neutru de verificare a activităţilor RCMP legate de securitatea naţională.” Structurarea investigaţiilor ex post în această manieră, în două părţi, este utilă deoarece stabileşte adevărul despre ceea ce a fost deconspirat şi, în acelaşi timp, oferă o oportunitate pentru formularea unor politici adecvate.
O altă zonă importantă a supravegherii ex post este gestionarea reclamaţiilor (a se vedea Forcese – Instrumentul 9), care se poate realiza în diverse formate instituţionale. Deseori, reclamaţiile sunt gestionate de puterea judecătorească, însă ele pot fi gestionate şi pe cale nejudiciară, de entităţi precum instituţiile de tip ombudsman (de exemplu în Serbia), comisiile parlamentare (ca în Ungaria) sau organismele specializate de supraveghere (în Norvegia).
EVALUAREA SUPRAVEGHERII SERVICIILOR DE INFORMAŢII
Organismele de supraveghere a serviciilor de informaţii evaluează rezultatele serviciilor de informaţii, dar cine evaluează rezultatele sistemelor de supraveghere şi cum se face această evaluare? Persoanele care supraveghează serviciile de informaţii şi teoreticienii au început numai de curând să îşi pună astfel de întrebări, deoarece, printre alte motive, în multe state, sistemele de supraveghere a serviciilor de informaţii nu au fost înfiinţate decât începând cu anii 1990.
Puţine ţări au apelat la evaluarea externă a sistemelor lor de supraveghere a serviciilor de informaţii. În Canada, o comisie specială a Camerei Comunelor a făcut acest lucru ca parte a unei evaluări după cinci ani a Legii privind Serviciul Canadian pentru Informaţii de Securitate, în vreme ce în Olanda, la cererea CTIVD, un expert independent a efectuat o examinare similară a Legii privind serviciile de informaţii şi de securitate. In plus, unele ţări şi-au evaluat sistemele de supraveghere ca parte a unor anchete parlamentare sau independente, referitoare la presupuse eşecuri sau acte reprobabile ale serviciilor de informaţii. Asemenea exemple includ Comisia 9/11 din SUA şi ancheta cazului Arar în Canada.
Următoarele principii pot ghida cercetările viitoare asupra acestui important subiect, a cărui complexitate, în ansamblul său, depăşeşte sfera lucrării de faţă:
- Legea de reglementare trebuie să prevadă verificări periodice ale sistemului de supraveghere a serviciilor de informaţii pentru a stabili dacă el serveşte în continuare scopului pentru care a fost creat.
- Aceste verificări periodice trebuie să vizeze întreg sistemul de supraveghere – inclusiv conducerea superioară a serviciilor de informaţii, executivul, parlamentul, puterea judecătorească, organismele independente de supraveghere, societatea civilă şi mass-media.
- Asemenea verificări trebuie să stabilească dacă mandatele organismelor de supraveghere a serviciilor de informaţii, atunci când sunt evaluate în ansamblu, acoperă cele mai importante aspecte din activitatea serviciilor. Ele trebuie să determine, în special, dacă mandatele acoperă atât legalitatea, cât şi eficacitatea conduitei serviciilor.
- Evaluarea organismelor specifice de supraveghere trebuie să se axeze pe capacitatea acestora de a trage la răspundere serviciile pe care le supraveghează. Cu alte cuvinte, competenţele şi resursele de care dispune un organism de supraveghere sunt suficiente pentru a-şi executa mandatul? Mai precis, este acest organism îndeajuns de independent faţă de executiv şi de serviciile de informaţii, poate accesa în suficientă măsură informaţiile clasificate, are competenţele necesare pentru investigare şi dispune de un număr suficient de experţi în stafful său ?
DE CE ESTE IMPORTANTĂ SUPRAVEGHEREA SERVICIILOR DE INFORMAŢII?____________________________
Cele trei raţiuni principale pentru care statele creează sisteme de supraveghere a serviciilor de informaţii sunt întărirea guvernanţei democratice a serviciilor de informaţii (inclusiv a responsabilităţii lor în faţa electoratului),
Actualitate
Instanța federală menține interdicția Pentagonului împotriva Anthropic. Compania mai are însă opțiuni juridice
Curtea de Apel confirmă etichetarea Anthropic drept risc pentru lanțul de aprovizionare
Un complet format din trei judecători ai Curții de Apel a Statelor Unite pentru Districtul Columbia a validat decizia Pentagonului de a considera produsele dezvoltate de Anthropic drept un „risc pentru lanțul de aprovizionare” în materie de securitate națională.
Hotărârea permite Departamentului Apărării să interzică utilizarea sistemelor de inteligență artificială dezvoltate de companie nu doar de către propriii angajați, ci și de salariații firmelor private care lucrează în cadrul unor contracte de apărare.
Decizia reprezintă o victorie importantă pentru Pentagon, însă nu încheie disputa juridică dintre administrația americană și compania care dezvoltă modelul Claude.
Două procese distincte, două direcții juridice diferite
Hotărârea pronunțată la Washington se referă exclusiv la măsura adoptată de Departamentul Apărării. Ea nu influențează un alt proces, desfășurat separat în Districtul de Nord al Californiei.
În acel dosar, judecătoarea Rita Lin a respins, luna trecută, încercarea administrației Trump de a exclude Anthropic de la toate contractele federale. Prin urmare, compania se confruntă cu două litigii paralele, ale căror rezultate au fost până acum diferite.
Pentagonul își apără decizia, Anthropic ia în calcul noi apeluri
Emil Michael, directorul tehnologic al Pentagonului și unul dintre principalii susținători ai măsurilor împotriva Anthropic, a salutat public hotărârea instanței.
Acesta a afirmat că argumentele companiei au fost respinse și că desemnarea Anthropic drept risc pentru baza industrială de apărare oferă o mai mare siguranță militarilor și sistemului de comandă.
La rândul său, Anthropic a transmis că nu este de acord cu verdictul, dar a lăsat deschisă posibilitatea continuării demersurilor judiciare. Compania a invocat hotărârea favorabilă pronunțată în California și a precizat că analizează toate opțiunile, inclusiv solicitarea unei noi examinări a cazului.
Judecătorii majoritari au invocat restricțiile impuse de Anthropic asupra modelului Claude
Avizul majoritar a fost redactat de judecătorul Gregory Katsas și susținut de judecătoarea Naomi Rao, ambii numiți de Donald Trump.
Cei doi au considerat că administrația a avut suficiente argumente pentru a concluziona că integrarea în continuare a modelului Claude în sistemele informatice ale Departamentului Apărării, fie direct, fie prin intermediul contractorilor, poate reprezenta un risc pentru securitatea națională.
Judecătorii au pus accent pe faptul că Anthropic introduce în model restricții menite să împiedice executarea anumitor sarcini. În opinia majoritară, aceste limitări au împiedicat în mai multe rânduri modelul să răspundă unor solicitări formulate de utilizatori guvernamentali.
Opinia separată: legea nu vizează o companie americană preocupată de siguranța AI
Judecătoarea Karen Henderson, numită de fostul președinte George H.W. Bush, a avut o opinie diferită și a votat împotriva deciziei majoritare.
Ea a susținut că legislația utilizată pentru desemnarea Anthropic drept risc — Federal Acquisition Supply Chain Security Act, adoptată în 2018 — a fost creată pentru a preveni sabotajul unor puteri străine ostile.
În opinia sa, această lege nu ar trebui aplicată unei companii americane care introduce în propriile produse mecanisme de siguranță și reguli etice cunoscute public.
Anthropic poate cere rejudecarea de către întregul tribunal
Experții juridici consideră că firma are două căi principale de atac. Anthropic poate solicita intervenția Curții Supreme a Statelor Unite sau poate cere ca dosarul să fie analizat de un complet extins al Curții de Apel pentru Districtul Columbia.
Ambele variante sunt însă incerte. Curtea Supremă nu este obligată să accepte un caz, iar astfel de solicitări sunt aprobate doar într-un număr redus de situații. La rândul său, rejudecarea de către întregul complet al Curții de Apel este o procedură discreționară și nu este acordată în mod frecvent.
Componența întregii Curți de Apel ar putea schimba rezultatul
Spre deosebire de completul care a pronunțat decizia — format din doi judecători numiți de Donald Trump și unul numit de George H.W. Bush — întregul tribunal federal are o componență mai diversă, cu judecători numiți de președinți republicani și democrați.
Această structură ar putea face ca o eventuală rejudecare să fie mai puțin previzibilă. Unii specialiști consideră că judecătorii ar putea analiza mai atent limitele puterii executive atunci când administrația invocă motive de securitate națională.
Totuși, apărarea bazată pe securitatea națională oferă executivului o marjă largă de apreciere, iar instanțele sunt adesea prudente atunci când sunt chemate să conteste decizii ale Pentagonului în acest domeniu.
Un dosar cu miză majoră pentru industria AI și securitatea națională
Cazul Anthropic depășește disputa dintre o companie de tehnologie și Departamentul Apărării. El poate stabili cât de mult control pot exercita furnizorii de inteligență artificială asupra utilizării produselor lor de către guvern și în ce măsură administrația poate interzice aceste tehnologii în numele securității naționale.
Analiștii consideră că, dacă va primi dreptul de a contesta decizia în fața unui complet extins, Anthropic ar putea avea șanse reale să obțină un rezultat diferit. O eventuală sesizare a Curții Supreme ar putea amplifica și mai mult importanța cazului.
Pentru moment, însă, compania nu are garantat dreptul la o nouă etapă de judecată, iar interdicția Pentagonului rămâne în vigoare.
Actualitate
Italia comandă două distrugătoare DDX pentru apărarea împotriva rachetelor hipersonice
Contract de 3,7 miliarde de euro pentru Marina Italiană
Organizația Europeană pentru Cooperare în Domeniul Armamentului (OCCAR) a atribuit un contract în valoare de 3,7 miliarde de euro pentru construirea a două distrugătoare DDX destinate Marinei Italiene.
Acordul a fost încheiat cu Orizzonte Sistemi Navali (OSN), companie mixtă controlată de producătorul naval Fincantieri și grupul de tehnologie și apărare Leonardo. Aproximativ 1,3 miliarde de euro din valoarea totală a contractului reprezintă opțiuni.
Fincantieri și Leonardo își împart responsabilitățile
În următoarele săptămâni, OSN urmează să semneze contracte de subcontractare cu cele două companii italiene. Fincantieri va primi comenzi estimate la 1,8 miliarde de euro, în timp ce valoarea contractelor atribuite companiei Leonardo este evaluată la aproximativ 1,7 miliarde de euro.
Fincantieri va răspunde de proiectarea și construcția celor două nave, iar Leonardo va contribui la dezvoltarea sistemului de luptă.
Potrivit producătorilor, programul DDX va aduce o schimbare majoră în profilul operațional al Marinei Italiene, atât prin caracteristicile platformei navale, cât și prin nivelul de integrare al sistemelor de luptă.
Navele vor înlocui distrugătoarele din clasa Horizon
Cele două distrugătoare sunt programate să fie livrate în 2033 și 2035. Calendarul reprezintă o întârziere față de planurile inițiale ale Romei. În momentul în care Italia a prezentat programul noilor nave, în 2020, primele livrări erau anticipate pentru anul 2028.
Contractul pentru construcție ar fi trebuit să fie semnat în 2023, în funcție de disponibilitatea finanțării. Definirea cerințelor operaționale și identificarea resurselor financiare ar fi provocat însă întârzieri semnificative, proiectul fiind amânat cu aproximativ trei ani.
Noile nave vor înlocui distrugătoarele italiene din clasa Horizon și vor deveni unele dintre cele mai importante platforme de apărare aeriană și antirachetă ale flotei.
Distrugătoare de 180 de metri, cu rază de acțiune de peste 4.000 de mile
Fiecare distrugător DDX va avea o lungime de 180 de metri și o deplasare de aproximativ 13.500 de tone. Navele vor putea parcurge peste 4.000 de mile nautice fără realimentare.
Platformele vor fi echipate cu un sistem integrat de comandă, control, comunicații, calculatoare și informații, denumit SADOC 5 C5I. La bord vor fi instalate și un radar digital AESA în banda S, precum și sisteme de armament dezvoltate de compania europeană MBDA.
Scut naval împotriva amenințărilor aeriene și hipersonice
Principalul obiectiv al programului este asigurarea unei capacități avansate de apărare aeriană și antirachetă. Sistemele instalate pe distrugătoare vor fi concepute pentru detectarea și combaterea rachetelor convenționale, balistice și hipersonice.
Prin integrarea radarului AESA, a sistemului de comandă SADOC și a armamentului MBDA, navele vor putea proteja atât propria platformă, cât și alte unități navale aflate în aceeași formație.
Programul este prezentat drept un salt tehnologic major pentru Marina Italiană, într-un context în care amenințările aeriene și cu rachete devin tot mai complexe și mai greu de contracarat.
Fincantieri își extinde portofoliul de comenzi
Fincantieri anunțase anterior că se așteaptă la contracte noi în valoare de aproximativ 5 miliarde de euro pe termen scurt, iar proiectul DDX se numără printre principalele acorduri incluse în această estimare.
Compania urma să contracteze, în perioada următoare, și două unități navale în cadrul programului italian Joint Maritime Mission System, cunoscut sub denumirea J3MS.
Strategia Fincantieri vizează, în același timp, extinderea activității pe piețele externe. Producătorul italian intenționează să încheie contracte importante cu mai multe marine militare străine pentru furnizarea de nave de suprafață, inclusiv fregate FREMM, dar și pentru servicii destinate unor clienți din Orientul Mijlociu și din alte regiuni strategice.
Un nou sistem de război electronic pentru protecția flotei
Compania italiană ELT Group va dota distrugătoarele DDX cu un sistem de război electronic de nouă generație.
Soluția este destinată să îmbunătățească protecția navelor și a întregii formații navale în scenarii operaționale caracterizate de amenințări multiple, desfășurate simultan în domeniile maritim, aerian, terestru, spațial și cibernetic.
Prin combinația dintre apărarea antirachetă, radarul avansat, sistemele de comandă și războiul electronic, cele două distrugătoare vor reprezenta un element central al viitoarei arhitecturi de apărare a Marinei Italiene.
Actualitate
Siria vrea să elimine toate bazele militare străine de pe teritoriul său
Al-Sharaa: „Suveranitatea deplină” este obiectivul Damascului
Siria urmărește să nu mai găzduiască baze militare străine, a declarat președintele Ahmad al-Sharaa în cadrul unui eveniment organizat de Atlantic Council. Liderul de la Damasc a susținut că retragerea prezenței militare externe ar permite statului sirian să își exercite „suveranitatea completă și neîngrădită”.
Declarația vine în contextul reorganizării relațiilor militare ale Siriei cu Rusia și Turcia, două state care au menținut, în perioada regimului Assad, o prezență militară semnificativă pe teritoriul sirian.
Rusia și-a redus drastic infrastructura militară
Potrivit lui Ahmad al-Sharaa, Rusia opera înainte de schimbarea regimului de la Damasc aproximativ 170 de baze militare în Siria. După înlăturarea regimului Assad, numărul acestora s-a redus la doar două.
„Avea în jur de 170 de baze militare, iar acum au mai rămas doar două”, a declarat președintele sirian.
Cele două instalații rusești — baza aeriană Hmeimim și baza navală de la Tartus — nu ar mai urma să fie utilizate ca puncte de sprijin pentru operațiuni militare externe. În urma unor negocieri îndelungate, Damascul și Moscova au convenit transformarea lor în centre destinate pregătirii armatei siriene.
În luna august, cele două țări au semnat un memorandum de înțelegere prin care bazele urmau să fie transformate în „centre comune de instruire și calificare”.
Prezența turcă, reevaluată de autoritățile de la Damasc
Siria a început, de asemenea, să reducă numărul bazelor militare deținute de Turcia, a mai afirmat Ahmad al-Sharaa. Președintele nu a precizat însă câte instalații turcești existau inițial și câte mai sunt active în prezent.
În timpul regimului Assad, Turcia avea trupe și posturi de observare în nordul și nord-vestul Siriei. Prezența militară turcă fusese justificată prin necesitatea protejării frontierei și combaterii infiltrării unor grupări teroriste și miliții înarmate.
Damasc cere un cadru legal pentru bazele rămase
Ahmad al-Sharaa a subliniat că bazele turcești nu au fost autorizate anterior de parlamentul sirian. În acest context, autoritățile de la Damasc analizează posibilitatea acordării unui statut juridic instalațiilor turcești care ar urma să rămână pe teritoriul țării.
„Orice prezență străină trebuie să se bazeze pe aprobarea Adunării Poporului și să aibă un statut legal”, a explicat liderul sirian.
Declarația indică intenția noii conduceri de a supune orice formă de prezență militară externă controlului instituțiilor siriene și de a elimina situațiile considerate nelegale de autoritățile de la Damasc.
Siria vizează relații diplomatice, nu alianțe militare
Președintele sirian a afirmat că țara sa nu va mai avea, într-un viitor apropiat, nevoie de trupe străine sau de baze militare aparținând altor state.
În locul sprijinului militar extern, Damascoul urmărește dezvoltarea unor relații bazate pe diplomație, respect reciproc și cooperare cu statele vecine și cu partenerii internaționali ai Siriei.
Obiectivul anunțat de Ahmad al-Sharaa este transformarea teritoriului sirian într-un spațiu aflat exclusiv sub autoritatea statului, fără baze străine capabile să susțină operațiuni militare împotriva altor țări.
-
Exclusivacum 3 zileCumetrie mare între adjunctul șefului I.P.J. Prahova și DGA Prahova: rețeaua de relații care sfidează incompatibilitatea
-
Exclusivacum 4 zileÎncă o investigație Incisiv de Prahova, confirmată oficial: Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”, intră în sfera penalului – comisie de apel ilegală și plângeri penale pe numele lui (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 4 zileALARMĂ ROȘIE LA INDUSTRIA DE APĂRARE – Triada de la MEDAT sfidează CSAT, Consiliul Legislativ și bunul‑simț (Documente)
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova: „comartimente”, șefi clonați și filiera Buzău cu nota 4 la volanul Rutierului (DOCUMENTE)
-
Uncategorizedacum 2 zileFEUDA PENALĂ A LUI „NAE COMISIONARU” de la T.C.E. Ploiesti: angajări de fini, fișe de post trucate și bani publici la dispoziția nașului
-
Uncategorizedacum 2 zileALARMĂ MAXIMĂ! TRIADA DE LA MEDAT ȘI OMUL CU PIXUL DE AUR – joc mortal cu Constituția și securitatea națională
-
Exclusivacum 4 zileRepublica T.C.E. Ploiesti se repliază: cum încearcă Slănicenceanca să salveze „nepotul” lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”, fără permis și fără meserie
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova își pansează „comartimentul”, dar lasă dispeceratele-fantomă să bântuie. Și mai naște niște secții rurale clonă



