Actualitate
Controlul Serviciilor Secrete, societatea civilă si mass-media
Deşi se admite faptul că societatea civilă e un concept amorf, în general, ea este înţeleasă ca înglobând organizaţiile autonome care se plasează în spaţiul public între instituţiile statului şi viaţa privată a indivizilor şi comunităţilor. O astfel de definiţie include, de exemplu, mediul academic, organizaţiile neguvernamentale (ONG-urile), grupurile de interese şi ordinele religioase. Un mare avantaj al organizaţiilor din societatea civilă în efectuarea supravegherii serviciilor de informaţii este capacitatea lor de a analiza şi critica fără restricţii politicile guvernului.
La fel ca organizaţiile societăţii civile, entităţile din mass-media utilizează expertiza independentă (adică neguvernamentală) pentru a oferi un feedback constant cu privire la acţiunile serviciilor de informaţii. Îndeosebi jurnaliştii de investigaţie au un rol esenţial în sesizarea conduitei incorecte, ilegale, ineficace şi/sau ineficiente a serviciilor de informaţii. Odată sesizate, aceste cazuri de eşec sau acţiune reprobabilă devin adeseori obiectul unor anchete oficiale, conduse de comisiile parlamentare sau alte organisme independente de supraveghere, aşa cum sunt organismele specializate de supraveghere, instituţiile de tip ombudsman sau instituţiile supreme de audit (SAI). În absenţa relatărilor făcute de mass- media, care atrag atenţia asupra unor astfel de chestiuni, acestea ar putea să nu fie investigate niciodată Fie că sunt sesizări ale unor fapte reprobabile sau pur şi simplu ştiri de presă despre politica executivului, relatările din mass-media tind totodată să plaseze pe agenda guvernului anumite probleme, făcând din ele subiecte de dezbatere publică. De pildă, seria de articole „Top Secret America” publicată de Washington Post, a dezvăluit expansiunea uimitoare a comunităţii de informaţii din SUA în deceniul care a urmat atacurilor din 11 septembrie 2001, dând naştere unei aprinse dezbateri publice despre raportul cost-eficienţă al unei asemenea investiţii. Cu toate acestea, trebuie să se recunoască faptul că jurnalismul puternic politizat sau subiectiv poate prejudicia supravegherea serviciilor de informaţii.
CICLUL DE SUPRAVEGHERE A SERVICIILOR DE INFORMAŢII
Supravegherea se poate efectua în diferite momente. Se poate face la începutul unei operaţiuni care a fost propusă, dar nu încă întreprinsă (supraveghere ex ante), se poate produce în timpul efectuării operaţiunii (supraveghere pe parcurs), sau poate avea loc după terminarea acesteia (supraveghere ex post).
Supravegherea ex ante
Cele mai comune activităţi de supraveghere ex ante includ: crearea unui cadru legal cuprinzător pentru serviciile de informaţii şi organismele care le supraveghează, stabilirea şi aprobarea bugetelor serviciilor de informaţii şi autorizarea operaţiunilor de informaţii care depăşesc un anumit prag de sensibilitate.
Pentru ca un cadru legal să fie eficace, el trebuie să stabilească cu claritate mandatul serviciului sau al organismului de supraveghere şi competenţele de care dispun aceste entităţi. Deşi poate că nu este o supraveghere în sensul convenţional, această activitate legislativă constituie un punct de plecare (şi un element sine qua non) pentru orice sistem de supraveghere util. Fără mandate şi competenţe clar definite, serviciile de informaţii şi organismele de supraveghere nu pot funcţiona corect.
Agenţiile guvernamentale nu pot funcţiona fără fonduri. Aşa că parlamentul, care, într-o democraţie, controlează utilizarea fondurilor publice, trebuie să adopte bugete anuale pentru toate agenţiile guvernamentale, inclusiv pentru serviciile de informaţii. Bugetele propuse sunt, de regulă, prezentate comisiei parlamentare pertinente de către ministrul responsabil, care acţionează în propus din perspectiva politicii curente a executivului în domeniul intelligence. Deloc surprinzător, parlamentarii folosesc frecvent procesul bugetar ca pe o oportunitate de a critica politica executivului şi priorităţile pe care acesta le-a stabilit pentru serviciile de informaţii.
Activităţile de intelligence care necesită o autorizare prealabilă implică de obicei utilizarea unor puteri speciale care încalcă drepturile individuale, ca, de exemplu, supravegherea electronică a comunicaţiilor personale. Cel mai adesea, această formă de supraveghere ex ante este efectuată de un judecător, însă, în anumite situaţii, ea poate fi realizată de un organism de supraveghere care nu e judiciar sau este cvasi-judiciar, precum Comisia G10 din Bundestag-ul german (denumită astfel după Articolul 10 din legea fundamentală germană, care se referă la caracterul privat al poştei şi telecomunicaţiilor).
Supravegherea pe parcurs
Supravegherea pe parcurs poate include investigaţii, inspecţii la faţa locului, audieri periodice şi raportarea regulată a activităţilor de către serviciile de informaţii şi de înseşi organismele de supraveghere. În plus, în unele state, judecătorii verifică periodic operaţiunile în curs, de culegere a informaţiilor, precum interceptarea convorbirilor telefonice, pentru a stabili dacă operaţiunile în cauză se justifică în continuare.
În 2011, Comisia olandeză de Verificare a Serviciilor de Informaţii şi de securitate (CTIVD) a raportat că activităţile ei de supraveghere pe parcurs au inclus verificări regulate ale operaţiunilor de interceptare a convorbirilor telefonice, întreprinse de servicii, ale operaţiunilor de control de securitate efectuate de servicii şi ale prelucrării cererilor de acces la dosarele serviciilor. În plus, Comisia de Verificare a urmărit dacă serviciile şi-au îndeplinit obligaţia legală de a notifica persoanele în cauză că au fost supuse utilizării unor măsuri speciale de investigare. Un alt organism de supraveghere a serviciilor de informaţii cu un mandat specific de a efectua supraveghere pe parcurs este Comisia parlamentară norvegiană de supraveghere a serviciilor de informaţii .
Supravegherea ex post
Cele mai frecvente forme de supraveghere ex post sunt verificările tematice, verificările de caz, verificarea cheltuielilor şi verificările anuale. Totuşi, în anumite situaţii, aşa cum ar fi atunci când este sesizată o presupusă faptă reprobabilă, supravegherea ex post poate lua forma unei anchete ad hoc. Asemenea anchete sunt iniţiate, în mod normal, pentru a cerceta şi a face recomandări cu privire la anumite evenimente.
De exemplu, în 2004, guvernul canadian a lansat o anchetă specială privind rolul jucat de Poliţia Regală Călare Canadiană (RCMP) în cazul Maher Arar, un cetăţean canadian care, în urma extrădării sale de către SUA în Siria, a fost torturat. Ancheta a avut două aspecte: o verificare faptică şi o verificare a politicilor RCMP. Scopul verificării faptice a fost de „a investiga şi raporta cu privire la acţiunile oficialilor canadieni în legătură cu ceea ce i s-a întâmplat lui Maher Arar.” Scopul verificării politicilor a fost de „a face recomandări pentru un mecanism independent şi neutru de verificare a activităţilor RCMP legate de securitatea naţională.” Structurarea investigaţiilor ex post în această manieră, în două părţi, este utilă deoarece stabileşte adevărul despre ceea ce a fost deconspirat şi, în acelaşi timp, oferă o oportunitate pentru formularea unor politici adecvate.
O altă zonă importantă a supravegherii ex post este gestionarea reclamaţiilor (a se vedea Forcese – Instrumentul 9), care se poate realiza în diverse formate instituţionale. Deseori, reclamaţiile sunt gestionate de puterea judecătorească, însă ele pot fi gestionate şi pe cale nejudiciară, de entităţi precum instituţiile de tip ombudsman (de exemplu în Serbia), comisiile parlamentare (ca în Ungaria) sau organismele specializate de supraveghere (în Norvegia).
EVALUAREA SUPRAVEGHERII SERVICIILOR DE INFORMAŢII
Organismele de supraveghere a serviciilor de informaţii evaluează rezultatele serviciilor de informaţii, dar cine evaluează rezultatele sistemelor de supraveghere şi cum se face această evaluare? Persoanele care supraveghează serviciile de informaţii şi teoreticienii au început numai de curând să îşi pună astfel de întrebări, deoarece, printre alte motive, în multe state, sistemele de supraveghere a serviciilor de informaţii nu au fost înfiinţate decât începând cu anii 1990.
Puţine ţări au apelat la evaluarea externă a sistemelor lor de supraveghere a serviciilor de informaţii. În Canada, o comisie specială a Camerei Comunelor a făcut acest lucru ca parte a unei evaluări după cinci ani a Legii privind Serviciul Canadian pentru Informaţii de Securitate, în vreme ce în Olanda, la cererea CTIVD, un expert independent a efectuat o examinare similară a Legii privind serviciile de informaţii şi de securitate. In plus, unele ţări şi-au evaluat sistemele de supraveghere ca parte a unor anchete parlamentare sau independente, referitoare la presupuse eşecuri sau acte reprobabile ale serviciilor de informaţii. Asemenea exemple includ Comisia 9/11 din SUA şi ancheta cazului Arar în Canada.
Următoarele principii pot ghida cercetările viitoare asupra acestui important subiect, a cărui complexitate, în ansamblul său, depăşeşte sfera lucrării de faţă:
- Legea de reglementare trebuie să prevadă verificări periodice ale sistemului de supraveghere a serviciilor de informaţii pentru a stabili dacă el serveşte în continuare scopului pentru care a fost creat.
- Aceste verificări periodice trebuie să vizeze întreg sistemul de supraveghere – inclusiv conducerea superioară a serviciilor de informaţii, executivul, parlamentul, puterea judecătorească, organismele independente de supraveghere, societatea civilă şi mass-media.
- Asemenea verificări trebuie să stabilească dacă mandatele organismelor de supraveghere a serviciilor de informaţii, atunci când sunt evaluate în ansamblu, acoperă cele mai importante aspecte din activitatea serviciilor. Ele trebuie să determine, în special, dacă mandatele acoperă atât legalitatea, cât şi eficacitatea conduitei serviciilor.
- Evaluarea organismelor specifice de supraveghere trebuie să se axeze pe capacitatea acestora de a trage la răspundere serviciile pe care le supraveghează. Cu alte cuvinte, competenţele şi resursele de care dispune un organism de supraveghere sunt suficiente pentru a-şi executa mandatul? Mai precis, este acest organism îndeajuns de independent faţă de executiv şi de serviciile de informaţii, poate accesa în suficientă măsură informaţiile clasificate, are competenţele necesare pentru investigare şi dispune de un număr suficient de experţi în stafful său ?
DE CE ESTE IMPORTANTĂ SUPRAVEGHEREA SERVICIILOR DE INFORMAŢII?____________________________
Cele trei raţiuni principale pentru care statele creează sisteme de supraveghere a serviciilor de informaţii sunt întărirea guvernanţei democratice a serviciilor de informaţii (inclusiv a responsabilităţii lor în faţa electoratului),
Actualitate
Clasamentul ponderii femeilor arată cam așa
(Preluare Inpolitics):
PNL și PSD sunt partide marcate de misoginism politic, avînd o cotă mai mult decît redusă de femei în forurile de conducere, chiar la nivel de avarie, în cazul liberalilor. Într-un material pentru Canal 33, fosta deputată liberală Adriana Săftoiu trece în revistă cifrele reprezentării femeilor în partidele parlamentare, iar concluziile nu sunt foarte îmbucurătoare.
”Ca să nu rămân în „capcana” discursului feminist – care, consideră unii, poate fi la fel de pernicios precum cel misogin – am numărat paritatea în birourile de conducere ale partidelor parlamentare care au candidat la ultimele alegeri, așa cum apar pe propriile site-uri.
La PSD, conducerea este formată din președinte, vicepreședinți pe domenii și pe regiuni, respectiv 17 persoane, dintre care 3 femei.
La PNL, din 47 de persoane care formează echipa de conducere (președinte, prim-vicepreședinți, vicepreședinți și membri Bex), 4 sunt femei.
La USR, Biroul Național care formează conducerea este alcătuită din 24 de persoane, dintre care 4 femei.
La UDMR, Prezidiul Uniunii și Prezidiul Executiv este format din 18 persoane dintre care 6 femei, cel mai bine din punct de vedere al reprezentativității femeilor. De remarcat și lipsa cumului de funcții ca normă.
La AUR, din 24 de persoane (președinte, președinte CNC, președinte Senat, prim-vicepreședinte, secretar general și Biroul de Conducere care are și membri supleanți), 6 sunt femei” scrie fosta deputată.
Clasamentul ponderii femeilor arată cam așa:
1) UDMR – 33,3%
2) AUR – 25%
3) PSD – 17,6%
4) USR – 16,6%
5) PNL – 8,5%
Actualitate
Putin și rușii ne privesc încă ca pe niște frați întru credință
Ucraina este astăzi o țară prăbușită, după doi ani de război în care a jucat rolul de proxy într-o confruntare în care occidentul colectiv a încercat, fără succes, să pună Rusia la pământ.
Milioane multe de ucraineni sunt în bejenie prin lume, sute de mii de bărbați, poate peste 500.000, au murit, iar familiile lor au rămas fără susținere, infrastructura ucraineană este praf în urma bombardamentelor, iar singura speranță a lor e că războiul se va sfârși rapid și compania Black Rock, că așa a decis domnul Zelenski, va începe să cheltuiască banii pentru reconstrucție, dar asta doar cu condiția ca americanii și europenii să aibă de unde să îi dea, da, deoarece uriașa criză economică ce ne pândește la orizont ar putea să pună pe butuci economiile Occidentului colectiv. Nu discut astăzi decât rezultatul războiului, îmi cunoașteți părerile despre responsabili, iar Ucraina a ajuns în această situație tragică având o armată numeroasă, bine dotată și antrenată în ultimii 10 ani de către americani.
România, în schimb, apare azi ca țara desemnată deja ca să continue lupta cu Rusia, să fie următorul proxy de după sleirea Ucrainei și capitulare. Politicienii noștri sunt cei mai rusofobi, cei mai activi în a jigni și provoca Rusia, în condițiile în care am fost ocoliți de orice amenințare directă din partea lui Putin și ai săi. În paralel, ni se spune și că trebuie să fim liniștiți, deoarece, în caz de atac din partea Rusiei, noi, vezi, Doamne, suntem protejați de scutul NATO, iar partenerii noștri o să ne sară rapid în ajutor. Să zicem că vom fi ajutați, deși eu pariez deja că nu vom fi, sau, dacă vom fi, acest lucru se va întâmpla la un nivel mai scăzut decât cel în care a fost sprijinită Ucraina.
Disponibilitatea și potențialul militar occidental sunt sleite; s-a văzut asta clar în ultimele luni. Deci e limpede că cel puțin o perioadă va trebui să ne descurcăm singuri în fața unor potențiale atacuri ale Rusiei. Numai că noi n-avem cu ce ne apăra! Nu prea avem armată, rezerviști antrenați nici atât, armamentul nostru este medieval, iar cel nou e insuficient sau se află pe drum, contractat și nelivrat, cele câteva mii de soldați străini din trupele NATO, cu armamentul din dotarea lor, de pe teritoriul României, ar putea face față maximum două-trei zile în cazul unui atac masiv al rușilor, generalii României stau prin studiouri TV și îndrugă minciunele. Nu o mai lungesc, dar vă rog să operați cu ideea că suntem cei mai slabi din punct de vedere militar din regiune. Nici măcar nu ne putem compara cu Polonia, iar Ungaria sau Serbia la rândul lor ne depășesc net din punct de vedere militar. Suntem cei mai guralivi și provocatori la adresa Rusiei, dar și cei mai slabi și ușor de neutralizat. Nu vreau să provoc panică, dar când niște idioți vorbesc despre războiul în care vom fi implicați și ne vom descurca cumva, trebuie doar să priviți la ucraineni și la drama lor ca să pricepeți că nouă ni se poate întâmpla mult mai rău.
Știți ce ne-ar putea salva? Ortodoxia! Adică faptul că Putin și rușii ne privesc încă ca pe niște frați întru credință. Patriarhul Daniel povestea anii trecuți celor din Sinod că Putin, cu ocazia vizitei Preafericitului nostru la Moscova, l-a întrebat ce ar putea face pentru „frații săi români”; nevrând să riște vreun răspuns incorect sau interpretabil, patriarhul nostru i-a răspuns că poate să facă ceea ce îi dictează sufletul său de frate ortodox. Atât. Apoi să știți că doar în așa ceva ne mai e speranța, în condițiile provocărilor cu efect sinucigaș pe care le execută politicienii noștri la adresa Rusiei, iar acesta e și motivul pentru care ieri l-am anatemizat pe Patriarhul Daniel, ce avea oportunitate mare ca să consolideze această legătură spirituală cu rușii printr-un gest simplu și normal de compasiune și solidaritate cu drama rușilor, gest pe care patriarhul refuză să-l facă. De acum înainte, prin prisma cinismului americanilor, ce pare că vor să continue războiul cu prețul morții și distrugerii altora, aveți toate motivele să deveniți cu adevărat îngrijorați de soarta voastră, a copiilor voștri și poate a nepoților voștri. Ce puteți face? Să ieșiți din această pasivitate inconștientă de tip sinucigaș și să cereți în mod activ stoparea provocărilor la adresa rușilor, la pachet cu militarea pentru pace urgentă din partea celor pe care i-ați ales și-i veți alege în 2024.
Cozmin Gușă
(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea „Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Actualitate
Partidul Mișcarea Populară (PMP) este formațiunea care și-a trădat electoratul, cum bine a sintetizat Mihail Neamțu într-o analiză recentă
Răspunsul la această întrebare poate părea de la sine înțeles, dar în vremurile confuze pe care le trăim, neo-marxismul se marketează pe sine ca fiind „Alianța Dreapta Unită”.
În România post-revoluționară, cei care susțin disoluția familiei și a națiunii, ignoră libertatea individului, promovează uciderea pruncilor ca „drept al omului”, se pot promova ca fiind „de dreapta”.
Despre „Uniunea Salvați România” nu sunt multe de spus. Deși s-au prezentat, de la înființare, ca fiind „de dreapta”, USR s-a remarcat doar prin susținerea celor mai fanatice precepte ideologice ale extremei de stânga.
USR a fost vârf de lance împotriva Referendumului pentru Familie din 2018 și un promotor constant al ideologiei LGBT.
Sunt atât de toleranți cei de la USR, încât Elena Lasconi a fost scoasă de pe listele de la europarlamentare după ce a declarat că familia este formată doar între un bărbat și o femeie.
De la propunerile legislative privind legalizarea parteneriatului civil la educația sexuală obligatorie pentru copii, începând cu clasa a V-a.
Drepturile individuale?
USR a fost cel mai aprig susținător al vaccinării obligatorii. De altfel, miniștri USR ai Sănătății au achiziționat zeci de milioane de doze de vaccin, acționând ca veritabili agenți ai Big Pharma și ai Ursulei von der Leyen.
Programul electoral al USR pentru europarlamentare este simplu: disoluția statului național român în conglomeratul de la Bruxelles.
În fine, cei care pretind că salvează România au votat în 2023 pentru suprimarea suveranității statelor naționale și pentru înlocuirea termenilor „femeie și bărbat” din tratatele UE cu „gen”.
Citește: De ce un creștin și un patriot nu poate vota cu Partidul Comasat Român (PSD-PNL) la viitoarele alegeri
Celălalt membru al Alianței Marxiste și-a pus „dreapta” chiar în denumire. Forța Dreptei este formațiunea condusă de fostul premier Ludovic Orban.
Cum a fost „de dreapta”, Orban, în timp ce a guvernat? A instituit cele mai draconice măsuri de carantinare a populației, într-un total dispreț față de lege și față de drepturile cetățeanului.
Ludovic Orban a supervizat închiderea bisericilor de Paști, decizie fără precedent în istoria recentă a României.
Tot sub „dreapta” guvernare a lui Ludovic Orban a luat ființă prima comisie de cenzură a informațiilor, de după 1989.
Lipsit de orice transparență, „Grupul de Comunicare Strategică” instituit de Orban s-a ocupat de închiderea unor siteuri. Căpetenia „grupului” nu a absolvit nici măcar studiile universitare.
Singurul și cel mai important merit al lui Manciu: susținerea necondiționată a lui Klaus Iohannis.
Partidul Mișcarea Populară (PMP) este formațiunea care și-a trădat electoratul, cum bine a sintetizat Mihail Neamțu într-o analiză recentă.
Mai poate fi de dreapta un partid care se duce cu brațele deschise către „Renew Europe”? Către grupul european cel mai radical din Parlamentul de la Bruxelles? În grupul cel mai pro cenzură, pro LGBT, pro război, pro identitate digitală?
Mihai Neamțu
-
Exclusivacum 3 zile
WHITE TOWER (XXV)/Virgiliu Nanu, implicat direct în intabularea Fermei Dacilor și escrocheria White Tower
-
Exclusivacum 2 zile
Dosarul „Tetra” fabricat de procurorul, pe atunci, Negulescu Mircea, zis „Portocală, zis „Zdreanță” și autointitulat „distrugătorul de destine”
-
Exclusivacum 4 zile
WHITE TOWER (XXIV)/Realitățile scandalului WHITE TOWER: copii care și-au băgat mamele octagenare în pușcărie!
-
Ancheteacum 3 zile
INTOARCEREA “RABINULUI”
-
Exclusivacum 5 zile
Este dezonorant pentru un șef de poliție să se păteze în jocurile murdare ale politicienilor
-
Exclusivacum 3 zile
Ameninţări drastice din partea poliţiştilor şi agenţilor din penitenciare/Sindicaliştii ameninţă că măsurile pe care le vor lua, vor fi şi mai drastice in data de 9 Mai 2024
-
Exclusivacum 19 ore
Macar o data la doi ani, apare cel putin o informatie importanta despre un nou furtisag al Directiei Generale Financiare din cadrul M.A.I.
-
Exclusivacum 4 zile
Sindicatul Politistilor din Romania „Diamantul” Oficial a intocmit un ÎNDRUMAR ELECTORAL PENTRU POLIȚIȘTI ȘI MILITARI