Nu apucasem ieri să terminăm un articol în care opinam că este exclusă înlocuirea, vehiculată în presă, a lui Raed Arafat de către col.Valeriu Gheorghiță, un important vector de imagine al șefului MapN, că a venit o bombă de proporții.

Mai precis, istoricul Mădălin Hodor, Andrei, fiul disidentului Gheorghe Ursu și cercetătorul CNSAS Mihai Demetriade au adresat o scrisoare publică ministrului Apărării, în care aduc acuzații foarte grele lui și ministerului său.

„Domnului Nicolae-Ionel CIUCĂ

Statul român a decis, prin legea de funcționare a C.N.S.A.S., că toate documentele fostei Securități trebuie să fie predate Consiliului.
Deținerea împotriva legii si în secret a acestor dosare prejudiciază nu numai procesul de decomunizare și deconspirarea Securității. Ea obstrucționează justiția în mod inechivoc, încălcând drepturile fundamentale ale victimelor și ale urmașilor acestora. Dreptatea restitutivă garantată prin legea de funcționare a C.N.S.A.S., care stabilește drepturi esențiale pentru victime sau rudele celor care nu mai sunt, este imposibilă acum – într-o semnificativă proporție – din cauza indeciziei ministerului pe care-l conduceți. Pentru arhivele Securității pe care le dețineți, drepturile de acces la propriul dosar, cel al stabilirii calității de lucrător și colaborator pentru cei care au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omului nu pot fi, pur și simplu, exercitate.

Sperăm, domnule ministru, că realizați gravitatea acestei situații. Nu doar un mandat de voință al statului român este ignorat dar – mai presus de orice – drepturile acordate cetățenilor de a-și cunoaște, studia și clarifica identitatea unei întregi infrastructuri a răului, au fost încălcate. Ascunzând memoria represiunii, domnule ministru, deveniți complice cu răul. Prin gestul continuu și ilegal al ministerului pe care-l conduceți, pagini dureroase și infame din istoria principalului actor represiv al regimului totalitar sunt excluse circuitului civil, dezbaterii democratice și înfăptuirii juridice a dreptății. Ați antrenat, prin lipsa dumneavoastră de voință, un lung șir de consecințe nefaste. Un trecut odios a fost ascuns privirii victimelor, potențialele acțiuni în instanță reglementate de lege au fost anulate înainte de a fi putut să existe, voința însăși a statului privind decomunizarea prin deschiderea arhivelor represive a fost scandalos încălcată” se arată în virulenta scrisoare.

”Tăcerea ministerului pe care-l conduceți, în mod fatal și previzibil, a fost public receptată ca o formă a complicității. Dincolo de nerespectarea continuă a legii, stă lipsa de loialitate față de dezideratele societății și față de ordinea de drept. Vă transmitem în final, domnule ministru, că așteptăm din partea dumneavoastră o decizie urgentă de restituire a tuturor documentelor aparținând fostei Securități” mai scriu cei trei intelectuali, în final.

După cum se vede, cuvinte și acuzații de o duritate ieșită din comun explodează în fața ministrului.
Mai mult, ele se adresează și Armatei în ansamblu, pentru că la mijloc e o situație dăinuind de trei decenii. Complice la ascunderea ”trecutului odios”, protectoare a celor care au încălcat drepturile fundamentale ale omului, lipsă de loialitate față de societate, ce s-ar putea înșira mai rău de atît?

Nu e singura problemă a lui Ciucă.

De la începutul acestui an, loviturile îi vin lanț.
Și asta după momentul decembrie, cînd generalul a devenit premier interimar și s-a vorbit, nu fără temei, de posibila sa titularizare pe post și de candidatură la șefia PNL, la apropiatul congres.

În varii structuri, a fost momentul declanșării unui război de gherilă contra lui Ciucă.

În ianuarie am avut foarte bizarul scandal al șefului Corpului de Control din MApN, generalul de brigadă Dorinel Duican, care își vaccinase fiul peste rînd.
A venit și scandalul mamut amorsat de Vlad Voiculescu despre centrele secrete de vaccinare pentru militari, grosul revenind armatei.
Apoi, o lovitură cumplită, care în orice țară normală la cap și la democrație ar fi dus la demisia/demiterea imediată a ministrului Apărării, e vorba de cazul celui care, la data comiterii faptelor, era nr.2 în DGIA. Generalul (r) Iulian Cristian Gherghe, reamintim, a fost arestat preventiv pentru delapidare și a recunoscut că a luat 179.000 de dolari din fondurile de război ale Direcției Generale de Informații a Apărării.

Sub privirile ministrului Ciucă, șeful Armatei, și ale soției sale, angajată a DGIA, românii află că se fură bani din fondul de război pentru vile de fițe.
Grav, foarte grav! Apoi vine bomba judecătorilor militari care reclamă CSM că agenții contrainformațiilor militare au vrut să le acceseze computerele.
Mai vine la rînd și cîte o gafă precum dezvăluirea din greșeală, de către Ciucă, pe Facebook, a unor parole militare, chestie intens exploatată de o parte a presei.
Ori mici dezvăluiri despre cum generalul a făcut din cumnatul pompier civil la o firmă privată ditamai ofițerul la Contrainformații Militare Craiova. Sau despre cum și-a luat un fost procuror militar drept consilier personal pe sume uriașe, mai pe scurt un salariu mai mare decît al celui consiliat, situație aberantă.

Simțind pericolul, generalul încearcă să se apere, iese în media și anunță ”toleranță zero” față de furtul din banii ministerului, vorbește de nevoia de ordine și disciplină cu referire la protestele de stradă, anunță deschideri de noi centre de vaccinare pentru cetățeni, vorbește de bani investiți de MApN în companii românești, merge prin țară și vizitează mari unități militare, îi asigură susținere solidă colonelului Valeriu Gheorghiță în fața diverselor critici, vorbește despre un nou spital militar, participă la aniversarea Institutului Cantacuzino șamd. Într-un cuvînt, face tot posibilul să își dreagă imaginea.

Pentru că miza e imensă.

E clar pentru toată lumea, de acum, că generalul are mari ambiții politice.
A eșuat cu preluarea guvernului în fața lui Florin Cîțu din cauza unei conjuncturi nefavorabile, dar nu au intrat zilele în sac, iar cabinetul actual nu stă bine pe picioare.
Oricînd se poate întîmpla un ”accident” guvernamental.
Pe de altă parte, nu e deloc exclusă, e chiar probabilă candidatura lui Ciucă la șefia PNL, la congres.
Iar congresele, reamintim, au mai mereu rezultatele determinate de negocierile între diverse tabere, de aici și marile surprize.

Nicolae Ciucă trage pentru o carieră politică de vîrf, incluzînd chiar candidatura la președinție, în 2024, conform unor surse.
Dar și alții trag invers, băgînd masiv bețe în roate.
Nici tabăra Orban, nici tabăra Cîțu nu sunt fericite de planurile generalului, iar serviciile secrete nici atît.
Un prim-ministru/președinte de partid de guvernămînt provenind din rîndurile Armatei poate răsturna multe ierarhii de putere stabilite în ultimele două decenii. Despre guvernări se vorbea mereu ca despre o afacere SRI-SIE, cu participarea SPP ori STS, dar niciodată una a Armatei.
Prin vîrful de lance Nicolae Ciucă lucrurile s-ar putea schimba în viitorul apropiat.
Și tocmai asta face ca loviturile și dezvăluirile împotriva lui să se întețească vertiginos în perioada care urmează.
Ce va face generalul Ciucă, un apropiat și al Cotrocenilor?
Va rezista pe picioare, va contraataca și se va bate pînă la capăt, ori va părăsi curînd terenul de luptă?