Actualitate
Finanțarea în insolvență este soluția pentru salvarea companiilor cu probleme financiare
Distribuie pe rețelele tale sociale:
Aurel Podariu, Business Development Manager Impetum Group și Senior Partner CITR: „Finanțarea în insolvență este soluția pentru salvarea companiilor cu probleme financiare”
Lipsa lichidităților este unul dintre principalele impedimente cu care se confruntă companiile care apelează la măsurile de restructurare în insolvență sau în afara ei (preinsolvență), iar finanțarea este de multe ori unica șansă de salvare a companiilor în insolvență.
Numai că finanțarea companiilor în dificultate vine la pachet cu o serie de restricții și reglementări impuse instituțiilor financiare (bancare și non-bancare – IFN-uri), care au nevoie de confirmări și siguranțe privind rambursarea creditelor de către o companie care are deja o serie probleme.
În acest sens, actuala lege a insolvenței prevede că sumele acordate companiilor pe durata insolvenței de către instituțiile financiare beneficiază de prioritate la rambursare, mai precis, finanțatorul în insolvență are întâietate la recuperarea creditelor (garanții), fiind protejat de legiuitor în scopul susținerii mediului antreprenorial.
Odată deblocată această situație și accesată o nouă sursă de cash, compania dispune de resursele necesare pentru continuarea activității, fapt care garantează de multe ori reușita planului de reorganizare, deschizând noi oportunități companiilor cu dificultăți financiare.
Criterii pentru acordarea finanțării
Câteva dintre aspectele pe care o companie sănătoasă care își propune să obțină o finanțare trebuie să le arate creditorilor sunt următoarele: profitabilitatea activității pe care o desfășoară, abilitatea de a asigura obținerea unor venituri ulterioare, profitabilitatea anumitor contracte/proiecte și capacitatea de a respecta obligațiile de plată și de a rambursa creditul – pe scurt, o situație financiară predictibilă și responsabilă.
Un alt aspect important care se aplică tuturor companiilor care vor finanțare este verificarea istoricului de credite accesate de companie și comportamentul vis-a-vis de respectarea obligațiilor de plată. Deținerea unor bunuri care pot fi oferite ca garanție pentru acordarea unei finanțări poate constitui un avantaj decisiv în acordarea sau nu a finanțării. Mai departe, departajarea se poate face și în funcție de industrie și tip de activitate.
Alte criterii importante în evaluarea dosarului de finanțare sunt: cifra de afaceri, lipsa datoriilor la bugetul de stat, rentabilitatea activelor etc.
Tipuri de finanțări
1. Finanțarea sub forma unei linii de credit
2. Finanțare sub forma unor Scrisori de garanție bancară
3. Finanțare ipotecară pentru achitarea integrală a programului de plată și ieșirea din insolvenţă,
4. Finanțare pentru achitarea taxelor vamale și transportul mărfurilor importate
5. Credite de investiții
6. Leasing
Influențează insolvența gradul de finanțare al unei companii?
Din experiența noastră, deciziile de management reprezintă un factor decisiv în evoluția unei companii, deoarece pot influența modul în care aceasta se raportează la industrie, alegerea angajaților și colaboratorilor, felul în care se negociază parteneriatele, modul intern de organizare, stabilirea strategiei și a planurilor de viitor – prin urmare cât de finanțabilă este sau nu.
Desigur că sectorul în care aceasta își desfășoară activitatea, schimbările legislative și economice, relația și gradul de dependență de alți actori din piață sunt și ei factori care dau greutate deciziei finale. Așa cum o situație financiară foarte bună nu reprezintă întotdeauna o garanție a accesării unei finanțări (dacă sectorul de activitate al companiei are o evoluție negativă), nici statutul de companie în insolvență nu închide total ușile spre finanțare.
Cheia pentru realizarea acestui obiectiv constă de multe ori în sprijinul pe care administratorul judiciar îl aduce în relația cu creditorii, în șansele de redresare ale companiei, precum și de seriozitatea cu care respectă planul de reorganizare. Aici administratorul judiciar are un rol determinant în procesului de obținere a finanțării, de negociere a condițiilor de creditare, și contribuie la implementare unor măsuri de restructurare a activității astfel încât finanțarea să fie folosită eficient.
Câteva dintre companiile pentru care CITR a contribuit la obținerea unor finanțări în insolvență sunt:
1. Selina – finanțare obținută sub forma unei linii de creditare pentru proiecte de infrastructură derulate de către companie;
2. Dafora – prin accesarea unei finanțări sub formă de Scrisori de garanție bancară, companiei i-a fost asigurată continuitatea și echilibrarea în momentele dificile;
3. ABA Turism – este o altă societate pentru care specialiștii noștri au obținut o finanțare ipotecară acordată de către una dintre cele mai mari bănci din România, pentru achitarea integrală a programului de plată și ieșirea din insolvență;
4. CET Arad – a obținut anul trecut finanțări pentru investiții în tehnologie.
Este așadar finanțarea singura soluție pentru salvarea companiilor cu probleme financiare?
Finanțarea este nu doar o soluție, ci uneori factorul determinant între faliment și redresare, de aceea, în acest proces este esențială expertiza unui specialist în a alege soluția optimă de finanțare pentru compania aflată în dificultate.
Iar acele companii care nu se află în insolvență, dar care întâmpină o perioadă dificilă, au la îndemână și două proceduri preinsolvență pe care le pot accesa, respectiv concordatul preventiv – pentru negocierea datoriilor cu creditorii, și OG 6/2019, pentru reorganizarea datoriilor la bugetul de stat.
În plus, Directiva Europeană nr. 1023/2019, care va fi transpusă în legislația națională până la finalul lunii iulie anul acesta, va aduce și ea modificări importante în soluțiile de redresare pe care companiile le vor avea la dispoziție, lărgind sfera companiilor care se pot redresa și la zona de IMM-uri.
Actualitate
Pentagonul lansează „Secure Space Network” pentru a extinde accesul companiilor la infrastructura clasificată
Aproximativ 50 de facilități SCIF vor fi construite în Statele Unite
Companiile contractante vor avea în curând mai multe oportunități de a derula activități clasificate pentru Pentagon, printr-un nou program denumit „Secure Space Network”.
Inițiativa prevede proiectarea și instalarea a aproximativ 50 de spații securizate în diferite regiuni ale Statelor Unite. Aceste facilități, cunoscute sub acronimul SCIF — Sensitive Compartmented Information Facilities — sunt destinate procesării, stocării și discutării informațiilor strict clasificate.
Washington vrea să elimine barierele pentru companiile mici
Programul urmărește să faciliteze accesul firmelor capabile la mediile clasificate, considerate de industria de apărare una dintre principalele piedici în colaborarea cu Departamentul Apărării.
James R. Mismash, adjunct al secretarului pentru dezvoltarea bazei industriale și director al Biroului pentru Programe destinate Întreprinderilor Mici, a declarat că noua rețea va permite unui număr mai mare de companii să contribuie la proiecte militare clasificate.
Potrivit acestuia, cooperarea dintre instituțiile guvernamentale și sprijinul Congresului ar urma să consolideze baza de furnizori ai Pentagonului și să accelereze furnizarea capabilităților necesare forțelor armate.
SCIF-urile, spații proiectate pentru a rezista spionajului
O facilitate SCIF poate fi o zonă, o încăpere, un grup de încăperi, o clădire sau chiar un întreg obiectiv certificat și acreditat în conformitate cu standardele de securitate stabilite de directorul comunității americane de informații.
Aceste spații sunt concepute pentru a permite gestionarea informațiilor sensibile compartimentate și pentru a preveni o serie de amenințări. Printre măsurile de protecție se numără rezistența la pătrunderea forțată, interceptarea comunicațiilor audio și supravegherea electronică.
Costurile ridicate limitează accesul firmelor la contractele clasificate
Pentru multe companii mici care încearcă să obțină contracte militare, accesul la informații clasificate și la spații SCIF reprezintă o provocare majoră. Construirea și acreditarea unor astfel de facilități presupun costuri semnificative, iar unele firme nu dispun de infrastructura necesară sau nu au acces facil la astfel de locații.
Prin „Secure Space Network”, autoritățile americane încearcă să reducă aceste bariere și să lărgească numărul companiilor care pot participa la proiecte ale Pentagonului.
Programul ar putea fi extins rapid în funcție de necesități
Prima etapă a proiectului va crea un model de producție repetabil, care să permită extinderea rețelei pe măsură ce cresc cerințele operaționale.
Planul include și dezvoltarea unei capacități de producție flexibile, capabile să fie intensificată rapid pentru a răspunde unor creșteri bruște ale necesarului de spații de lucru acreditate pentru activități clasificate.
Facilitățile vor fi amplasate în baze militare și centre dedicate industriei
Coordonarea inițiativei va reveni Biroului pentru Dezvoltarea Bazei Industriale, aflat în subordinea structurii pentru achiziții și mentenanță a Departamentului Apărării.
Noile facilități ar putea fi amplasate în baze militare, în locații orientate către industrie — inclusiv centre de tip APEX Accelerators — sau în alte puncte considerate relevante pentru misiunile Pentagonului.
Detaliile publice despre program rămân însă limitate. Nu au fost precizate dimensiunile fiecărei facilități SCIF, bugetul alocat sau calendarul exact pentru implementarea proiectului.
Actualitate
Halo_Shield: Noua frontieră a apărării împotriva amenințărilor aeriene asimetrice
Un conflict asimetric, o soluție modernă
Sistemele aeriene fără pilot (UAS) au redefinit complet dinamica apărării spațiului aerian, transformând-o într-un joc asimetric și extrem de rapid. Astăzi, dronele accesibile, care pot fi achiziționate cu mai puțin de 1.000 de dolari, reprezintă o amenințare critică pentru infrastructura strategică și obiectivele militare de mare valoare. Metodele tradiționale de apărare, bazate preponderent pe radare punctuale, se dovedesc insuficient de agile pentru a contracara atacurile multiple, rapide și venite din direcții imprevizibile.
Halo_Shield: Arhitectura rezilienței distribuite
Pentru a răspunde acestor provocări, a fost dezvoltată arhitectura modulară Halo_Shield, un sistem de combatere a dronelor (C-UAS) conceput să fuzioneze datele de la senzori activi și pasivi într-o imagine operațională unificată. Sistemul funcționează prin „Tile-uri” – componente integrate care conectează senzori tactici și efectori (inclusiv lasere de mare energie, precum sistemul LOCUST) într-un lanț de neutralizare distribuit. Această abordare elimină dependența de un singur punct de detecție, crescând semnificativ rata de succes a apărării.
De la experiment la succes operațional
În cadrul unor exerciții riguroase – T-REX 25-2, TWIX 2026 și T-REX 2026 – Halo_Shield a demonstrat capacități de necontestat. Validările din teren au confirmat că sistemul poate fi configurat în câteva minute, oferind o disponibilitate aproape continuă și interoperabilitate avansată. La Grand Forks, Halo_Shield a marcat o premieră prin coordonarea angajărilor cu laser de mare energie, preluând rolul de comandă și control direct și confirmând viabilitatea unui concept de apărare stratificat, gata pentru desfășurări rapide în medii complexe.
Ingeniozitate sub presiune: Lecții din deșert pentru tehnologia militară
Criza din Mojave
În timpul unor teste recente desfășurate în temperaturile extreme ale deșertului Mojave, terminalele terestre Starlink utilizate de armată au început să cedeze din cauza supraîncălzirii. Fără sprijin tehnic specializat în proximitate, soldații au recurs la o soluție de avarie ingenioasă: răcirea antenelor cu tricouri ude. Această abordare neașteptată a reușit să mențină fluxul de date esențial pentru operațiuni, demonstrând că adaptabilitatea pe câmpul de luptă poate suplini, uneori, lipsa echipamentelor complet ranforsate.
Tehnologia comercială: Avantaje și limite
Incidentul a scos la iveală dilema actuală a achizițiilor militare: echilibrul dintre rapiditatea tehnologiei comerciale și durabilitatea echipamentelor de tip „bespoke”. Dacă soluțiile comerciale, precum Starlink sau sistemele 5G, permit o desfășurare rapidă și costuri reduse cu 50% față de sistemele tradiționale, ele nu sunt întotdeauna proiectate pentru mediile austere.
Viitorul achizițiilor: Pragmatism peste supradimensionare
Lecția desprinsă de armată este clară: nu orice limitare tehnică necesită reproiectarea completă a unui sistem. Oficialii militari susțin acum că, dacă o procedură tactică simplă (precum răcirea improvizată) rezolvă problema fără a afecta misiunea, aceasta este preferabilă investițiilor masive în „supraransforsare”. Această filozofie, aplicată în urma experimentelor recente, ar putea schimba fundamental modul în care armata accelerează adopția tehnologiilor moderne, punând accent pe eficiență și adaptabilitate.
Schimbări la vârful Armatei SUA: Interim interimar în timpuri incerte
O numire surpriză
Într-o mișcare rapidă, Adam Telle a fost numit secretar interimar al Armatei, preluând funcția imediat după demisia surprinzătoare a predecesorului său. Telle, care ocupă în prezent funcția de asistent al secretarului Armatei pentru lucrări civile, a fost descris drept un patriot respectat, decizia fiind salutată de liderii din cadrul Comitetului pentru Forțele Armate din Senat.
Leadership în tranziție
Această schimbare vine într-un moment critic pentru forțele terestre, care traversează o perioadă de modernizare accelerată. Instituția se confruntă însă cu un vid de conducere la nivel înalt, atât pe plan civil, cât și militar. În timp ce Telle ocupă temporar fotoliul de secretar, postul de șef al Statului Major rămâne sub semnul incertitudinii după eliminarea generalului Randy George. Deși s-au vehiculat nume pentru acest post, Casa Albă nu a formalizat încă nicio nominalizare, pe fondul unor controverse politice privind credentialele potențialilor candidați. Pentagonul a dat asigurări că se lucrează la finalizarea acestor numiri, însă instabilitatea de la vârful ierarhiei militare rămâne un punct fierbinte în dezbaterea de la Washington.
Actualitate
Oshkosh Defense pune presiune pe pușcașii marini: oferta pentru vehicule JLTV expiră la 31 octombrie
Compania promite primele vehicule în mai puțin de un an
Oshkosh Defense le-a transmis pușcașilor marini americani că trebuie să decidă până la 31 octombrie dacă acceptă oferta companiei de a furniza vehicule tactice ușoare comune — JLTV — într-un interval mai mic de un an.
Propunerea vine în contextul în care AM General întâmpină întârzieri în producția versiunii modernizate JLTV A2, după ce a câștigat contractul pentru fabricarea acesteia. În lipsa unei decizii din partea Marine Corps, viitorul liniei de producție JLTV operate de Oshkosh rămâne incert.
Un „pod de producție” pentru a evita blocajele
Oshkosh își promovează intens oferta, denumită „production bridge” — sau „pod de producție”. Compania susține că soluția ar permite Marine Corps să continue procesul de modernizare, oferind în același timp AM General timpul necesar pentru a recupera întârzierile de producție.
Reprezentanții companiei afirmă că fiecare zi în care noile vehicule nu ajung în unități amână modernizarea forțelor și sporește riscurile operaționale. În acest scenariu, contractul propus de Oshkosh ar funcționa ca un mecanism temporar de protecție, nu ca o încercare de a elimina AM General din program.
Investiții private de peste 50 de milioane de dolari
Pentru a putea începe rapid producția, Oshkosh spune că a alocat peste 50 de milioane de dolari din capital propriu. Banii sunt destinați extinderii capacității industriale și achiziției anticipate a materialelor cu termene lungi de livrare.
Compania estimează că poate produce și livra aproximativ 1.200 de vehicule JLTV pe an. Primele unități ar putea ajunge la pușcașii marini în aproximativ zece luni de la activarea acordului.
Oferta se bazează pe forța de muncă disponibilă, spațiul actual de producție și relațiile existente cu furnizorii. Dacă decizia este amânată după 31 octombrie, toate aceste elemente — inclusiv capacitatea industrială și disponibilitatea componentelor — ar trebui reevaluate.
Fără semnale clare din partea Marine Corps
Oshkosh susține că Marine Corps a fost informat cu privire la termenul-limită și că oficialii au înțeles motivele pentru care compania a impus această dată. Cu toate acestea, până în prezent nu ar fi existat niciun semnal clar privind direcția în care intenționează să acționeze serviciul militar.
În lipsa unei cereri ferme, Oshkosh ar putea redirecționa capacitățile pregătite către alte activități: mentenanța flotei existente, contracte cu parteneri internaționali sau programe asociate, precum ROGUE Fires. Țările partenere reprezintă deja o piață concretă, după ce Țările de Jos au selectat compania pentru producția unei versiuni olandeze a vehiculului JLTV.
Marine Corps caută un al doilea furnizor
Marine Corps a publicat în luna mai o solicitare pentru identificarea unui al doilea furnizor de JLTV. Documentul viza variante comerciale sau deja dezvoltate, „mature, pregătite pentru producție și rapid de introdus în dotare”.
Serviciul militar american a precizat că analizează permanent opțiunile de achiziție pentru a respecta cerințele aprobate privind JLTV, pentru a menține nivelul de pregătire operațională și pentru a limita riscurile asociate introducerii noilor vehicule.
În acest context, Oshkosh s-a poziționat pentru a furniza modelul JLTV A1, a cărui linie de producție a rămas activă pentru comenzile comerciale ale companiei.
Un necesar de 12.500 de vehicule
Pentru anul fiscal 2027, Marine Corps solicită 244,9 milioane de dolari pentru achiziția a peste 340 de vehicule JLTV A2. Obiectivul total al pușcașilor marini este de aproximativ 12.500 de vehicule, însă Oshkosh estimează că până acum a fost livrat mai puțin de 60% din necesarul planificat.
Întârzierile AM General au atras critici din partea parlamentarilor americani, atât republicani, cât și democrați. Un senator democrat din Wisconsin a catalogat situația drept o performanță inacceptabilă pentru unul dintre cele mai importante contracte de vehicule ale Departamentului Apărării.
AM General invocă dificultăți de tranziție
Conducerea AM General a pus întârzierile pe seama unor probleme complexe de tranziție și a anunțat că firma intenționează să atingă producția la capacitate maximă în 2027.
În pofida acestor probleme, Oshkosh insistă că oferta sa nu urmărește falimentarea sau blocarea programului AM General. Compania afirmă că obiectivul este să ofere Marine Corps o soluție intermediară, astfel încât serviciul să își continue modernizarea, iar producătorul desemnat să câștige timp pentru recuperarea întârzierilor.
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 55: Pinochio de Băicoi își taie singur nasul… la pensie
-
Exclusivacum 5 zileTCE Ploiești – „Organigrama cu chiloți” trece, oamenii cu 40 de ani vechime pleacă. AGA, cu ștampila pe teroare
-
Exclusivacum 3 zileMinistrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
-
Exclusivacum 2 zileMEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
-
Exclusivacum 4 zileTriada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
-
Exclusivacum 3 zile„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
-
Exclusivacum 3 zileIndustria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor



