În timp ce Occidentul fierbe în urma scandalului de spionaj detonat la Sofia, după o operațiune cel puțin surprinzătoare a premierului Borisov de a solicita oficial Moscovei să își retragă agenții sub acoperire din Bulgaria, structurile contrainformative românești au propriile ”dureri de cap”. Astfel că, în aceste zile, și la București plutește în aer un scandal imens, cu iz de spionaj.
Numai că unul atipic, care dovedește că România chiar că rămâne țara tuturor posibilităților. Cel puțin în ceea ce privește încercările externe de transformare a țării într-o productivă colonie economică. Pentru că, la doar câteva zile după ce dezvăluiam complexitatea rețelei în spatele căreia există informații că s-ar afla însuși Necmettin Bilal, nimeni altul decât fiul autoritarului președinte turc Recep Erdogan, ies la iveală noi amănunte mai mult decât îngrijorătoare. Și care indică clar o activitate intensă a ”agențiilor” turcești în România. Ankara părând chiar a prelua, sub ochii partenerilor strategici americani, sferele de influență ocupate până cu ceva vreme în urmă de către oligarhii ruși aflați la dispoziția Moscovei. Și iată cum, cu toate privirile ațintite pe mișcările SVR, FSB sau GRU, s-a pierdut din vedere ”umbra lui Erdogan”! Una care acoperă deja segmente întregi ale economiei românești. Și pentru care înalți demnitari ai statului român au ajuns să facă un lobby deșănțat, specific agenților de influență și aflat deja la limita penalului, pentru a rupe noi și noi ”hălci” pentru a mai potoli ”foamea” de afaceri a turcilor. Iar noul avertisment al structurii contrainformative care documentează această vulnerabilitate ”ascunsă” la securitatea națională este unul cu atât mai alarmant, cu cât printre numele grele suspectate că ar fi pus umărul, mai mult sau mai puțin la vedere, la transformarea României într-un nou ”pașalâc” turcesc se regăsesc și cele ale lui Victor Ponta și Silviu Predoiu. Adică fostul premier și generalul care s-a aflat la comanda operativă a Serviciului de Informații Externe timp de un deceniu!
MINECO este legătura cu Rusia!
Aceasta este concluzia unui raport contrainformativ incendiar, care a dus la destructurarea, fie ea și parțială, a uneia dintre cele mai influente ”agenturi” care a acționat pe teritoriul României. Și care ar fi activat inclusiv la umbra miliardarului Mark Rich, considerat la acea vreme ”păpușarul oligarhilor” de la Moscova. Iar acum, deși dosarul s-a finalizat inclusiv cu condamnarea definitivă a unui judecător, subiectul a revenit în realitate. Iar explicația este cât se poate de simplă, ținta operațiunii MINECO – NAVIP fiind zăcămintele de cupru de la Moldova Nouă! La fel cum apoi a fost declanșat un adevărat ”atac raider”, chiar de la Palatul Victoria, asupra zăcămintelor de uraniu.
Sau cum chiar în aceste zile se forțează închiderea cu orice preț a Combinatului de Oțeluri Speciale de la Târgoviște. Iar tot acest puzzle informativ care se completează în aceste zile pleacă de la ancheta privind afacerea transfrontalieră MINECO. În vizorul structurilor contrainformative românești intrând adevărate personaje ”de film” care s-au aflat în spatele afacerii penale MINECO. De la miliardari cu triple cetățenii, oligarhi moscoviți, fugari sârbi, luptători în trupele paramilitare și până la firme elvețiene, britanioce sau offshore, experți ruși suspectați de spionaj și un judecător român corupt! Rețeaua MINECO – NAVIP dovedindu-se, cel puțin într-o primă fază, o ”afacere în familie” a serviciilor secrete din Federația Rusă și Serbia. Desfășurată pe teritoriul României, sub acoperirea ”neutrei” Elveția. Astfel că misiunea ofițerilor români de intelligence care au lucrat la acest dosar de spionaj nu a fost deloc una ușoară. Totuși, s-a intrat ca ”în brânză” în rețeaua ruso-sârbă de preluare a zăcămintelor de cupru și care ulterior a căzut în sfera de influență turcă. Astfel că, deși acționariatul companiei NAVIP era unul special diversificat, sa-u putut totuși identifica principalii doi jucători majoritari care controlau acest ”hub” de interese transfrontaliere, după privatizare. Este vorba despre Dimitrije Aksentijevici, fondatorul MINECO și Goran Marinkovic, proprietarul firmei ”Marinkovic Commerce”, din Bosnia și Herțegovina. În acte, MINECO deținând 22,19 % prin intermediul ”vehiculului” financiar ”Lofi Investment”, în timp ce ”Marinkovic Commerce” are 32% din fabrica de alcool. Cele două grupări fiind însă asociate și în ”Lofi Investment”, unde MINECO deține 90%, iar Marinkovic restul. Acționând împreună, cei doi au deținut practic controlul absolut asupra NAVIP, până la momentul controversatei declarări a falimentului. Astfel că în Serbia, grupul MINECO este strâns legat de prăbușirea ”controlată” a NAVIP, unul dintre cei mai mari producători de alcool din fosta Iugoslavie.
Căzuți pe tehnică, la Hotel ”Pullman”
Și pentru a înțelege mai bine pe mâna cui erau să fie date de ”patrioții” de la București zăcămintele de cupru ale României, trebuie specificat că în Serbia, compania NAVIP a devenit centrul unui important scandal. Totul după ce poliția sârbă a arestat mai multe persoane din conducerile celor două companii, pentru abuzuri și fraude comise în afacerea NAVIP. Totuși, Aleksandar Andrejevic, directorul MINECO, acuzat oficial în acest dosar a reușit să fugă la timp din Serbia. Asta după ce Mandic a căzut pe tehnică, alături de Aleksandar Andrejevic, pe parcursul negocierilor purtate cu partenerii români implicați în afacerea de corupție. Înregistrările efectuate la Hotelul ”Pullman” din București arătând clar cum Andrejevic îl numește pe Mandic ca fiind unul dintre cei care se vor ocupa ca banii de șpagă să ajungă în localitatea sârbă ”Biserica Albă”. De unde urmau să fie ridicați de către Iacob Chișărău, nimeni altul decât directorul Moldomin. Schemă de finanțare la care s-a recurs întrucât Andrejevic nu putea să meargă personal în Serbia, pentru că fugise din țară în urma acuzațiilor oficiale din dosarul NAVIP. Astfel că, după cum redau stenogramele interceptărilor de la ”Pullman”, acesta le spune lui Iacob Chișărău și lui Adrian Rus, reprezentantul local al MINECO, că ”la locul stabilit vor fi oamenii de la Londra, aflați deja la Belgrad”!!! Conform interceptărilor de la dosar, singurul nume menționat în acest context de către Andrejevic fiind cel al lui Mandic. Numai că acesta din urmă a refuzat categoric să discute despre acuzațiile penale aduse oficialilor MINECO, subliniind doar că firma sa nu a prejudiciat pe nimeni. Astfel că Sava Mandic nu a mai fost acuzat în cazul cumpărării influenței judecătorului român Cătălin Șerban. Alături de magistratul timișorean mai fiind acuzați doar șefii lui Mandic, Aleksandar Andrejevic, Dimitrije Aksentijevic, ca și șeful biroulu MINECO din București, Adrian Rus. Structura Centrală a DIICOT de la acea dată dispunând în schimb scoaterea de sub urmărire penală a lui Mikhail Orlov și Sorin Berchiniș.
Le mirosea a uraniu…
Nimeni din sistem nu poate fi chiar atât de naiv încât să își închipuie că generalul Silviu Predoiu l-ar fi consiliat pe Victor Ponta strict după trecerea oficială în retragere. Astfel că se anunță vremuri interesante pentru cei doi, după ce s-a luat acum din nou la puricat actul oficial prin care fostul premier Victor Ponta a ”interferat” pe piața internațională atât de sensibilă a uraniului. Chiar dacă documentul pornit de la Palatul Victoria era semnat de Victor Viorel Ponta chipurile ”având în vedere implicațiile socioeconomice și strategice în cazul opririi instalațiilor singurului operator economic specializat în extracția, prelucrarea și rafinarea minereului de octoxid de uraniu în concentrate necesare fabricării combustibilului nuclear”. Astfel că, deși traseul acestei anchete pare încă unul destul de întortocheat, cel puțin în privința beneficiarilor finali ai rețelelor transfrontaliere cu interese în gestionarea zăcămintelor României de cupru și uraniu, drumurile informative nu îi ocolesc pe Victor Ponta și generalul Silviu Predoiu. Iar încăpățânarea structurii contrainformative de a nu părăsi aceste piste se poate dovedi cu atât mai productivă cu cât, mai în glumă, mai în serios, se poate spune și că ”rușii i-au cam dat în gât la americani pe turci”. Prietenii știu de ce!
