Actualitate
Romania incotro?/ România refuză să demilitarizeze serviciile secrete/ Fiscul României e împănat cu agenți militarizați ai SRI, Justiția e plasată, strategic, în cîmpul tactic al serviciilor
PRELUARE INPOLITICS.RO
O informație devenită publică zilele trecute ar fi trebuit, în opinia noastră, să stîrnească discuții ample și să ridice numeroase sprîncene într-o țară care dă semnale tot mai ciudate, de la o vreme. Nu s-a întîmplat nici pe departe asta, ba chiar a fost primită cu o lejeritate de-a dreptul înspăimîntătoare.
”Sa facem din tun tractoare/din atom, lumini, izvoare/ Din rachete nucleare/ Pluguri de arat ogoare”. România lui Ceaușescu interpreta din toți bojocii refrenul de mai sus în timp ce lucra de zor la dezvoltarea industriei militare și la bomba atomică, una din păsărelele dictatorului. Ca orice dictatură care se respectă, România comunistă era condusă în stil cazon și cu o largă întrepătrundere între conceptele de civil și militar. (Unii își mai aduc aminte de măștile de gaze pe care eram obligați să le cumpărăm, prin anii 80, la lichidarea stocurilor vechi ale armatei, și ăsta era doar aspectul picant al problemei)
Revoluția ar fi trebuit să aducă cu sine necesarul, amplul proces al demilitarizării; lucrurile s-au derulat corect doar pînă la un punct, după care s-au oprit, discret, iar azi sunt semne tot mai serioase că începe procesul invers.
Zilele trecute, premierul Tudose ne-a înștiințat, ca pe o mare realizare, că a decis să militarizeze industria de vaccinuri, pentru că – nu-i așa? – ”Institutul Cantacuzino are un rol strategic în asigurarea independenței României în domeniul producției de vaccinuri”.
“Institutul Cantacuzino trebuie să redevină funcțional, iar pentru a ne asigura că acest lucru se va întâmpla, am decis ca acesta să fie preluat de către MApN și transformat în unitate militară cu conducere militară. Am sentimentul și speranța că o mână forte, alături de un proiect bine stabilit, vor îndeplini această misiune de importanță națională, iar eu personal voi urmări îndeaproape întregul proces”, a mai decretat Tudose.
Dacă primul ministru ar fi furnizat vreo altă explicație militarizării institutului medical, tot ar fi fost grav. Ideea că managementul militar ar fi o mînă forte capabilă să relanseze o structură cu probleme sună, însă, de-a dreptul terifiant în gura șefului guvernului.
Și așa, cum spuneam, România dă semnale tot mai îngrijorătoare în domeniu.
Cum și alți observatori încep să remarce, discursurile președintelui Klaus Iohannis prezintă țara noastră, de la o vreme, strict ca pe o entitate militară, ”pilon de stabilitate și furnizoare de securitate în zonă”, un stat pe care aliații militar-strategici se pot baza oricînd etc.
Latura civilă pare să fi dispărut complet din viziunea lui Iohannis.
Președintele se afișează la ceremonii militare, vizitează baze soldățești, semnează pe șest înțelegeri privind mega-achiziții de armament, face lobby perpetuu alocării a 2% din PIB armatei și tot așa.
A uitat de mesajele privind reforma morală a societății, despre învățămînt, despre economie, despre cultură, despre problemele sociale; important e că noi securizăm spațiul Schengen, în care nu suntem, însă primiți (vezi conferința comună cu Macron).
Șeful statului e foarte speriat de ”dinamica accentuată a riscurilor și amenințărilor la adresa securității europene” și foarte puțin de creșterea analfabetismului funcțional ori a sărăciei în România.
Anul trecut, a fost pleznit elegant peste bot de către premierul bulgar cînd a propus întărirea militarizării zonei Mării Negre, pentru a face pe plac aliaților din NATO, deși o decizie fermă nici nu fusese luată măcar. Replica lui Boyko Borisov a fost salutară: “Nu am nevoie de un razboi în Marea Neagră. Vreau să văd veliere, iahturi şi turişti la Marea Neagră, vreau să văd pace. Nu vreau ca în staţiuni să fie fregate care se plimbă încolo şi încoace”.
Dacă ar fi doar președintele, treacă-meargă.
Dar fenomenul e mai amplu.
La aproape trei decenii de la revoluție, România refuză să demilitarizeze serviciile secrete. Din contră, anul trecut s-a decis remilitarizarea ”Doi și un sfert”.
Acum vreo 2-3 ani a apărut pe tapet chiar ideea remilitarizării cluburilor Steaua și Dinamo, printre primele beneficiare ale unei treceri ”în civilie” de după revoluție, printr-o decizie a premierului Petre Roman.
Fiscul României e împănat cu agenți militarizați ai SRI, Justiția e plasată, strategic, în cîmpul tactic al serviciilor, și tot serviciile miliarizate ar urma să fie cu ochii, conform unei idei de ultimă oră, pe toți turiștii străini care vin la noi în țară. De fapt, doar lunile trecute am avut demisia șefului ANAF din cauza opoziției la ceea ce el a numit ”remilitarizarea” instituției, prin implicarea STS în gestionarea datelor financiare ale românilor.
În conducerile a tot mai multe instituții civile ale statului regăsim persoane din structuri militare (vezi recentul caz al ANCOM), deși, se știe, managementul militar e aproape o contradicție în termeni.
Ne amintim aproape cu amuzament cum, în urmă cu vreo doi ani, premierul de atunci se bulucise să-și amenajeze birou în sediul MapN, pe motiv că doar acolo se mai simte în siguranță.
Pînă și procesul electoral, fundamentul democrației, are o importantă componentă militară, prin activitatea STS.
Despre implicarea ocultă a serviciilor militarizate în societatea civilă, prin controlul unor ONG-uri, nici nu are sens să mai discutăm atît timp cît avem destul de furcă cu implicările la vedere.
În SUA, spre comparație, o dezbatere extrem de pronunțată în ultimii ani are loc pe marginea comportamentului tot mai similar celui militar al Poliției, structură eminamente civilă peste ocean. Observatorii reproșează Poliției dotarea cu armament greu și alte echipamente tipice forțelor militare, folosirea unor blindate de tip militar în cazul unor acțiuni precum cele contra traficanților de droguri, argumentul fiind că imaginea pe care acest comportament o dă orașelor americane nu e în măsură să asigure confortul civililor.
De altfel, cînd s-a pus problema, de către unii, a remilitarizării Poliției, acum trei ani, după evenimentul de la Ferguson, Missouri, s-a iscat un scandal cît casa în societatea americană, iar specialiști de la universități de prestigiu au avertizat asupra consecințelor dramatice pe care un asemenea act le-ar avea.
Presa a reamintit atunci sfatul dat concetățenilor săi de fostul președinte american Dwight Eisenhower, în 1961: ”Nu lăsați complexul militar-industrial să acumuleze prea multă influență în societate”.
Deocamdată, în România, din păcate, asistăm exact la acest fenomen nedorit, în care ceea ce Eisenhover a numit ”complexul militar-industrial” își extinde vertiginos influența în toate direcțiile și prea puțini par măcar să conștientizeze pericolul.
Apare de-a dreptul ilară, pe acest fond, lamentația lui Liviu Dragnea de ieri: ”România este foarte aproape de a ne trezi într-un timp rezonabil cu o poliție politică(…) Există foarte multă manipulare și există foarte multă influență asupra unor instituții care ar trebui să fie total independente”.
De ce ar fi nepotrivită apariția poliției politice într-o țară în care armata se va lupta cu rujeola și varicela, numai șeful PSD ar putea să ne lămurească. (Bogdan Tiberiu Iacob)
Actualitate
Sardinia: Acolo unde piloții de vânătoare învață să gândească, nu doar să zboare
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală
Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
-
Exclusivacum 4 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Exclusivacum 16 oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Ancheteacum 4 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum o ziPenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi
-
Exclusivacum 3 zileJilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!



