Actualitate
Alina Bârgăoanu: ”Falimentul informațional: o scurtă caracterizare a perioadei pe care o trăim” (OPINIE)
Ne aflăm în plină eră a “falimentului informațional”, concluzionează autorii reputatului sondaj de opinie Edelman Trust Barometer 2021. Deși aparent dură, concluzia derivă din documentarea faptului că, în contextul pandemiei de COVID-19, încrederea în instituții, lideri și mass media s-a degradat accelerat în anul care a trecut. Este vorba despre o tendință care precede pandemia, având mari șanse să îi supraviețuiască, hrănită fiind de fenomene mai ample, precum disprețul față de fapte, erodarea noțiunii de realitate, polarizarea și segregarea la nivel discursiv și ideologic.
Bătălia pentru credibilitate
În cei 21 de ani de existență, barometrul Edelman a surprins mai multe momente cheie pentru studiul opiniei publice. Unul dintre aceste puncte de inflexiune este anul 2018, declarat anul bătăliei pentru adevăr. În momentul respectiv, 70% dintre cei chestionați se declarau îngrijorați în legătură cu utilizarea fake news ca armă în competiția politică, iar 59% recunoșteau că le este tot mai greu să evalueze credibilitatea surselor de știri. Pentru prima dată în istoria aplicării acestui sondaj, media deveneau actorul în care cetățenii aveau cea mai mică încredere, raportare facilitată și de confuzia dintre mass media și platformele digitale sau motoarele de căutare.
În 2021, aspectele legate de credibilitatea ecosistemului de informare au revenit în forță. Tendințele prefigurate de sondajul din 2018 s-au acutizat în contextul agravant al binomului pandemie-infodemie, iar încrederea în sursele de informații și știri a înregistrat noi evoluții negative. Doar jumătate dintre cei chestionați au încredere în media, în ansamblu. Dacă ne referim, specific, la încrederea în sursele de știri și informații, doar 35% dintre respondenți declară că au încredere în social media, 53% în mass media tradiționale, iar 56% în motoarele de căutare, toate cele trei categorii înregistrând scăderi importante comparativ cu anii precedenți. Paradoxul remarcat de autorii Edelman Trust Barometer încă din 2018 este că, deși respondenții nu au încredere în platformele digitale, se bazează în același timp pe acestea pentru accesul și consumul de știri.
Înțelegem, din aceste rezultate, că oamenii întâmpină dificultăți tot mai mari de a distinge între sursele credibile și mai puțin credibile de informații. Doar una din patru persoane și-a însușit practici de “igienă informatională”, precum informarea activă, evitarea echo chambers, verificarea informațiilor, prudența în distribuirea informațiilor și știrilor neverificate. 56% dintre participanții la sondaj se declară mai preocupați decât înainte de propria lor capacitate de gestionare a fluxului informational, dorind, cel puțin la nivel declarativ, să își dezvolte nivelul de alfabetizare media.
Mentalitatea de sectă blochează dialogul
Într-un studiu din 1954 cu privire la adaptabilitatea credințelor, “When Prophecy Fails. A Social and Psychological Study of a Modern Group That Predicted the Destruction of the World”, Leon Festinger a ținut sub observație membrii unei secte care credea în OZN-uri. Festinger descrie cum o femeie casnică – liderul sectei – era convinsă că primise mesaje cifrate din spațiul cosmic, prin care era informată că în curtea sa va ateriza o farfurie zburătoare pentru a o salva de sfârșitul lumii. În momentul în care OZN-ul nu a aterizat, femeia, împreună cu membrii sectei, a dezbătut intens problema și a ajuns la concluzia că mesajul ascuns este că, de fapt, sfârșitul lumii se va produce câteva zile mai târziu. La a doua încercare, văzând că tot nu aterizează nici o farfurie zburătoare, sectanții au ajuns la concluzia că Dumnezeu s-a hotărât să salveze, de fapt, întreaga omenire, cel puțin pentru moment și că “totul va fi bine”.
Tâlcul “istorioarei” este că, pentru ca astfel de credințe extravagante să ia avânt, este nevoie ca ele să fie oarecum împărtășite/ validate la nivel social. Potrivit lui Festinger, individul nu se poate împotrivi singur unor dovezi incontestabile, dar, acestea nu mai au nici o influență în momentul în care mai mulți indivizi care împărtășesc aceleași viziuni extravagante se adună și încep să își forjeze propria realitate. Cu alte cuvinte, pentru ca o pseudo-realitate să preia controlul asupra unei persoane, este nevoie de un context social, de o pseudo-legitimare publică, de articularea unei comunități cât de mici.
Iată că noul ecosistem de comunicare și informare pune la dispoziție și tehnologia care să perfecționeze aceste tendințe; a creat algoritmii capabili să identifice chiar mai bine decât noi persoanele cu aceleași preferințe, să forjeze noi realități, să creeze comunități ale căror omogenitate și impermeabilitate le apropie foarte mult de ideea de sectă. Încrederea oarbă în comunitatea căreia “apucăm” să îi aparținem, neîncrederea, disprețul față de comunitatea “opusă”, selectivitatea în fața faptelor, imposibilitatea structurală a dialogului – sunt fenomene a căror amploare nu poate fi disociată de explozia social media și de asaltul acestora la adresa mass media tradiționale. Nu e de mirare că răspunsul frecvent al persoanelor prinse în astfel de echo-chambers, camere de izolare informațională, bine antifonate pentru a nu comunica deloc cu exteriorul, declară că principala lor apărare în fața dezinformării, a haosului informațional, este să nu se uite la TV.
Falimentul informational, rădăcină tehnologică, ramificații sociale
“Nota de plată” pentru decredibilizarea mass media și a tuturor instituțiilor sociale “tradiționale” este sintetizată în formulele “faliment informational”, sau “eșecul ecosistemului de încredere socială, care nu mai poate face față exploziei infodemiei”.
Am vorbit în repetate rânduri despre rădăcina tehnologică a acestor fenomene. Trebuie adăugat, totuși, că factorii agravanți trebuie căutați dincolo de noul ecosistem de informare și comunicare dominat de tehnologie, de algoritmi și motoare de căutare. În ciuda nebănuitelor mijloace tehnologice de amplificare, “succesul” dezinformării și al neguțătorilor de incertitudini nu ar fi posibil în absența câtorva ingrediente, precum: relativa incapacitate a sistemelor actuale de guvernare și de leadership de a face față complexității; inegalitatea și demonizarea celor “rămași în urmă”; perpetuarea confuziei dintre controversă și dialog; absența unor obiective comune, desprinse din interese comune, pe baza unui acord asupra faptelor, obiective pe care o majoritate clară a societății să fie dispusă să le urmărească la rece, cu rațiune și pragmatism, fără sentimente vindicative și fără pasiuni binare dezlănțuite.
Actualitate
Senatul respinge cererile lui Trump: fără un miliard de dolari pentru cuirasatul „Trump-class”
Senatul a prezentat o rezoluție de continuare bipartizană care va menține finanțarea guvernului federal până pe 11 decembrie, dar a refuzat în mod clar cererea Casei Albe de a aloca un miliard de dolari pentru programul cuirasatului Trump-class. Măsura urmărește să evite închiderea parțială a guvernului la 1 octombrie, când începe anul fiscal 2027.
Diferențe majore față de varianta Camerei Reprezentanților
Rezoluția Senatului diferă substanțial de cea adoptată deja de Cameră. În timp ce varianta Camerei asigură finanțare doar până pe 4 decembrie, Senatul propune o prelungire mai lungă. Mai important, senatorii au respins majoritatea cererilor de excepții bugetare (anomalii) solicitate de Pentagon, în special cele legate de apărare.
Respingerea finanțării pentru cuirasatul Trump-class
Una dintre cele mai importante cereri respinse a fost alocarea de un miliard de dolari pentru începerea lucrărilor de propulsie nucleară a viitorului cuirasat Trump-class. Fără această excepție, Pentagonul nu ar putea demara achizițiile anticipate necesare construcției navei. Senatul a decis să nu includă această sumă în rezoluție.
Fără flexibilitate pentru contractele multianuale de muniții
Senatorii au respins, de asemenea, o cerere importantă care ar fi permis Pentagonului să angajeze fonduri pentru cinci programe majore de muniții: interceptoarele PAC-3 pentru sistemul Patriot, rachetele de croazieră Tomahawk, rachetele aer-aer AMRAAM și două variante ale rachetelor Standard Missile-3. Fără această derogare, guvernul riscă penalități de anulare a contractelor multianuale din cauza cantităților negociate anterior.
În locul acestor flexibilități, Senatul a inclus doar prevederile standard care interzic Pentagonului să inițieze programe noi sau contracte multianuale folosind fondurile din rezoluția de continuare.
Fără scutire de la reducerile automate de cheltuieli
O altă cerere respinsă a vizat scutirea fondurilor de reconciliere aprobate anul trecut de la mecanismul de sechestrare (reduceri automate). Fără această excepție, aproximativ 8% din fondurile neangajate ar deveni indisponibile.
Următorii pași în Congres
Senatul urmează să voteze rezoluția în această săptămână, înainte de începerea vacanței de august. Camera Reprezentanților, deja în pauză, și-a adoptat propria variantă pe 21 iulie. Cele două texte vor trebui fie unificate, fie una dintre camere va trebui să adopte varianta celeilalte, pentru ca proiectul să ajungă pe masa președintelui Donald Trump.
Președinta Comisiei de buget din Senat, Susan Collins, a descris rezoluția drept „un pas important” pentru evitarea închiderii guvernului, în timp ce senatoarea Patty Murray a salutat faptul că textul limitează cererile de noi fonduri și flexibilități pentru Pentagon.
Actualitate
Scutul invizibil al Romei: Operațiunea secretă din Golf care a aruncat în aer scena politică italiană
Ceea ce trebuia să fie o misiune strategică discretă s-a transformat într-un scandal politic de proporții la Roma. Italia a desfășurat aproximativ 700 de militari în regiunea Golfului pentru a proteja națiunile partenere împotriva atacurilor iraniene, însă dezvăluirea detaliilor tehnice și a amplorii acestei prezențe a luat prin surprindere opoziția parlamentară, declanșând acuzații grave de lipsă de transparență.
Task Force Arabia: Avioane de vânătoare și radare de ultimă generație sub soarele deșertului
Prezența militară italiană, structurată pe două componente majore, reprezintă una dintre cele mai semnificative și riscante desfășurări de forțe ale Romei din ultimele decenii. Nucleul operațiunii, denumit Task Force Air-Arabia, include 400 de membri ai Forțelor Aeriene staționați în Arabia Saudită, Bahrain și Kuweit. Aceștia operează un arsenal impresionant: avioane Eurofighter pentru controlul spațiului aerian, aeronave E-550A pentru avertizare timpurie și avioane de transport KC-130J.
Pe lângă componenta aeriană, Italia a trimis în teren și Task Force Land-Arabia, un contingent de 260 de militari din cadrul forțelor terestre. Această unitate operează sisteme de apărare antiaeriană SAMP/T și radare Kronos, alături de tehnologia ACUS-E produsă de Leonardo, special concepută pentru a neutraliza amenințarea dronelor de mici dimensiuni. Importanța misiunii este subliniată de faptul că Roma a trimis echipamente de o raritate și complexitate extremă, a căror eventuală pierdere ar fi o lovitură grea pentru capacitatea națională de apărare.
Revolta în Parlament: „O răsturnare inacceptabilă a regulilor democratice”
Dezvăluirea publică a acestor detalii, apărută inițial pe site-ul Ministerului Apărării, a provocat o undă de șoc printre parlamentarii din opoziție. Partidul Democrat a reacționat dur, acuzând guvernul condus de Giorgia Meloni că a trimis sute de soldați în zone de criză fără un mandat clar și fără informarea prealabilă a legislativului. „Este o dovadă de lipsă de seriozitate politică”, au afirmat reprezentanții opoziției, contestând legitimitatea modului în care a fost gestionată operațiunea.
În replică, ministrul apărării, Guido Crosetto, a respins criticile, susținând că misiunea a fost aprobată încă din luna martie, în cadrul unei rezoluții care permitea redistribuirea forțelor în regiunile geografice deja autorizate. Totuși, amploarea tehnologică și riscul operațional par să fi depășit așteptările multor aleși de la Roma.
Vitrină tehnologică și câmp de antrenament împotriva Iranului
Dincolo de obiectivele strategice, misiunea din Golf are două mize esențiale. Pe de o parte, oferă armatei italiene ocazia rară de a acumula experiență operativă directă împotriva tehnologiilor militare iraniene, colectând date vitale despre apărarea antirachetă și lupta anti-dronă.
Pe de altă parte, există o dimensiune industrială evidentă. Prin desfășurarea sistemelor SAMP/T și a tehnologiilor anti-dronă de la Leonardo în condiții reale de conflict, Italia își transformă misiunea într-o veritabilă vitrină comercială. Succesul acestor echipamente sub presiunea atacurilor din Golf ar putea consolida poziția Italiei pe piața globală de armament, demonstrând că tehnologia națională este pregătită pentru cele mai dure provocări moderne.
Actualitate
Eșec la scară globală: Cum a pierdut cea mai puternică flotă din lume controlul asupra Strâmtorii Hormuz
În ciuda declarațiilor oficiale venite de la Comandamentul Central al SUA, realitatea de pe teren este una cruntă: Strâmtoarea Hormuz rămâne, în mare parte, blocată. Traficul maritim a scăzut la un nivel alarmant de 10% față de perioada de dinaintea conflictului, un fapt strategic care l-a forțat pe Președintele Donald Trump să suspende ordinele pentru un atac militar masiv, în încercarea de a redeschide această arteră vitală prin negocieri.
O victorie tactică, un dezastru strategic
Deși există voci care susțin că situația actuală nu reprezintă un eșec al Marinei, datele economice și realitatea geografică spun o altă poveste. Blocada asupra transporturilor iraniene prin strâmtoare a fost, într-adevăr, eficientă, punând o presiune imensă pe o economie deja șubredă. Totuși, această reușită este umbrită de un adevăr incomod: Iranul nu a fost neutralizat. În prezent, orice navă care îndrăznește să tranziteze zona are nevoie de permisiunea tacită a ambelor tabere, ceea ce transformă libertatea de navigație într-o simplă iluzie diplomatică.
Vina împărțită: Între ezitarea politică și lipsa de pregătire militară
Există tendința de a plasa întreaga responsabilitate pe umerii decidenților civili de la Washington. Este adevărat că trimiterea forțelor amfibii ale pușcașilor marini cu o întârziere de câteva săptămâni indică o lipsă de viziune în planificarea inițială. Totuși, armata nu se poate spăla pe mâini atât de ușor.
Cu bugete record în ultimii ani și cu o amenințare cunoscută de peste patru decenii, Marina pare să nu fi oferit liderilor politici opțiuni militare care să implice riscuri acceptabile. Când o flotă cu un buget de 248 de miliarde de dolari nu poate garanta siguranța unui coridor maritim, întrebările legate de eficiența investițiilor devin inevitabile.
Industria maritimă a votat: Eforturile americane sunt insuficiente
Testul suprem al succesului nu se află în comunicatele de presă ale Pentagonului, ci în registrele companiilor de asigurări și ale proprietarilor de nave. Dacă aceștia decid că riscul este prea mare — așa cum au făcut-o deja — traficul încetează, iar economia mondială intră în colaps.
Deși navele de război americane au reușit să se protejeze de drone și bărci rapide, ele au eșuat în misiunea de a extinde această protecție asupra flotei comerciale. Auto-apărarea nu este suficientă atunci când misiunea ta principală este menținerea căilor navigabile deschise.
Lecția istoriei și eșecul tactic al noii ere
Istoria navală ne învață că, în ambele Războaie Mondiale, aliații au fost reticenți în a adopta sistemul convoaielor, preferând să „vâneze” amenințarea. În ambele cazuri, strategia a eșuat catastrofal până când s-a revenit la escortarea directă. Astăzi, Marina pare să repete aceleași greșeli, încercând să creeze „coridoare sigure” de la distanță, o tactică ce nu a reușit să convingă armatorii să își trimită navele la apă.
După cinci luni de conflict, concluzia este ineluctabilă: o strâmtoare blocată sub ochii unei flote de 290 de nave și 345.000 de marinari este, prin definiție, un eșec naval. Până când această problemă nu va fi diagnosticată și rezolvată, supremația maritimă a SUA rămâne doar un concept teoretic, în timp ce 500 de nave comerciale stau blocate, așteptând o siguranță care nu mai vine.
-
Exclusivacum o zi„Jos labele de pe Ministrul Barbu!”: Fermierii prahoveni rup tăcerea și îi fac „pe genunchi” pe rachetiștii mafiei antigrindină
-
Exclusivacum 4 zileDosarul care i-a rupt pe procurori de oboseală: plângerea politistului Vitalie Josanu, cărată pe targă între parchete
-
Exclusivacum 2 zileDe la cai „intact dopați” la autobuze îngropate în datorii: Imperiul lui Nae de pe hipodrom și din TCE
-
Exclusivacum 3 zileRepublica de la poarta fabricii Coca-Cola Ploiesti: boieri cu camere, butoaie rătăcite și teatru ieftin pe bani grei
-
Exclusivacum 3 zileDoi ani fără rachete, doi ani cu adevărul pe câmp: cum i‑a obligat cerul pe Tánczos & „mafia antigrindină” să recunoască ce scriau Incisiv de Prahova și fermierii de la început
-
Exclusivacum 2 zileGrădina spiritelor cu băncuțe: Cum a votat consiliul în transă și a plătit Câmpina nota (I)
-
Exclusivacum 2 zileGarda de Mediu Prahova – „Bodycam pe mute și nasul înfundat”. Tudorache, Diaconu și parfumul rusesc de Lukoil (I)
-
Exclusivacum o ziRacheta de aur în fondul de ten al Guvernului: Cum să toci 100 de milioane păzind norii, în timp ce „mafia antigrindină” bombardează doar bugetul de stat



